Partaj judiciar. Decizia nr. 1338/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1338/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 09-09-2014 în dosarul nr. 608/334/2012
DOSAR NR._ PARTAJ JUDICIAR
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 1338
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 09 SEPTEMBRIE 2014
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE D. D.
JUDECĂTOR C. M.
JUDECĂTOR M. T.
GREFIER C. D. I.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta B. S., cu domiciliul ales la av. B. S., împotriva sentinței civile nr. 1336 din 25.03.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, intimați fiind: reclamantul D. V. și pârâții A. M., C. G., C. LAURENȚIA, D. G., D. I., M. V. DORNEI PRIN PRIMAR și S. Ș..
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat: av. B. R., substituind av. B. S., pentru pârâta recurentă și av. H. A. pentru reclamantul intimat D. V., lipsă fiind toate părțile.
Procedura de citare cu părțile a fost legal îndeplinită.
Grefierul a expus referatul cauzei, după care:
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, constată că recurenta a depus la dosar chitanța nr. 1493/04.09.2014 prin care face dovada achitării taxei de timbru de 373 lei (aceasta fiind anulată de către președintele completului de judecată).
Apărătorul pârâtei recurente depune la dosar delegație de substituire, borderou cu cheltuielile de judecată solicitate de către recurentă și chitanța nr. 408/2014, reprezentând onorariu avocat în cuantum de 1000 lei.
Apărătoarea reclamantului intimat depune la dosar împuternicire avocațială, note de concluzii și chitanța nr. 40/2014, reprezentând onorariu avocat în cuantum de 500 lei.
Întrebați fiind, apărătorii părților au arătat că nu mai au de formulat alte cereri în cauză.
Instanța, constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Apărătorul pârâtei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat (f. 3- 9 dosar) în sensul modificării sentinței civile atacate, respingerea acțiunii reclamantului D. V., ca nefondată și admiterea cererii reconvenționale formulată de pârâta B. S., așa cum a fost precizată la termenul de judecată din data de 26.03.2014, cu cheltuieli de judecată.
Apărătoarea reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală, prin care, corect a fost admisă de către instanța de fond acțiunea așa cum a fost formulată și precizată și a fost respinsă cererea reconvențională, ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei V. Dornei la data de 06.04.2012, sub nr._, numitul D. V., în calitate de reclamant, a chemat în judecată, în calitate de pârâți, pe M. V. Dornei, prin primar și A. M., C. G., C. Laurenția, D. G., D. I. și B. S., pentru ca instanța, prin hotărârea judecătorească ce o va pronunța, să constate că autorii săi, D. F. și D. A. au dobândit prin împroprietărire la reforma agrară din 1945 dreptul de proprietate asupra suprafeței de 5000 mp, identică cu parcelele nouă formate nr. 1 F de 497 mp, nr. 1CC de 309 mp, nr. 1DR de 349 mp, 1F de 1157 mp și nr.1F de 2.690 m.p. din C.F. nr.260 a ., în baza Titlului de împroprietărire nr._/1945, să constate că acesta a dobândit prin moștenire și partaj voluntar cu frații săi (pârâții 1 - 5) dreptul de proprietate asupra suprafeței de 5000 mp teren și construcții casă de locuit și anexe, descrise mai sus, în baza CM nr. 161/07.02.1991 și CM nr. 92/15.08.2003 și să se dispună înscrierea în cartea funciară, pe numele reclamantului, a dreptului de proprietate astfel dobândit.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că D. F. și A., autorii reclamantului săi, au primit la Reforma agrară din 1945 suprafața de 5.000 mp teren expropriat de la proprietarul tabular S. Ș., aspect precizat expres în Titlul de proprietate.
S-a mai arătat că acest cetățean a decedat în anul 1937 dar apare înscris în cotă de ½ pe tot CF 260 a . împreună cu B. Franciscus, decedat la data de 21.06.2007, după care este unic moșteniotr soția sa pârâta B. S..
S-a arătat de către reclamant că, anterior anului 1981 părinții săi au trecut în rolul agricol suprafața de teren și au plătit impozit pentru acesta; că, după decesul părinților, (D. F. a decedat la data de 28.06.1990, iar D. A. a decedat la data de 13.02.2001) între acesta și frații săi a intervenit un partaj voluntar cu privire la întreaga avere succesorală și motivat de faptul că stăpânea aceste imobile înainte de decesul părinților i-au revenit în lot.
În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe art. 650 C. civ.
În dovedirea acțiunii s-au depus la dosar planul de situație al terenului în litigiu, extras din CF nr.260 a . și copia titlului de proprietate de la reforma agrară din 1945, Certificat de Moștenitor nr. 161/07.02.1991 și CM nr. 92/15.08.2003.
Pârâtul M. V. Dornei, prin primar, legal citat, a depus la dosar întâmpinare prin care a arătat că autorii reclamantului au fost împroprietăriți la reforma agrară din anul 1945 cu suprafața de teren care face obiectul acțiunii și pentru această suprafață de teren s-au plătit taxe și impozite și au exercitat o posesie continuă, ca adevărați proprietari.
