Rectificare carte funciară. Decizia nr. 85/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 85/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 11-02-2014 în dosarul nr. 10293/314/2012
Dosar nr._ rectificare CF
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 85
Ședința publică din data de 11 februarie 2014
Completul compus din:
Președinte: C. L.
Judecător: V. E. L.
Grefier: N. A.
Pe rol, judecarea apelului formulat de pârâta Ț. V. împotriva sentinței civile nr. 3768 din data de 14 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, intimat fiind reclamanta O. L. F..
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 4 februarie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, pentru a da posibilitatea pârâtei-apelante să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 11 februarie 2014.
Se constată depus la dosar, prin serviciul registratură, raport de expertiză extrajudiciară din partea apelantei.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Suceava și înregistrată sub nr._ din 8 martie 2010, reclamanta O. L.-F., în contradictoriu cu pârâta Ț. V., a solicitat instanței să dispună rectificarea înscrierilor din CF 541 Mitocu Dragomirnei, conform R.fonc.2889/03.07.1905, cât privește . din CF 1418 Mitocu Dragomirnei, în care a fost transcrisă . R. fonc. 817/03.06.1924, având ca proprietar tabular actual pe G. a lui T. R., autorul său, deoarece o altă parcelă este identificată prin același număr topografic, 106/3 și a fost înscrisă în CF 1345 Mitocu Dragomirnei, apoi a fost radiată din această carte funciară și transcrisă în C.F. 148 Mitocu Dragomirnei, proprietar tabular fiind R. a lui C. G. Bilauca născ. I. P. R., autorul pârâtei.
În motivarea cererii a arătat că potrivit mențiunilor de carte funciară, în CF 541 Mitocu Dragomirnei apare mențiunea înscrierii parcelei 106/3 arabil conform R. fonc. 2889/03.07.1905, ulterior această parcelă fiind radiată din CF 541 și transcrisă în CF 1418 Mitocu Dragomirnei, conform R.fonc.817/03.06.1924, având ca proprietar tabular actual pe G. a lui T. R. în baza actului de înzestrare autentificat sub nr.60/1938 înscris în CF_ conform R.fonc.2746/02.12.1938.
Reclamanta a mai arătat că este fiica defunctului R. G., decedat la data de 24 august 1990, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.524/1991 din 09.04.1991.
A mai arătat că o altă parcelă, identificată prin același număr topografic, 106/3 a fost înscrisă în CF 1345 Mitocu Dragomirnei, conform R.fonc. 4058/26.11.1901, apoi radiată din această carte funciară și transcrisă în CF 148 Mitocu Dragomirnei, conform R.fonc.530/11.03.1930, proprietar tabular fiind R. a lui C. Bilauca născut I. P. R., antecesorul pârâtei.
A mai arătat că față de momentul înscrierii în cartea funciară a celor două parcele având același identificator 106/3 – 1901 cea înscrisă în CF 1345 Mitocu Dragomirnei și 1905 cea înscrisă în CF 541 Mitocu Dragomirnei, . are un identificator eronat, nr.106/3 fiind deja alocat altei parcele de teren.
De asemenea, reclamanta a arătat că justifică chemarea în judecată a pârâtei deoarece este proprietar al parcelei 106/3 din CF inițial 1345 Mitocu Dragomirnei, fiind succesor în drepturi al proprietarului tabular actual, și că profitând de această eroare de alocare a identificatorului de parcelă, pârâta a promovat o acțiune în uzucapiune cu privire la . amplasamentului terenului proprietatea sa și care diferă de amplasamentul p.f. 106/3 din CF 148 Mitocu Dragomirnei.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 33 și 34 oct.2 din Legea nr. 7/1996.
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, excepția lipsei de interes, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar în cazul în care se va aprecia că nu este incidentă nici o excepție, respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin sentința civilă nr. 2736 din data de 27 mai 2011, Judecătoria Suceava a admis excepția lipsei de interes invocată de către pârâtă, a respins acțiunea formulată de către reclamanta O. L. F., în contradictoriu cu pârâta Ț. V., ca lipsită de interes.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a solicitat, în esență, să se înlăture o înscriere inexactă, deoarece s-a alocat în mod greșit numărul de parcelă nr. 106/3 conform R.fonc.2889/03.07.1905 în CF 541 Mitocu Dragomirnei, același număr de parcelă fiind deja alocat din anul 1901 conform R.fonc. 4058/26.11.1901, în CF 1345 Mitocu Dragomirnei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea în totalitate a sentinței recurate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare Judecătoriei Suceava, pricina fiind greșit soluționată pe excepția lipsei de interes, care nu era dată în speță.
Prin decizia civilă nr.1154 din 29.05.2012, s-a admis recursul declarat de către reclamanta O. L. F., împotriva sentinței civile nr. 2736 din data de 27 mai_ pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, intimată fiind pârâta Ț. V., s-a casat sentința civilă nr.2736/27 mai 2011 a Judecătoriei Suceava iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 11 decembrie 2013, sub nr._ .
Prin încheierea de ședință din data de 24 mai 2013, instanța în baza art.167 al.1 Cod procedură civilă, a încuviințat pentru toate părțile proba cu înscrisurile de la dosar.
