Revendicare imobiliară. Decizia nr. 833/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 833/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 03-04-2014 în dosarul nr. 2712/227/2013
Dosar nr._ - revendicare -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 833
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 03 APRILIE 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: G. F. F.
JUDECĂTOR: F. L.
JUDECĂTOR: C. M. N.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului formulat de reclamanta A. V., domiciliată în mun. Iași, ., nr.16, . 3, . împotriva sentinței civile nr. 1855 din data de 31 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, intimați fiind pârâții C. L. VULTUREȘTI – PRIN PRIMAR, cu sediul în ., P. COMUNEI VULTUREȘTI – PRIN PRIMAR și C. L. DE FOND FUNCIAR VULTUREȘTI – PRIN PREȘEDINTE, ambele cu sediul în ..
Dezbaterile asupra cauzei civile în fond au avut loc în ședința publică din data de 27 MARTIE 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie și când, pentru a da posibilitatea ambilor apărători ai părților, avocat I. V. și avocat C. M. C., să formuleze și să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru data de astăzi, 03 APRILIE 2014.
După deliberare,
TRIBUNALUL:
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni și înregistrată sub nr._ din 14.08.2013, reclamanta A. V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții: C. L. Vulturești, jud. Suceava – prin primar, P. comunei Vulturești, jud. Suceava și C. locală de fond funciar Vulturești, jud. Suceava – prin președinte, obligarea acestora să-i lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 1000 mp grădină, situat în satul Pleșești, . de proprietate 178/23.05.1993.
Reclamanta solicită de asemenea, să fie obligată la plata contravalorii construcției edificate pe terenul său, constând în valoarea materialelor folosite și a manoperei, stabilită la momentul efectuării lucrării; cu cheltuieli de judecată.
În fapt, arată că este proprietara terenului în suprafață de 1000 mp situat în satul Pleșești, . titlul de proprietate nr. 178/23.05.1993, la categoria de folosință curți, construcții alte terenuri, denumit „G.”.
Pe terenul proprietatea sa, este edificată o construcție și apreciază că a fost construită cu bună credință, înțelegând să despăgubească legal pe cei îndreptățiți.
În prezent, terenul revendicat este în posesia Consiliului local al . deține fără nici un drept, refuzând să îl cedeze în deplină proprietate și posesie.
Față de cele de mai sus, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În drept, reclamanta își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 480 și art.494 Cod civil, art. 274 Cod procedură civilă și în temeiul art. 242 alin 2 Cod procedură civilă solicită judecarea cauzei în lipsă.
În dovedire, a depus la dosar înscrisuri, interogatorii, expertiză tehnică.
C. locală Vulturești de aplicare a Legii nr. 18/1991 prin întâmpinare (f. 15-17 dosar), solicită respingerea acțiunii, motivat de următoarele:
În urma analizei efectuate asupra situației de față, s-a constatat că reclamanta este proprietara suprafeței de 5500 mp teren în . de proprietate 178/23.05.1993, fiind în posesia întregii suprafețe.
Cu ocazia măsurătorilor efectuate de membri ai comisiei, au rezultat în teren suprafața de 6100 mp, deci nu se pune problema ocupării terenului acesteia, întrucât pe lângă suprafața de 5500 mp mai este o suprafață de 600 mp pe care este amplasată construcția de care face vorbire reclamanta în acțiune.
Această construcție a fost edificată de Societatea Pomicolă Fălticeni înainte de anul 1991, anul aplicării legii fondului funciar, ca urmare terenul aferent acesteia nu face obiectul Legii nr. 18/1991, iar în anul 1993, construcția a fost achiziționată de C. local Vulturești, desfășurându-și în prezent activitatea, un cabinet medical, un punct farmaceutic, un ghișeu al Poștei Române, o parte fiind locuința de serviciu a medicului uman, conform contractelor de închiriere nr. 842 și 844/26.02.2008.
