Partaj judiciar. Decizia nr. 1050/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1050/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 15-05-2014 în dosarul nr. 345/314/2013
Dosar nr._ - partaj judiciar–
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1050
Ședința publică din data de 15 MAI 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: G. F. F.
JUDECĂTOR: C. M. N.
JUDECĂTOR: F. L.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamantul I. M., domiciliat în ., județul Suceava împotriva încheierii de ședință din data de 26 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimați fiind pârâții I. C., V. M., I. R. și D. T., cu toții domiciliați în ., județul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul reclamant asistat de avocat C. M. și avocat B. L. pentru intimații pârâții, prezentă fiind V. M., lipsă fiind ceilalți intimați pârâți.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat B. L. depune la dosar împuternicirea avocațială prin care face dovada asigurării asistenței/reprezentării juridice în instanță a intimaților pârâți (fila 12).
Reclamantul recurent prin avocat ales depune la dosar chitanța . nr.974 din data de 13.05.2014 în cuantum de 4 lei și timbru judiciar de 0,50 lei aferente recursului promovat în cauză ( fila 13).
Instanța ia act de achitarea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferente recursului promovat în cauză, constată recursul legal timbrat și dispune anularea acestora.
Văzând că nu mai sunt alte cereri probe de solicitat sau excepții de invocat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat C. M. pentru reclamantul recurent solicită admiterea recursului, desființarea încheierii de suspendare pronunțată de instanța de fond și reluarea judecății cauzei pe fond.
Este real faptul că, cauza a fost suspendată pentru neplata onorariului expert însă expertul desemnat în cauză nu a respectat dispozițiile instanței de judecată cu privire la deplasarea în teren, suplimentul la raportul de expertiză fiind întocmit din birou, însă a depus la dosar un decont pentru încă 1500 lei.
Deși recurentul a invocat aceste aspecte și a solicitat respingerea cererii expertului cu privire la achitarea onorariului, instanța de fond a respins cererea și a considerat că reclamantul este obligat la plata onorariului aferent suplimentului la raportul de expertiză.
Cererea de recurs vizează solicitarea ca instanța de control judiciar să revină de la cele dispuse de către instanța de fond, admiterea recursului și continuarea judecății.
Avocat B. L. pentru intimații pârâți învederează instanței de control judiciar că și pârâtele au aceeași poziție fiind de acord cu admiterea recursului și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru continuarea judecății, față de vechimea și complexitatea dosarului de fond, precizând că și pârâtele au interes în soluționarea cauzei.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Judecătoria Suceava, având în vedere că la termenul anterior a pus în vedere reclamantului să facă dovada achitării diferenței de onorariu expert în cuantum de 1.500 lei aferent suplimentului la raportul de expertiză dispus în cauză, iar acesta nu s-a conformat obligațiilor impuse concret sub acest aspect, instanța constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina părții reclamante, motiv pentru care, în baza art.1551 Cod procedura civilă a suspendat judecarea cauzei.
Prin încheierea de ședință din data de 26 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._ , s-a În temeiul art. 1551 alin. 1 C.pr.civ. dispune suspendarea acțiunii formulate de reclamantul I. M.,domiciliat în ., județul Suceava în contradictoriu cu pârâții I. C., V. M., I. R., A. N. și D. T., domiciliați în ., județul Suceava pentru neîndeplinirea obligației stabilită de instanță de a achita onorariul în cuantum de 1500 de lei pentru suplimentul la expertiza topometrică încuviințată în cauză prin încheierea de ședință din 12.03.2013.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul nu s-a achitat de obligațiile dispuse la termenul anterior și a pus în discuție suspendarea cauzei în temeiul art.1551 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei încheieri de suspendare a promovat recurs reclamantul I. M., solicitând instanței de control judiciar desființarea acesteia apreciind-o nelegală și netemeinică și să se dispună reluarea judecății întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.155/1 Cod Procedură Civilă, în baza căruia s-a dispus suspendarea judecății cauzei.