Prin sentința civilă nr. 3768/14.06.2013, prima instanță a respins excepția prescripției dreptului la acțiune ca neîntemeiată, a admis acțiunea având ca obiect „rectificare carte funciară” formulată de reclamanta O. L. - F. în contradictoriu cu pârâta Ț. V., a dispus rectificarea înscrierilor din CF 541 Mitocu Dragomirnei, conform R fonc. 2889/03.07.1905, cât privește . din CF 1418 Mitocu Dragomirnei, în care a fost transcrisa . R. Fonc . 817/03.06.1924, având ca proprietar tabular actual pe G. a lui T. Romas, autorul reclamantei, a obligat pe pârât la plata cheltuielilor de judecata în cuantum de 12,3 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a analizat cu prioritate excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța constatând ca aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 33 din Legea 7/1996, acțiunea în rectificarea înscrierilor făcute în cartea funciară este acea acțiune în justiție prin care se cere îndreptarea sau suprimarea unei înscrieri necorespunzătoare realității făcută în cartea funciară, pentru a pune de acord starea tabulară cu situația juridică reală a unui imobil.
Prin rectificare se înțelege radierea, îndreptarea sau menționarea înscrierii oricărei operațiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară.
Rectificarea înscrierilor în cartea funciară se poate face fie pe cale amiabilă, prin declarație autentică, fie în caz de litigiu, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Totodată, potrivit art. 35, acțiunea în rectificare, sub rezerva prescripției dreptului material la acțiunea în fond, va fi imprescriptibilă iar față de terțele persoane care au dobândit cu bună-credință un drept real prin donație sau legat, acțiunea în rectificare nu se va putea porni decât în termen de 10 ani, socotiți din ziua când s-a înregistrat cererea lor de înscriere, cu excepția cazului în care dreptul material la acțiunea în fond nu s-a prescris mai înainte.
Art. 36 din aceeași lege prevede că acțiunea în rectificare, întemeiată pe nevalabilitatea înscrierii, a titlului ce a stat la baza acesteia sau pe greșita calificare a dreptului înscris, se va putea îndrepta și împotriva terțelor persoane care și-au înscris un drept real, dobândit cu bună-credință și prin act juridic cu titlu oneros, bazându-se pe cuprinsul cărții funciare, în termen de trei ani de la data înregistrării cererii de înscriere formulată de dobânditorul nemijlocit al dreptului a cărui rectificare se cere, afară de cazul când dreptul material la acțiunea de fond nu s-a prescris.
Având în vedere că cele două ipoteze nu sunt întrunite în speță, pârâta nefiind o terță persoană care a dobândit cu bună-credință un drept real prin donație sau legat și nici prin act juridic cu titlu oneros, iar acțiunea in fond nu este prescrisă, instanța a constatat că excepția nu este dată.
În fapt, potrivit mențiunilor de carte funciară, în CF 541 Mitocu Dragomirnei apare mențiunea înscrierii parcelei 106/3 arabil conform R. fonc. 2889/03.07.1905, ulterior această parcelă fiind radiată din CF 541 și transcrisă în CF 1418 Mitocu Dragomirnei, conform R.fonc.817/03.06.1924, având ca proprietar tabular actual pe G. a lui T. R. în baza actului de înzestrare autentificat sub nr.60/1938 înscris în CF_ conform R.fonc.2746/02.12.1938.
Reclamanta este fiica defunctului R. G., decedat la 24.08.1990, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.524/1991 din 09.04.1991- fila 33.
Totodată, o altă parcelă, identificată prin același număr topografic, 106/3 a fost înscrisă în CF 1345 Mitocu Dragomirnei, conform R.fonc. 4058/26.11.1901, apoi radiată din această carte funciară și transcrisă în CF 148 Mitocu Dragomirnei, conform R.fonc.530/11.03.1930, proprietar tabular fiind R. a lui C. Bilauca născut I. P. R., antecesorul pârâtei.
Parata este proprietar al parcelei 106/3 din CF inițial 1345 Mitocu Dragomirnei, fiind succesor în drepturi al proprietarului tabular actual.
Având in vedere principiul cronologiei și priorității înscrierilor, față de momentul înscrierii în cartea funciară a celor două parcele având același identificator 106/3, ., înscrisă în anul 1905, are un identificator eronat, nr.106/3 fiind deja alocat altei parcele de teren în anul 1901.
Înscrisurile de la dosar au confirmat că a existat o eroare de alocare a identificatorului de parcelă.
Astfel, potrivit răspunsului OCPI de la fila 19, în raport de momentul înscrierii în cartea funciară a celor două parcele care au același identificator, respectiv în 1901 cea înscrisă în CF 1345 și în 1905 cea înscrisă în CF 541, este posibil ca . nr. 541 să aibă un identificator eronat, acesta fiind deja alocat altei parcele de teren.