Atât construcția cât și suprafața de 1000 mp teren aferent, au fost trecute în domeniul public, ulterior, conform HG nr. 884/2004 privind concesionarea unor spații cu destinație de cabinete medicale, au fost trecute în domeniul privat al ..
Precizează pârâta, că reclamanta a avut mai multe încercări de a obține acest teren, solicitând chiar demolarea construcției sau oferirea posibilității de cumpărare, invocând art. 16 din Legea nr. 10/2001 modificată și completată prin Legea nr. 247/2005, privind reforma în domeniul justiției, articol de lege care se referă însă la retrocedarea imobilelor preluate de stat, ceea ce nu este cazul în situația de față, acest lucru fiindu-i comunicat reclamantei, prin adresa nr._ .
Ca urmare, în condițiile în care reclamanta deține întreaga suprafață înscrisă în titlul de proprietate nr. 178/1993, solicită respingerea acțiunii.
În drept, intimata și-a întemeiat întâmpinarea pe prevederile Legii nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997.
În dovedire, a depus la dosar înscrisuri (f. 18-33 dosar).
Prin sentința civilă nr. 1855 din data de 31 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._ , s-a respins ca nefondată acțiunea având ca obiect ,,revendicare imobiliară”, formulată de reclamanta A. V., domiciliată în Municipiul Iași, ., nr.16, ., apartament 13, județul Iași, în contradictoriu cu pârâții: C. local Vulturești și P. Vulturești, ambele prin primar și C. locală de fond funciar Vulturești prin Președinte.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului a reținut următoarele:
Acțiunea în revendicare, impune reclamantei să facă dovada dreptului său de proprietate asupra imobilului,în litigiu în speță suprafața de 1000 mp teren grădină situate în intravilanul satului Pleșești . este identificată în titlul de proprietate nr. 178/1993, precum si să dovedească detențiunea asupra imobilului mai sus identificat, fără just titlu de către pârâți.
Prin urmare conform disp. art.1169 din vechiul Cod civil,reclamanta este cea care trebuie să facă dovada pozitivă că ea este titulara de necontestat, a dreptului de proprietate cu privire la imobilul în litigiu.
Pârâții opun titlului de proprietate nr. 178/ 23. 05. 1993( fila 5 dosar), hotărârea nr. 23 din 03 noiembrie 2004( filele 20- 31 din dosar_ - atașat), potrivit căreia, clădirile ce figurează pe terenul în litigiu, au fost scoase din domeniul public și trecute în domeniul privat al comunei în conformitate cu HGR nr. 884/03.06. 2004, respective, HG nr. 1564/01.06. 2006, privind concesionarea unor spații cu destinație de cabinete medicale .
Deși recursul declarat de către reclamantă a fost admis prin decizia civilă nr.1642/2013 a Tribunalului Suceava, prin care sentința civilă nr.2448/2012 a Judecătoriei Fălticeni a fost casată, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță cu recomandarea efectuării unui raport de expertiză, raport care să urmărească identificarea terenurilor conform actelor de proprietate prezentate de către părți, reclamanta nu a înțeles să se conformeze dispozițiilor imperative ale instanței de control.
Astfel, prin apărător ales ea a învederat instanței, în rejudecare, că nu poate suporta costurile unui raport de expertiză probatoriul deja administrat în cauză fiind suficient în susținerea pretențiilor sale.
Pe tot parcursul soluționării cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr. 1303/2009- atașat prezentei cauze, aflat sub puterea lucrului judecat, reclamanta a contestat măsurătoarea efectuată de expert C. V. M., susținând că s-a măsurat și parte din albia pârâului.
Această susținere a fost respinsă de către instanță, motivat de faptul că schițele anexă la raport (f.114-115 din dosar nr.1303/2009) sunt identice cu cele de la fila 54 ( din același dosar), respectiv, schița anexă la contractul de vânzare-cumpărare din 19.03.1949, neexistând modificări de aproximativ 63 ani.
