Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 154/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 154/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 16-09-2014 în dosarul nr. 4023/86/2014
Dosar nr._ - revizuire –hotărâre care să țină loc de act autentic-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA Nr. 154
Ședința publică din 09 septembrie 2014
Președinte: I. M.
Judecători: I. G.
Judecători: G. D.
Grefier: P. L.
Pe rol, pronunțarea asupra cererii de revizuire formulată de revizuientul S. B., domiciliat în comuna Moara, . Suceava împotriva deciziei civile nr. 930 din 16 aprilie 2014 pronunțată de către Tribunalul Suceava în dosar nr._, intimați fiind I. N. și M. (fostă S.) V., ambii domiciliați în comuna Moara, . Suceava.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 9 septembrie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta și când, din lipsă de timpe pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi – 16.09.2014.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 19.03.2009 sub nr._, reclamanta I. N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții S. B. și M. V., pronunțarea unei hotărâri prin care să se valideze schimbul suprafeței de 45 ari teren situat în intravilanul comunei Moara cu suprafața de 50 ari situat tot în intravilanul comunei Moara, la locul numit „P.”.
În motivare a arătat că împreună cu defunctul său soț, I. I., a primit în anul 1963 de la fostul CAP Moara, cu titlu de lot în folosință, o suprafață de 45 ari teren din care pe 10 ari au edificat o gospodărie și anexe gospodărești, diferența de 35 ari cultivând-o în permanență și folosind-o și î momentul de față.
A precizat reclamanta că, după apariția Legii 18/1991, a convenit cu fostul proprietar al terenului de 45 de ari, S. V. și cu soția lui efectuarea unui schimb de terenuri, în sensul că pentru suprafața de 45 ari, folosită de reclamantă și unde își are gospodăria, să predea suprafața de 50 ari teren la locul numit „P.”. Cei doi soți și-au dat acceptul cu privire la acest schimb deoarece erau favorizați având în vedere că la locul numit „P.” aceștia mai aveau un teren de 75 de ari pe care îl foloseau fiica și ginerele acestora, pe nume M. D. și M. V., având o suprafață de 125 ari teren cu ieșire la două drumuri comunale, curent electric și alte facilități.
În acest context, reclamanta a arătat că intenția de schimb s-a materializat în concret întrucât, din anul 1992, suprafața de 50 ari teren a fost deținută de coschimbașul S. V. și soția lui, până la decesul lor, iar după aceasta de pârâți. De asemenea, a arătat că s-au mai perfectat schimburi având ca obiect terenul din moștenirea pârâților cu alți proprietari, vecini ai reclamantei, aflați în aceeași situație.
În drept, au fost invocate disp. art. 1405, 1406 C.civ..
Legal citat, pârâtul Skowronki B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare, a arătat că terenul în suprafață de 4500 m.p. face parte din suprafața de 14.200 m.p. ce i-a fost atribuită în lot în urma partajului voluntar efectuat cu sora sa, M. V., partaj autentificat sub nr. 166/13.01.2003 la BNP Valeriana I..
A precizat pârâtul că părinții săi au decedat fără a avea posibilitatea să încheie schimbul la care s-a referit reclamanta, tatăl său Skowronki V. a decedat la 18.11.1980, iar mama, R., la 2 septembrie 1991, așa cum a rezultat din copiile certificatelor de deces anexate la dosar. Astfel, reclamanta a solicitat constant să-i lase terenul pe care se află gospodăria din spatele imobilelor, dar nu s-au înțeles pentru că nu a dorit nici să se plătească la valoare și nici să ofere un teren valoros.
A arătat că ceea ce a este adevărat este doar faptul că reclamanta a deținut terenul de 4500 mp pentru că nu îi permitea accesul la acest teren și, așa cum se observă cu ușurință din planul de situație de la fila 14 dosar, tot frontul suprafeței de 1 ha și 68 ari este ocupat de construcțiile unor familii și trebuia să se strecoare pe lângă imobilele acestora pentru a cultiva restul terenului grădină. Cum terenul grădină este pretabil construcției de locuințe, el nu a fost de acord cu acest presupus schimb, care însă nu s-a perfectat așa cum a susținut reclamanta.
Prin precizările la acțiune depuse la dosar la data de 28.09.2009 (f.45-49), reclamanta a arătat că nu a avut cunoștință că între părți, respectiv între copiii susnumiților: S. B. și M. V. a avut loc un partaj voluntar, materializat prin act autentic material și drept consecință, calitate procesuală pasivă are numai pârâtul S. V. pe care a înțeles să îl cheme în judecată.
A mai arătat reclamanta că un început de dovadă scrisă asupra schimbului convenit anterior între părți, l-a constituit schița terenului pe care pârâtul a intenționat inițial să i-l atribuie, având în vedere că, în schimbul suprafeței de 50 ari de la locul numit „P.”, să-i dea 45 ari și nu cca. 43 ari cât a rezultat în mod concret la prima măsurătoare. Și aceasta, având în vedere că terenul din spatele caselor construite pe terenul autorilor pârâtului potrivit Legii 18/1991 revenea acestuia, ca moștenitor după părinții săi.
A mai precizat că tot în perioada anilor 1991-1992, pârâtul a venit de mai multe ori la locuința sa, însoțit de cumnatul său - M. C., având cunoștință despre înțelegerea avută cu defuncta S. R. și au întrebat-o dacă dorește să perfecteze acest schimb cu ei, în calitate de moștenitori, lucru cu care a fost de acord.
La aceste discuții a luat parte și defuncta sa mamă – C. E., ocazie cu care reclamanta le-a indicat celor doi mai sus menționați care sunt terenurile pe care le are în proprietate, convenind să le dea în schimb cei 50 ari teren de la locul numit „P.” deoarece lângă acest teren, aceștia aveau încă o suprafață de 75 ari, dorind să facă un lot mai mare, ideal pentru agricultură dar și pentru construirea unei case. Din acel moment, aceștia au folosit terenul său, iar reclamanta împreună cu soțul și familia sa a folosit terenul acestora, dat la schimb, ca un adevărat proprietar. În prezent întreaga suprafață este cultivată cu grâu.
Prin memoriul depus de pârâtul Skowronki B. (f.85-86), acesta a arătat că nu a încheiat nici o convenție de schimb de terenuri cu reclamanta și nici cu fiica sau ginerele ei după cum nici mama sa nu a făcut nicio înțelegere cu aceasta. Convenția înseamnă un acord de voință și nu doar dorința reclamantei de a obține un schimb avantajos doar pentru ea. Este adevărat că reclamanta a propus familiei sale un schimb de teren propunând un teren la locul numit „P.” dar care are o valoare mult mai mică decât terenul proprietatea sa, iar reclamanta nu a fost de acord să plătească diferența de valoare. În aceste condiții nu a mai purtat discuții.