La termenul de judecată din data de 30.05.2012, pârâta S. B., a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivarea întâmpinării pârâta a arătat că nu se poate pretinde de către reclamant faptul că s-a dobândit prin reforma agrară din 1945 o suprafață de teren înscrisă într-o carte funciară în care ulterior, în anul 1954 defunctul său soț și-a înscris cota sa parte de ½.
La termenul de judecată din data de 17 aprilie 2013 pârâta B. S. a formulat cerere reconvențională solicitând obligarea pârâtului reconvențional să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de cca. 4650 mp, teren situat în ., județul Suceava identic cu parte din parcelele topo nr. 2729/1, 2727, 1373, 2693/1, 503/2, 503/3, 2725 și 4405 toate din CF nr. 260 a ., indicat în acțiunea introductivă de instanță a reclamantului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale, pârâta reclamantă a arătat că în privința dovedirii dreptului de proprietate asupra terenului revendicat înțelege să se folosească de înscrierea din cartea funciară din anul 1955 realizată în baza Certificatului de moștenitor din 08.12.1954 emis de NSR V. Dornei
În ceea ce privește întinderea suprafeței de teren revendicate, pârâta reclamantă a arătat că aceasta este mai mică cu aprox. 350 mp suprafață ce reprezintă pt nr. 503/1 pe care este amplasată casa reclamantului.
În probatoriu a fost încuviințată proba cu înscrisuri, cu expertiza topo, cu interogatoriile părților și proba cu martori.
Reclamantul pârât și-a precizat acțiunea solicitând instanței să constate că autorii săi au dobândit prin împroprietărire dreptul de proprietate asupra suprafeței de 5000 mp teren identic cu parcelele 1CC, 2F, 3F și 4DR din CF 260 V. Dornei identificat conform Raportului de expertiză efectuat în cauză și prin edificare construcțiile casă și anexe situate pe acestea.
De asemenea, pârâta reclamantă și-a precizat acțiunea, arătând că solicită obligarea pârâtului reconvențional să-i lase în proprietate și liniștită posesie suprafața de 4392 mp, identic cu parcelele nou formate 2F, 3F și 4DR.
Prin sentința civilă nr. 411/14.05.2014 Judecătoria V. Dornei a admis acțiunea formulată de reclamantul D. V., în contradictoriu cu pârâții M. V. Dornei, prin primar, B. S., A. M., C. G., C. Laurenția, D. G., D. I. și S. Ș.; a respins cererea reconvențională formulată de către pârâta B. S., ca nefondată; a constatat că numiții D. F. și D. A. au dobândit prin împroprietărire, în baza Titlului de proprietate nr._/1945 eliberat în temeiul Decretului-lege nr.187/1945, dreptul de proprietate asupra suprafeței de 5.000 mp, situată în mun. V. Dornei, suprafață identică cu parcelele nou formate nr. 1CC, 2F, 3F, 4DR (formate prin comasarea și redivizarea parcelelor nr. 503/1, 503/2, 503/3, 2725%, 2727/1, 2728, 2729/1, 2736/1 și 4405 înscrise în CF 260 V. Dornei a mun. V. Dornei); a constatat că numiții D. F. și D. A. au dobândit prin accesiune imobiliară artificială dreptul de proprietate asupra construcțiilor casă de locuit și anexe, situate pe ., identificată mai sus; a constatat că reclamantul a dobândit prin moștenire de la defuncții D. F. și D. A. și prin partaj voluntar, dreptul de proprietate asupra imobilelor identificate mai sus; a dispus înscrierea pe numele reclamantului, într-o carte funciară nouă a mun. V. Dornei, a dreptului de proprietate asupra imobilelor astfel dobândite și a obligat pârâta B. S. la plata către reclamant a sumei de 4149,45 lei cu titlu de cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Imobilul care face obiectul cererii de chemare in judecată este format din suprafața de teren de 5.000 mp, situată în mun. V. Dornei, suprafață identică cu parcelele nou formate nr. 1CC, 2F, 3F, 4DR (formate prin comasarea și redivizarea parcelelor nr. 503/1, 503/2, 503/3, 2725%, 2727/1, 2728, 2729/1, 2736/1 și 4405 înscrise în CF 260 V. Dornei a mun. V. Dornei) astfel cum este identificată în Raportul de expertiză topo efectuată de expert tehnic judiciar V. B. (f 172 - 175).
Din probele administrate în cauză, respectiv din declarațiile martorilor G. I. și B. L. rezultă că suprafața de teren în litigiu este stăpânită de către D. V. și de soția sa. Se arată de către martori că pe această suprafață de teren este construită o casă de către D. F. și A.. Martorii mai declară că terenul este moștenit de reclamantul D. V. de la părinții săi, D. F. și D. A. și că s-a înțeles cu frații săi ca acest teren să-i revină lui în lot.
