Partaj judiciar. Decizia nr. 1321/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1321/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 05-09-2014 în dosarul nr. 415/206/2013
Dosar nr._ partaj judiciar-revendicare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1321/2014
Ședința publică de la 05 Septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE V. O. D.
Judecător L. A.
Judecător A. I. M.
Grefier L. A.
Pe rol judecarea recursului declarat de către recurentul reclamant C. R. domiciliat în . Suceava împotriva sentinței civile nr.757/07.07.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul-pârât S. A.-. Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul și reprezentanta intimatului, av.A. H., lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care recurentul înmânează instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 778 lei și timbrul judiciar de 5 lei pe care instanța le anulează constatând recursul legal timbrat.
Instanța comunică duplicatul întâmpinării depusă la dosar de către intimat, prin Serviciul Registratură al Tribunalului Suceava, pentru a lua cunoștință de conținutul acesteia.
Instanța pune în discuție cererea de amânare a cauzei motivată de introducerea cererii de strămutare cu termen de judecată în data de 16.09.2014 la Curtea de Apel Suceava.
Recurentul solicită amânarea cauzei pentru a se soluționa cererea de strămutare.
Reprezentanta intimatului arată că instanța investită cu soluționarea cererii de strămutare nu a dispus suspendarea cauzei astfel încât solicitarea de amânare a cauzei nu este justificată motiv pentru care se opune.
Instanța respinge cererea de amânare a cauzei, simpla formulare a unei cereri de strămutare nefiind un motiv întemeiat, cu atât mai mult cu cât nu s-a dispus suspendarea de către Curtea de Apel Suceava, instanță investită cu soluționarea cererii de strămutare.
Întrebat fiind, recurentul învederează că pentru suprafața de teren din litigiu nu există carte funciară, terenul a fost proprietatea mamei sale însă nu există înscrisuri care să ateste aceasta și înmânează instanței schița terenului.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea acestei probe, planul de situație neavând nicio ștampilă.
Instanța va aprecia asupra utilității, pertinenței și concludenței înscrisului depus de recurent coroborat cu ansamblul probator administrat în cauză.
Recurentul înmânează instanței o citație emisă de Poliția Mun Câmpulung Moldovenesc și solicită amânarea cauzei până la soluționarea plângerii penale.
Reprezentanta intimatului se opune arătând că formularea unei plângeri penale nu constituie motiv de amânare a cauzei.
Instanța respinge cererea de amânare a cauzei, simpla existență a dosarului penal nu justifică acordarea unui nou termen de judecată.
Nemaifiind alte chestiuni prealabile de discutat, cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Reprezentanta intimatului arată că în mod corect s-a pronunțat prima instanță și a unit excepția cu fondul cauzei. Reclamantul a solicitat primei instanțe să se constate o masă succesorală după mama sa în contradictoriu cu pârâtul care este frate, dar pârâtul a fost înfiat și apare ca străin de succesiune. Singurul motiv de recurs al reclamantului este acela ca cei doi experți să meargă concomitent în teren. Astfel, pentru motivele arătate și în întâmpinare solicită respingerea recursului ca nefondat cu cheltuieli de judecată.
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Constată că prin acțiunea formulată la data de 14.02.2013 reclamantul C. R. a chemat în judecată pe pârâtul S. A. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că din masa succesorală după defuncta B. P., decedată la 9.12.2010 face parte și suprafața de 7450 mp teren fânaț situat la locul numit „Zamohela” de pe raza comunei M. Sulița, să se dispună identificarea terenului ce formează masa succesorală și predarea terenului de către pârâtul S. A., în măsura în care îl deține, către reclamantul C. R., în calitate de unic moștenitor al defunctei B. P., așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 18/2011.
Reclamantul și-a motivat acțiunea arătând că este unicul moștenitor al defunctei B. P., aspect ce rezultă din certificatul de moștenitor nr. 18/2011, iar la punctul 1 lot B „bunuri mobile” se menționează că din masa succesorală face parte suprafața de 2800 mp la locul „Zamohela”.
