Pretenţii. Decizia nr. 520/2014. Tribunalul SUCEAVA

Tribunalul SUCEAVA - Sentințe și decizii civile / 2014

Decizia nr. 520/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 03-06-2014 în dosarul nr. 7169/86/2013*

Dosar nr._ - pretenții -

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA NR. 520

Ședința publică din 3 iunie 2014

Președinte - M. C.

Judecător - T. M.

Grefier - P. T.

Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul Municipiul Rădăuți – prin primar A. O., împotriva sentinței civile nr.6123 din 17 decembrie 2013 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ), intimată fiind pîrîta Școala G. cu clasele I-VIII nr.2 din mun.Rădăuți - prin director, CF_, cu sediul în loc.Rădăuți, ., județul Suceava.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatînd apelul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.

După deliberare,

TRIBUNALUL

Asupra apelului de față, constată:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 27.06.2013, sub nr._ reclamantul Municipiul Rădăuți - prin primar, în contradictoriu cu pârâta Școala G. cu clasele I-VIII nr. 2 Rădăuți, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 10.502 lei actualizată cu rata inflației până la data efectivă a plătii, suma pe care acesta o datorează, reprezentând plata nedatorată, sumă ce a rezultat în urma controlului efectuat de Camera de Conturi Suceava, conform Deciziei nr. 20/35/12.07.2011 - acordare spor de calculator (ecran), respectiv acordare indemnizație de conducere - administrator financiar; obligația de a face în sensul suportării sumei de către conducătorul instituției, în calitate de ordonator terțiar de credite, motivat de faptul că a acordat sporul de calculator (spor de ecran) în cuantum de 30%, deși legea permitea acordarea sporului de maxim 15%.

Restabilirea situației anterioare în sensul recuperării acestor sume de bani le la directorii instituțiilor școlare, aceștia având calitatea de ordonatori terțiari de credite și de angajatori, cu parat la plata cheltuielilor de judecata.

În motivare a arătat următoarele:

În urma controlului efectuat de auditorii Camerei de Conturi Suceava.", s-a constat prin decizia nr. 20/35 din 12.07.2011 faptul că au fost identificate cazuri de abateri de la legalitate și regularitate atât de D. Municipiul Rădăuți, cât și la ordonatorii terțiari de credite finanțați din bugetul local la categoria "Cheltuieli de personal" pct 8 "calcularea și plata în mod necuvenit a unor drepturi salariale reprezentând spor de ecran la salariul de bază în procent de 20% și 30%, mai mare decât cel prevăzut de actele normative, care este de până la 15% din salariul de bază. Plățile nelegale s-au efectuat la ordonatorii terțiari de credite finanțați din bugetul local, fiind acordate și de către pârâta din prezenta cauză.

La ordonatorii terțiari de credite finanțați din bugetul local al mun. Rădăuți, determinarea și acordarea sporului de ecran, s-a făcut prin aplicarea la salariul de bază a unor procente de 20% - 30%, mai mari decât procentul prevăzut de dispozițiile legale în vigoare la acea dată, respectiv 15%, prevăzut de art. 8 lit c din HG nr. 281/1993 cu privire la salarizare personalului din unitățile bugetare, cu completările și modificările ulterioare.

Actul normativ care reglementa cuantumul sporului pentru condițiile grele de muncă în perioada 2008-2009 era HG nr. 281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare, având astfel întâietate față de Contractul Colectiv de muncă respectiv față de Hotărârile Paritare ale Inspectoratului Școlar Județean Suceava.

Art. 43 din Contractul Colectiv de muncă la nivel de ramură și art. 24 din contractul colectiv de muncă la nivel național, prevăd sporurile ce se acordă salariaților care prestează activități la locuri de muncă în condiții grele, periculoase, nocive, penibile rară a stabili cuantumul acestor sporuri, iar la art. 41, alin. 3 lit. a din Contractul colectiv de muncă la nivel național, se stabilește o limită minimă de 10% fără a se prevedea o limită maximă de 30%.

Prin Hotărârea nr. 2 din 14.04.2008, Comisia Paritară a ISJ Suceava a prevăzut acordarea unui spor de 10-30% calculat la salariul de bază personalului din unitățile de învățământ/inspectoratul școlar, care lucrează pe calculator, rară a indica ca acordarea acestui spor să se facă Într-un procent mai mare decât cel de 15%. De asemenea tot prin acest document Comisia paritară a hotărât ca acordarea sporului de ecran să se facă în functie de timpul efectiv lucrat la calculator.

Salariații unităților școlare finanțate din bugetul local al mun. Rădăuți, au beneficiat de sporul de ecran În procente de 20%-30% pentru o durată normată a timpului de lucru de 8 ore pe zi, 5 zile pe săptămână, 52 de săptămâni pe an.

În exercitarea atribuțiilor așa cum sunt prevăzute și definite în HG nr. 833/2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor paritare și încheierea acordurilor colective, comisiile paritare prin hotărârile adoptate emit doar "avize consultative" și nu pot modifica sau anula prevederile unui act normativ publicat în Monitorul Oficial al României, în cazul de față H"G nr. 281/1993.