În motivare a arătat că, prin încheierea din data de 26 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, instanța de judecată a dispus suspendarea judecății cauzei în baza art.155/1 Cod Procedură Civilă, având ca obiect partaj judiciar, reținându-se că el nu ar fi respectat dispozițiile instanței de a achita suma de 1500 lei reprezentând diferență onorariu expert și că în acest fel ar fi împiedicat desfășurarea normală a procesului.
Practic în acest fel s-a constatat că el ar fi procedat la tergiversarea judecării cauzei.
Prin decizia civilă nr. 2456 din 7 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Suceava, s-a decis trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unui supliment la raportul de expertiză topo întocmit de expert F. Jenică pentru completarea raportului de expertiză care era depus la dosar.
Însă expertul F. Jenică, fără a se deplasa în teren și fără a proceda la convocarea părților a trimis la dosar un decont prin care mai pretindea încă 1500 lei, deși își încasase onorariul complet cât a întocmit raportul de expertiză inițial și care din punctul său de vedere este incomplet.
Ca urmare, a apreciat că suma de bani pretinsă de expert este nedovedită și nejustificată, cu atât mai mult cu cât instanța de recurs a dispus doar efectuarea unui supliment la raportul de expertiză și nu a unui alt raport de expertiză care ar impune un alt onorariu.
Astfel, deși a invocat în fața instanței aceste aspecte precum și faptul că cererea de revizuire nu a fost promovată de el ci de I. V. care a decedat și că pârâtele ar fi cele care ar trebui să achite onorariul expert, prin cererea depusă pentru termenul din 26.11.2013, instanța nu l-a luat în considerare și a suspendat judecata cauzei.
În consecință, solicită admiterea recursului, a se dispune reluarea judecării cauzei cu precizarea că instanța de fond fie urmează a respinge cererea expertului de achitare a sumei de 1500 lei pretinsă de acesta, fie va pune în sarcina pârâtelor suma sus menționată, întrucât acestea au achiesat cererii de revizuire și au susținut-o.
Intimații nu au formulat întâmpinare la recursul promovat în cauză, însă, la termenul de astăzi, apărătorul ales al acestora, avocat B. L. a arătat că achiesează cererii promovate de reclamant fiind de acord cu admiterea recursului și continuarea judecății.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate, și prin raportare la prevederile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din 26 noiembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Suceava, s-a dispus suspendarea judecății cauzei având ca obiect „partaj judiciar”, în baza art. 155 ind. 1 Cod procedură civilă.
Pentru a proceda astfel, instanța de fond a reținut că la termenul anterior, s-a pus în vedere reclamantului, să facă dovada achitării diferenței de onorariu expert, în cuantum de 1.500 lei aferent suplimentului la raportul de expertiză dispus în cauză; că reclamantul nu s-a conformat obligațiilor impuse concret sub acest aspect, așa încât desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina părții.
Într-adevăr, conform încheierii de ședință din 15 octombrie 2013, instanța a pus în vedere reclamantului, ca până la termenul de judecată din 26 noiembrie 2013, să facă dovada achitării diferenței de onorariu expert, în cuantum de 1.500 lei aferent suplimentului la raportul de expertiză dispus în cauză, sub sancțiunea suspendării.
Cu o zi înaintea termenului de judecată acordat, respectiv la data de 25 noiembrie 2013, reclamantul a formulat o cerere – fila 44 dosar, prin care acesta învedera instanței că nu înțelege să plătească suma de 1500 lei, deoarece cererea de revizuire nu a fost promovată de el, ci de I. V., susținut de pârâte; că acesta a decedat, așa încât se cuvine ca suma pentru plata expertului să fie suportată de către pârâte, și că expertul nu s-a deplasat în teren, pentru a efectua măsurători; că este bolnav, iar pensia nu este suficientă pentru a face față dispozițiilor instanței.
Din analiza dosarului de fond, instanța de control judiciar reține că prin decizia 175 din 27 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr._, s-a admis recursul formulat de revizuientul I. V. împotriva sentinței civile nr. 2388/15 mai 2008; s-a modificat această sentință; s-a admis cererea de revizuire, și în consecință, s-a desființat sentința civilă nr. 689 /2006 a Judecătoriei Suceava, cauza având ca obiect „partaj judiciar” fiind trimisă spre rejudecarea fondului, către Judecătoria Suceava, cu motivarea că, pe parcursul derulării întregii proceduri, recurentul revizuient nu a beneficiat de apărare calificată în cauză, el fiind pus sub curatelă.