S-a susținut că în realitate, cu ocazia unei expertize judiciare s-a constatat că suprafața este mai mare de 2800 mp, respectiv de 7450 mp, fapt ce rezultă și din faptul că defuncta a fost proprietara a 8,2 ha la locul „Zamohela”, din această suprafață defuncta a înstrăinat cu acte autentice: 41.358 către reclamantul C. R. și 34.202 către pârâtul S. A., rămânând o suprafață de 7450 mp pe care cere să fie inclusă în masa succesorală după defuncta B. P., că el o moștenește în calitate de unic moștenitor și cere predarea terenului deținut fără nici un drept de către pârât.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Pârâtul prin întâmpinarea depusă a invocat în baza art. 166 Cod procedură civilă raportat la art.1201-1202 cod civil și art. 424-425 NCPC excepția autorității de lucru judecat ce rezultă din sentința civilă nr. 1435 din 27.11.2012 pronunțată în dosarul nr._ al acestei instanțe, sentință rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului promovat de reclamantul C. R.. A mai arătat că în ambele cauze există identitate de părți, în aceeași calitate, au același obiect și aceeași cauză iar acest fapt rezultă atât din considerentele sentinței, cât și din dispozitiv, având în vedere obiectul revendicării suprafeței de 4241 mp la locul „Zamohela” din extravilanul comunei M. Sulița și că expertiza efectuată în cauză care este parte integrantă din hotărâre evidențiază în mod clar și explicit situația juridică a terenului revendicat de reclamant.
De asemenea, s-a invocat că față de primul petit al acțiunii el nu are calitate procesuală pasivă întrucât reclamantul invocă ca titlu al dreptului de proprietate asupra terenului revendicat certificatul de moștenitor nr. 18/2011 în care însă este trecută suprafața de 2800 mp la locul „Zamohela”, fără ca autoarea C. (B.) P. să posede titlu de proprietate asupra acestui teren, astfel se explică „bâjbăiala” reclamantului în precizarea suprafeței pretinse, de la 2800 mp la 4241 mp și la 7450 mp din prezenta acțiune.
Prin Încheierea din 8 iulie 2013 instanța a unit cele două excepții: excepția autorității de lucru judecat raportat la sentința civilă nr. 1435 din 27.11.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului cu privire la primul capăt de cerere, cu fondul cauzei, întrucât se impun probe pentru a verifica dacă terenul este identic cu cel din dosarul nr._ al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc și dacă pârâtul deține terenul proprietatea reclamantului.
În cauză s-au administrat probe fiind efectuate două expertize topo de specialitate și depuse înscrisuri de ambele părți.
Prin sentința civilă nr.757/7.07.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și pe cale de consecință a respins capătul de cerere privind constatarea că din masa succesorală după defuncta B. P. face parte și suprafața de 7.450 mp teren fânaț situat la locul numit „Zamohela” de pe raza comunei M. Sulița și respectiv identificarea terenului ce formează masa succesorală, pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâtului S. A..
A admis în parte excepția autorității de lucru judecat în cauza civilă având ca obiect „partaj judiciar - revendicare privind pe reclamantul C. R., pârât fiind S. A., și pe cale de consecință a respins cererea de predare a terenului în suprafață de 980 mp notată cu S2 în raportul de expertiză efectuat de expert S. E., pentru autoritatea de lucru judecat.
A respins capătul de cerere privind predarea restului de teren ca nefondat.
A obligat pe reclamant să plătească pârâtului suma de 4000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Conform certificatului de moștenitor nr. 18/30.03.2011 emis de BNP A. M. Șcraba Luminiță, de pe urma defunctei B. P. fostă C., a rămas ca unic moștenitor reclamantul C. R. cu o cotă de 1/1, în calitate de fiu, din masa succesorală rămasă după aceasta făcând parte și suprafața de 2800 mp teren fânaț, situată la locul numit „Zamohela”.
Reclamantul a susținut că în urma unei expertize judiciare într-un alt dosar a rezultat că această suprafață de teren ar fi mai mare de 2800 mp, în realitate 7450 mp teren care ar fi deținut fără drept de pârât (fiul biologic al defunctei B. P.), astfel că solicită să se constate că din masa succesorală face parte acest teren și predarea acestuia, cerere pe care a calificat-o ca o acțiune de partaj succesoral și revendicare.
În baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 75/16 mai 2010 al BNP C. T. M., S. A. și S. P. au dobândit de la C. P. dreptul de proprietate pentru imobilul_ în suprafață de_ mp, înscris în CF_ M. Sulița iar în baza Încheierii 3897/2010 a BCPI Câmpulung Moldovenesc a fost înscris dreptul de proprietate în CF_ pentru S. A. și S. P..
Prin declarația luată în instanță pârâtul a precizat că a primit de la mama lui suprafața de 34.202 mp prin contractul de vânzare-cumpărare din 2010 și doar aceasta este suprafața pe care o deține și care este îngrădită și intabulată. A mai arătat că nu deține o altă suprafață de teren în acel loc, iar dacă în urma expertizelor se va dovedi că deține mai mult, este de acord să îi predea reclamantului terenul. A mai menționat pârâtul că este adevărat că terenul din contractul de vânzare-cumpărare s-a suprapus cu o parte din terenul din contractul de donație pe care l-a primit și asta pentru că titlul de proprietate s-a emis ulterior, însă el nu pretinde decât cei 34.202 mp din contractul de vânzare-cumpărare pe care îi folosește și de aceea este de acord ca orice suprafață găsită în plus la expertize să o predea reclamantului.
Conform raportului de expertiză tehnică întocmit de C. G. a rezultat că terenul deținut de pârât care este și îngrădit de la locul „Zamohela”, conform susținerilor ambelor părți, este de 33.469 mp.
S-a arătat că în zona litigiului nu se lucrează cu carte funciară veche astfel că nu se poate efectua o identificare cadastrală și tabulară pe bază de carte funciară veche, iar din analiza datelor actuale de carte funciară rezultă faptul că terenul identificat și măsurat „între garduri” se identifică parțial cu imobilul_ în suprafață de_ mp din CF_ M. Sulița. Imobilul_ este format din parcelele 1 CC de 600 mp și 2F de_ mp, suprapunerea fiind prezentată în anexa 2 la raportul de expertiză.
Expertul a precizat că potrivit informațiilor culese în teren, pârâtul nu mai deține în zona litigiului și alte suprafețe de teren în afara celei descrise la punctul 1, între garduri, dar luat strict după suprapunerea terenului deținut de pârât între garduri cu cel înscris în cartea funciară, rezultă situația descrisă în anexa 3.
S-a menționat că suprafața de 1570 mp notată S1, parte din imobilul_ M. Sulița, este înscrisă în cartea funciară pe S. A. și S. P., dar este deținută de C. A. iar această suprafață S1 se află în afara perimetrului măsurat și descris la punctul 1 din Obiective „între garduri”. Suprafața de 773 mp notată S2 este deținută de S. A. (între garduri) dar nu face parte din imobilul_. Suprafața de 96 mp notată S3, parte din imobilul_ din CF_ M. Sulița este înscrisă în cartea funciară pe S. A. și S. P., dar este deținută de C. A.. Această suprafață S3 se află în afara perimetrului măsurat și descris la punctul 1 din Obiective „între garduri”.
În consecință, potrivit acestui raport de expertiză, deși pârâtul folosește mai puțin teren decât este intabulat, 33.469 mp față de 34.202 mp, acesta deține o suprafață de 773 mp notată cu S2, teren care nu face parte din suprafața cu care este intabulat conform contractului de vânzare-cumpărare și planului de situație ce a stat la baza intabulării.
În cauză a mai fost efectuată inițial o expertiză de către expert S. E. însă instanța reține că, concluziile prezentate în expertiza întocmită de C. G. se regăsesc și în suplimentul raportului de expertiză efectuat de S. E..