Mai mult la art. 25 din HG nr. 833/2007 se prevăd următoarele: "acordurile colective nu pot conține prevederi contrare, drepturi și obligații sub nivelul minim stabilit plin acte normative: clauzele acordurilor, colective nu pot excede sau, după caz, nu pot stabili îngrădirea drepturilor și obligațiilor reglementate prin lege sau drepturi ori obligații suplimentare față de cele reglementate prin lege în derularea raporturilor de serviciu".

Actul normativ în vigoare la data de 31.12.2009, care reglementează cuantumul sporului pentru condiții grele de muncă este HG nr. 281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare, forma actualizată până la data de 31.12.2009.

Conducerea unității școlare, inclusiv membrii de administrație, aveau obligația de a respecta prevederile legale, stipulate într-un act normativ, a cărui emitere și adoptare este reglementată și de către Constituția României - art. 108 și nu deciziile Comisiei Paritare a ISJ Suceava care se situează în afara legii.

Respectarea acestor prevederi legale era posibilă și la îndemâna conducerii unității școlare, prin adoptarea procentului de 15%, având în vedere faptul că prin hotărârea comisiei par tare au fost indicate limita minimă și cea maximă, fară a se indica în mod expres procentele de 20%-30%, HG nr. 281/1993 precizând maximul de 15%, astfel încât sporul putea fi acordat până la acest maxim fară a fi depășit.

În urma constatărilor Camerei de Conturi prin Decizia nr._, ordonatorii terțiari de credite au emis decizii de reținere a sumelor stabilite de Camera de Conturi Suceava, deciziile fiind contestate de persoanele în cauză, fiind emise sentințe definitive și irevocabile de anulare a deciziilor motivat de faptul că ordonatorii terțiari de credite nu au respectat prevederile legale, încălcând astfel prevederile codului muncii, respectiv art. 169 din legea nr. 53/2003 care specifică faptul că nu poate fi operată nici o reținere din salariu în afara condițiilor prevăzute de lege. De asemenea reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului a fost constatată printr-o hotărâre judecătorească. S-a constatat de către instanța de judecată faptul că nu au fost identificate dispozițiile legale care să permită reținerea de sume de bani din drepturile salariale cuvenite reclamanților, iar pârâta respectiv ordonatorul terțiar de credite nu a putut proba că s-ar afla În posesia unei hotărâri judecătorești care să o îndreptățească a proceda la reținerile salariale contestate.

În atare situație, având în vedere faptul că ordonatorii terțiari de credite nu au respectat prevederile deciziei Curții de Conturi, de a recupera prejudiciul cauzat de angajați, sunt obligați și nevoiți în calitate de ordonator principal de credite să recupereze această plată nedatorată, acordată de angajator - respectiv pârâtul din prezenta cauză, angajaților săi, urmând ca ordonatorul terțiar de credite prin director să suporte plata nedatorată actualizată cu rata inflației până la plata efectivă.

Tribunalul Suceava, prin sentința nr.6489/15.11.2012, sentință rămasă definitivă și irevocabilă, dosar nr. 1065/_, obiect litigii curtea de conturi legea nr. 94/1992, a reținut faptul că, contestările și măsura dispusă cu privire la drepturile salariale avansate necuvenit ordonatorilor terți ari de credite din învățământ sunt corecte, invocându-se de instanță prevederile art. 8 alin. 1 lit. C din HG 281/1993 raportat la legea nr. 330/1996, art. 10 din OUG nr. 1/2010 raportat la art. 12 din legea nr. 130/1996, OMEC nr. 4847 bis/01. 1 0.2004 și art. 12 alin. 4 din OMEC nr._.

Cu privire la acordarea indemnizației de conducere pentru funcția de administrator financiar care este funcție de execuție arată:

S-au achitat drepturi salariale ne cuvenite reprezentând indemnizație de conducere pentru funcția de administrator financiar, cu toate că această funcție nu este cuprinsă În categoria funcțiilor de conducere. Plățile nelegale s-au efectuat la ordonatorii terțiari de credite finanțați din bugetul local.

Funcția de administrator financiar se utilizează începând cu data de 24.09.2004 odată cu . prevederilor OUG nr. 68/2004 privind unele măsuri în domeniul învățământului, fiind echivalată cu funcția de execuție - consilier expert gradul I, inginer economist gradul I A, conform ordinului Ministerului Educației și Cercetării nr. 4847 bis din 01.10.2004.

Potrivit OG nr. 4/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anuL 2006 personalului didactic din unitățile și instituțiile de Învățământ salarizat potrivit legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic și ale OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și în anul 2009 personalului din învățământ pentru funcția de administrator financiar nu este prevăzută indemnizația de conducere.

Consiliul de administrare al Inspectoratului școlar județean Suceava nu avea competența de a aproba drepturi salariale cum ar fi indemnizații de conducere, dacă aceste drepturi nu sunt prevăzute în actele normative care reglementează drepturile salariale de care beneficiază personalul didactic, didactic auxiliar și nedidactic.