Potrivit disp. art. 23 și următoarele din Legea nr. 18/ 1991, republicată, coroborate cu art. III pct.1 lit.v din același text de lege, suprafața de 610 mp. teren, așa cum a fost identificată prin raportul de expertiză dispus în cauza atașată, suprafață pe care se află amplasată construcția în care funcționează dispensarul uman si poșta, nu poate face obiectul revendicării reclamantei, ci doar suprafața pe care în prezent aceasta o stăpânește identificată de punctele de contur 1-2-3-4-5-6-7-8-9-18-17-16-15-14-1, cu vecinătățile: N- drum județean, Est- M. I., Sud- Pârâul Racova, Vest-N. I., T. G. ( a se vedea respectiv la obiectivul nr. 2 din raportul de expertiză din dosarul atașat).
Modificarea art.I pct. 7 din Titlul VI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, alin.(11) al art. 6, impune comisiilor de fond funciar obligația ca, la validarea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate, să verifice dacă vechiul amplasament este liber, în caz contrar putând face aplicarea dispozițiilor art.2 alin(1) teza a-II-a din Legea nr. 1/2000( posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate prin comasare, deci pe un alt amplasament, aflat la dispoziția comisiei locale de fond funciar, sau acordarea de despăgubiri).
Această modificare a fost adusă la cunoștința reclamantei, potrivit adresei nr. 1010; 1038/ 07. 04. 2008( fila 45 dosar) .
Analizând legalitatea si temeinicia titlurilor de proprietate opuse de către părți se reține că în speță sunt incidente disp.art.29 alin.9, art.36 alin.1 si respectiv 26 alin.2 din legea 18/1991 modif. si completată.
Astfel, construcțiile afectate unei utilizări sociale sau culturale trec fără plată, în regim de drept public, în proprietatea comunelor, orașelor sau a municipiilor și în administrarea primăriilor.
Dispozițiile art. 29 alin. ultim din Legea 18/1991 fac parte din acele dispoziții legale care și-au epuizat substanța din momentul intrării lor în vigoare, în înțelesul că în același moment bunurile pe care textul le-a avut în vedere au trecut, fără plată în regim de drept public în proprietatea comunelor – în speță . administrarea primăriei, trecerea făcându-se neîndoielnic de plin drept.
Aceste dispoziții potrivit deciziei nr. 2/1994, si nr.17/1995 ale Curții constituționale nu sunt neconstituționale, a aplica unei asemenea Legi- Legea 18/1991 fiind preconstituțională exigențele constituției ar însemna admiterea retroactivității acesteia din urmă.
Potrivit dispozițiilor legale sus menționate, regimul juridic al terenului aferent acestei construcții afectată utilizărilor sociale(cabinet medical, ghișeu poștal, punct farmaceutic si locuința de serviciu a medicului uman) este reglementat prin dispozițiile art.36 alin.1 si respectiv 26 alin.2 din legea 18/1991 modif. si completată.
Prin urmare terenul este proprietatea publică a unității administrativ teritoriale respectiv al comunei Vulturești si nu putea face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea reclamantei.
În titlul de proprietate nr.178/1993 emis acesteia nu poate figura suprafața de 600 mp teren aferent construcției destinată utilizărilor sociale sus menționate cu atât mai mult cu cât este puțin probabil că a fost posibilă întocmirea procesului verbal de punere în posesie, act ce face parte din documentația prealabilă emiterii titlului de proprietate, cu această suprafață de teren.
Prin urmare, reclamanta nu avea calitatea de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate cât privește suprafața de teren aferentă construcției afectată utilizărilor sociale sus menționate, teren proprietate publică a comunei Vulturești.
De altfel, potrivit măsurătorilor efectuate de către comisia locală de fond funciar, reclamanta stăpânește în intravilanul satului Pleșești . „În grădină” suprafața totală de 5500 mp cu cât figurează în titlul de proprietate astfel încât cei 600 mp teren aferenți construcției afectată utilizărilor sociale nu poate face obiectul pretențiilor sale.(f.15-17 dosar nr._ ).