Totodată, în raportul de expertiză judiciară tehnică efectuat în dosarul_ al Judecatoriei Suceava- fila 39, obiectul fiind revendicare imobiliară, părți- O. L. Felomela și T. V., raport de expertiză opozabil părților din proces, se arată că se impune o rectificare tabulară cu privire la . în anul 1905, când s-a făcut divizarea pf 106/2 – Rgf 2889/03.07.1905, s-a strecurat o eroare de numerotare a parcelelor rezultate in urma divizării, în sensul că .-a numerotat cu 106/3 în loc de 106/4, deoarece . deja creată în 1901- Rgf 4058, prin divizarea parcelei 106.
De asemenea, în raportul de expertiză tehnică judiciară de la fila 15, efectuat în dosarul_ al Judecătoriei Suceava, reclamanta fiind Ț. V. și intervenienta O. L., opozabil părților din proces, s-a menționat că există două parcele funciare 106/3 cu proprietari diferiți și amplasamente diferite iar eroarea a fost produsă în anul 1901 prin divizarea parcelelor funciare 106/2 din CF 617. Se mai arată că aceste parcele au intrat în circuitul civil și au avut efecte juridice în timp, însă prin noua lege a cadastrului se pot atribui noi numere cadastrale fără a afecta proprietatea persoanelor care dețin aceste parcele.
Aceeași concluzie a fost reținută și în cuprinsul raportul de expertiză topo extrajudiciară întocmit de ing. P. O. în sensul că este dată în cauză o eroare de alocare a identificatorului de parcelă, întrucât în anul 1905, când s-a făcut divizarea p.f. 106/2 – Rgf 2889/3 iulie 1905, s-a strecurat o eroare de numerotare a parcelelor rezultate în urma divizării, în sensul că .-a numerotat cu 106/3 în loc de 106/4, deoarece . deja creată în 1901 – Rgf 4058/26 noiembrie 1901 prin divizarea parcelei 106.
În situația dată și în condițiile în care reclamanta, proprietară tabulară asupra parcelei 106/3 înscris în C.F.541 și transcrisă în CF 1418, se află în imposibilitate de a obține o hotărâre anterioară constatatoare a situației prevăzute de art. 34 pct. 4 din Legea nr. 7/1996, rezultă cu evidență că singurul mijloc de apărare a dreptului său este cererea în rectificare de carte funciară.
Instanța a constatat ca aceasta eroare de identificare parcelară a dat naștere unui context litigios dintre părți, pe rolul Judecătoriei Suceava existând mai multe dosare între aceleași părți.
Interesul formulării acestei acțiuni a fost deja analizat de către instanța de recurs, astfel încât instanța de fond nu s-a mai putut pronunța asupra acestui aspect.
La dosar exista planuri de situație in sensul celor expuse mai sus, anexe ale raportului de expertiza efectuat în dosarul nr._ al Judecătoriei Suceava. Astfel, la fila 42, în anexa 1, este evidențiată suprafața de 790 mp, puncte de contur 20-21-22-23-20, identică cu 106/3 (care potrivit expertului trebuia sa fie numerotata 106/4) iar in anexa nr 5 – fila 46, . aparținând pârâtei.
Totodată, istoricul parcelei 106/3 este prezentat la fila 15 dosar, reieșind că . este transcrisă ca parte a parcelei 106/2 .
În consecință, susținerile pârâtei sunt neîntemeiate, iar instanța a admis acțiunea având ca obiect „rectificare carte funciară” și a dispus rectificarea înscrierilor din CF 541 Mitocu Dragomirnei, conform R fonc. 2889/03.07.1905, cât privește . din CF 1418 Mitocu Dragomirnei, în care a fost transcrisă . R. Fonc. 817/03.06.1924, având ca proprietar tabular actual pe G. a lui T. R., autorul reclamantei.
Cu privire la cheltuielile de judecată, având în vedere soluția dată pe fond și dispozițiile art. 274 Cod pr. civilă, instanța a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 12,3 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Ț. V. în data de 23 octombrie 2013 criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A arătat că, un prim motiv de nelegalitate al sentinței civile îl constituie faptul că Judecătoria Suceava nu a analizat fondul cauzei pronunțând sentința civilă fără a verifica aspectele esențiale ale cauzei. Astfel, din petitul și motivarea acțiunii introduse de reclamanta O. Lăcrămiora se observă că aceasta a cerut rectificarea înscrierilor din CF 541 Mitocu Dragomirnei conform R. fonc 2889/3.07.1905 pentru . din CF 1418 Mitocu Dragomirnei în care a fost transcrisă conform R fonc 817/3.06.1924 pe motiv că o altă parcelă este identificată cu același număr topografic 106/3 și a fost înscrisă în CF 1345 Mitocu Dragomirnei, apoi radiată și transcrisă în CF 148 Mitocu Dragomirnei.
Deși excepția privind lipsa de interes a reclamantei în promovarea unei asemenea acțiuni a fost analizată în primul ciclu procesual atât de instanța de fond cât și de cea de recurs, consideră că după casarea cu trimitere a cauzei, instanța de fond trebuia să facă o analiză completă a situației deduse judecății, respectiv a temeiniciei unei asemenea acțiuni civile.