Instanța de fond a constatat că numiții D. F. și D. A., părinții reclamantului D. V., au dobândit prin împroprietărire, în temeiul Decretului-lege nr.187/1945, dreptul de proprietate asupra suprafeței de 5.000 mp, situată în mun. V. Dornei, teren din categoria fânaț, curți-construcții și drum, identică cu parcelele cadastrale nou formate nr.2736/1, nr.503/1, nr.4405, 2693/1 și 2725/4 din C.F. nr.260 a mun. V. Dornei, și asupra construcțiilor C1-clădire casă și C2-șură, situate pe ., identificată mai sus, având în vedere mențiunile din Certificatul de moștenitor nr.161 din 7 februarie 1991 emis de notariatul de Stat Local Câmpulung Moldovenesc și din Certificatul de moștenitor nr.92 din 15.08.2003 emis de B.N.P. ”N. V.” din V. Dornei raportate la Titlul de Proprietate nr._.
Terenul în suprafață de 5.000 mp a fost identificat tabular și cadastral prin Raportul de expertiză topo efectuată de expert tehnic judiciar V. B. (f 172 - 175). Potrivit expertului topo, suprafața de 5000 mp identică cu parcelele nou formate nr. 1CC, 2F, 3F, 4DR (formate prin comasarea și redivizarea parcelelor nr. 503/1, 503/2, 503/3, 2725%, 2727/1, 2728, 2729/1, 2736/1 și 4405 înscrise în CF 260 V. Dornei a mun. V. Dornei) au făcut obiectul Titlului de proprietate nr._/1945 emis pentru D. Filimoin la reforma Agrară din anul 1945.
Decretul-lege nr.187/1945 a avut un caracter reparator și social, raportat la realitățile existente în societatea românească după cel de-al doilea război mondial, prin care au fost împroprietăriți, în principal, veteranii armatei române pentru sacrificiile lor față de țară, conform art.12, precum și țărani care nu dețineau pământ sau dețineau suprafețe mici.
Cum în cauza de față nu s-a făcut dovada că părinții reclamantului ar fi fost împroprietăriți ilegal, prin încălcarea în orice mod a actului normativ mai sus menționat, instanța de fond a admis primul capăt de cerere, astfel cum a fost formulat.
Imobilele mai sus menționate au fost dobândite prin moștenire de reclamant și pârâții A. M., C. G., C. Laurenția, D. G. și D. I., conform Certificatului de moștenitor nr.161 din 7 februarie 1991 emis de Notariatul de Stat Local Câmpulung Moldovenesc și din Certificatului de moștenitor nr.92 din 15.08.2003 emis de B.N.P. ”N. V.” din V. Dornei, iar, în urma unui partaj voluntar intervenit între aceștia, confirmat și de cei doi martori audiați în prezenta cauză, astfel că instanța, în temeiul art.728 și 730 C.civ., constată că între moștenitorii numiților D. F. și D. A. a intervenit un partaj voluntar, iar reclamantul D. V. a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 5.000 mp, situată în mun. V. Dornei, teren din categoria fânaț, curți-construcții și drum, identică cu parcelele nou formate nr. 1CC, 2F, 3F, 4DR (formate prin comasarea și redivizarea parcelelor nr. 503/1, 503/2, 503/3, 2725%, 2727/1, 2728, 2729/1, 2736/1 și 4405 înscrise în CF 260 V. Dornei a mun. V. Dornei).
În ceea ce privește construcțiile casă de locuit și anexe, situate pe ., identificată mai sus instanța reține astfel că, potrivit prevederilor art.492 C.civ. „orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de proprietarul acelui pământ cu cheltuiala lui și că sunt ale lui până ce se dovedește din contră”. Acest text de lege instituie o prezumție legală relativă, susceptibilă de a fi răsturnată prin dovada contrară, potrivit căreia o construcție edificată pe un teren se consideră a fi fost ridicată de către proprietarul terenului respectiv, în nume propriu și pe cheltuiala sa.
Astfel cum rezultă din întreg probatoriul administrat în cauză, instanța constată că pe ..503/1 D. F. și A. au edificat mai multe construcții reprezentând casă de locuit și anexe.
S-a constatat astfel că, referitor la construcțiile menționate, devin incidente dispozițiile art.492 C.civ. și, având în vedere că prezumția de proprietate asupra construcțiilor respective în favoarea numiților D. F. și A. nu a fost răsturnată în cauză prin dovada contrară, instanța reține că aceștia au dobândit - potrivit art. 482 Cod civ, care prevede că proprietatea unui lucru da drept asupra tot ce se unește sau se încorporează în acesta - și dreptul de proprietate asupra acestor construcții edificate pe teren.
În consecință, instanța de fond a admis capătul de cerere privind constatarea accesiunii imobiliare artificiale asupra construcțiilor.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă, prima instanță a constatat că din extrasele de CF depuse la dosar proprietari tabulari înscriși în CF nr.260 a . sunt numiții Ș. S. și Alfredus Franciscus Balabașciuc, fiecare cu o cotă de ½ din parcelele înscrise.
Prin plângerea formulată la instanța de fond la data de 23.02.2007 și înregistrată sub nr._, numitul B. Alfredus - Franciscus al cărui moștenitor este pârâta din cauză, B. S. a chemat în judecată pe intimații Comisia Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, Comisia locală de fond funciar V. Dornei, RNP- Direcția Silvică Suceava, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună modificarea hotărârii nr. 3562/22.12.2006 a Comisiei Județene Suceava și să i se reconstituie dreptul de proprietate asupra suprafeței de 5,180 ha teren agricol și 2,00 ha teren pădure, situat în mun. V. Dornei, după autorii săi I. și V. B., Johan și Iosephina S..