Aceste susțineri ale pârâtelor nu pot fi cenzurate de către instanță cu atât mai mult cu cât întocmirea unui raport de expertiză ar fi identificat si măsurat suprafața de teren arabil și curți construcții intravilan înscrisă în titlul de proprietate al reclamantei, la locul în litigiu precum și suprafața de teren aferentă construcției destinată utilizărilor sociale.
Mai mult decât atât, părțile au deschisă posibilitatea rezolvării amiabile a litigiului sau posibilitatea investirii instanței cu o acțiune potrivit disp. art.III din Legea 18/1991 modif. si completată .
Date fiind toate cele mai sus, instanța în temeiul art. 480 si urm. Vechiul Ccivil, coroborat cu disp.art.29 alin. ultim, 36 alin.1 si 26 alin.2 din Legea 18/1991 modif. si completată a respins ca nefondată cererea în revendicare.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat recurs reclamanta A. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile sus indicate, în sensul de a se admite acțiunea așa cum a fost formulată, judecarea cauzei și în lipsa părților potrivit disp. art. 242 al. 2 cod proc. civ. precum și cheltuieli de judecată în conformitate cu art. 274 cod proc. civ.
În motivare a arătat că în fapt, instanța de fond a dat o apreciere necorespunzătoare a probatoriului administrat in cauză, dând astfel o hotărâre nelegala si netemeinica.
Analiza titlurilor in baza cărora părțile dovedesc dreptul de proprietate s-a făcut in mod subiectiv, încălcând principiul neretroactivității legii civile, în sensul că s-a dat eficiență juridica unor acte ulterioare emiterii titlului de proprietate emis pe numele său.
Dreptul său de proprietate asupra terenului s-a născut la data formulării cererii de reconstituire (1991), titlul de proprietate fiind emis la data de 23.05.1993 sub nr. 178, iar hotărârea nr. 23 / 03.11.2004, MGR nr. 884/03.06.2004, respectiv HG 1564/01.06.2006 sunt ulterioare emiterii titlului de proprietate, condiții in care nu pot produce nicio consecința asupra dreptului meu.
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr._ cu obiect nulitate parțială a titlului de proprietate nr. 178/1993 emis pe numele său, acțiune care a fost respinsă, menținându-se valabilitatea titlului său de proprietate și astfel apreciază că a făcut dovada dreptului de proprietate pentru terenul revendicat.
Hotărârea instanței de fond echivalează cu exproprierea sa cu toate că la dosarul_ s-a stabilit irevocabil legalitatea emiterii titlului meu de proprietate. Apreciază că instanța în mod greșit a concluzionat ca terenul revendicat nu poate face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea sa, fără a avea in vedere ca i-a fost emis un titlu de proprietate, a cărui valabilitate a fost menținută prin sentința civila pronunțată în dosarul sus indicat.
În ceea ce privește includerea suprafeței de 600 mp teren aferent construcției destinată utilizărilor indicate de pârâtă în titlul de proprietate, o instanța cu grad ierarhic superior s-a pronunțat prin Decizia civilă nr. 1909/16.10.2012 definitivă și irevocabilă, fiind admis recursul său.
A solicitat să despăgubească pârâta pentru construcțiile edificate pe terenul său,, cu toate că acestea au fost construite cu rea credința, deoarece nu exista autorizație de construcție, existenta facturii nr. 104/23.12.1993 nu poate fi reținută ca un act de buna credința, atât timp cât dreptul său pentru teren s-a născut în anul 1991, la data formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate.
Solicitarea sa de a o despăgubi pe pârâtă pentru construcții este doar voința sa, pentru a scurta durata procesului si a reduce cheltuielile ce ar fi necesare sa le efectueze parata pentru ridicarea acestora, în condițiile în care lipsa autorizației de construcție releva reaua credința a constructorului.