Prin Ordinul Med. C nr. 4847 bis/01.10.2004la art. 2 s-a aprobat echivalarea funcției de administrator financiar grad I prevăzută la anexa nr. 3 la OUG nr. 68/16.09.2004 cu funcția de consilier, expert gradul I, inginer, economist gradul I A prevăzută în anexa VII din OUG 191/2002 ca funcție de execuție, de unde rezultă că și funcția de administrator financiar este o funcție de execuție.

Pentru anii 2008-2009 indemnizațiile pentru persoanele care ocupă funcții de conducere specifice, precum și indemnizațiile pentru îndeplinirea unor activități specifice învățământului sunt prevăzute în anexele nr. 4.2 și 4.4 din OG Of. 15 din 30 ianuarie 2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și în anul 2009 personalului din învățământ. Potrivit acestor reglementări, în cadrul unităților de învățământ gimnazial funcțiile de conducere care pot beneficia de indemnizație de conducere sunt cele de director, director adjunct și secretar, funcția de administrator financiar nefiind cuprinsă în categoria funcțiilor de conducere, pentru a beneficia de indemnizația de conducere.

Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului întrucât acesta nu are nici un raport juridic de muncă cu salariații pârâtei.

La termenul de judecată din data de 05.09.2013, instanța a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Suceava, conform disp. art. 131 raportat la art. 95 pct. 1 și art. 94 pct. 1 lit j Cod procedură civilă și prin sentința civilă nr.1428/04.09.2013 a admis această excepție și a trimis cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Suceava.

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16.09.2013 și s-a acordat termen la data de 17 decembrie 2013, când instanța a reținut cauza în pronunțare cu privire la excepțiile lipsei calității procesuale active și a prescripției dreptului material la acțiune invocate de pârâtă prin întâmpinare și în subsidiar pe fondul cauzei.

Potrivit criteriului impus de dispozițiile art. 248 Cod procedură civilă, precum și în funcție de caracterul și efectele pe care le produc diferitele excepții în cadrul procesului civil, instanța urmează a se pronunța cu prioritate asupra excepțiilor invocate de pârâtă prin întâmpinare:

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active, instanța a constatat următoarele:

Exercițiul oricărei acțiuni civile este condiționat de îndeplinirea prealabilă a mai multor condiții printre care și calitatea procesuală activă, implicând identitatea dintre titularul acțiunii și titularul dreptului a cărui valorificare sau protecție se urmărește prin formularea cererii în justiție.

Ca temei legal au fost invocate dispozițiile art.1341, art.1635 și următoarele cod civil referitoare la plata nedatorată și restituirea prestațiilor.

Raportat la obiectul, temeiurile de fapt și de drept ale acțiunii, în prezenta cauză are calitate procesuală activă persoana din patrimoniul căreia s-a făcut plata, s-a achitat suma de bani a cărei restituire se cere.

Potrivit disp. art.13 din OUG nr.32/2001 aprobată prin Legea nr.374/2001 începând cu anul 2001-2002, finanțarea învățământului preuniversitar se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază teritorială își desfășoară activitatea instituția de învățământ. Așadar, sumele de bani a căror restituire se cere au fost achitate din bugetul unității administrativ teritoriale, respectiv Municipiul Rădăuți, care justifică, astfel, calitatea sa procesuală activă în cauză.

Față de acestea, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de pârât, ca neîntemeiată.

Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța a constatat următoarele:

Potrivit dispozițiilor art.1 al.1 și 2 din Decretul nr. 167/10.04.1958 privitor la prescripția extinctivă, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, respectiv în speță termenul general de 3 ani stabilit de art.3 al.1, aplicabil drepturilor de creanță. De asemenea, odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.

Conform art. 7 alin.1 din Decretul nr. 167/1958, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune, iar potrivit alin. 3 al aceluiași articol, dacă dreptul este sub condiție suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripția începe să curgă de la data când s-a împlinit condiția sau a expirat termenul .

În cauză, instanța a constatat că dreptul reclamantului de a solicita restituirea sumelor s-a născut de la data transmiterii acestor sume către pârât, întrucât de la acea dată reclamantul trebuia să cunoască faptul că a făcut o plata nedatorată, iar nu de la data la care reclamantul a fost atenționat de către Curtea de Conturi în ceea ce privește legalitatea acestor plăți.

Or, în condițiile în care reclamantul a introdus acțiunea la data de 27.06.2013, instanța constată că pentru sumele plătite de reclamant pârâtei anterior acestei date, s-a împlinit termenul de prescripție de 3 ani.

Instanța a mai constatat și că prescripția, ca sancțiune de drept civil, operează împotriva pasivității creditorului și stinge dreptul acestuia de a solicita intervenția forței coercitive a statului pentru realizarea dreptului său, determinând transformarea obligației civile perfecte a debitorului într-o obligație civilă imperfectă, care nu mai poate fi adusă la executare pe cale silită.