Astfel, cu toate că inițial expertul S. E. a arătat că din măsurătorile pe limitele indicate de reclamant și pârât s-a constatat că amplasamentul deținut de părțile din dosar are o suprafață totală de 82.288 mp și se află la locul numit „Zamohela”, amplasamentul măsurat fiind compus din patru parcele de teren numerotate arbitrar de la 1 la 4 reprezentate în planșa nr. 1 anexă la raportul de expertiză, respectiv . în suprafață de_ mp este deținută de reclamantul C. R. în baza contractului de donație autentificat sub nr. 4584/22.12.1997 de BNP H. I. Șcraba Câmpulung Moldovenesc, fiind parte din ./104a fânaț de 14.400 mp, diferența lipsă de 980 mp fiind ocupată de pârât. . în suprafață de 38.396 mp este deținută de pârâtul S. A., parte din această suprafață fiind identică cu terenul descris în contractul de donație autentificat sub nr. 4584/22.12.1997 de BNP H. I. Șcraba Câmpulung Moldovenesc, adică suprafața de 20.462 mp, suprafață de teren inclusă și în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 75/16.05.2010 de BNP C. T. M. unde terenul este în suprafață de 34.202 mp, pârâtul deținând în plus o suprafață de 4.194 mp.. în suprafață de 5250 mp este deținută de pârâtul S. A., fiind parte din terenul în suprafață de 11.542 mp identică cu . în contractul de donație autentificat sub nr. 4584/22.12.1997 de BNP H. I. Șcraba Câmpulung Moldovenesc. . în suprafață de 25.222 este deținută de reclamantul C. R., fiind parte din terenul în suprafață de 26.958 mp, identificată cu . în contractul de donație autentificat sub nr. 4584/22.12.1997 de BNP H. I. Șcraba Câmpulung Moldovenesc.
Se precizează că diferența de suprafață de teren rămasă moștenire după defuncta B. P. fostă C. este de 6728 mp, dispusă în două parcele notate cu S3 de 3214 mp fânaț și S5 de 3514 mp pășune, ambele parcele fiind deținute de către pârât.
De asemenea, conform acestui raport pârâtul ar trebui să lase în posesia reclamantului C. R. amplasamentele notate cu S2 de 980 mp și S6 de 1736 mp, suprafețe ce reprezintă diferențele între suprafața deținută în prezent de reclamant și cea înscrisă în acte.
Urmare a acestei concluzii și dată fiind poziția celor două parcele notate cu S3 de 3214 mp și S5 de 3514 mp pe planul de situație anexă la raportul de expertiză fila 107, s-a solicitat expertului să precizeze dacă pe teren există garduri, iar în caz afirmativ care este suprafața de teren deținută între garduri, să individualizeze în planul de situație gardurile existente și să comunice pe baza căror concluzii a făcut afirmația că pârâtul deține teren în plus față de actele de intabulare.
Prin suplimentul la raportul de expertiză întocmit, expertul S. E. a arătat că pe terenul ce a făcut obiectul măsurătorilor pentru raportul de expertiză, există garduri despărțitoare din elemente de lemn sau sârmă ghimpată, iar suprafața deținută de pârât între garduri este de 38.720 mp formată din 1605 mp + 12.755 mp + 24.360 mp (notate pe planul de situație anexă la supliment, la care se adună suprafața de 5250 mp peste pârâu până la hatul nematerializat cu gard dintre părți indicat de aceștia verbal la fața locului o dată cu efectuarea măsurătorilor).
Prin urmare potrivit chiar acestor concluzii, suprafața de 5250 mp de peste pârâu nu este materializată prin gard, lucru care se observă și din planul întocmit de acesta la fila 145, astfel că scăzând această suprafață din cei_ mp indicați de expertul S. E. (_-5250=_) rezultă că între garduri pârâtul deține 33.470 mp, suprafață care corespunde cu cea identificată ulterior de expertul C. G. ca fiind între garduri de 33.469 mp.
Cu toate că i s-a solicitat expertului S. E. să precizeze pe baza căror concluzii a afirmat că pârâtul ar deține terenul de 6728 mp în plus față de acte, acesta nu a răspuns concret acestei solicitări, afirmând că a dedus această concluzie prin însumarea suprafețelor din contracte cu amplasamentul și suprafața din titlul de proprietate emis pentru C. P., concluzionând că o parte din terenul din contractul de vânzare-cumpărare nr.75/2010 s-ar suprapune cu terenul descris în contractul de donație 4584/1997 și că pârâtul ar fi intabulat cu ambele suprafețe, însă nu s-a făcut vreo dovadă că pârâtul ar fi fost intabulat și cu terenul din contractul de donație, întrucât donatoarea nu avea acte de proprietate pe acel teren.