Temeiul de drept in baza căruia a solicitat în calitate de proprietar al fondului sa o despăgubească pe pârâta pentru construcții este art. 494 cod civil vechi, care reglementează accesiunea artificială, care nu poate fi realizata decât cu titlu oneros, aplicându-se principiul că nimeni nu se poate îmbogăți in dauna altcuiva.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, acesta fiind întemeiat în drept pe disp. art. 299, art. 304 indice 1, art. 242 al. 2, art. 274 cod proc. civ.
P. Vulturești a formulat întâmpinare prin care a solicitat anularea recursului ca netimbrat, întrucât taxa de timbru achitată este nulă.
În motivare arată faptul că taxa judiciară a fost achitată pe cabinetul avocat L. C. și nu pe numele recurentei A. V. sau a apărătorului acesteia, în condițiile în care potrivit O.U.G. nr.80/2013 alin.1 „taxele de timbru se plătesc de debitorul taxei (…) într-un cont al bugetului local unde persoana fizică își are domiciliul sau reședința (…) persoana juridică sediul social”.
De asemenea, a mai învederat faptul că delegația de substituire la dosar este doar pentru depunerea taxei de timbru și mai mult decât atât recurenta prin părător avea cunoștință de suma pe care trebuia să o achite.
Pe cale de consecință, a solicitat admiterea excepției netimbrării recursului solicitând instanței de control judiciar a se pronunța în acest sens.
Pe fondul cauzei, tribunalul reține următoarele:
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate ce pot fi încadrate în cele prevăzute de art. 304 pct.9 rap. la art. 3041 C.pr.civ., a actelor și lucrărilor dosarului precum și a textelor de lege incidente în speță, tribunalul reține că recursul este fondat pentru următoarele argumente.
Așa cum rezultă din considerentele deciziei civile nr. 1642/18.06.2013, pronunțată de Tribunalul Suceava, prin care a fost casată sentința civilă nr. 2448/18.12.2012 pronunțată de Judecătoria Fălticeni într-un prim civlu procesual, instanța de control judiciar a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond pentru cercetarea completă a fondului pricinii.
Astfel, s-a reținut că instanța de fond și-a întemeiat soluția pronunțată în cauză pe raportul de expertiză întocmit într-o altă cauză în care obiectivele la care s-a răspuns au fost stabilite în raport de obiectul litigiului dedus judecății în același dosar, diferit de cel de față.
Instanța de recurs a indicat instanței de fond că în rejudecare să dispună efectuarea unui raport de expertiză prin care să se identifice terenurile proprietatea părților, conform actelor de proprietate invocate de către acestea, ale proceselor verbale de punere în posesie și a schițelor întocmite cu acest prilej de către reprezentații Comisiei locale de fond funciar precum și pentru administrarea altor probe solicitate de părți pentru dezlegarea corectă a pricinii.
Ulterior administrării probatoriului, instanța de fond avea datoria să stabilească titlul de proprietate preferabil prin verificarea legalității actelor de reconstituire emise în favoarea părților și să soluționeze toate capetele de cerere deduse judecății.
Potrivit disp. art. 315 al. 3 din C.pr.civ. 1865, după casare instanța de fond va judeca din nou, ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată, instanța de trimitere urmând a ține seama de toate indicațiile date de instanța de recurs, în decizia de casare, acestea fiind obligatorii.
Textul art. 315 C.pr.civ a fost declarat constituțional prin raportare la art. 124 al.3 din Constituție reținându-se printre altele căă dacă judecătorul de fond nu ar fi obligat să se supună îndrumărilor instanței de control judiciar ar putea reitera erorile comise prin soluția ce a fost desființată, ajungându-se astfel la exercitarea repetată a căilor de atac și la prelungirea duratei soluționării cauzelor în mod nepermis, iar astfel s-ar încălca cerința soluționării proceselor într-un termen rezonabil.