În împrejurările menționate anterior, instanța de fond învestită cu rejudecarea fondului, a apreciat că se impune administrarea probei cu expertiză, în condițiile în care reclamant este I. M., neavând relevanță faptul că rejudecarea partajului s-a impus ca urmare a admiterii cererii de revizuire formulată de I. V..
Este de precizat că în acțiunea inițială, formând obiectul dosarului nr. 4251/2005, reclamanți sunt I. M. și I. V..
În atare împrejurări, trimiterea spre rejudecarea fondului, dispusă ca urmare a admiterii cererii de revizuire formulată de reclamantul I. V. a profitat și reclamantului I. M., iar în acest context, instanța de control judiciar va înlătura ca nesusținute, afirmațiile recurentului, referitoare la faptul că cererea de revizuire a fost promovată de I. V., și că trebuie ca pârâții să suporte cheltuielile ocazionate de administrarea probei cu suplimentul la raportul de expertiză.
Sentința civilă pronunțată cu prilejul rejudecării a fost atacată cu recurs, iar prin decizia civilă nr. 2456/7 decembrie 2012, s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, în scopul efectuării unui supliment la raportul de expertiză topo,, pentru stabilirea valorilor actuale ale parcelelor de teren supuse partajului, pentru lămurirea eventualelor diferențe de identificare și măsurători față de expertiza efectuată de expert R. S., cu precizarea că la întocmirea lucrării se vor avea în vedere suprafețele din titlul de proprietate, și nu și cele deținute fără acte de proprietate; de asemenea, se va avea în vedere decesul în timpul procesului, a numitului I. V., inclusiv sub aspectul lotizării.
Potrivit art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Prin urmare, instanța de fond în mod corect a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză.
Cum sarcina probei revine reclamantului, în considerarea principiului conform căruia cel ce face o propunere înaintea judecății, trebuie să o dovedească, în mod corect instanța de fond a pus în sarcina reclamantului, obligația achitării sumei de 1500 lei pentru efectuarea expertizei.
Susținerile reclamantului, în sensul că este bolnav, iar posibilitățile financiare nu-i permit să susțină asemenea cheltuieli ocazionate cu desfășurarea procesului, nu pot fi valorificate în acest context, reclamantul având alte mijloace procedurale prin care să invoce aceste aspecte.
De altfel, este de observat că, deși susține că nu are mijloace financiare suficiente pentru a face față cheltuielilor generate de administrarea probelor, totuși acesta a reușit să-și asigure apărarea prin angajarea unui avocat.
Așa fiind, cererea reclamantului, prin care aducea la cunoștința instanței, că refuză achitarea onorariului pentru suplimentul raportului de expertiză a fost efectuată cu rea – credință, judecătorul fondului fiind în imposibilitatea de a soluționa cu celeritate, această cauză ce trenează pe rolul instanței de mai multă vreme.
Prin urmare, instanța de control judiciar reține că în speță, corect judecătorul fondului a apreciat că este dată culpa procesuală a reclamantului recurent, dispunând suspendarea judecării cauzei, ca urmare a neîndeplinirii culpabile a obligației de plată a onorariului pentru efectuarea suplimentului la raportul de expertiză.
În atare împrejurări, cum în cauză tribunalul nu a identificat motive de casare care să poată fi invocate din oficiu de către instanță, astfel cum au fost ele prevăzute în art. 304 Cod procedură civilă, în considerarea art. 304 ind. 1 raportat la art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul I. M., domiciliat în ., județul Suceava împotriva încheierii de ședință din data de 26 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimați fiind pârâții I. C., V. M., I. R. și D. T., cu toții domiciliați în ., județul Suceava, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 MAI 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. F. C. M. F. L.
F. N.
GREFIER,
Ș. L.
G.
Red. G.F.F.
Jud. fond. A. A.
Tehnored. Ș.L.G.
Ex..2./20.06.2014
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 1268/2014. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Sentința nr. 199/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