A mai arătat că în timpul colectivizării reclamanta a deținut terenul său cu titlu de lot în folosință, iar familia pârâtului nu a putut intra efectiv în posesia terenului întrucât nu avea cale de acces și nu a dorit a purta discuții contradictorii.
De asemenea, a precizat că el nu a semnat în registrul agricol și nu a depus la primăria Moara nici o cerere de operare a vreunei modificări a posesiei terenurilor având credința că este înscris cu cele convenite de el cu sora sa cu care în 2003, după moartea mamei, a și încheiat actul de partaj voluntar în formă autentică. El nu a deținut terenul de la locul „P.” iar sora sa deține terenul la locul respectiv dar este moștenit de soțul ei de la tatăl său.
Față de susținerile reclamantei, pârâtul a arătat că aceasta se încurcă în afirmații nefiind sigură nici măcar cu cine a discutat despre schimb, cu tatăl său, cu mama sa, cu el sau sora sa și cine ar fi deținut terenul oferit de ea la schimb, teren pe care el nu l-a deținut deoarece nu a fost de acord cu schimbul, așa cum a arătat anterior.
Legal citată, pârâta M. V. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesual pasive, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivarea excepției invocate, pârâta a arătat că suprafața de 16.800 m.p. ce a aparținut părinților săi, S. V. și R., a fost împărțită prin actul de partaj autentificat sub nr. 166/13.01.2003 la BNP Valeriana I., iar suprafața de teren ce face obiectul acestei acțiuni nu îi aparține și nici nu i-a aparținut vreodată.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că transmiterea proprietății se face prin acte juridice încheiate în formă autentică între persoane în viață, consimțământul trebuie dat în scris, or reclamanta nu a făcut dovada existenței unor astfel de acte și nici a vreunui antecontract încheiat cu privire la acest teren pentru a avea motiv să sesizeze instanța de judecată.
Prin sentința civilă nr. 2726/25.05.2010 pronunțată în ds. nr._, Judecătoria Suceava a respins excepția lipsei calități procesuale pasive a pârâtei M. V. ca nefondată și, de asemenea, a respins acțiunea având ca obiect „hotărâre care să țină loc de act autentic” formulată de reclamanta I. N. în contradictoriu cu pârâții S. B. și M. V., ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru motive de nelegalitate.
Prin decizia civilă nr. 417 pronunțată la data de 10 martie 2011, Tribunalului Suceava a admis recursul declarat de I. N., a casat încheierea din 13.05.2010 și sentința civilă nr. 2726/25.05.2010 a Judecătoriei Suceava, cauza fiind trimisă aceleiași instanțe spre rejudecare.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Suceava a reținut că,pentru a dovedi existența antecontractului de schimb invocat și contestat de pârât, reclamanta a susținut că există un început de dovadă scrisă, sens în care, în temeiul prevederilor art.1197 cod civil a solicitat admiterea probei cu martori, respinsă de instanță prin încheierea din 13 mai 2010.
Începutul de dovadă scrisă era dovedit prin mențiunile din registrul agricol al părților din perioada 1992-2007, înscrisuri din care a rezultat că în acea perioadă posesia asupra terenurilor din litigiu a fost exercitată potrivit convenției de schimb invocate, respectiv suprafața de 4500 m.p. intravilan „Putreda”, unde se afla gospodăria reclamantei, deținută de aceasta și suprafața de 5000 m.p. „P.” sau „Moara N. P.”, deținută de pârâți.
Conform prevederilor art. 7 din O.G. nr. 1/1992 și art. 8 din O.G. nr. 28/2008, datele înscrise în registrul agricol se fac pe baza declarației sub semnătură privată a capului de familie, așa încât ele reprezintă un început de dovadă scrisă în sensul art.1197 alin.2 Cod civil.
Instanța de control a mai reținut că pârâtul S. B. și-a contestat semnătura de pe registrul agricol al cărui titular este, reclamanta solicitând în această situație admiterea probei cu verificare de scripte, probă admisă inițial de instanță, însă asupra căreia s-a revenit fără nici o motivare, prin încheierea din 13 mai 2010.
În consecință, Tribunalul Suceava a apreciat că în cauză se impunea administrarea acestei probe pentru a se verifica susținerile reclamantei conform cărora datele din registrul agricol au fost confirmate de pârâți prin semnătură și că raportat la dispozițiile art. 1197 alin. 2 Cod civil constituie începuturi de dovadă scrisă.
De asemenea, în cauză existând un început de dovadă scrisă, se impunea și administrarea probei testimoniale solicitată de reclamantă în dovedirea pretențiilor deduse judecății.
Pe rolul Judecătoriei Suceava cauza a fost reînregistrată la data de 15.04.2011 sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 5274 din data de 24 octombrie 2013, Judecătoria Suceava a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta M. V., ca neîntemeiată, a respins acțiunea civilă având ca obiect „hotărâre care să țină loc de act autentic” formulată de reclamanta I. N., în contradictoriu cu pârâții S. B. și M. Viceslava, ca neîntemeiată și a obligat reclamanta la plata către pârâtul S. B. a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță, analizând, cu prioritate, conform art. 137 Cod procedură civilă, excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată prin întâmpinare de pârâta M. V., a reținut următoarele:
Pe calea prezentei acțiuni, reclamanta a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se valideze schimbul suprafeței de 45 ari teren, situată în intravilanul comunei Moara, jud. Suceava cu suprafața de 50 ari, situată tot în intravilanul comunei Moara, jud. Suceava, la locul numit „P.”, schimb convenit de reclamantă cu numita S. R. (f. 46 ds. nr._ ).
Legitimarea procesuală pasivă, condiție pentru exercitarea dreptului la acțiune, presupune existența unei identități între pârât și cel obligat în raportul juridic dedus judecății, în speță fiind vorba de pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic pentru schimbul anterior menționat.
Astfel cum a rezultat din înscrisurile depuse la dosar (f. 34-6, 42 ds. nr._ ), numita S. R. a decedat la data de 02.09.1991, moștenitorii acesteia fiind pârâții M. V. și S. B..
D. urmare, cum pârâta M. V. este moștenitoarea persoanei cu care, potrivit susținerilor reclamantei, s-au purtat discuții privind schimbul de terenuri ce a format obiectul prezentei acțiuni, instanța a constatat că reclamanta a justificat în cauză calitatea procesuală pasivă a pârâtei, motiv pentru care a respins excepția invocată de pârâta M. V., ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 2 din Titlul X al Legii nr. 247/2005, „în situația în care, după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una dintre părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract.” Această dispoziție legală se aplică și în cazul antecontractului de schimb.