Față de aceste considerente instanța a admis în parte excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă prin întâmpinare, respectiv pentru perioada anterioară datei de 27.06.2010 și în consecință va respinge acțiunea cu privire la această perioadă ca fiind prescrisă.

Judecătoria Suceava, prin sentința civilă nr.6123 din 17 decembrie 2013 a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâtă prin întâmpinare; a admis în parte excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă prin întâmpinare, respectiv pentru perioada anterioară datei de 27.06.2010 și în consecință a respins acțiunea cu privire la această perioadă ca fiind prescrisă și a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul Municipiul Rădăuți - prin primar în contradictoriu cu pârâta Școala G. cu clasele I-VIII nr.2 din mun.Rădăuți - prin director.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Conform art. 3 din Lg. nr. 71/2011 „actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor”. În consecință, analiza raporturilor dintre părți se va face prin raportare la dispozițiile în vigoare la data încasării și virării sumelor de bani (anul 2010), respectiv a legislației anterioare.

Art. 1092 C.civ. instituie principiul potrivit cu care “orice plată presupune o datorie, ceea ce s-a plătit fără să fie debit este supus repetițiunii”. Așadar, plata nedatorată poate fi definită ca fiind executarea de către o persoană a unei obligații la care nu era ținută și pe care a făcut-o fără intenția de a plăti datoria altuia.

Prin efectuarea unei plăți nedatorate se naște un raport juridic în temeiul căruia plătitorul – solvensul- devine creditorul unei obligații de restituire a ceea ce el a plătit, iar beneficiarul plății -accipiensul- este debitorul aceleiași obligații. Dreptul la restituire este consacrat și de art. 993 C.Civ. care prevede că “acela care din eroare a plătit o datorie, are drept de repetițiune în contra creditorului”. De asemenea, art. 992 C.civ. instituie obligația de restituire a accipiensului „cel ce din eroare sau cu știință primește ceea ce nu-i este debit este obligat a-l restitui aceluia de la care l-a primit”

Așadar, condițiile plății nedatorate sunt: prestația să fi fost făcută cu titlu de plată, datoria pentru care s-a făcut plata să nu existe din punct de vedere juridic în raporturile dintre solvens și accipiens, plata să fi fost făcută din eroare, respectiv solvensul să fi avut credința eronată că este debitor al accipiensului.

Instanța a reținut că reclamantul și-a motivat prezenta acțiune raportat la decizia 20/35 din 12.07.2011 a Curții de Conturi Suceava.

Astfel, potrivit deciziei 20/35 din 12.07.201 a Camerei de Conturi a județului Suceava, se menționează că s-au evidențiat erori de legalitate și regularitate privind acordarea, în baza contractului colectiv de muncă/acordului colectiv, cât și a dispozițiilor ordonatorului principal de credite a unor sporuri și alte drepturi salariale care nu sunt reglementate prin dispoziții legale, respectiv la ordonatorii terțiari de credite, precum pârâta Școala G. cu clasele I-VIII nr.2 din mun. Rădăuți, spor de ecran, indemnizație de conducere acordată nelegal administratorului financiar și alte drepturi salariale acordate, ca urmare a aplicării acestora asupra indemnizației de conducere.

Analizând condițiile plății nedatorate raportat la acțiunea reclamantului, instanța a reținut că reclamantul a efectuat plăți către pârâtă, în sumă totală de 10.502 lei cu titlu de cheltuieli de personal, fiind astfel dată condiția plății, acest aspect nefiind contestat de pârâtă.

Însă, raportat la probele administrate în cauză instanța a reținut că nu s-a făcut dovada că datoria pentru care s-a făcut plata nu a existat din punct de vedere juridic în raporturile dintre reclamant și pârât și nici a faptului că plata ar fi fost efectuată din eroare.

În primul rând, instanța a apreciat că sumele a căror restituire se solicită (plătite cu titlu de spor de ecran) au fost plătite de reclamant cu bază legală.

Astfel, art. 241 alin. 1 lit.c din Codul muncii coroborat cu art.11 a.in.1 lit.c din Legea nr. 130/1996 reglementează opozabilitatea clauzelor contractului colectiv de muncă (CCM) în favoarea salariaților încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.

De asemenea, art. 13 din CCM unic la nivel de ramură stipulează că hotărârile comisiilor paritare sunt obligatorii pentru părți.

Nu în ultimul rând, conform art. 36 lit. d și art. 43 din CCM unic la nivel de ramură învățământ se pot acorda drepturi salariale suplimentare, respectiv un spor de 10-30% la salariul de bază pentru personalul muncitor care lucrează în condiții deosebite și speciale, iar potrivit art.41 din CCM unic la nivel național pentru anii 2007-2010 părțile contractante sunt de acord ca în perioada următoare să acționeze pentru includerea unor sporuri în salariul de bază, care să reprezinte retribuția pentru munca prestată și condițiile de la locul de muncă, astfel încât salariul de bază să aibă pondere majoritară în salariu.