După cum a rezultat din raportul de expertiză efectuat în dosarului nr._ din întreaga suprafață solicitată spre reconstituire face parte și suprafața de teren înscrisă în CF 260 . în care inițial dreptul de proprietate a fost înscris în cote de ½ pentru Ș. S. și petentul B. Alfredus- Franciscus, în prezent cea mai mare parte a parcelelor sunt înscrise pentru petent, cu excepția parcelei nou formate nr. 5463 care s-a înscris într-o altă CF 1137 în baza sentinței civile nr. 708/3.09.1999 a Judecătoriei V. Dornei, proprietara tabulară O. S., iar suprafețele de 5000 mp și 2427 mp sunt stăpânite în prezent de către intervenientul din dosarul nr._, D. V. a F..
Prin Sentința civilă nr. 898 din 13.07.2011 Judecătoria V. Dornei a respins plângerea la legile de fond funciar, formulată de petentul B. ALFREDUS- FRANCISCUS, (decedat la 21.06.2007) și continuată de petenta B. S. prin mandatar Theiss E. Ewald și intervenienți în interes accesoriu –D. V., D. M. SPERANȚA, ca neîntemeiată.
În analiza cererii în revendicare, instanța de fond a reținut faptul că, în conformitate cu principiile ce se degajă din jurisprudența CEDO, bunul actual presupune existența unei decizii administrative sau judecătorești definitive, prin care să se recunoască direct sau indirect dreptul de proprietate (a se vedea în acest sens, cauza S. și alții împotriva României, hotărârea CEDO din 30 iunie 2005, cauza S. Taub împotriva României, cauza A. Marshall împotriva României, hotărârea CEDO din 23 iunie 2009, etc.).
În schimb, Curtea Europeană a statuat că nu vor fi considerate bunuri în sensul articolului menționat speranța de a redobândi un drept de proprietate care s-a stins de mult timp ori o creanță condițională, care a devenit caducă prin neîndeplinirea condiției (cauza Penția și Penția împotriva României, hotărârea CEDO din 23 martie 2006, cauza Malhous contra Republicii Cehe, hotărârea CEDO din 13 decembrie 2000, cauza Lindner și Hammermeyer împotriva României, hotărârea CEDO din 3 decembrie 2002, cauza I. și M. împotriva României, hotărârea CEDO din 14 decembrie 2006, etc.).
În considerarea principiilor dezvoltate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului se constată că reclamantul pârât deține un bun actual. În concret, se constată că reclamantul a înfățișat un titlu de proprietate constând în Titlul de proprietate nr._/1945 emis pentru D. F. la reforma Agrară din anul 1945, dreptul său de proprietate fiind confirmat în cadrul prezentei cauze în contextul în care instanța a constatat că a dobândit prin moștenire de la defuncții D. F. și D. A. și prin partaj voluntar, dreptul de proprietate asupra imobilelor teren identic cu parcelele nou formate nr. 1CC, 2F, 3F, 4DR (formate prin comasarea și redivizarea parcelelor nr. 503/1, 503/2, 503/3, 2725%, 2727/1, 2728, 2729/1, 2736/1 și 4405 înscrise în CF 260 V. Dornei a mun. V. Dornei).
Pârâta reconvențional s-a apărat susținând că dovada dreptului său de proprietate este făcută cu înscrierea în cartea funciară din anul 1955 realizată în baza Certificatului de moștenitor din 08.12.1954 emis de NSR V. Dornei.
După cum s-a arătat anterior prin Hotărârea nr. 3562 din 22.12.2006 emisă de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a fost respinsă contestația formulată de Balabascczuk Alfredus Franciscus prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5,1850 ha teren agricol și suprafața de 2,00 ha teren cu vegetație forestieră situat în municipiul V. Dornei, teren trecut în proprietatea statului prin expropriere. Împotriva acestei hotărâri s-a formulat plângere care a fost respinsă de Judecătoria V. Dornei ca neîntemeiată prin Sentința civilă nr. 898 din 13.07.2011 Judecătoria V. Dornei.
Este fără îndoială deci că terenul în litigiu a trecut în patrimoniul statului prin expropriere, fapt necontestat de nici una din părțile în litigiu, astfel că antecesorul pârâtei reclamante a pierdut dreptul de proprietate asupra acestuia. Cooperativizarea a reprezentat un mod special de dobândire a dreptului de proprietate, translația proprietății operând în puterea legii, astfel că nu era necesară intabularea în cartea funciară decât pentru publicitate și opozabilitate, dar nu pentru însăși constituirea dreptului real.
Prin urmare, în ceea ce privește titlul pârâtei reclamante, se constată că potrivit dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 18/1991 “Stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept.” și deci în cauză se aplică această lege, cu caracter special și nu dispozițiile Legii nr. 115/1938.
Astfel, dreptul de proprietate al antecesorului pârâtei reclamante s-a stins odată cu trecerea terenului în patrimoniul statului, fiind răsturnată prezumția de proprietate instituită prin art. 32 din Legea nr. 115/1938 și în consecință, aceasta nu se poate prevala de înscrierile din cartea funciară, fiind necesară urmarea procedurii reglementată de Legea nr. 18/1991, astfel că titlul de proprietate exhibat de reclamantul pârât are prioritate față de extrasul (și înscrierea) de carte funciară.