Judecătorului îi este trasată obligația de a stărui în aflarea adevărului, inclusiv prin obligația sa de a ordona chiar și din oficiu probe necesare acestui deziterat, potrivit disp. art. 129 al.5 C.pr.civ, urmând ca toate cheltuielile legate de administrarea lor să cadă în sarcina părților.
Rezultă așadar că, pentru formarea convingerii sale și dezlegarea corectă și completă a pricinii judecătorul fondului trebuia să ordone această probă din oficiu chiar dacă părțile au refuzat administrarea probei cu o expertiză de specialitate.
Deși în considerentele sentinței pronunțate instanța de fond face vorbire la „titlurile de proprietate opuse de părți”, aceasta analizează doar titlul de proprietate nr. 178/1993 emis reclamantei, arătând că aceasta nu avea calitatea de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate, terenul fiind proprietatea publică a Comunei Vulturești fără a indica și analiza titlul de proprietate a pârâtei, raționamentul logic în urma căruia a ajuns la această concluzie.
Rezultă așadar că instanța de fond nu a analizat și comparat titlurile de proprietate invocate de părți cu privire la terenul aflat în litigiu așa cum i s-a recomandat prin decizia de casare, mărginindu-se în finalul hotărârii să le indice părților rezolvarea amiabilă a litigiului sau formularea unei alte acțiuni potrivit disp. art. III din Legea nr._ modif. și completată.
Prin urmare, soluția ce se impune cu privire la recursul de față este cea de admitere, în temeiul disp. art. 312 al.5 C.pr.civ. combinat cu art. 3041 C.pr.civ. rap. la art. 315 al.1 și 3 C.pr.civ și de casare a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond pentru a cerceta complet fondul pricinii, așa cum i s-a indicat și prin decizia de casare nr. 1642/18.06.2013, pronunțată de Tribunalul Suceava și de prevederile căreia instanța de fond nu a ținut seama.
Un argument în plus pentru adoptarea acestei soluții de către tribunal este acela de a asigura părților un dublu grad de jurisdicție și respectarea tuturor garanțiilor procesuale privind judecata în fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Admite recursul formulat de reclamanta – recurentă A. V., domiciliată în mun. Iași, ., nr.16, . 3, . împotriva sentinței civile nr. 1855 din data de 31 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, intimați fiind pârâții C. L. VULTUREȘTI – PRIN PRIMAR, cu sediul în ., P. COMUNEI VULTUREȘTI – PRIN PRIMAR și C. L. DE FOND FUNCIAR VULTUREȘTI – PRIN PREȘEDINTE, ambele cu sediul în ..
Casează în tot sentința civilă nr. 1855 din 31 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._ și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Judecătoriei Fălticeni.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 03 APRILIE 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. F. F. L. C. M.
F. N.
GREFIER,
Ș. L.
G.
Red. C.M.N.
Jud. fond. S. G.
Tehnored. Ș.L.G./ex.2./05.06.2014.
I. Caracteristica cererii în raport de care s-a admis recursul – Revendicare imobiliară -
II. Soluția în recurs – Admite recursul. Casează în tot sentința civilă nr. 1855 din 31 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._ și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Judecătoriei Fălticeni.
FIȘA ÎN CIVIL
Judecătoria Fălticeni Decizia nr. 833/03.04.2014.
Sentința nr. 1855/2013 Dosar nr._
Judecător: S. G. Complet: G. F. F.
F. L.
C. M. N.
Așa cum rezultă din considerentele deciziei civile nr. 1642/18.06.2013, pronunțată de Tribunalul Suceava, prin care a fost casată sentința civilă nr. 2448/18.12.2012 pronunțată de Judecătoria Fălticeni într-un prim civlu procesual, instanța de control judiciar a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond pentru cercetarea completă a fondului pricinii.