Rezultă, așadar, că pentru a pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic, în condițiile art. 5 alin. 2 din Titlul X din Legea nr. 247/2005, instanța trebuie să verifice dacă există un antecontract valabil încheiat între părți care să fie dovedit în condițiile dreptului comun, dacă există refuzul părții acționate în instanță de încheia contractul în forma prevăzută de lege, dacă reclamantul și-a îndeplinit obligațiile asumate prin antecontractul încheiat (respectiv predarea bunului și garantarea pentru evicțiune și vicii) și dacă promitentul copermutant (coschimbaș) este proprietarul bunului promis iar promitentul - reclamant nu este incapabil de a dobândi acel bun la data pronunțării hotărârii.
Antecontractul reprezintă, astfel, o promisiune de a contracta, un acord de voință prin care părțile se obligă să încheie în viitor contractul. Fiind un contract nenumit, antecontractul trebuie să întrunească condițiile de validitate aplicabile contractelor, în general, dar și condițiile de validitate speciale pe care trebuie să le îndeplinească contractul în forma căruia urmează a se perfecta, în cauza de față, contract de schimb (consimțământ, capacitatea părților, obiectul – bunurile asupra cărora poartă schimbul, cauza licită).
Potrivit art. 1405 Cod civil „schimbul este un contract prin care părțile își dau respectiv un lucru pentru altul” iar potrivit art. 1406 Cod civil „schimbul se face prin singurul consimțământ „întocmai ca și vânzarea”. Părțile pot conveni să încheie un antecontract de schimb care reprezintă acordul de voință al părților contractante, cuprins într-un act juridic bilateral, prin care acestea se obligă să încheie în viitor un contract în formă autentică, cu privire la bunurile imobile determinate.
Față de acestea, instanța a constatat însă că în cauză nu au fost întrunite condițiile necesare pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de schimb.
Astfel, reclamanta a invocat existența unei înțelegeri intervenite între ea și autoarea pârâților, S. R., după intervenirea legilor fondului funciar, prin care părțile au convenit la un schimb de terenuri, respectiv terenul proprietatea copermutantei (coschimbașei) S. R., în suprafață de 45 ari, situat în intravilanul . și învecinat cu: Prodaniuc M., C. E., B. Z., S. V., S. I. și drum comunal pentru terenul proprietatea reclamantei, în suprafață de 50 de ari, situat în intravilanul ., la locul numit „P.”, învecinat cu: M. D., drum comunal, Popadiuc G. și drum comunal, convenție de schimb a cărei existență a fost contestată însă de pârâți (în calitate de moștenitori ai numitei S. R.).
În dovedire, reclamanta a susținut că există un început de dovadă scrisă, probat prin mențiunile din registrul agricol al părților din perioada 1992 – 2007, înscrisuri din care a rezultat că în acea perioadă posesia asupra terenurilor în litigiu a fost exercitată potrivit convenției de schimb invocate, respectiv: suprafața de 4500 m.p. intravilan „Putreda”, unde se află gospodăria reclamantei, deținută de aceasta, iar suprafața de 5000 m.p. „P.” sau „Moara N. P.”, deținută de pârâți.
Aceste aspecte au fost contestate de pârâtul S. B., care a arătat că el nu a semnat registrul agricol și a subliniat că înțelege să conteste semnăturile din R.A. ale anilor: 1995 – 1996, 1997 – 2000, 2001-2005, 2007-2011 (încheierea de ședință din data de 03.11.2011 – f. 25). Singurele semnături care nu au fost contestate de pârât au fost cele efectuate în R.A. în dreptul anilor 1992, 1993 (f. 60-62 ds. nr._ ).
Astfel cum a rezultat din raportul de expertiză criminalistică întocmit de INEC Iași – Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Iași (f. 115-122), semnăturile de la rubrica „Semnătura declarantului” corespunzătoare anilor 2000, 2001, 2002, 2004, 2007 – 2009, 2010-2011 de pe registrele agricole aparținând comunei Moara, jud. Suceava, nu au fost executate de pârâtul S. B.. Semnăturile care i-au aparținut acestuia au fost cele executate corespunzător anilor 1995-1999, 2003.
D. urmare, început de dovadă scrisă ar putea fi considerate, exclusiv, mențiunile din registrele agricole corespunzătoare acestor ani (1995-1999, 2003), ce s-au completat cu martori sau prezumții, potrivit art. 1197 C.civ.. Examinând însă declarațiile martorilor audiați în cauză, instanța a apreciat că acestea nu au fost de natură a dovedi pretențiile formulate de reclamantă.
Astfel, instanța a constatat, pe de o parte, faptul că înseși declarațiile martorilor propuși în dovedire de către reclamantă au fost contradictorii prin informațiile pe care le-au oferit. Dacă martora A. I. a relatat faptul că reclamanta ține terenul de 4500 m.p. din intravilanul comunei Moara ca urmare a schimbului făcut cu părinții pârâților, S. V. și R., „ținându-l și pe vremea în care aceștia din urmă trăiau” (împrejurare aflată de martoră din chiar discuțiile purtate cu S. R. – f.23), martora Bizum Șutu L. a relatat faptul că schimbul de terenuri s-a realizat după 1991, între reclamantă și pârâtul S. B. (f. 62). Pe de altă parte, din declarația martorei D. S. R., a rezultat faptul că au existat doar unele discuții privind un eventual schimb de terenuri, discuții ce s-au purtat între reclamantă și pârâtul S. B. și care însă nu s-au finalizat prin încheierea unui contract întrucât părțile nu au ajuns la un acord (f. 22).
Cât privește materializarea antecontractului de schimb, instanța a constatat că nici acest aspect nu a fost dovedit prin declarațiile martorilor. Astfel, dacă martora A. I. a arătat că părinții pârâtului (inițial), iar apoi pârâtul au luat în posesie și au lucrat pentru o perioadă de timp terenul primit la schimb, de 5000 m.p. situat „în țarină”, martora Bizum Șutu L. nu a făcut vorbire de o eventuală posesie exercitată de părinții pârâtului și nu a putut indica dacă pârâtul S. B. a ținut sau nu vreodată acest teren, iar martorul Prodaniuc I. a subliniat faptul că pârâtul S. B. a fost plecat în Belgia în perioada 1992-1996 (f.61).