A precizat că, din motivarea sentinței civile, se observă că instanța de fond a analizat doar existența cronologică a celor două înscrieri în cartea funciară transcriind aproape integral motivele prezentate de reclamantă în acțiune, fără a verifica situația tuturor înscrierilor din cărțile funciare privind . 106/3. Pentru verificarea temeiniciei obiectului acțiunii, instanța trebuia să verifice și situația cadastrală prezentă a suprafețelor de teren pe care le are în proprietate atât pârâta-apelantă cât și reclamanta O. L..
A solicitat ca, alături de necercetarea fondului cauzei, ce impunea verificarea în concret a fiecărei parcele ce poartă potrivit afirmațiilor reclamantei același indicativ 106/3 înscrise în cărți funciare diferite, sub aspectul proprietarilor de la care provin, evoluției în timp până în prezent, întrucât au trecut mai bine de 100 de ani, întinderea acestor suprafețe de teren și identificarea actelor de proprietate în care sunt înscrise în prezent, să se constate că probele pe care își fundamentează instanța soluția pronunțată sunt ambigue și neclare, nefiind apte de a convinge asupra utilității și concludentei acestora. Judecătoria Suceava a reținut ca suport probator răspunsul OCPI și concluziile rapoartelor de expertiză extrajudiciară întocmite în dosarele_ și nr._ ale Judecătoriei Suceava, precum și raportul extrajudiciar întocmit de expertul P. O..
A considerat că preluarea unor frânturi de concluzii din cele trei expertize, care oricum nu converg, nu pot conduce la pronunțarea unei sentințe în acțiunea de față atât timp cât expertizele nu au fost efectuate în dosarul de față iar obiectivele trasate pentru expert nu au vizat o verificare a situației înregistrărilor din cartea funciară pentru suprafețele de teren deținute de părți, îndeosebi pentru .>
A precizat că pentru clarificarea situației înregistrărilor în cărțile funciare a parcelei 106/3 și pentru a găsi o logică în demersul juridic al reclamantei, instanța era datoare să ordone efectuarea unei expertize de specialitate topocadastru. Având în vedere că cele două expertize concluzionează diametral diferit cu privire la erorile de înregistrare în cartea funciară a parcelei 106/3, instanța era obligată să dispună efectuarea unei expertize judiciare în cauză sau cel puțin să nu rețină ambele concluzii ale expertizelor ca argument în soluția de admitere a acțiunii reclamantei. Întrucât Judecătoria Suceava nu a analizat fondul cauzei prin prezentarea unei motivări convingătoare pentru soluția adoptată și nu a administrat proba esențială pentru pronunțarea unei soluții legale, aceea a efectuării unei expertize judiciare de specialitate, rezumându-se a prezenta trunchiat concluziile contradictorii a unor expertize efectuate cu ocazia derulării altor litigii, a solicitat casarea sentinței civile și trimiterea cauzei spic rejudecare la instanța de fond .
Consideră că Judecătoria Suceava a soluționat greșit excepția prescripției dreptului la acțiune dând o interpretare juridică greșită obiectului acțiunii de față. Greșita calificare a dreptului prezentată de reclamantă ca temei juridic al acțiunii, indiferent că a fost realizată de părți în cuprinsul actului sau de conducătorul sau registratorul de carte funciară în încheiere sau înscriere, este supusă condițiilor de anulabilitate ce se prescriu într-un termen de 3 ani.
Solicită să se observe că înscrierea dreptului de proprietate pentru . pentru autorii lor în anul 1901 iar pentru autorii reclamantei în anul 1905, iar de la acea dată atât autorii reclamantei cât și aceasta au avut cunoștință de aceste înscrieri și au transmis mai departe prin acte translative de proprietate.
În ceea ce privește fondul cauzei, consideră că Judecătoria Suceava a dat o greșită apreciere a probelor administrate, refuzând practic să analizeze situația înscrierilor în cărțile funciare, așa cum rezultă fără echivoc din înscrisurile depuse la dosar.
Reclamanta-intimată O. L. F. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Apreciază că instanța de fond a făcut o analiză corectă și completă a situației de fapt deduse judecății.
A arătat că, în baza principiului cronologiei și al priorității înscrierilor de carte funciară, prin intermediul înscrisurilor depuse la dosar, s-a dovedit că a existat o eroare a identificatorului de parcelă. Astfel, potrivit mențiunilor de carte funciară, în CF 541 Mitocu Dragomirnei apare mențiunea înscrierii parcelei 106/3 arabil conform R. fonc, 2889/03.07.1905, ulterior această parcelă fiind radiată din CF 541 și transcrisă în CF 1418 Mitocu Dragomirnei, conform R. fonc. 817/03.06.1924, având ca proprietar tabular actual pe G. a lui T. R. în baza actului de înzestrare autentificat sub nr. 60/1938 în CF 1418.