Din interpretarea textelor de mai sus, a rezultat că nu numai exercitarea, dar și dovada dreptului de proprietate este condiționat de obținerea deciziei ori a hotărârii judecătorești de reconstituire a dreptului de proprietate.
Or, în speță, o asemenea decizie sau hotărâre judecătorească nu există și prin urmare pârâta reclamantă nu poate face dovada dreptului de proprietate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta B. S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta recurentă a invocat, în primul rând cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. pr. civilă (1865); „hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii", această critică având în vedere modul în care a fost soluționată acțiunea reclamantului D. V., acțiune ce a fost admisă, în ciuda chestiunilor de drept invocate în apărare de ea, pârâta recurentă, care însă au fost trecute sub tăcere de instanța de fond, care nu a făcut absolut nici o apreciere la adresa lor, nu a precizat dacă le-a înlăturat sau nu și nu a motivat de ce nu a ținut cont de ele.
A arătat recurenta că, prima instanță nu s-a referit absolut de loc la împrejurarea invocată de ea, pârâta recurentă, privind faptul că reclamantul D. V. nu a urmat calea prevăzută de legile speciale pentru constituirea/reconstituirea dreptului de proprietate, constatând că autorii reclamantului au dobândit prin împroprietărire, în baza titlului de proprietate nr._/1945, eliberat în temeiul Decretului-Lege nr. 187/1945 dreptul de proprietate asupra suprafeței de 5.000 m.p.
A mai arătat că prima instanța nu a analizat apărările sale, prin care ea a susținută că, în măsura în care autorii reclamantului, numiții D. F. și D. A., au fost împroprietăriți la reforma agrară din 1945, după apariția Legii fondului funciar nr. 18/1991, precum și celorlalte legi (Legea ni". 196/1997, Legea nr. 1/2000, Legea nr. 247/2005), reclamantul D. V. era obligat să formuleze cerere și să urmeze calea specială a constituirii/reconstituirii dreptului de proprietate în aceasta procedură, nu să urmeze calea dreptului comun.
De asemenea, instanța de fond nu a făcut absolut nici o apreciere referitoare la împrejurarea că înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al autorul ei, B. Alfredus-Franciscus, datează din anul 1955, fiind deci ulterioară momentului invocat de către reclamant ca și moment al împroprietăririi, adică anul 1945.
Prin prisma efectului constitutiv de drepturi al înscrierii în cartea funciară consacrat de art. 32 din Decretul-Lege nr. 115/1938, precum și a împrejurării că moștenirea este un mod originar de dobândire a proprietății, se demonstrează pe deplin faptul că dreptul de proprietate asupra terenurilor înscrise în C.F. nr. 260 a corn. cad. V. Doinei aparține, în mod indubitabil, pentru cota de 1/2 părți înscrisă în anul 1955, pârâtei recurente, în calitate de autoare a proprietarului tabular B. Alfredus Franciscus.
Prin urmare, instanța de fond nu a motivat de ce a admis acțiunea reclamantului și a constatat că acesta a dobândit prin împroprietărire la reforma agrară din 1945 o suprafață de teren înscrisă într-o carte funciară în care, ulterior, în anul 1955, defunctul ei soț și-a înscris cota sa parte de 1/2. dobândită prin moștenire.
În al doilea rând, această critică a hotărârii primei instanțe are în vedere și faptul că instanța de fond a aplicat, în mod greșit, dispozițiile legale aplicabile în cauză atunci când a dispus respingerea cererii sale reconvenționale.
Instanța de fond a apreciat că ea, pârâta recurentă, reconvențional, nu a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra terenului revendicat, susținând că dreptul de proprietate al antecesorului său s-a stins odată cu trecerea terenului în patrimoniul statului, fiind răsturnată prezumția de proprietate instituită prin art. 32 din Decretul-Lege nr. 115/1938; că, s-a motivat de către prima instanță că terenul în litigiu a trecut în patrimoniul statului prin expropriere, aspect care nu ar fi fost contestat de către niciuna dintre părțile din litigiu, astfel încât antecesorul său a pierdut dreptul de proprietate asupra acestuia.
Această motivare nu poate fi satisfăcătoare din mai multe puncte de vedere, astfel, nu există nici o dovadă la dosarul cauzei că terenul ar fi fost expropriat de la autorul ei, a recurentei, neexistând nici o decizie de expropriere în acest sens; nu este adevărat că ea, recurenta ar fi recunoscut că terenul a trecut în patrimoniul statului prin expropriere, că este adevărat că o parte din terenurile care au aparținut autorului său și care au format obiectul dosarului nr._ au fost preluate în mod abuziv, fiind ocupate apoi de construcții edificate de Statul Român, dar nu este cazul terenului în litigiu și, în nici un caz, pentru nici unul dintre terenurile care au aparținut autorului său, nu există nici o decizie de expropriere.