A rezultat, așadar, că în speță nu s-a făcut dovada identității copermutantului (coschimbașului), în sensul că acesta ar fi numita S. R. (potrivit susținerilor reclamantei), după cum nu s-a făcut nici dovada consimțământului ori a condițiilor în care s-a încheiat convenția de schimb, în acest context instanța reținând și lipsa unui înscris (antecontract), însușit de părțile contractante și care să respecte cerințele generale de valabilitate ale actelor juridice prev. de art. 948 Cod civil.
Or, în condițiile în care în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii tuturor condițiilor necesare pentru transmiterea dreptului de proprietate în raport de dispozițiile art. 1073-1077 C.civ. și art.5 alin.2 din Titlul X al Legii 247/2005, instanța a constatat că acțiunea formulată de reclamanta I. N. în contradictoriu cu pârâții S. B. și M. V. a fost neîntemeiată, motiv pentru care a respins-o ca atare.
De asemenea, în temeiul art. 274 C.pr.civ., instanța a obligat reclamanta la plata către pârâtul S. B. a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat (f.68).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta prin care a solicitat admiterea acestuia, modificarea în parte a sentinței civile atacate, în sensul admiterii acțiunii având ca obiect „constatare schimb" și pronunțării în temeiul art. 1073, 1077, 969 vechiul C.civ,, rap. la art. 38 Titlul XII L. 247/2005, a unei hotărâri care să țină loc de act autentic de schimb vizând suprafața de 4.500 mp teren curte și grădină intravilan Moara, primită de reclamantă de la autoarea pârâților, S. R., în schimbul suprafeței de 5.000 mp teren intravilan Moara la locul „Prisaca", c u cheltuieli de judecată din toate ciclurile procesuale.
În motivare a arătat următoarele:
Prin sentința recurată s-a respins ca nefondată acțiunea, cu motivarea că în cauză nu au fost întrunite condițiile necesare pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de schimb pentru că:
- în dovedirea antecontractului a pretins că există un început de dovadă scrisă probat prin mențiunile din RA 1992-2007 la poziția de rol a reclamantei și a pârâtului S. B., care, însă, și-a contestat semnăturile din RA ale anilor 1995-1996, 1997-2000, 2001-2005, 2007-2011, recunoscându-și doar semnăturile din RA 1992, 1993.
Potrivit raportului de expertiză criminalistică (fila 115 și urm.), semnăturile de la rubrica „Semnătura declarantului" corespunzătoare anilor 2000, 2001, 2002, 2004, 2007-2009, 2010-2011 de pe registrele agricole aparținând comunei Moara nu au fost executate de pârâtul S. B..
Semnăturile care i-au aparținut acestuia au fost cele executate corespunzător anilor 1995-1999, 2003 (la care se adaugă cele necontestate - aferente anilor 1992,1993, ignorate de prima instanță).
- declarațiile martorilor audiați în cauză nu au fost de natură a dovedi pretențiile reclamantei, fiind contradictorii prin informațiile pe care le-au oferit.
Martora A. I. (f. 23-24) a relatat că reclamanta dețin terenul de 4.500 mp ca urmare a schimbului făcut cu autorii pârâților, S. V. și R., „ținându-l și pe vremea în care aceștia din urmă trăiau" (împrejurare aflată de martoră din chiar discuțiile purtate cu S. R.); martora Bizum Șutu L. (filele 62-63) a relatat că schimbul de terenuri s-a materializat după anul 1991, între reclamantă și S. B.; martora D. S. R. (fila 22) a declarat că au existat simple discuții cu privire la un schimb de terenuri, purtate între ea și S. B., care nu s-ar fi finalizat prin încheierea unui contract, deoarece nu ar fi ajuns la un acord.
De martorul Prodaniuc I. (fila 61) instanța de fond nu a amintit.
- cât privește materializarea antecontractului de schimb, instanța de fond a reținut că nici aspect nu ar fi dovedit prin declarațiile de martori, în sensul că martora A. I. a arătat că părinții pârâtului S. B., apoi pârâtul, ar fi luat în posesie și lucrat pământul primit la schimb; martora Bizum Șutu L. nu a făcut vorbire de o eventuală posesie exercitată de părinții pârâtului și nici nu a putut indica dacă S. B. a ținut sau nu acest teren primit la schimb; martorul Prodaniuc I. a subliniat că S. B. a fost plecat la muncă în Belgia în perioada 1992-1996 (în realitate, pârâtul plecând în străinătate ulterior anului 2000).
In final, instanța de fond a concluzionat că nu a făcut dovada identității copermutantului în persoana lui S. R.; că nu a făcut dovada consimțământului, respectiv a condițiilor în care s-a încheiat convenția de schimb, reținându-se în acest context și „lipsa unui înscris ... însușit de părțile contractante și care să respecte cerințele generale de valabilitate ale actelor juridice prev. de art. 948 C. civ.".
Soluția astfel pronunțată a fost nelegală, motivat de faptul că nu s-a răspuns la probe decisive administrate în dovedirea acțiunii; au fost greșit interpretate dispozițiile legale care reglementează validarea prin intermediul instanței a unui antecontract de schimb și cerințele de validitate ale unui astfel de antecontract; a fost interpretat contrar conținutului său neîndoielnic antecontractul verbal de schimb dintre reclamantă și S. R., materializat în înscrierea în registrele agricole ale copermutanților a terenurilor formând obiectul convenției. Totodată, a fost greșit interpretat probatoriul administrat în cauză, care a confirmat existența convenției de schimb, executarea clauzelor sale anticipatorii și, implicit, care a dovedit că au fost date toate premizele pentru admiterea acțiunii în constatarea schimbului.
Astfel, ulterior anului 1989 și intrării în vigoare a L. 18/1991 între reclamantă și S. R. (care a decedat la 02.09.1991), în prezența mamei sale, C. E. (dec. la 09.09.1993), s-au purtat discuții referitoare la schimbul suprafeței de 4.500 mp intravilan Moara, la locul „Putreda", între vecinii: Prodaniuc M., C. E., B. Z., S. V., S. I. și drum cu suprafața de 5.000 mp intravilan Moara, la locul „P.", între vecinii: M. D., drum comunal, Popadiuc G. și drum comunal. Schimbul s-a materializat în înscrierea în registrele agricole ale copermutanților a terenurilor formând obiectul convenției și care nu s-a putut perfecta în formă autentică datorită decesului lui S. R..
Suprafața de 4.500 mp primită de reclamantă în urma schimbului o deține din perioada cooperativizării, fiindu-i atribuită parte în vederea edificării unei gospodării, iar parte ca lot ajutător. La apariția L. 18/1991 și la data formulării acțiunii, terenul era compus din două parcele, nedelimitate între ele, din care 1.000 mp curți-construcții cu casa de locuit și anexele gospodărești ale reclamantei, iar diferența teren arabil.