Această concluzie de suprapunere parțială a terenurilor din cele două acte ale pârâtului nu face dovada că pârâtul ar deține efectiv acest teren, acesta declarând că într-adevăr terenul din contractul de vânzare-cumpărare s-a suprapus cu o parte din contractul de donație pentru că titlul de proprietate a lui C. P. s-a emis ulterior, însă el folosește doar terenul din contractul de vânzare-cumpărare de 34.202 mp, fiind de acord să predea terenul găsit în plus.
Așa cum s-a menționat mai sus, concluziile celor doi experți cu privire la terenul folosit de pârât și existent între garduri corespund, fiind vorba de 33.470 mp respectiv 33.469 mp.
De asemenea, ambii experți au identificat că pârâtul ar folosi o suprafață de teren care nu face parte din terenul întabulat pe numele său, respectiv 980 mp notată cu S2 (expert S. E.) și 773 mp (expert C. G.) însă poziționată în același amplasament în rapoartele de expertiză, conform planurilor de situație de la filele 107, 163, precizându-se de expertul S. E. că acesta a făcut obiectul sentinței civile nr. 1435/27.11.2012 dată în dosarul nr._ al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.
De altfel, părțile prezente în instanță la termenul din 7 aprilie 2014 au arătat că această sentință nu a fost pusă în executare.
Prin sentința civilă nr. 1435/27.11.2012 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, rămasă definitivă și irevocabilă a fost admisă în parte acțiunea civilă având ca obiect revendicare imobiliară introdusă de reclamantul C. R. împotriva pârâtului S. A. și a fost obligat pârâtul S. A. să predea reclamantului C. R. suprafața de 955 mp teren agricol, situat la locul numit „Zamohela” . hașur roșu în planul parte din expertiza R. A. M., anexa VI, fila 127 dosar.
Autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale, aceea de excepție procesuală și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legatură cu raporturile juridice dintre părți. În manifestarea sa de excepție procesuală care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată, autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente, respectiv obiect, părți, cauză. Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate si nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevazut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii (cauza L. contra Romaniei).
În cauză, există această triplă identitate de părți, obiect și cauză, între prezenta acțiune și cea în care s-a pronunțat Sentința civilă nr. 1435/27.11.2012 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, pentru suprafața de 980 mp, motiv pentru care prima instanță a admis în parte excepția autorității de lucru judecat și pe cale de consecință, a respins cererea de predare a terenului în suprafață de 980 mp notată cu S2 în raportul de expertiză efectuat de expert S. E., pentru autoritatea de lucru judecat.
Acțiunea în revendicare este mijlocul juridic specific de apărare a dreptului de proprietate privată prin care proprietarul al cărui bun a intrat în stăpânirea nelegitimă a altei persoane urmărește să obțină recunoașterea dreptului său de proprietate asupra bunului respectiv și redobândirea stăpânirii acestuia, conform art. 563 Cod civil care stabilește că proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o persoană care îl deține fără drept.
Întrucât în cauză nu s-a dovedit că pârâtul ar deține o suprafață de teren proprietatea reclamantului, ci dimpotrivă, a rezultat că la locul numit „Zamohela” terenurile părților sunt îngrădite, iar pârâtul nu deține decât terenul intabulat în baza contractului de vânzare-cumpărare (și suprafața pentru care s-a admis excepția de autoritate de lucru judecat), motiv pentru care s-a respins cererea reclamantului de predare a restului de teren, ca nefondată.
Referitor la capătul de cerere privind constatarea că din masa succesorală după defuncta B. P. face parte și suprafața de 7.450 mp teren fânaț situat la locul numit „Zamohela” de pe raza comunei M. Sulița și respectiv identificarea terenului ce formează masa succesorală, instanța apreciază că pârâtul S. A., chiar dacă este fiul biologic al lui B. P., rezultă din motivarea hotărârilor judecătorești existente la dosar, că acesta a fost înfiat cu efectele unei filiații firești în anul 1984 de S. F. și P..
De altfel, conform certificatului de moștenitor nr. 18/30.03.2011 emis de BNP A. M. Șcraba Luminiță, reclamantul este singurul moștenitor al acesteia, în calitate de fiu, cu o cotă de 1/1.