A precizat că o altă parcelă, identificată prin același număr topografic, 106/3, a fost înscrisă în CF 1345 Mitocu Dragomirnei conform R. fonc._.11.1901, apoi a fost radiată din acest CF și transcrisă în CF 148 Mitocu Dragomirnei, conform R. fonc. 530/11.03.1930, proprietar tabular fiind R. a lui C. Bilauca născ. I. P. R., antecesorul pârâtei. Față de momentul înscrierii în cartea funciară a celor două parcele având același identificator 106/3 - 1901 cea înscrisă în CF 1345 Mitocu Draiioinirnei și 1905 cea înscrisă în CF 541 Mitocu Dragomirnei, . are un identificator eronat, nr. 106/3 fiind deja alocat altei parcele de teren.
A arătat că, pornind de la această alocare greșită de număr de parcelă, erorile de carte funciară s-au perpetuat în ceea ce privește terenul reclamantei-intimate în sensul că . 106/3 din CF 541 se regăsește cu aceeași identificare în toate actele ulterioare de înstrăinare din 1924, 1928 și 1938, valabil încheiate, care au intrat în circuitul civil și care au produs efecte juridice de la data înscrierii în cartea funciară, în raport de dispozițiile Decretului- lege nr. 115/1938.
A arătat că a sesizat această eroare OCPI Suceava, care prin Adresa nr. I/_/26.02.2010 mi-a comunicat că față de starea tabulară actuală și cronologia înscrierilor, în raport și de reglementările legale actuale, actul juridic în baza căruia se poate face rectificarea este doar o hotărâre judecătorească, motiv pentru care a promovat acțiunea de față. Eroarea de alocare a identificatorului de parcelă a fost relevată și printr-un raport de expertiză topo extrajudiciară, în care se arată că se impune o rectificare tabulară cu privire la . în 1905, când s-a făcut divizarea p.f. 106/2 conform RGF 2889/03.07.1905, s-a strecurat o eroare de numerotare a parcelelor rezultate în urma divizării, în sensul că .-a numerotat cu 106/3 în loc de 106/4, deoarece . deja creată din 1901, conform RGF 4058/26.1 1.1901, prin divizarea parcelei 106.
A arătat că în același sens sunt și concluziile celor două rapoarte de expertiză întocmite în Dosarele nr._ și_ ale Judecătoriei Suceava, ambele opozabile pârâtei.
A arătat că, în acest context, administrarea unei noi expertize solicitate de pârâtă nu ar aduce nici o noutate, toate cele 3 rapoarte (două judiciare și una extrajudiciară) coincid ca și concluzii.
A arătat că, susținerile pârâtei, în sensul că instanța nu a analizat fondul cauzei, nu a cercetat evoluția în timp și întinderea acestor suprafețe de teren, sunt vădit neîntemeiate.
Mai arată că, fără temei pretinde pârâta că .-ar fi format prin divizarea parcelei 106/1 din CF 147, fiind o afirmație nereală, neprobată și făcută doar în scopul producerii unei confuzii. De asemenea, este eronată susținerea că .-a divizat în anul 1913 și nu în 1901, în raport de istoricul mențiunilor de carte funciară la care s-a făcut anterior referire.
A arătat că, în ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța de fond a interpretat în mod corect obiectul acțiunii sale, având ca finalitate îndreptarea sau suprimarea unei înscrieri inexacte, necorespunzătoare realității, făcută în cartea funciară, pentru a pune de acord starea tabulară cu situația juridică reală a imobilului. Acțiunea în rectificare, sub rezerva prescripției dreptului material la acțiunea în fond, este imprescriptibilă față de dobânditorul nemijlocit, precum si față de terțul care a dobândit cu rea-credință dreptul înscris în folosul său. Față de terțele persoane care au dobândit cu bună-credință un drept real prin donație sau legat, acțiunea în rectificare este prescriptibilă în termen de 10 ani, socotiți din ziua când s-a înregistrat cererea lor de înscriere, cu excepția cazului în care dreptul material la acțiunea în fond nu s-a prescris mai înainte. Având în vedere aceste aspecte și dispozițiile art. 35 din Legea nr. 7/1996 (care, în esență, prevede că acțiunea în rectificare este imprescriptibilă, deoarece este vorba de notări în legătură cu imobilele înscrise în cartea funciară care nu sunt exacte și care trebuie corectate), instanța a respins corect excepția prescripției dreptului la acțiune.
Referitor la interesul formulării acțiunii, arată intimata, acesta a fost deja analizat de instanța de casare cu trimitere în primul ciclu procesual, nefiind relevante apărările invocate în susținerea recursului.
Verificând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, tribunalul reține următoarele:
În ceea ce privește soluția de respingere a excepției de prescripție a dreptului material la acțiune a reclamantei, tribunalul reține că dispozițiile art. 35 al.1 din Legea nr. 7/1996( în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată) prevedeau că acțiunea în rectificare, sub rezerva prescripției dreptului material la acțiunea în fond, va fi imprescriptibilă iar după cum rezultă din prevederile al. 2 din același act normativ, față de terțele persoane care au dobândit cu bună-credință un drept real prin donație sau legat, acțiunea în rectificare nu se va putea porni decât în termen de 10 ani, socotiți din ziua când s-a înregistrat cererea lor de înscriere, cu excepția cazului în care dreptul material la acțiunea în fond nu s-a prescris mai înainte.