Prin Hotărârea nr. 2/14.04.2008 a Comisiei Paritare la nivelul IȘJ Suceava s-a decis ca începând cu 1.05.2008 să se acorde un spor între 10-30% calculat la salariul de bază pentru personalul din unitățile școlare de învățământ sau inspectoratul școlar care lucrează la calculator. Sporul urma să fie acordat în funcție de timpul petrecut la calculator, pe baza buletinului de determinare prin expertizare a locurilor de muncă emis de Autoritatea de Sănătate Publică, a hotărârii Consiliului de administrație al unității de învățământ /inspectoratului școlar și a deciziilor emise în acest sens.

Consiliul de administrație al pârâtei a decis, astfel cum rezultă din procesul verbal din 14.04.2008 (f.46-48) acordarea sporului de ecran mai multor persoane, stabilindu-se și procentul în care urma să se calculeze.

În favoarea beneficiarilor sporului de ecran au fost emise decizii nominale prin care se statua acordarea acestui spor salarial, decizii care s-au întemeiat pe concluziile Buletinului de determinare prin expertizare a locurilor de muncă nr. 60 din 23.01.2009 și nr. 325/30.10.2008 al Autorității de Sănătate Publică Suceava. (f.49-50). Potrivit mențiunilor buletinului menționat personalul din locurile de muncă: secretariat (1 persoană), contabilitate (1 persoană), proiecte europene (1 persoană), consilier educativ (1 persoană), lucrează în condiții de expunere la ecrane fluorescente, lumină vizibilă discontinuă și degajare de ozon de la tuburile catodice care suprasolicită acuitatea vizuală, putând favoriza apariția de tulburări neurologice și oftalmologice, recomandându-se acordarea de sporuri salariale.

Reclamantul a susținut că pârâta a procedat la acordarea unor sporuri mai mari decât cele revăzute prin legislația în vigoare.

Instanța a reținut, însă, că dispozițiile HG. nr. 281/1993 la care face referire reclamantul (și care reglementează un spor de maxim 15%) trebuiesc interpretate în concordanță cu modificările legislative intervenite și anume prevederile Codului muncii adoptat în anul 2003, CCM unic la nivel național pentru anii 2007-2010 și CCM unic la nivel de ramură învățământ pentru aceeași perioadă.

Instanța a apreciat astfel că la data efectuării plății cu titlu de cheltuieli de personal, datoria reclamantului de plată a acestei sume exista din punct de vedere juridic față de cele de mai sus. Mai mult, nu se poate reține eroarea reclamantului la efectuarea acestei plăți, având în vedere că această plată a fost efectuată pe baza solicitării pârâtului aprobată de reclamant în calitate de ordonator de credit. Din înscrisurile de la dosarul cauzei se constata ca nici un moment reclamantul nu a fost în eroare sub acest aspect, efectuând plata în totală cunoștință de cauză, cu titlu de cheltuieli de personal.

În concluzie, cum în speță, s-a reușit a se demonstra doar efectuarea unei plăți, dar nu și împrejurarea că datoria în vederea căreia s-a făcut plata nu exista și nici că plata a fost făcută din eroare, instanța a constatat că nu sunt întrunite toate cerințele prevăzute de lege pentru promovarea unei acțiuni în restituirea plății nedatorate.

Pentru toate aceste considerente, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile a declarat apel reclamantul Municipiul Rădăuți – prin primar A. O..

Referitor la admiterea excepției prescripției, a arătat că termenul general fiind de 3 ani, se calculează de la data de 12.07.2011, dată la care a fost emisă decizia Camerei de Conturi Suceava, prezenta cauză fiind înregistrată la data de 27 iunie 2013.

Pe fond a arătat că în urma controlului efectuat de auditorii Camerei de Conturi Suceava, s-a constat prin decizia nr. 20/35 din 12.07.2011 faptul că au fost identificate cazuri de abateri de la legalitate și regularitate atât de UAT Municipiul Rădăuți, cât și la ordonatorii terțiari de credite finanțați din bugetul local la categoria „Cheltuieli de personal" pct 8 liniuta 2 „calcularea și plata în mod necuvenit a unor drepturi salariale reprezentând spor de ecran la salariul de bază în procent de 20% și 30%, mai mare decât cel prevăzut de actele normative, care este de până la 15% din salariul de bază. Plățile nelegale s-au efectuat la ordonatorii terțiari de credite finanțați din bugetul local,../" fiind acordate și de către pârâta din prezenta cauză.

La ordonatorii terțiari de credite finanțați din bugetul local al mun. Rădăuți, determinarea și acordarea sporului de ecran, s-a făcut prin aplicarea la salariul de bază a unor procente de 20% - 30%, mai mari decât procentul prevăzut de dispozițiile legale în vigoare la acea dată, respectiv 15%, prevăzut de art. 8 lit c din HG nr. 281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare, cu completările și modificările ulterioare.

Art. 43 din Contractul Colectiv de muncă la nivel de ramură și art. 24 din contractul colectiv de muncă la nivel național, prevăd sporurile ce se acordă salariaților care prestează activități la locuri de muncă în condiții grele, periculoase, nocive, penibile fără a stabili cuantumul acestor sporuri, iar la art. 41, alin. 3 lit. a din Contractul colectiv de muncă la nivel național, se stabilește o limită minimă de 10% fără a se prevedea o limită maximă de 30%.