Potrivit precizărilor depuse de reclamant (fila 76 dosar) care beneficiază și de asistența juridică a unui avocat, prezenta cauză a fost calificată ca o acțiune de partaj succesoral și predare imobil.
În cadrul procesului civil limitele cererii de chemare în judecată și cadrul procesual atât sub aspectul pretenției concrete dedusă judecății cât și cu privire la părți, sunt fixate de către reclamant și în orice acțiune, instanța este obligată să verifice calitatea părților pentru că raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din dreptul material dedus judecății.
Calitatea procesuală pasivă presupune o identitate între persoana pârâtului și cel care se pretinde a fi obligat în raportul juridic dedus judecății și întrucât partajul succesoral se poate realiza numai între moștenitori, în cauză având în vedere calitatea de unic moștenitor a reclamantului, prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și pe cale de consecință a respins capătul de cerere privind constatarea că din masa succesorală după defuncta B. P. face parte și suprafața de 7.450 mp teren fânaț situat la locul numit „Zamohela” de pe raza comunei M. Sulița și respectiv identificarea terenului ce formează masa succesorală, pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâtului S. A..
Conform art. 451 Cod procedură civilă, prima instanță l-a obligat pe reclamant să plătească pârâtului suma de 4.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, justificată cu onorariu avocat, expertiză.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul C. R..
În motivare a arătat că a solicitat să se identifice suprafața de 7.500 mp teren situat la locul numit „Zamohele” de pe raza comunei M. Sulița și să-i fie predat de către pârâtul S. A. în măsura în care acest pârât îl deține. Recurentul a arătat că și-a dovedit calitatea procesuală cu certificatul de moștenitor nr.18/2011în care se menționează și masa succesorală în care figurează 2800 mp la locul numit „Zamohele”.
În momentul în care a introdus acțiunea a avut în vedere aspectul legat de concluziile dintr-o expertiză topometrică efectuată într-un dosar anterior ce a avut loc între aceleași părți (nr._ ), în care experta Ruseau A.-M. a găsit teren ce a aparținut defunctei B. P., dar instanța nu a fost investită pentru rezolvarea acestei situații juridice.
Expertul S. E. ca și experta Ruseau A. M. a identificat terenurile înstrăinate, precum și restul terenului rămas de la defuncta B. P., arătând și identificând terenul deținut de pârâtul S. A.. Expertul a arătat amplasamentul exact al celor două terenuri deținute de pârât ( S3 de 3214 mp și S5 de 3514 mp) și a menționat că aceste terenuri sunt în afara terenului pe care pârâtul l-a dobândit cu act autentic de înstrăinare de la B. P..
Cel de-al treilea expert C. G. a arătat că pârâtul folosește teren delimitat de garduri și care se încadrează ca suprafață în limitele terenului primit de la B. P..
Probele administrate au fost insuficiente față de contrarietatea ce rezultă din concluziile enunțate și era necesar ca cei doi experți din acest dosar să se prezinte concomitent în teren să efectueze măsurători și identificări comune pe care să le prezinte instanței și solicită să se dispună în acest sens.
Legal citat intimatul a formulat întâmpinare ( filele 11-12) prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În apărare a arătat că propunerea recurentului în sensul ca cei doi experți să se prezinte concomitent în teren să efectueze măsurători nu este relevantă. Astfel, ambii experți au concluzionat că „terenul folosit” de pârât și existent numai între garduri este același cu o diferență nesemnificativă de 1 m. Suprafața este proprietatea tabulară a pârâtului fiind dobândită prin cumpărare prin act autentic.. Reclamantul nu deține niciun titlu de proprietate intabulat astfel că pretenția de a-i recunoaște și preda proprietatea unei suprafețe de teren de 7450 mp la locul Zamohela este nefondată deoarece pentru revendicare există autoritate de lucru judecat prin sentința civilă nr.1435/27.12.2012 definitivă și irevocabilă. Mai mult el, pârâtul nu are calitate procesuală pasivă față de primul petit deoarece vizează succesiunea reclamantului după B. P. în care este unic succesor.
Instanța de fond a depus diligențe și a acordat reclamantului posibilitatea administrării tuturor probelor solicitate și în mod corect a soluționat cauza.
Recursul este nefondat.