A mai arătat pârâta recurentă că, prima instanță a susținut că dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu ar fi trecut la stat prin cooperativizare, aceasta reprezentând un mod special de dobândire a dreptului de proprietate, translația proprietății operând în puterea legii, astfel încât nu era necesară intabularea în cartea funciară decât pentru publicitate și opozabilitate, dar nu pentru însăși constituirea dreptului real.
A menționat recurenta că instanța de fond a motivat soluția de respingere a cererii sale în revendicare imobiliară prin raportarea la dispozițiile art. 8 din Legea nr. 18/1991, potrivit cărora „stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se regăsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept". Prima instanță a conchis că în speță se aplică această lege cu caracter special și nu dispozițiile Decretului-Lege nr. 115/1938.
Recurenta precizează că, considerentele instanței de fond sunt total eronate, pentru că pleacă de la o premisă greșită si anume aceea că terenul în litigiu ar fi devenit proprietatea statului prin cooperativizare. Zona mun. V. Dornei, în care se include și terenul în litigiu, nu a format niciodată obiectul cooperativizării, ceea ce înseamnă că dispozițiile legale invocate de instanța de fond (art. 8 din Legea nr. 18/1991) sunt inaplicabile în speță.
Nefiind vorba despre zonă cooperativizată, nu se poate susține că Statul Român ar fi dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu prin acest mod special de dobândire. Nu a existat nici o cooperativă agricolă de producție la V. Dornei, fiind o zonă de munte necooperativizată, și nu au existat nici un fel de preluări de terenuri la stat cu acest titlu. De altfel nu există nici o dovadă scrisă că la V. Domei s-ar fi procedat la asemenea preluări de terenuri la stat, cu acest titlu.
Cât privește acțiunea sa în revendicare imobiliară, recuren ta a arătat că, demersul său vine după o lungă perioadă în care autorul său nu a putut să-și manifeste atributele dreptului de proprietate, dar aceasta a fost o situație care nu a depins în mod exclusiv de voința sa, fiind mai degrabă rezultatul constrângerilor de natură politică din perioada de dinainte de 1989, defunctul său soț emigrând din România în Republica Federală Germania în anul 1980, lăsând în România mai multe bunuri imobile în zona V. Dornei, care figurau înscrise fie pe numele său, fie pe numele unor membri ai familiei sale, fie pe Statul Român, ca urmare a preluării abuzive a acestora în vederea construirii unor blocuri de locuințe.
Pe de altă parte, pentru că acțiunea în revendicare imobiliară este imprescriptibilă din punct de vedere extinctiv, ea, recurenta, reconvențional, a înțeles să uzeze și de această cale în dorința de a-și recupera, pe dreptul comun, ceea ce nu a reușit pe calea legilor speciale. Cum în dosarul cauzei nu există nici o dovadă că terenul ar fi fost preluat la stat, și cum, în nici un caz, nu a fost vorba despre vreo cooperativizare, cum eronat a susținut instanța de fond, rezultă faptul că sunt inaplicabile dispozițiile legale avute în vedere de prima instanță (cele ale Legii nr. 18/1991), ceea ce înseamnă că prezumția de proprietate instituită prin art. 32 din Decretul-Lege nr. 115/1938 nu a fost răsturnată, dreptul de proprietate al autorului său nefiind stins pentru că nu a existat o trecere a terenului în patrimoniul statului.
Recurenta arată că un alt motiv de recurs este cel prevăzut de art. 304 pct. 8 C, pr.civ. (1865): "instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia".
Această critică a sentinței recurate se referă la împrejurarea, mai sus-menționată, că instanța de fond a calificat în mod eronat terenul în litigiu ca fiind cooperativizat și că statul ar fi dobândit, prin cooperativizare, dreptul de proprietate asupra acestuia.
Pornind de la această premisă eronată, rezultând dintr-o interpretare greșită a actului juridic dedus judecății, s-a ajuns ca instanța de fond să aprecieze că ea, pârâta recurentă nu a făcut dovada proprietății asupra terenului în litigiu, fiind răsturnată prezumția de proprietate care opera în favoarea sa, în baza înscrierilor din cartea funciară, prin aprecierea, ca aplicabile în cauză, a dispozițiilor Legii nr. 18/1991, deși nu era cazul.
A mai subliniat recurenta că are de partea sa înscrierea în cartea funciară, care face dovada dreptului de proprietate. Potrivit art. 32 din Decretul-Lege nr. 115/1938, „dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei". Contrar susținerilor instanței de fond, nu există la dosar dovada că terenul ar fi trecut în proprietatea statului prin modul special de dobândire al cooperativizării; ca atare, dispozițiile legale invocate de prima instanță (art. 8 din Legea nr. 18/1991) nu sunt aplicabile în speță.
Un alt motiv de recurs este cel prevăzut de art. 304 pct. 7 C. pr. civ. (1865): "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricini”.
Această critică are în vedere faptul că în motivarea soluțiilor pronunțate în privința acțiunii reclamantului D. V. și a cererii ei reconvenționale, instanța de fond se contrazice, făcând afirmații total opuse în privința regimului juridic pe care l-a avut terenul în litigiu.