Prin Hotărârea nr. 2 din 14.04.2008, Comisia Paritară a ISJ Suceava a prevăzut acordarea unui spor de 10-30% calculat la salariul de bază personalului din unitățile de învățământ/inspectoratul școlar, care lucrează pe calculator, fără a indica ca acordarea acestui spor să se facă într-un procent mai mare decât cel de 15%. De asemenea tot prin acest document Comisia paritară a hotărât ca acordarea sporului de ecran să se facă în funcție de timpul efectiv lucrat la calculator.

Salariații unităților școlare finanțate din bugetul local al mun. Rădăuți, au beneficiat de sporul de ecran în procente de 20%-30% pentru o durată normată a timpului de lucru de 8 ore pe zi, 5 zile pe săptămână, 52 de săptămâni pe an.

Analizând prevederile art. 36 lit. d și ale art. 43 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de învățământ și dispozițiile art. 41 din contractul colectiv la nivel național, pe care comisia paritară le-a avut în vedere la stabilirea sporului, se constată că sporul de 10%-30% la salariul de bază, se acordă numai personalului muncitor care lucrează în condiții deosebite și speciale, comisia neavând competența de a extinde acordarea acestui spor și altor categorii de personal, cum ar fi în cazul de față, personalului didactic și nedidactic. Art. 43 din contract se referă la sporul pentru condiții grele, fără a stabili cuantumul în care acesta poate fi acordat. La art. 41 din contractul colectiv la nivel național, pentru condiții deosebite de muncă, grele, periculoase sau penibile este prevăzut un spor de 10% din salariul minim negociat. A precizat faptul că în exercitarea atribuțiilor așa cum sunt prevăzute și definite în HG nr. 833/2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor paritare și încheierea acordurilor colective, comisiile paritare prin hotărârile adoptate emit doar „avize consultative" și nu pot modifica sau anula prevederile unui act normativ publicat în Monitorul Oficial al României, în cazul de față HG nr.281/1993.

Mai mult la art. 25 din HG nr. 833/2007 se prevăd următoarele:"Acordurile colective nu pot conține prevederi contrare, drepturi și obligații sub nivelul minim stabilit prin acte normative. Clauzele acordurilor, colective nu pot excede sau, după caz, nu pot stabili îngrădirea drepturilor și obligațiilor reglementate prin lege sau drepturi ori obligații suplimentare față de cele reglementate prin lege în derularea raporturilor de serviciu".

Respectarea acestor prevederi legale era posibilă și la îndemâna conducerii unității școlare, prin adoptarea procentului de 15%, având în vedere faptul că prin hotărârea comisiei paritare au fost indicate limita minimă și cea maximă, fără a se indica în mod expres procentele de 20%-30%, HG nr. 281/1993 precizând maximul de 15%, astfel încât sporul putea fi acordat până la acest maxim fără a fi depășit.

A precizat faptul că în urma constatărilor Camerei de Conturi prin Decizia nr._, ordonatorii terțiari de credite au emis decizii de reținere a sumelor stabilite de Camera de Conturi Suceava, deciziile fiind contestate de persoanele în cauză, fiind emise sentințe definitive și irevocabile de anulare a deciziilor motivat de faptul că ordonatorii terțiari de credite nu au respectat prevederile legale, încălcând astfel prevederile codului muncii, respectiv art. 169 din Legea nr.53/2003 care specifică faptul că nu poate fi operată nici o reținere din salariu în afara condițiilor prevăzute de lege. De asemenea, reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului a fost constatată printr-o hotărâre judecătorească. S-a constatat de către instanța de judecată faptul că nu au fost identificate dispozițiile legale care să permită reținerea de sume de bani din drepturile salariale cuvenite reclamanților, iar pârâta respectiv ordonatorul terțiar de credite nu a putut proba că s-ar afla în posesia unei hotărâri judecătorești care să o îndreptățească a proceda la reținerile salariale contestate.

In atare situație, având în vedere faptul că ordonatorii terțiari de credite nu au respectat prevederile deciziei Curții de Conturi, de a recupera prejudiciul cauzat de angajați, sunt obligați și nevoiți în calitate de ordonator principal de credite să recupereze această plată nedatorată, acordată de angajator - respectiv pârâtul din prezenta cauză, angajaților săi, urmînd ca ordonatorul terțiar de credite prin director să suporte plata nedatorată actualizată cu rata inflației până la plata efectivă.

A menționat faptul că Tribunalul Suceava, prin sentința nr.6489/15.11.2012, sentință rămasă definitivă și irevocabilă, dosar nr._, obiect litigii curtea de conturi Legea nr.94/1992, a reținut faptul că, contestările și măsura dispusă cu privire la drepturile salariale avansate necuvenit ordonatorilor terțiari de credite din învățământ sunt corecte, invocându-se de instanță prevederile art. 8 alin. 1 lit. C din HG 281/1993 raportat la legea nr. 330/1996, art. 10 din OUG nr. 1/2010 raportat la art. 12 din legea nr. 130/1996, OMEC nr. 4847 bis/01.10.2004 și art. 12 alin. 4 din OMEC nr. 1350/2007.