Cum pârâta-apelantă nu este un terț care a dobândit cu bună credință un drept real prin donație sau legat asupra suprafeței de teren înscrisă în cartea funciară în accepțiunea art. 35 al. 2 din Legea nr. 71/1996( și, de altfel, nici nu a invocat acest lucru) iar prevederile art. 35 al.1 instituie principiul imprescriptibilității acțiunii în rectificare funciară nefăcând diferență între temeiul de fapt invocat care poate fi oricare dintre cele patru temeiuri prevăzute de art. 34 din același act normativ, excepția de prescripție a dreptului material la acțiune invocată de pârâta-apelantă prin întâmpinare nu este dată, astfel încât a fost respinsă în mod corect ca neîntemeiată, neavând relevanță că reclamanta-intimată a invocat ca temei a acțiunii sale dispozițiile art. 34 pct. 4 din Legea nr. 7/1996 și anume, că înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului, având în vedere că dispozițiile art. 35 al. 1 din Legea nr. 7/1996 sunt aplicabile tuturor cazurilor de rectificare a cărții funciare prevăzute la art. 34.
Contrar susținerilor din cererea de apel, instanța de fond a analizat pe fond temeinicia pretențiilor reclamantei-intimate cât și apărările pârâtei-apelante iar hotărârea apelată cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților iar raporturile juridice dintre părți au fost analizate prin prisma susținerilor, apărărilor și probelor de la dosar, așa cum prevăd dispozițiile art. 261 al.1 pct. 5 Cod pr. civilă, motivul de apel invocat cu privire la acest aspect fiind neîntemeiat.
Astfel, instanța de fond a verificat istoricul parcelelor evidențiate în cartea funciară și susținerile părților iar pârâta-apelantă nu a solicitat proba cu expertiză topografică și cadastrală în combaterea susținerilor reclamantei-intimate, astfel încât nu poate invoca omisiunea primei instanțe de a dispune, din oficiu, administrarea de probe pe care ea nu le-a propus, având în vedere că nimeni nu poate invoca neregularitatea pricinuită prin propriul său fapt, după cum rezultă din dispozițiile art. 108 al. 4 Cod pr. civilă.
Pe fondul cererii, tribunalul reține că din extrasele de carte funciară depuse la dosar rezultă că . a fost înscrisă în cartea funciară nr. 541 Mitocu Dragomirnei conform R. fonc 2889 din data de 3 iulie 1905, apoi a fost radiată din CF 541 și transcrisă în CF 1418 a aceleași comune cadastrale, conf. R. fonc. 817 din data de 3 iunie 1924, având proprietar tabular actual pe G. a lui T. R. în baza actului de înzestrare autentificat sub nr. 60/1938, înscris în CF nr. 1418 conform R. fonc 2746 din data de 2 decembrie 1938 iar după cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 524 din data de 9 aprilie 1991 eliberat de fostul notariat de Stat Județean Suceava, proprietarul tabular R. Georgie a decedat în data de 24 august 1990 iar unică moștenitoare legală acceptantă a rămas fiica sa, reclamanta-intimată(f.33-ds. inițial), astfel încât aceasta își justifică interesul legitim și calitatea procesuală activă în promovarea acțiunii în rectificare de carte funciară, acest aspect fiind tranșat cu autoritate de lucru judecat prin Decizia nr. 1154 din data de 29 mai 2012 a Tribunalului Suceava( dosar nr._/86/2011).
O altă parcelă este identificată prin același număr topografic 106/3 și a fost înscrisă în CF 1345 Mitocul Dragomirnei, conf.R.fonc. 4058/26 noiembrie 1901, apoi a fost radiată din această carte funciară și transcrisă în cartea funciară nr. 148 Mitocu Dragomirnei, conf. R.fonc. 530/11 martie 1930, cu proprietar tabular R. a lui C. G. Bilauca, născ. I. P. R. iar pârâta-apelantă este proprietară a parcelei 106/3 din CF inițial 1345 Mitocu Dragomirnei, fiind succesoare în drepturi a proprietarului tabular, după cum a reținut în mod corect prima instanță.
După cum rezultă din dispozițiile art. 33 din Legea nr. 7/1996( în forma în vigoare la data introducerii acțiunii de rectificare a cărții funciare), în cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde, în privința înscrierii, cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia. Prin rectificare se înțelege radierea, îndreptarea sau menționarea înscrierii oricărei operațiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară.
După cum rezultă din dispozițiile art. 34 pct. 4 din Legea nr. 7/1996( în forma în vigoare la data introducerii acțiunii de rectificare a cărții funciare), orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.
Între părți au avut loc mai multe litigii iar din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în dosarul nr._ al Judecătoriei Suceava de expertul Scutar V. rezultă că există două parcele funciare 106/3 și două parcele 106/6 cu doi proprietari diferiți și amplasamente diferite iar eroarea a fost produsă în anul 1901 prin divizarea parcelelor funciare 106/1 din CF 147 și 106/2 din CF 617. Se mai arată că aceste parcele au intrat în circuitul civil și au avut efecte juridice în timp, însă prin noua lege a cadastrului se pot atribui noi numere cadastrale fără a afecta proprietatea persoanelor care dețin aceste parcele.