Astfel, s-a reținut că instanța de fond și-a întemeiat soluția pronunțată în cauză pe raportul de expertiză întocmit într-o altă cauză în care obiectivele la care s-a răspuns au fost stabilite în raport de obiectul litigiului dedus judecății în același dosar, diferit de cel de față.
Instanța de recurs a indicat instanței de fond că în rejudecare să dispună efectuarea unui raport de expertiză prin care să se identifice terenurile proprietatea părților, conform actelor de proprietate invocate de către acestea, ale proceselor verbale de punere în posesie și a schițelor întocmite cu acest prilej de către reprezentații Comisiei locale de fond funciar precum și pentru administrarea altor probe solicitate de părți pentru dezlegarea corectă a pricinii.
Ulterior administrării probatoriului, instanța de fond avea datoria să stabilească titlul de proprietate preferabil prin verificarea legalității actelor de reconstituire emise în favoarea părților și să soluționeze toate capetele de cerere deduse judecății.
Potrivit disp. art. 315 al. 3 din C.pr.civ. 1865, după casare instanța de fond va judeca din nou, ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată, instanța de trimitere urmând a ține seama de toate indicațiile date de instanța de recurs, în decizia de casare, acestea fiind obligatorii.
Textul art. 315 C.pr.civ a fost declarat constituțional prin raportare la art. 124 al.3 din Constituție reținându-se printre altele căă dacă judecătorul de fond nu ar fi obligat să se supună îndrumărilor instanței de control judiciar ar putea reitera erorile comise prin soluția ce a fost desființată, ajungându-se astfel la exercitarea repetată a căilor de atac și la prelungirea duratei soluționării cauzelor în mod nepermis, iar astfel s-ar încălca cerința soluționării proceselor într-un termen rezonabil.
Judecătorului îi este trasată obligația de a stărui în aflarea adevărului, inclusiv prin obligația sa de a ordona chiar și din oficiu probe necesare acestui deziterat, potrivit disp. art. 129 al.5 C.pr.civ, urmând ca toate cheltuielile legate de administrarea lor să cadă în sarcina părților.
Rezultă așadar că, pentru formarea convingerii sale și dezlegarea corectă și completă a pricinii judecătorul fondului trebuia să ordone această probă din oficiu chiar dacă părțile au refuzat administrarea probei cu o expertiză de specialitate.
Deși în considerentele sentinței pronunțate instanța de fond face vorbire la „titlurile de proprietate opuse de părți”, aceasta analizează doar titlul de proprietate nr. 178/1993 emis reclamantei, arătând că aceasta nu avea calitatea de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate, terenul fiind proprietatea publică a Comunei Vulturești fără a indica și analiza titlul de proprietate a pârâtei, raționamentul logic în urma căruia a ajuns la această concluzie.
Rezultă așadar că instanța de fond nu a analizat și comparat titlurile de proprietate invocate de părți cu privire la terenul aflat în litigiu așa cum i s-a recomandat prin decizia de casare, mărginindu-se în finalul hotărârii să le indice părților rezolvarea amiabilă a litigiului sau formularea unei alte acțiuni potrivit disp. art. III din Legea nr._ modif. și completată.
Prin urmare, soluția ce se impune cu privire la recursul de față este cea de admitere, în temeiul disp. art. 312 al.5 C.pr.civ. combinat cu art. 3041 C.pr.civ. rap. la art. 315 al.1 și 3 C.pr.civ și de casare a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond pentru a cerceta complet fondul pricinii, așa cum i s-a indicat și prin decizia de casare nr. 1642/18.06.2013, pronunțată de Tribunalul Suceava și de prevederile căreia instanța de fond nu a ținut seama.
Un argument în plus pentru adoptarea acestei soluții de către tribunal este acela de a asigura părților un dublu grad de jurisdicție și respectarea tuturor garanțiilor procesuale privind judecata în fond.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1054/2014. Tribunalul SUCEAVA | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