Acest teren a fost anterior cooperativizării proprietatea lui S. R. și V., făcând parte din suprafața totală de 16.800 mp evidențiată în TP 1416/1999. La apariția L. 18/1991 era afectat de gospodării edificate în perioada cooperativizării, proprietatea reclamantei, a lui A. I., a lui Șutu S. (decedat și moștenit de Bizum Șutu L.), respectiv a lui M. C., terenul arabil, anterior anului 1989, fiind folosit de toate cele patru familii ca lot ajutător. Cu toate cele patru familii S. R. a făcut acte de schimb verbale, neurmate de acte autentice datorită decesului său.
Acesta a fost contextul în care s-au purtat discuții cu S. R. în vederea rezolvării situației juridice a terenului de 4.500 mp, pentru care s-a oferit la schimb suprafața de 5.000 mp „Prisaca" înscrisă în TP 1293/1997. Acest teren se învecina la S cu proprietatea lui M. D., autorul soțului pârâtei M. V., numitul M. C., pârâților convenindu-le schimbul, datorită posibilității sporite de exploatare a terenului limitrof, de circa 70 de ari.
Suprafața „Prisaca" a fost înscrisă începând cu anul 1992 în registrele agricole ale pârâtului S. B. (cap de familie și titular de rol, între timp mama sa decedând). Nu s-a contestat semnătura din RA 1992, 1993, iar expertiza grafoscopică a concluzionat că semnăturile din RA 1995-1999, 2003 i-au aparținut pârâtului S. B., în RA 2007-2011 existând mențiunea „M. N. (P.) - 0,52 ha A. rev. lui I. N., voi. 4, poz. Moara N., deoarece au făcut schimb de teren fără acte not".
În anul 2006 S. B. a venit la domiciliul său și a acceptat să facă schimbul în formă autentică, la notariat, fiecare urmând să întabuleze terenurile înscrise în actele de proprietate, pentru ca ulterior să se răzgândească, drept pentru care a fost nevoită a formula acțiunea de față.
S-au solicitat prin intermediul apărătorului său ales relații de la S.C. Petni Serv Suceava, solicitându-se acestei societăți specializată în servicii de cadastru și topografie să precizeze dacă S. B. a depus o cerere pentru întocmirea documentației cadastrale referitoare la terenul de 16.800 mp înscris în TP 1416/1995; dacă a solicitat să fie identificată separat suprafața de 4.500 mp, incluzând și terenul aferent gospodăriei reclamantei, care urma să formeze obiect al unui schimb între acesta și ea; dacă s-a întocmit plan de amplasament pentru suprafața de 4.500 mp conform solicitării lui S. B. și dacă acesta din urmă a cerut finalizarea documentației cadastrale și în ce scop.
Cu Adresa 496/20.11.2009 (la care instanța de fond nu a făcut nici o referire) s-a răspuns că S. B. s-a prezentat la această societate la 01.06.2006, solicitând întocmirea documentației cadastrale pentru cei 16.800 mp din TP 1416/1999; că la 10.06.2006 s-au efectuat măsurători în teren, constatându-se că suprafața era deținută în fapt de proprietarii locuințelor amplasate pe teren (I. N., S. I., Șutu S. și M. C.); că la măsurarea grădinii din spatele casei și anexelor lui I. N. (care ocupau 1.000 mp) a rezultat o suprafață de 3.300 mp, S. B. solicitând întocmirea documentației cadastrale pentru această grădină pe o suprafață mai mare, respectiv de 3.500 mp, întrucât urma să facă un schimb cu deținătoarea I. N., care viza cei 1.000 mp curți-construcții plus grădina; că a fost pregătit un plan de situație cu suprafața solicitată de S. B., în care s-a putut observa și diferența de 200 mp, spre terenul folosit de S. I.; că la acea dată, conform metodologiei cadastrale, se putea înscrie o suprafață de teren din titlul de proprietate în mai multe corpuri de proprietate; că în 2009, când S. B. a revenit pentru achitarea și avizarea documentației cadastrale, legislația cadastrală s-a modificat, în sensul că nu mai era posibilă efectuarea documentației în mai multe corpuri de proprietate, ci numai ca un corp unic, urmând ca după întabulare să se poată face divizarea corpului de proprietate; că s-a întocmit în acest context un nou plan de situație; la 22.07.2009 s-a predat soției lui S. B. documentația finalizată; și S. B., și M. C., au solicitat urgentarea întocmirii documentației cadastrale, pentru perfectarea schimbului.
Aceste relații, extrem de importante, au venit să confirme apărările sale.
Omisiunea instanței de fond de a verifica aceste înscrisuri a echivalat cu nemotivarea hotărârii, prin prisma refuzului implicit de a răspunde la apărări decisive invocate în cauză.
În orice caz, existența antecontractului încheiat cu S. R., materializată în consemnările din RA ulterioare anului 1991, început de dovadă scrisă, în accepțiunea art. 1197 C.civ., a rezultat și din probele testimoniale administrate în cauză.
A fost audiată în primul rând martora A. I. (fila 23), aflată în aceeași situație cu ea, care a confirmat înțelegerea cu S. R. (discutând personal cu defuncta despre acest schimb) și modalitatea în care au fost executate clauzele anticipatorii ale convenției, prin stăpânirea terenurilor conform înțelegerii. Martora a fost de față când S. B. i-a cerut să se intabuleze cu cei 50 de ari pentru ca apoi să poată face schimbul și a relatat că „în țarină pârâtul ține 50 ari".
Apoi, a fost audiată martora Bizum Șutu L. (fila 62), de asemenea aflată în aceeași situație cu ea, care este fiica lui Șutu S. și care a confirmat că de la tatăl său știe că a luat inițial după 1991 legătura cu mama pârâtului, iar apoi cu pârâtul, făcând schimbul care s-a materializat în predarea unui teren de 50 ari în altă parte, care a arătat că „în RA au fost trecuți cei care lucrau pământurile", că mai sunt cel puțin două familii aflate în aceeași situație, că doar ea a folosit terenul de 45 de ari. Faptul că nu a putut preciza dacă pârâții au deținut terenul primit la „Prisaca" a fost lipsit de relevanță, de vreme ce acest teren, după 1991, a fost înscris în rolul agricol al lui S. B.. Și faptul că a precizat că schimbul s-ar fi încheiat cu S. B. a fost lipsit de relevanță, deoarece despre existența convenției știa de la tatăl ei. Tot de la tatăl ei știa că după 1991 a purtat discuții inițial cu mama pârâtului, care la acel moment trăia.