În raportul de expertiză tehnică judiciară este prezentat un istoric al parcelelor. Astfel, s-a reținut că în anul 1901, . divide în . 106/3-proprietar tabular-M. a lui P. R. iar . formată pleacă în CF 1345-proprietar tabular I. a lui P. R. iar în anul 1930 . CF 1345 se divide în pf. 106/3, 160/6 și 106/7-proprietar tabular V. a lui I. R.. . noua configurație prezentată în planul de la R. fonc 530 întocmit la data de 5 martie 1930 aflat în arhiva OCPI Suceava atașat la raportul de expertiză, pleacă în CF 148-proprietar tabular R. a lui C. G. Bilauca, născută R..
Pe de altă parte, se reține că în anul 1901 în 9 ianuarie . CF 617 se divide în pf. 106/2 și 106/3 iar ./3 prin divizarea p.f. 106/2 este transcrisă în anul 1902 în CF 1387-proprietar tabular G. a lui V. R. iar în anul 1904, proprietar tabular devine M. Waserman, conform contractului de vânzare-cumpărare 5773/1904. În anul 1905, . 107/4 este transcrisă în cartea funciară 541 a comunei cadastrale Mitocu Dragomirnei-proprietar tabular P. a lui N. Bideu, în anul 1924-în baza actului de donație 2862 din data de 8 februarie 1924, pf.106/3 și 107/4 și 107/5 pleacă în CF 141, proprietar tabular N. a lui P. Bidău iar în anul 1928 în baza actului de vindere-cumpărare nr.1506/1928 proprietar tabular al CF 1418 devine T. lui P. R. iar în anul 1938, în baza actului de înzestrare autentificat de Tribunalul Suceava sub nr. 60 din data de 3 noiembrie 1998, proprietar tabular al CF 1418 devine G. a lui T.(f.18-ds. fond).
Istoricul parcelelor efectuat de către expert confirmă concluziile acestuia referitoare la faptul că există două parcele funciare 106/3 și două parcele 106/6 cu doi proprietari diferiți și amplasamente diferite iar eroarea a fost produsă în anul 1901 prin divizarea parcelelor funciare 106/1 din CF 147 și 106/2 din CF 617 iar acest lucru este confirmat și de adresa nr. I/4333 din data de 26 februarie 2010 a OCPI Suceava în care se arată că în raport de momentul înscrierii în cartea funciară a celor două parcele care au același identificator, respectiv în 1901 cea înscrisă în CF 1345 și în 1905 cea înscrisă în CF 541, este posibil ca cea înscrisă în CF 541 să aibă un identificator eronat, acesta fiind deja alocat altei parcele de teren.
Cu toate acestea, în adresa OCPI Suceava se arată că . care a fost înscrisă în CF 541 Mitocul Dragomirnei conf. R.fonc 2889 din data de 3 iulie 1905, este identificată prin acest număr 106/3 în toate actele ulterioare de înstrăinare, respectiv în 1924, 1928 și 1938, acte valabil încheiate și care au produs efecte juridice de la data înscrierii în cartea funciară(f.19-ds. fond inițial) iar acest lucru este confirmat și de concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul Scutar V. în dosarul nr._ al Judecătoriei Suceava care este opozabil părților.
Eroarea de alocare a identificatorului de parcelă a fost relevată și în raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul C. V. M. în dosarul nr._ al Judecătoriei Suceava având ca obiect revendicare imobiliară, probă opozabilă pârâtei-apelante, în care se arată că se impune o rectificare tabulară cu privire la . în anul 1905, când s-a făcut divizarea p.f. 106/2-Rgf 2889/3 iulie 1905, s-a strecurat o eroare de numerotare a parcelelor rezultate în urma divizării în sensul că, .-a numerotat cu 106/3 în loc de 106/4, deoarece . deja creată în anul 1901-Rgf 4058/26.11.1901, prin divizarea parcelei 106(f.39-ds. fond).
Prin sentința civilă nr. 1773 din data de 10 aprilie 2012 a Judecătoriei Suceava( dosar nr._ ) s-a admis acțiunea în revendicare imobiliară a reclamantei O. L. Felomela împotriva pârâtei-apelante Ț. V. și s-a reținut că pârâta ocupă din terenul proprietatea reclamantei-intimate suprafața de 790 mp teren, așa cum este identificată în anexa 1a raportului de expertiză, identică cu pf.106/3(f.73-ds. fond) iar recursul declarat în cauză a fost respins ca nefondat, cu argumentul că terenul în litigiu a fost identificat cadastral, stabilindu-se că pârâta Ț. V. ocupă din terenul proprietatea reclamantei identic cu . în raportul de expertiză tehnică judiciară, expertul C. V. M. arată că această parcelă trebuia să fie numerotată 106/4, confirmând astfel susținerile reclamantei-intimate.