A mai precizat recurenta că, prima instanță, când a motivat soluția de admitere a acțiunii reclamantului D. V., a arătat că terenul de 5.000 m.p. ar fi fost dobândit de către autorii reclamantului prin împroprietărire, în baza Titlului de proprietate nr._/1945, eliberat în temeiul Decretului-Lege nr. 187/1945, act normativ care a avut un caracter reparator și social, raportat la realitățile existente în societatea românească după cel de-al doilea război mondial, prin care au fost împroprietăriți, în special veteranii armatei române pentru sacrificiile lor față de țară, conform art. 12, precum și țărani care nu dețineau pământ sau dețineau suprafețe mici.
Mai apoi, când a motivat soluția de respingere a cererii sale reconvenționale în revendicare imobiliară, instanța de fond a arătat că dreptul de proprietate al antecesorului său, al recurentei, s-a stins odată cu trecerea terenului în patrimoniul statului prin expropriere, cu ocazia cooperativizării, care a reprezentat un mod special de dobândire a dreptului de proprietate al statului, translația proprietății operând în puterea legii.
Această modalitate de formulare a considerentelor „dreptul de proprietate al antecesorului pârâtei reclamante s-a stins odată cu trecerea terenului în patrimoniul statului" conduce la ideea că acest drept de proprietate a existat cândva, pentru că doar ceea ce se naște, se poate stinge ulterior. Ori, dreptul de proprietate al autorului său s-a născut în anul 1955, prin înscrierea în cartea funciară a acestuia, realizată în baza certificatului de moștenitor din 8 dec. 1954, emis de N.S.R. V. Dornei. Dacă dreptul de proprietate s-a născut în anul 1955, în mod evident instanța trebuia să aibă în vedere o dată ulterioară acestui an, ca moment al stingerii lui prin cooperativizare.
Recurenta consideră că această argumentație a instanței de fond este contradictorie, pentru că aceeași instanță a susținut că, încă din anul 1945, terenul a trecut în proprietatea autorilor reclamantului D. V., prin împroprietărire în baza Decretului-Lege nr. 187/1945. Dacă în anul 1945 dreptul de proprietate a trecut la autorii reclamantului, cum se mai putea naște în anul 1955 dreptul de proprietate al autorului său și cum mai putea trece apoi terenul în proprietate statului prin cooperativizare.
În cazul acceptării ipotezei preluării terenului la stat, prin cooperativizare, de la autorul ei, al recurentei, înseamnă că autorii reclamantului D. V. nu au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu în anul 1945.
Această abordare a cererii sale reconvenționale din partea instanței de fond duce la concluzia că acțiunea reclamantului D. V. trebuia respinsă și nu admisă., tocmai pe considerentele arătate de ea, în debutul motivării recursului său, referitoare la necesitatea că, după apariția Legii fondului funciar nr. 18/1991, precum și celorlalte legi (Legea nr. 196/1997, Legea nr. 1/2000, Legea nr. 247/2005), reclamantul D. V. să fi formulat cerere și să urmeze calea specială a constituirii/reconstituirii dreptului de proprietate în această procedură și nu să urmeze calea dreptului comun.
Distinct de motivele de recurs înfățișate, având în vedere faptul că este vorba despre o hotărâre care nu poate fi atacată cu apel, potrivit disp. art. 3041 C. proc. civilă (1865), recurenta a arătat că recursul său nu este limitat doar în motivele prevăzute de art. 304, instanța de control judiciar urmând să analizeze cauza sub toate aspectele.
A mai arătat că, prin prisma efectului devolutiv al recursului în cauza de față, urmează ca instanța de control judiciar să analizeze în ce măsură motivarea instanței de fond din perspectiva jurisprudenței CEDO este temeinică și legală.
Prima instanță a apreciat că ea, recurenta, reconvențional, nu deține un „bun actual" și nici speranța legitimă de a-l dobândi, pentru motivul că i-a fost respinsă plângerea ce a format obiectul dosarului nr._, prin sentința civilă nr. 898 din 13.07.2011 pronunțată de Judecătoria V. Dornei.
Această argumentație a instanței de fond pleacă de la presupunerea că dreptul de proprietate al autorului său s-a stins odată cu trecerea terenului în patrimoniul starului. A mai arătat prima instanță că, potrivit jurisprudenței Curții Europene, nu va fi considerat „bun actual" speranța de a redobândi un drept de proprietate care s-a stins de mult timp.
În legătură cu dosarul nr._ al Judecătoriei V. Dornei și hotărârea pronunțată, recurenta a făcut precizarea că soluția de respingere a plângerii nu a vizat fondul dreptului de proprietate, ci s-a bazat pe neîndeplinirea condiției imperative prevăzute de art. 48 din Legea nr. 18/1991, privind existenta cetățeniei române a defunctului ei soț, B. Alfredus Franeiscus.
În concluzie, pentru argumentele înfățișate, recurenta a solicitat admiterea recursului și, pe cale de consecință, modificarea în întregime a sentinței recurate, în sensul că, pe fondul cauzei, să se dispună respingerea acțiunii reclamantului D. V., ca nefondată și admiterea cererii ei reconvenționale, astfel cum a fost precizată la termenul din 26 martie 2014.