Cu privire la acordarea indemnizației de conducere pentru funcția de administrator financiar care este funcție de execuție a precizat:

- s-au achitat drepturi salariale necuvenite reprezentând indemnizație de conducere pentru funcția de administrator financiar, cu toate că această funcție nu este cuprinsă în categoria funcțiilor de conducere. Plățile nelegale s-au efectuat la ordonatorii terțiari de credite finanțați din bugetul local.

- funcția de administrator financiar se utilizează începând cu data de 24.09.2004 odată cu . prevederilor OUG nr. 68/2004 privind unele măsuri în domeniul învățământului, fiind echivalată cu funcția de execuție - consilier expert gradul I, inginer economist gradul I A, conform ordinului Ministerului Educației și Cercetării nr. 4847 bis din 01.10.2004.

Potrivit OG nr. 4/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2006 personalului didactic din unitățile și instituțiile de învățământ salarizat potrivit legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic și ale OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și în anul 2009 personalului din învățământ pentru funcția de administrator financiar nu este prevăzută indemnizația de conducere. Consiliul de administrare al Inspectoratului școlar județean Suceava nu avea competența de a aproba drepturi salariale cum ar fi indemnizații de conducere, dacă aceste drepturi nu sunt prevăzute în actele normative care reglementează drepturile salariale de care beneficiază personalul didactic, didactic auxiliar și nedidactic. Prin Ordinul Med. C nr. 4847 bis/01.10.2004 la art. 2 s-a aprobat echivalarea funcției de administrator financiar grad I prevăzută la anexa nr. 3 la OUG nr. 68/16.09.2004 cu funcția de consilier, expert gradul I, inginer, economist gradul I A prevăzută în anexa V/I din OUG 191/2002 ca funcție de execuție, de unde rezultă că și funcția de administrator financiar este o funcție de execuție.

Ministerul Educației și Cercetării prin adresa nr. 812/21.10.2010 face cunoscut faptul că funcția de conducere este cea de contabil șef la care se prevede o funcție de execuție, respectiv economist, similar cu administrator financiar, o parte de conducere, similar cu indemnizația de conducere. Pentru anii 2008-2009 indemnizațiile pentru persoanele care ocupă funcții de conducere specifice, precum și indemnizațiile pentru îndeplinirea unor activități specifice învățământului sunt prevăzute în anexele nr. 4.2 și 4.4 din OG nr. 15 din 30 ianuarie 2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și în anul 2009 personalului din învățământ. Potrivit acestor reglementări, în cadrul unităților de învățământ gimnazial funcțiile de conducere care pot beneficia de indemnizație de conducere sunt cele de director, director adjunct și secretar, funcția de administrator financiar nefiind cuprinsă în categoria funcțiilor de conducere, pentru a beneficia de indemnizația de conducere.

Verificînd actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că apelul este nefondat.

Astfel, relativ la excepție, tribunalul constată că în mod corect prima instanță a reținut că termenul prescripției se calculează de la data achitării drepturilor acordate necuvenit, aspect prev. de art.7 din Legea nr.167/1958.

Cît privește fondul, instanța reține că prezenta acțiune are ca obiect cererea promovată de reclamantul Municipiul Rădăuți prin Primar, și se solicită obligarea pârâtei intimate la restituirea sumei de sumei de 10.502 lei actualizată cu rata inflației până la data efectivă a plătii, suma pe care acesta o datorează, reprezentând plata nedatorată, sumă ce a rezultat în urma controlului efectuat de Camera de Conturi Suceava, conform Deciziei nr. 20/35/12.07.2011 - acordare spor de calculator (ecran), respectiv acordare indemnizație de conducere - administrator financiar; obligația de a face în sensul suportării sumei de către conducătorul instituției, în calitate de ordonator terțiar de credite, motivat de faptul că a acordat sporul de calculator (spor de ecran) în cuantum de 30%, deși legea permitea acordarea sporului de maxim 15%.

Potrivit art. 992 Cod civil, cel ce, din eroare sau cu știință, primește aceea ce nu-i este debit, este obligat a-l restitui aceluia de la care l-a primit.

Art. 993 Cod civil prevede că acela care din eroare, crezându-se debitor, a plătit o datorie, are drept de repetițiune în contra creditorului.

În cadrul procesual stabilit de către reclamant în considerarea principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, instanța de fond a procedat la o analiză a condițiilor impuse de textele de lege menționate, conchizând în conformitate cu doctrina și practica în materie, că art. 992 și 993 trebuie interpretate și aplicate prin raportare la art. 1092 Cod civil de la 1864, care constituie concretizarea practică a principiului în conformitate cu care “orice plată presupune o datorie, ceea ce s-a plătit fără să fie debit este supus repetițiunii”.