Prin urmare, nici una din cele două declarații nu putea fi înlăturată de instanța de fond, aceste depoziții neoferind informații contradictorii, dimpotrivă, venind să confirme o situație de fapt conturată cu ajutorul înscrisurilor la care s-a raportat anterior.
Mai mult, chiar martorul pârâților, Prodaniuc I. (fila 61) a arătat că „de la oameni am auzit că reclamanta a făcut un schimb de terenuri cu S. B., în sensul că în schimbul terenului pe care își avea casa i-a dat un alt teren de 55 ari în Moara C."; „de la reclamantă știu că S. B. a lucrat terenul de 55 ari de la Moara C.".
Faptul că același martor a arătat că „personal știu că pârâtul a fost plecat în Belgia din 1992-1996" nu a avut relevanță, de vreme ce înscrierea terenului de 5.000 mp „Prisaca" în rolul agricol al lui S. B. este o certitudine, sub aspectul posesiei neavând relevanță elementul „corpus", ci elementul „animus". De altfel, pârâtul S. B. a plecat în Belgia abia în anul 2000.
Privitor la martora D. S. R. (fila 22), a cărei depoziție a fost reținută ca determinantă de instanța de fond, a demontat punctual toate afirmațiile acesteia, aspect trecut sub tăcere de instanța de fond. De altfel, a formulat plângere penală împotriva acestei martore, pentru mărturie mincinoasă, prin Ordonanța 1163/P/2012 bis a Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava reținându-se că „probele administrate ... au fost de natură să arate caracterul mincinos al susținerilor martorei", care a prezentat „o altă situație de fapt decât cea reală, cu privire la folosirea unei suprafețe de teren amplasată pe raza localității Moara" și dispunându-se, în raport de art. 181 C.pen. și art. 10 lit. b/1 C.pr.pen., scoaterea de sub urmărire penală, deoarece fapta nu a prezentat gradul de pericol social al infracțiunii, ordonanța fiind infirmată în vederea completării cercetărilor și a administrării oricăror alte mijloace de probă necesare justei soluționări a cauzei sub toate aspectele, urmând ca cercetările să fie efectuate de către IPJ Suceava.
A anexat toate declarațiile date în fața organelor de urmărire penală de A. I., Stroieștean R., Popadiuc M. și Bătrîniuc V., vecini cu terenul în litigiu, care au confirmat existența schimbului (infirmat de martoră) și distanța mare dintre casa martorei și terenul de 4.500 mp în litigiu, de circa 300 m, gospodăriile fiind situate pe ulițe diferite, precum și înscrisurile solicitate de organele de urmărire penală de la OCPI Suceava legat de modalitatea de amplasare una față de cealaltă a gospodăriei sale și a martorei.
În orice caz, martora a relatat instanței că după 1991 S. B. ar fi luat terenul din spatele caselor și l-ar fi ținut timp de 2-3 ani, inclusiv terenul în litigiu.
Or, probatoriul testimonial și cu înscrisuri administrat în cauză au infirmat această susținere, doar ea lucrând după revoluție terenul din spatele casei sale. De altfel, S. B. nici nu avea cum ajunge la terenul din spatele casei, lipsit de orice posibilitate de acces. Chiar martora, în aceeași declarație, a arătat despre terenul în litigiu că de fapt „pârâtul nu-1 posedă în concret și nu-1 lucrează pentru că nu are pe unde intra".
După care, a arătat că în perioada celor 2-3 ani cât pârâtul S. B. a lucrat terenul a intrat „chiar pe la mine". Or, între grădina în litigiu și gospodăria martorei, potrivit planului cadastral anexat, se interpun o . grădini ale oamenilor, ceea ce a exclus realitatea afirmațiilor martorei.
A mai arătat martora, care a confirmat că pârâtul a ținut terenul de la „Prisaca" oferit de ea „în schimb" timp de 2-3 ani cât reclamanta trebuia să strângă bani ca să-i cumpăre terenul în litigiu (după ce S. B. a renunțat să mai țină grădina din spatele casei sale, pe care a stăpânit-o 2-3 ani, deci până în 1993), pe care chiar martora l-ar fi ajutat să-l lucreze, că de fapt prin 1993 pârâtul a renunțat să mai țină terenul de la „Prisaca". Păi, dacă S. B. a deținut terenul „Prisaca" începând cu 1993, timp de 2-3 ani, cum putea să renunțe tot în 1993 să dețină același teren.
În fine, a mai arătat martora că nu a auzit ca pârâtul să facă schimburi de terenuri cu alți vecini. Or, chiar vecinii terenului, aflați în aceeași situație cu ea, au confirmat aceste schimburi.
Așa fiind, această declarație trebuia înlăturată ca nereflectând realitatea.
A mai arătat reclamanta că a probat dincolo de orice îndoială rezonabilă identitatea copermutantului în persoana lui S. R. și a făcut dovada consimțământului coschimbașei, respectiv a condițiilor în care s-a încheiat convenția de schimb.
În drept, a invocat disp. art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.pr.civ., rap. la art. 304/1 C.pr.civ., art. 274 C.pr.civ.
Pârâții, deși legal citați, nu au formulat întâmpinare, însă pârâtul prin apărătorul său prezent la dezbateri a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței civile atacate.
Prin decizia civilă nr. 930 din 16.04.2014, Tribunalul Suceava a admis recursul declarat de către reclamantă, a modificat în parte sentința civilă, în sensul că:
A admis, în parte, acțiunea având ca obiect „hotărâre care să țină loc de act autentic” formulată de reclamanta I. N., în contradictoriu cu pârâții S. B. și M. Viceslava.
A constatat că reclamanta a încheiat un antecontract de schimb cu autoarea pârâților, S. R., vizând suprafața de 4500 mp teren curte și grădină, intravilan Moara, parte din suprafața de 1,68 ha la „Moara N.”, evidențiată pe titlul de proprietate nr. 1416/1999, primită de reclamantă în schimbul suprafeței de 5000 mp teren la locul „P.”, evidențiată pe titlul de proprietate nr. 1293/1997, la extravilan.
Prezenta ține loc de act autentic de schimb.
A menținut dispoziția primei instanțe cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive.
A obligat pârâtul intimat să plătească reclamantei suma de 1875 lei, cheltuieli de judecată din prima instanță și din recurs.
A respins cererea pentru cheltuieli de judecată formulată de intimatul pârât, ca nefondată.