Pe cale de consecință, recurenta a solicitat obligarea intimatului-pârât, reconvențional, să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 4.392 m.p,. teren situat în mun. V. Dornei, ., jud. Suceava, identic cu parte din parcelele topo nr. 2729/1, 2725, 2727, 503/1, 503/2 și 503/3, toate din C.F. nr. 260 a corn. cad. V. Dornei, indicat în raportul de expertiză întocmit de ing. B. V. ca fiind identic cu parcelele nou-formate nr. 2F.3F si 4DR.
A mai solicitat recurenta și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată din recurs, precum și a celor avansate în instanța de fond și neacordate (în sumă de 1.254 lei, reprezentând onorariu avocat și taxă de timbru și timbru judiciar, conform borderoului atașat notelor de concluzii din dosarul de fond).
În drept, au fost invocate disp. art. 304, 3041 C. proc. Civilă(1865).
Deși legal citați, intimații pârâți A. M., C. G., C. Laurenția, D. G., D. I., M. V. Dornei Prin Primar și S. Ș., nu au depus la dosar întâmpinare și nici nu au delegat reprezentant sau apărător pentru a se prezenta în instanță să-și precizeze poziția față de recursul pârâtei B. S..
Legal citat, reclamantul intimat D. V., nu a depus la dosar întâmpinare, însă la termenul stabilit, în instanță s-a prezentat apărătorul acestuia, care a depus la dosar concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată următoarele:
Suprafața de teren în litigiu a constituit inițial proprietatea tabulară a lui S. Ș., în baza unei convenții încheiate în anul 1908.
Reclamantul invocă asupra acestui teren dreptul de proprietate în baza împroprietăririi efectuate conform Decr.-Lege 187/1945.
Ori, în măsura în care a operat o astfel de împroprietărire reclamantul era obligat ca, la apariția legilor fondului funciar, să urmeze procedura specială de reconstituire a dreptului de proprietate, titlul invocat, în care se reține că terenul a fost preluat de la germanul S. Ș., în anul 1945, nefăcând în prezent dovada proprietății.
În ce privește dreptul de proprietate al pârâtei B. S., în mod eronat, s-a reținut de către prima instanță că terenul a făcut obiectul cooperativizării, în condițiile în care, nu s-a făcut o astfel de dovadă, iar zona V. Dornei nu a fost supusă regimului C.A.P.
Așadar, în speță se impune a analiza în ce măsură, în baza Decr.-Lege 187/1945, a operat o preluare a terenului din patrimoniul proprietarului tabular.
Ori, în condițiile în care nici în favoarea Statului Român și nici în favoarea beneficiarului împroprietăririi nu a operat înscrierea în Cartea Funciară, ba, mai mult, autorul reclamantului a fost intabulat în anul 1955, în baza succesiunii, este evident că terenul nu a ieșit din patrimoniul proprietarilor tabulari, iar împotriva acestora nu a fost răsturnată prezumția instituită de art. 32 din Decr.-Lege nr. 115/1938.
Așa fiind, instanța apreciază că pârâta B. S. face dovada dreptului de proprietate, comparativ cu dreptul invocat de reclamant, astfel că, în baza art. 312 C.pr.civ., va admite recursul, va modifica sentința în sensul că va respinge ca nefondată acțiunea și va admite cererea reconvențională, astfel cum a fost formulată.
Conform art. 274 C.pr.civ., intimații vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Admite recursul recursului declarat de pârâta B. S., cu domiciliul ales la av. B. S. – Dorna Candrenilor, ., jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 411/14.05.2014 pronunțată de Judecătoria V. Dornei în dosarul nr._, intimați fiind: reclamantul D. V. – V. Dornei, ., jud. Suceava și pârâții A. M. - V. Dornei, ., jud. Suceava, C. G. V. Dornei, ., jud. Suceava, C. LAURENȚIA – V. Donrei, ., jud. Suceava, D. G. – V. Dornei, ., jud. Suceava, D. I. - V. Dornei, ., jud. Suceava, M. V. DORNEI prin primar și S. Ș. nu se cunoaște domiciliul – afișare la ușa instanței.
Modifică sentința civilă nr. 411/14.05.2014 a Judecătoriei V. Dornei (dosar nr._ ) și, în consecință:
Respinge acțiunea ca nefondată.
Admite cererea reconvențională astfel cum a fost precizată la termenul din data de 26.03.2014.
Obligă pârâtul intimat D. V. să lase pârâtei recurente B. S., în deplină proprietate și liniștită posesie, suprafața de 4.392 mp teren situat în mun. V. Dornei, ., identic cu parte din parcelele topo nr. 2729/1, 2725, 2727, 503/1, 503/2 și 503/3 din CF nr. 260 a . indicat în raportul de expertiză întocmit de ing. B. V., ca fiind identic cu parcelele nou formate nr. 2F, 3F și 4DR.
Obligă intimații A. M., C. G., C. Laurenția, D. G., D. I., M. V. Dornei, prin primar și S. Ș. să plătească recurentei B. S., suma de 1627 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09.09.2014.
Președinte, D. D. | Judecător, C. M. | Judecător, M. T. |
Grefier, C. D. I. |
RED. M..C.
JUD. D.L. H.
TEHNORED. I.C.D.
2 EX. -16.10.2014
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Fond funciar. Decizia nr. 273/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