Din coroborarea textelor de lege, tribunalul constată că judecătorul fondului în mod corect a reținut că plata nedatorată poate fi asimilată cu executarea de către o persoană a unei obligații la care nu era ținută și pe care a făcut-o fără intenția de a plăti datoria altuia, cu consecința nașterii unui raport juridic în considerarea căruia plătitorul devine creditorul unei obligații de restituire a ceea ce el a plătit, iar beneficiarul plății este debitorul aceleiași obligații, din raționamentul urmat rezultând fără echivoc, condițiile plății nedatorate, astfel: prestația să fi fost făcută cu titlu de plată, datoria pentru care s-a făcut plata să nu existe din punct de vedere juridic în raporturile dintre solvens și accipiens, plata să fi fost făcută din eroare, respectiv solvensul să fi avut credința eronată că este debitor al accipiensului.

Raportând aceste împrejurări la susținerile apelantului reclamant, tribunalul constată că, prin criticile susținute în motivele de recurs, practic, se invocă propria culpă a apelantului, atunci când a arătat că a emis dispozițiile privind finanțarea unității școlare la solicitarea acesteia, în condițiile în care pârâta-intimată nu a făcut precizări privind natura sumelor cu titlu de cheltuieli de personal, în sensul că aceasta nu a arătat că sumele solicitate includ sporuri ori indemnizații stabilite de unitatea școlară.

În legătură cu această împrejurare, este de observat că instanța de fond, prin raportare la ansamblul probator administrat în cauză, a concluzionat în mod temeinic și legal, că reclamantul a efectuat plăți către pârâtă cu titlu de cheltuieli de personal, fiind astfel dată condiția plății, împrejurare necontestată de nici o parte.

În ceea ce privește însă, inexistența datoriei din punct de vedere juridic, în sarcina reclamantului apelant, o asemenea împrejurare nu rezultă din probele administrate în cauză, după cum nu rezultă nici faptul că plata a fost făcută din eroare, în condițiile în care această operațiune juridică a avut o bază legală, respectiv Hotărârea nr. 2/14.04.2008 a Comisiei Paritare la nivelul IȘJ Suceava, prin care s-a decis ca începând cu 1.05.2008 să se acorde un spor între 10-30% calculat la salariul de bază pentru personalul din unitățile școlare de învățământ sau inspectoratul școlar care lucrează la calculator, sporul urmând să fie acordat în funcție de timpul petrecut la calculator, pe baza buletinului de determinare prin expertizare a locurilor de muncă emis de Autoritatea de Sănătate Publică, a hotărârii Consiliului de administrație al unității de învățământ/inspectoratului școlar și a deciziilor emise în acest sens.

Nu în ultimul rând, trebuie de precizat că Decizia nr. 20/35 din 12 iulie 2011, emisă de Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi Suceava deși menționează acordarea, de către ordonatorii terțiari de credite, respectiv de către pîrîtă a sporului de ecran, a indemnizației de conducere pentru administratorul financiar și alte drepturi salariale, ca urmare a aplicării acestora asupra indemnizației de conducere, nu concretizează cuantumul acestei sume, pe de o parte, iar pe de altă parte, nu cuantifică în mod cert, care este suma plătită cu titlu de spor de ecran, care este suma plătită cu titlu de indemnizație de conducere, nu concretizează care sunt „alte drepturi salariale”, cu precizarea că niciunul din aceste elemente nu este arătată în mod cert, nici de către apelantul reclamant nici în acțiune, și nici prin motivele de apel.

De asemenea, nu se menționează nici persoanele care ar fi beneficiat de asemenea sume, pretențiile fiind susținute la modul generic.

În atare împrejurări, nu se poate vorbi despre o interpretare eronată a dispozițiilor legale invocate de către reclamantul apelant, după cum nu se poate susține nici greșita aplicare a legii, în condițiile Codului de procedură civilă.

Prin urmare, instanța de fond temeinic și legal a reținut că în speță, s-a demonstrat doar efectuarea unei plăți, nu și faptul că datoria în vederea căreia s-a făcut plata nu exista și nici că plata a fost făcută din eroare, tribunalul înlăturând criticile aduse prin apelul formulat, ca nesusținute.

Față de cele ce preced, în considerarea art.480 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge apelul ca nefondat.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE :

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul Municipiul Rădăuți – prin primar A. O., împotriva sentinței civile nr.6123 din 17 decembrie 2013 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ), intimată fiind pîrîta Școala G. cu clasele I-VIII nr.2 din mun.Rădăuți - prin director, CF_, cu sediul în loc.Rădăuți, ., județul Suceava.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 3 iunie 2014.

Președinte, Judecător, Grefier,

M. C. T. M. P. T.

Red. T.M.

Jud.fond – A. A.

Tehnored.P.T. – Ex.4 – 3 iulie 2014

← Fond funciar. Decizia nr. 41/2014. Tribunalul SUCEAVA		Partaj judiciar. Decizia nr. 1321/2014. Tribunalul SUCEAVA →

Pretenţii. Decizia nr. 520/2014. Tribunalul SUCEAVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Decizia nr. 520/2014. Tribunalul SUCEAVA