Reclamantul prin acțiune a susținut că defuncta B. P. a fost proprietara a 8,2 ha teren situat la locul „Zamohela”, din care i-a fost donată lui suprafața de 41.358 mp teren și înstrăinată pârâtului suprafața de 34.202 mp, împrejurare în care în patrimoniul defunctei a rămas suprafața de 7450 mp.
Prin raportare la lucrarea de expertiză întocmită în cauză de expert S. E., reclamantul a solicitat ca pârâtul să-i predea suprafețele S3 de 3214 mp și S5 de 3514 mp identificate în planșa 2, susținând că aceste suprafețe fac parte din masa succesorală rămasă după defuncta B. P. și invocând calitatea sa de unic moștenitor.
Reclamantul nu revendică terenul transmis de defunctă în timpul vieții ci terenul transmis pe cale succesorală.
Acțiunea în revendicare se caracterizează printr-o . însușiri și anume: este o acțiune reală, pentru că reclamantul pretinde că este titularul dreptului real de proprietate prin care se urmărește predarea posesiunii unui bun astfel încât reclamantul, trebuie să dovedească faptul că este titularul dreptului de proprietate, dovadă care constituie temeiul acțiunii în revendicare.
În speță, în dovedirea dreptului de proprietate, reclamantul a invocat certificatul de moștenitor susținând că terenul situat la locul „ Zamohela” rămas în patrimoniul defunctei este mai mare decât cel indicat în certificat respectiv 7450 mp și nu 2800 mp.
Certificatul de moștenitor nu poate fi opus terților ca instrument de dovadă a proprietății, nu constituie față de terți un titlu de proprietate, căci notarul, conform dispozițiilor art.88 din Legea nr.36/1995 certifică numai calitatea de moștenitor și cota sau bunurile care se cuvin fiecărui moștenitor în parte, în cazul împărțirii prin bună învoială.
În certificatul de moștenitor nr.18/30.03.2011 eliberat după defuncta B. P. se menționează suprafața de 2800 mp teren situat la locul „Zamoheală”, însă certificatul de moștenitor nu face proba dreptului de proprietate, respectiv nu constituie o dovadă că bunurile aflate în patrimoniu defunctului i-au aparținut acestuia în proprietate, pentru ca apoi prin efectul moștenirii, să fie transferate în patrimoniul succesorului.
De asemenea, mențiunile din registrele agricole sunt declarative și nu sunt de natură a dovedi dreptul de proprietate .
Terenul în suprafață de_ mp înscris în titlul de proprietate nr. 840/2010 eliberat pe numele defunctei a fost înstrăinat în timpul vieții, în favoarea pârâtului, conform contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.75/16.05.2010 BNP C. T. M..
Prin urmare, faptul că pârâtul ar deține în plus teren, față de cel din actele încheiate cu defuncta, nu prezintă relevanță în condițiile în care în dovedirea dreptului său recurentul nu a înțeles să invoce decât certificatul de moștenitor. La termenul din 5.09.2014, recurentul întrebat de instanță a arătat că pentru terenul în litigiu nu există carte funciară și nici înscrisuri care să ateste calitatea de proprietar al mamei sale, acest aspect fiind susținut și de intimat prin întâmpinarea formulată în cursul judecății în primă instanță.
De altfel, așa cum a reținut instanța de fond, reclamantul nu a dovedit că terenul deținut de pârât depășește suprafața dobândită prin contractul de vânzare – cumpărare, în condițiile în care terenul îngrădit de acesta măsoară_ mp.
Corect a argumentat instanța de fond că în privința suprafeței „terenului dintre garduri” nu există contradicție între cele două expertize întocmite de expertul S. E. și C. G. .
Contrar susținerii recurentului concluziile prezentate în expertiza întocmită de C. G. se regăsesc și în suplimentul raportului de expertiză efectuat de S. E..
Prin suplimentul la raportul de expertiză întocmit, expertul S. E. a arătat că pe terenul ce a făcut obiectul măsurătorilor pentru raportul de expertiză, există garduri despărțitoare din elemente de lemn sau sârmă ghimpată, iar suprafața deținută de pârât între garduri este de 38.720 mp formată din 1605 mp + 12.755 mp + 24.360 mp (notate pe planul de situație anexă la supliment, la care se adună suprafața de 5250 mp peste pârâu până la hatul nematerializat cu gard dintre părți indicat de aceștia verbal la fața locului o dată cu efectuarea măsurătorilor).