A obligat intimatul să plătească statului 540 lei, ajutor public judiciar acordat reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a reținut următoarele:
În dovedirea antecontractului de schimb, reclamanta a exhibat un început de dovadă scrisă, anume mențiunile din registrul agricol pe anii 1992, 1993 (recunoscute de pârât, așa cum a reținut și prima instanță), 1995-1999, 2003. În privința acestor mențiuni, se reține că pârâtul și-a contestat semnăturile, astfel că s-a efectuat un raport de expertiză criminalistică (f. 115 și urm., judecătorie), care a certificat executarea semnăturilor de către pârât.
Acest început de dovadă scrisă se coroborează cu declarațiile martorilor audiați: astfel, martora A. I. (f. 23, judecătorie) a arătat că din 1991 de la desființaera CAP-ului reclamanta a ținut terenul de acolo de acasă pentru că a făcut un schimb de terenuri cu Scovronski V. și R., părinții pârâtului S. B.. Prin acest schimb reclamanta a rămas cu terenul de acasă, iar părinții pârâtului au primit la schimb un teren în țarină. A precizat că reclamanta nu a avut nici un fel de probleme cu defuncții Sckovronski V. și R.. După moartea acestora schimbul a continuat să fie valabil iar reclamanta s-a înțeles cu pârâtul S. B. ca urmare, reclamanta a ținut terenul aferent casei sale, iar S. B. terenul situat în țarină. A arătat că știe că au apărut probleme pentru că la un moment dat pârâtul s-a arătat nemulțumit de terenul din țarină.
Despre schimbul făcut de reclamantă și Scovronski V. și R. a știut chiar de la S. R.. Martora Bizum Șutu L. (f. 62, judecătorie) a arătat că reclamanta a încercat să facă un schimb de terenuri cu fostul proprietar în sensul ca ea să rămână pe locul în care își are gospodăria și să-i dea în schimb un alt teren. A arătat că a știut că schimbul s-a materializat, iar reclamanta i-a dat pârâtului B. un teren de aproximativ 50 de ari în altă parte; nu știe dacă pârâtul a ținut acest teren.
A arătat faptul că pârâtul nu a lucrat niciodată terenul pe care-l ține reeclamanta, iar până în 2006 nu a auzit să o deranjeze în vreun fel.
Nu se pot reține contradicții în cele două declarații. Împrejurările esențiale ale schimbului sunt atestate de ambii martori, existând diferențele minore reținute de prima instanță: nu este vorba de contradicții, practic schimbul a fost consimțit atât de autoarea pârâtului, cât și de acesta: acordul exprimat de părinții pârâtului este confirmat de martora A. I., acord preluat ulterior și de pârât, înțelegerea cu acesta rezultând din declarația martorului Bizum Șutu L..
Antecontractele se puteau încheia și anterior anului 1989, întrucât au ca obiect doar o obligație de a face, nu translatează proprietatea. Martora Bizum cunoaște aspectele relatate de tatăl său, această împrejurarea neconducând, în sine, la înlăturarea declarației.
Împrejurarea că martorele sunt în situații similare cu reclamanta nu poate determina înlăturarea depozițiilor, întărite de începutul de dovadă scrisă, analizat, pe larg, mai sus.
Martora D. S. R. (f. 22, judecătorie) confirmă existența unor discuții privitoare la schimbul în litigiu și posesia temporară exercitată de reclamantă, posesie care confirmă, încă o dată, schimbul. Practic, pârâtul s-a răzgândit ulterior, încercând să revoce unilateral înțelegerea, o asemenea revenire putând avea loc doar prin acordul părților.
De altfel, declarația acestui martor este singulară, nu se coroborează cu alte probe.
Și celălalt martor propus de pârât, Prodaniuc I. (f. 61, judecătorie), fost primar, atestă că știe ”de la oameni” de schimbul în litigiu, că nu a fost o situație singulară, mai mulți vecini confruntându-se cu aceeași problemă. Rezultă că acest schimb era cunoscut în colectivitate, fiind de notorietate locală.
S-a probat și materializarea antecontractului de schimb, prin predarea posesiei către reclamantă asupra terenului oferit la schimb: martora D. S. R. a arătat că ”după 2-3 ani pârâtul a lăsat acel teren” reclamantei, posesia este confirmată și de martorii A. I. și Bizum Șutu L., așa cum s-a arătat mai sus.
De esență este dovedirea acordului părților (autorilor lor) în vederea încheierii schimbului, nu predarea reciprocă a posesiei terenurilor schimbate, care ține de executarea clauzelor contractuale.
Obiectul antecontractului de schimb rezultă, în primul rând, din mențiunile din registrul agricol, coroborate cu declarațiile testimoniale, așa cum s-a arătat mai sus și cu titlurile de proprietate ale părților. De altfel, pârâtul intimat nu a dat o explicație plauzibilă pentru mențiunile din registrul agricol, semnate de acesta. Dovedind reaua-credință, și-a contestat semnăturile, care au fost confirmate de expertiza grafoscopică.
Terenul oferit la schimb de reclamantă este cert determinat în materialitate, conform titlului de proprietate nr. 1293/1997 (f. 11, judecătorie, primul ciclu procesual), pe care figurează . 5000 mp în extravilan. Nu se poate trece categoria ”intravilan”, întrucât . de proprietate arătat mai sus, în extravilan.
Terenul oferit de autoarea pârâților este evidențiat pe titlul de proprietate nr. 1416/1999, în intravilan, așa cum a confirmat și pârâtul (f. 39, judecătorie, primul ciclu procesual).
Nu interesează că la momentul schimbului, nu era emis titlul de proprietate, în prezent, acesta existând. O eventuală indiviziune asupra terenului promis de reclamantă la schimb, este infirmată de extrasul CF (f. 10, judecătorie, primul ciclu procesual), în care reclamanta apare ca proprietar exlusiv.
Din probatoriul administrat rezultă cert identitatea copermutantului - S. R., înțelegere preluată ulterior, și de pârât, s-a dovedit acordul de voință al părților, consimțământul exprimat de acestea, obiectul schimbului, precum și celelalte condiții de valabilitate specifice.
În consecință, în baza art. 1073-1077 din vechiul Cod civil, art. 5 al. 2 titlul X din Legea 247/2005, s-a impus admiterea, în parte, a acțiunii.
Împotriva deciziei a formulat cerere de revizuire S. B., în temeiul disp. art. 322 alin. 5 Cod procedură civilă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că la dosarul cauzei a fost depusă adresa nr. 496/20.11.2009 emisă de către . care, printre altele afirmă că „pârâtul a solicitat întocmirea documentației cadastrale pentru această grădină…întrucât urma să facă un schimb cu deținătoarea I. N.”, reclamanta din prezenta cauză, afirmație total nereală și pe care o apreciază ca mincinoasă cu scopul favorizării reclamantei.