Contrar susținerilor din cererea de apel, . pe numele autorilor reclamantei-intimate provine din divizarea parcelei 106/2, după cum rezultă din rapoartele de expertiză tehnică judiciară întocmite de experții Scutar V. și C. G. în dosarele nr._ și_ ale Judecătoriei Suceava ale căror concluzii converg cu privire la acest aspect iar în istoricul parcelei 106/3 depus la f.15-ds.fond inițial se arată că pe baza documentului privind donarea și a contractului de cumpărare nr._ încheiat la data de 9 ianuarie 1901, . este transcrisă ca parte a parcelei 106/2, în secțiunea 1387, după cum a reținut prima instanță.
Chiar făcând abstracție de raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de expertul P. O., situația de fapt reținută în cele două expertize tehnice judiciare opozabile părților este aproape identică iar constatările cu caracter științific ale experților se impun în prezenta cauză fiind confirmate de probele cu înscrisuri administrate în primă instanță( în special de mențiunile din extrasele de carte funciară depuse în traducere autorizată în lb. română).
Prin urmare, instanța de fond nu era datoare să ordone din oficiu efectuarea unei expertize de specialitatea topocadastru, după cum se susține în cererea de apel, atâta timp cât părțile nu au solicitat acest lucru nici în primă instanță, nici în apel iar concluziile experților din celelalte două expertize judiciare opozabile părților și temeiurile pe care au fost fondate concluziile experților fac convingerea că exprimă un punct de vedere corect.
După cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, având în vedere principiul cronologiei și priorității înscrierilor, față de momentul înscrierii în cartea funciară a celor două parcele având același identificator 106/3, ., înscrisă în anul 1905, are un identificator eronat, nr.106/3 fiind deja alocat altei parcele de teren în anul 1901 iar înscrisurile de la dosar au confirmat că a existat o eroare de alocare a identificatorului de parcelă, după cum a reținut prima instanță.
După cum s-a arătat în literatura de specialitate, acțiunea în rectificarea cărții funciare reglementată de Legea nr. 7/1996 are caracter principal când este fondată pe alte temeiuri decât nevalabilitatea sau ineficacitatea actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea, respectiv în cazurile când: înscrierea sau încheierea în temeiul căreia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabilă; dreptul înscris a fost greșit calificat; nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris și înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.
În situația dată și în condițiile în care reclamanta-intimată, proprietară tabulară asupra parcelei 106/3 înscris în C.F.541 și transcrisă în CF 1418, se află în imposibilitate de a obține o hotărâre anterioară constatatoare a situației prevăzute de art. 34 pct. 4 din Legea nr. 7/1996, rezultă cu evidență că singurul mijloc de apărare a dreptului său este cererea în rectificarea cărții funciare.
Faptul că de la înscrierea greșită în cartea funciară a trecut mai mult de 100 de ani și că în cartea funciară apar înscriși mai mulți proprietari tabulari care nu au fost introduși în cauză, nu are relevanță și nu impietează asupra legalității și temeiniciei hotărârii atacate, având în vedere că din cele două rapoarte de expertiză tehnică judiciară și din adresa nr. I/4333 din data de 26 februarie 2010 a OCPI Suceava rezultă că . care a fost înscrisă în CF 541 Mitocul Dragomirnei conf. R.fonc 2889 din data de 3 iulie 1905, este identificată prin acest număr 106/3 în toate actele ulterioare de înstrăinare, respectiv în 1924, 1928, și 1938, acte valabil încheiate și care au produs efecte juridice de la data înscrierii în cartea funciară(f.19-ds. fond inițial) iar prin legea cadastrului se pot atribui noi numere cadastrale fără a afecta proprietatea persoanelor care dețin aceste parcele, astfel încât acest motiv de apel urmează a fi respins ca neîntemeiat.
Tribunalul nu va lua în considerare raportul de expertiză extrajudiciară depus în data de 10 februarie 2014 de pârâta-apelantă, având în vedere că a fost depus după închiderea dezbaterilor în fond asupra apelului.
Având în vedere că situația de fapt reținută prin hotărârea apelată este corespunzătoare realității și are fundament în probele administrate în cauză iar prima instanță a identificat, interpretat și aplicat corect normele de drept material incidente situației de fapt deduse judecății, în temeiul art. 296 Cod pr. civilă, tribunalul va respinge apelul ca nefondat și va păstra hotărârea atacată.
Văzând că pârâta-apelantă a căzut în pretenții și reținând culpa procesuală a acesteia prin promovarea unei căi de atac care s-a dovedit a fi nefondată, în temeiul art. 274 coroborat cu dispozițiile art. 298 Cod pr. civilă, tribunalul va dispune obligarea pârâtei-apelante să achite reclamantei intimate O. L. F. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat, după cum rezultă din chitanța SV SOL_ din data de 4 februarie 2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâta Ț. V., domiciliată în . Suceava împotriva sentinței civile nr. 3768 din data de 14 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, intimată fiind reclamanta O. L. F., domiciliată în . Suceava, ca nefondat.
Obligă pârâta apelantă să achite reclamantei intimate O. L. F. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 februarie 2014.
Președinte Judecător Grefier
C. L. V. E. L. N. A.
Red. CL/Tehn. NA
Jud. fond F. M.
2 ex./
| ← Fond funciar. Decizia nr. 683/2014. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 26/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