Prin urmare potrivit chiar acestor concluzii, suprafața de 5250 mp de peste pârâu nu este materializată prin gard, lucru care se observă și din planul întocmit de acesta la fila 145, astfel că scăzând această suprafață din cei_ mp indicați de expertul S. E. (_-5250=_) rezultă că între garduri pârâtul deține 33.470 mp, suprafață care corespunde cu cea identificată ulterior de expertul C. G. ca fiind între garduri de 33.469 mp.
De asemenea, ambii experți au identificat că pârâtul ar folosi o suprafață de teren care nu face parte din terenul intabulat pe numele său, respectiv 980 mp notată cu S2 (expert S. E.) și 773 mp (expert C. G.) însă poziționată în același amplasament în rapoartele de expertiză, conform planurilor de situație de la filele 107, 163, precizându-se de expertul S. E. că acesta a făcut obiectul sentinței civile nr. 1435/27.11.2012 dată în dosarul nr._ al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.
Prezumția de suprapunere între cele două acte ale pârâtului ( act de donație și contract de vânzare – cumpărare), avansată de expertul S. E. nu dovedește că pârâtul deține teren în afara celui înstrăinat de autoarea reclamantului
Cu toate că i s-a solicitat expertului S. E. să precizeze pe baza căror concluzii a afirmat că pârâtul ar deține terenul de 6728 mp în plus față de acte, acesta nu a răspuns concret acestei solicitări, afirmând că a dedus această concluzie prin însumarea suprafețelor din contracte cu amplasamentul și suprafața din titlul de proprietate emis pentru C. P., concluzionând că o parte din terenul din contractul de vânzare-cumpărare nr.75/2010 s-ar suprapune cu terenul descris în contractul de donație 4584/1997 și că pârâtul ar fi intabulat cu ambele suprafețe, însă nu s-a făcut vreo dovadă că pârâtul ar fi fost intabulat și cu terenul din contractul de donație, întrucât donatoarea nu avea acte de proprietate pe acel teren.
Această concluzie de suprapunere parțială a terenurilor din cele două acte ale pârâtului nu face dovada că pârâtul ar deține efectiv acest teren, acesta declarând că într-adevăr terenul din contractul de vânzare-cumpărare s-a suprapus cu o parte din contractul de donație pentru că titlul de proprietate a lui C. P. s-a emis ulterior, însă el folosește doar terenul din contractul de vânzare-cumpărare de 34.202 mp, fiind de acord să predea terenul găsit în plus.
Așa cum s-a menționat mai sus, concluziile celor doi experți cu privire la terenul folosit de pârât și existent între garduri corespund, fiind vorba de 33.470 mp respectiv 33.469 mp.
În concluzie din probele administrate rezultă că pârâtul deține terenul dintre garduri și în plus suprafața de 980 mp notată cu S2, cu privire la care însă ,s-a pronunțat sentința civilă nr.1435/27.11.2012 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, și s-a admis corect excepția autorității de lucru judecat .
În aceste condiții, se constată că sunt nefondate criticile formulate de recurent cu privire la soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive ,a excepției autorității de lucru judecat, corect a fost respinsă acțiunea promovată de reclamant motiv pentru care conform art.312 alin.1 Cod de procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat recursul.
În temeiul art.274 Cod de procedură civilă recurentul, ca parte căzută în pretenții va fi obligat la plata sumei de 800 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat conform chitanței atașată la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de către recurentul reclamant C. R. domiciliat în . Suceava împotriva sentinței civile nr.757/07.07.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul-pârât S. A.-. Suceava.
Obligă recurentul să plătească intimatului suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Septembrie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
V. O. D. L. A. A. I. M. L. A.
Pt judecător aflat în CO,
semnează Președintele instanței
Red L.A
Jud.fond A. A. P.
Tehnored.L.A.
2 ex./06.10.2014
| ← Pretenţii. Decizia nr. 520/2014. Tribunalul SUCEAVA | Contestaţie la executare. Hotărâre din 06-06-2014, Tribunalul... → |
|---|