Dovada falsă folosită de către reclamantă, prin care a dobândit un drept pe care nu l-a avut niciodată și nici nu i-a fost promis, se încadrează în motivul de revizuire prev. de art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă.
Martorii propuși de reclamantă nu au conformat în nici un fel „începutul de dovadă scrisă” pentru efectuarea schimbului de terenuri.
Faptul că reclamanta susține o promisiune a unui eventual schimb de terenuri cu autorul său decedat în anul 1980, este hilară pentru că în acei ani nu exista nici o premisă pentru astfel de tranzacții imobiliare.
Soluția pronunțată de instanța de recurs este nelegală și pentru faptul că, contrar voinței autorilor i-a deposedat de suprafața de 4500 mp teren intravilan, adecvat pentru construcții, contra unui teren extravilan cu valoare de piață scăzută, impropriu construcției de locuințe.
De altfel și motivarea instanței de recurs este deficitară și nu este în concordanță cu probatoriul administrat, este alambicată, fără înțeles logic și se bazează pe indicii și nu pe probe.
A mai reținut nelegal și nefondat, instanța de recurs, că pârâtul și-a contestat semnăturile, ceea ce este un neadevăr, pentru că, în realitate, instanța de fond, dar și raportul de expertiză susține contrariul.
Mai arată că, nici un martor nu a cunoscut direct și nemijlocit despre promisiunea autorilor că ar intenționa să facă un schimb de terenuri ci doar au auzit de la părinții lor decedați, în cazul numitei Bizum Șutu L. sau din zvon public în cazul fostului primar Popadiuc. Ceilalți doi martori, Stoieșteanu și Stravarache, au declarat că au fost doar discuții cu nimic concretizate. Instanța de recurs nu a da suficientă importanță termenului de proprietate, contractului de schimb și antecontractului.
Este cunoscută în literatura de specialitate și în practica judiciară denumirile de antecontract, contract provizoriu, precontract, promisiune autonomă sau compromis. Promisiunea sinalagmatică implică acordul de voințe al părților asupra lucrului, ceea ce în cazul de față nu poate fi vorba.
Intimata I. N., prin întâmpinarea formulată în temeiul disp. art. 115,118 și 326 al. 2 Cod procedură civilă, a solicitat respingerea cererii de revizuire întemeiată pe disp. art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul de lege menționat, revizuientul neaducând nici un înscris nou care să nu fi fost avut în vedere de către instanța de recurs și prin care să dovedească cele susținute de acesta de-a lungul judecării cauzei.
A mai arătat că, atât în practica judiciară cât și în doctrină s-a statuat faptul că prin intermediul căii extraordinare de atac a revizuirii nu se poate critica modul de interpretare a probelor și aplicare a dispozițiilor legale de către instanța de recurs, ci se poate pune problema unei noi judecăți pe temeiul unor noi elemente ce nu au format obiectul judecății finalizate cu pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită.
Or, în motivarea cererii, revizuientul critică modul de administrate a probatoriului de către instanța de recurs și nicidecum nu aduce ca și mijloace de probă înscrisuri noi sau o hotărâre desființată pe care să se fi bazat instanța de recurs.
Examinând cererea de revizuire în raport de motivele invocate, întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, de actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că nu este întemeiată.
Astfel, potrivit art. 322 pct. 5 din vechiul cod de procedură civilă, denumit în continuare Cod de procedură civilă:
„Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare precum și a unei hotărâri dată de instanța de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților…”
Sintetizând elementele eminamente de admisibilitate a cererii de revizuire pentru motivul arătat, rezultă că: înscrisul trebuie să fi existat în momentul judecării procesului terminat prin hotărârea atacată; înscrisul să fi fost necunoscut pentru instanță și pentru revizuient; partea să fi fost împiedicată a-l prezenta dintr-o împrejurare mai presus de voința sa; înscrisul să fie doveditor prin el însuși, determinant pentru soluționarea litigiului.
Ori, înscrisul nou invocat de revizuient, constând în adresa nr. 496/20.11.2009 emisă de către . cu privire la care însuși revizuientul susține că l-a identificat la dosar, nu îndeplinește cerințele textului de lege sus citat, în sensul că nu este un înscris nou, care să nu fi fost cunoscut de instanță și revizuient.
De asemenea, nu se poate reține nici faptul că înscrisul invocat ca temei al revizuirii a fost reținut de partea potrivnică, ori că este doveditor prin el însuși, apt să conducă la pronunțarea unei soluții diferite în cauză.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac ce poate fi admisă numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 322 pct. 1 – 9 Cod procedură civilă.
Fiind o cale de retractare a unei hotărâri definitive, revizuirea nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond, a unor fapte și împrejurări care au fost discutate și analizate de instanță cu ocazia rezolvării litigiului în fond, așa cum în mod eronat solicită revizuientul.
Pe calea revizuirii nu pot fi invocate greșeli de judecată, de apreciere a situației de fapt, a probelor, ori de interpretare a unor dispoziții legale de drept substanțial sau procedural, cum este cazul în speță.
Nefiind îndeplinite în speță condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă la care s-a făcut mai sus referire, soluția care se impune în cauză este aceea de respingere a cererii de revizuire ca nefondată.
Fiind în culpă procesuală, în baza art. 274 Cod procedură civilă revizuientul va fi obligat să plătească intimatei I. N. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței depuse la dosar.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondată cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă formulată de revizuientul S. B., domiciliat în comuna Moara, . Suceava împotriva deciziei civile nr. 930 din 16 aprilie 2014 pronunțată de către Tribunalul Suceava în dosar nr._, intimați fiind I. N. și M. (fostă S.) V., ambii domiciliați în comuna Moara, . Suceava.
Obligă revizuientul să plătească intimatei I. N. cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 septembrie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
I. M. I. G. G. D. P. L.
Red. I.G.
Tehnored. P.L./ 2 ex. 01.10.2014
ROMANIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
Nr._ din 11 septembrie 2014
C ă t r e,
Arhiva secției civile a Tribunalului Suceava
Vă înaintăm alăturat cererea de revizuire formulată de numitul S. B. întrucât prin încheierea pronunțată la data de 9 septembrie 2014 s-a dispus disjungerea cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă de cea întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă și s-a dispus trimiterea la arhivă a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă în vederea formării unui nou dosar și rejudecării separate a acestuia.
Președinte, Grefier,
I. M. P. L.
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 351/2014. Tribunalul... | Partaj judiciar. Decizia nr. 1338/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
