Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1293/2014. Tribunalul SUCEAVA

Tribunalul SUCEAVA - Sentințe și decizii civile / 2014

Decizia nr. 1293/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 02-09-2014 în dosarul nr. 2755/314/2011

DOSAR NR._ REVENDICARE IMOBILIARĂ REJUDECARE

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA NR. 1293

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 02 SEPTEMBRIE 2014

COMPLETUL COMPUS DIN:

PREȘEDINTE M. T.

JUDECĂTOR D. D.

JUDECĂTOR C. M.

GREFIER C. D. I.

Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâții B. L., domiciliată în ., . și I. F. C. - Fălticeni, ..10, ., jud. Suceava și cu domiciliul ales la cabinet de avocat D. N. – M., nr. 3086, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 3500 din 31 mai 2013 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ), intimată fiind reclamanta M. V., domiciliată în mun. Suceava, ., ., ., jud. Suceava.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pârâta recurentă B. L. asistată de avocat V. D., avocat D. N. pentru pârâtul recurent I. F. C. (acesta fiind lipsă) și avocat I. Doinița pentru reclamanta intimată,aceasta fiind lipsă.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Instanța, verificând actele și lucrările dosarului și constatând că nu au fost depuse la dosar relațiile solicitate la termenul anterior de judecată Primăriei comunei Todirești, jud. Suceava, iar probele de la dosar sunt suficiente pentru soluționarea cauzei, revine de la această probă.

Apărătorii părților, întrebați fiind,a arată că nu mai au de formulat alte cereri în cauză.

Instanța, constatând recursurile în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.

Apărătorul pârâtei recurente B. L. – av. V. D., considerând sentința civilă atacată ca fiind nelegală și netemeinică, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat (f. 9-10 dosar), modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.

Apărătoarea pârâtului recurent I. F. C.- av. D. N. solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, iar în subsidiar, admiterea recursului și modificarea sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii formulate împotriva recurentului ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.

Apărătoarea reclamantei intimate M. V. – av. I. Doinița solicită respingerea recursurilor, ca nefondate, conform întâmpinării depusă la dosar (f.24-25), cu cheltuieli de judecată, sens în care depu8ne la dosar chitanțele nr.528/2014 și nr. 535/2014, ambele în cuantum total de 1400 lei.

După deliberare,

TRIBUNALUL,

Asupra recursurilor de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 21.03.2011 sub nr._, reclamanta M. V., a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. L. și B. N., obligarea acestora să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul arabil în suprafață totală de 31 ari, situat în intravilanul satului Părhăutți, ., . numit „G.”, învecinat cu B. N. la N și E, B. V. la S și drum comunal DC 280 la V, teren în valoare de 1500 lei și să se stabilească hatul dintre proprietățile părților, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este proprietara suprafeței de 31 ari teren de la locul „G.”, pentru care posedă titlul de proprietate nr. 2045/09.09.2002. De asemenea, a arătat că a fost pusă în posesie cu această suprafață de teren, care a fost făcută doar la modul scriptic.

De la eliberarea titlului de proprietate în discuție și până în prezent, reclamanta a precizat că nu s-a putut comporta ca un adevărat proprietar, neputând face acte de conservare și administrare așa cum ar fi normal. De asemenea a precizat că pârâții nu au un titlu valabil pentru acest teren, dar cu toate astea au ocupat terenul și se comportă ca niște adevărați proprietari.

Reclamanta a arătat că, solicită să-i fie lăsată în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 31 de ari, pe care a moștenit-o de la mama sa, B. A., iar pentru evitarea oricăror litigii privind dreptul de proprietate, a solicitat să se stabilească hotarul dintre proprietăți.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art-.480, 481, 584 Cod civil.

În dovedire, reclamanta a depus la dosar în copie, titlul de proprietate nr. 2045/09.09.2002.

Întrucât pârâtul B. N. a decedat la data de 8 iulie 2007, la termenul de judecată din data de 7 mai 2008, la cererea reclamantei, instanța a dispus introducerea în cauză a moștenitorului acestuia, I. F. C..

Prin întâmpinarea formulată ( fila 40 dosar fond), pârâta B. L. a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, precizând că afirmațiile reclamantei, conform cărora ar ocupa suprafața de 16 ari de teren din terenul proprietatea sa de 31 ari, nu corespund realității.

În motivare, a arătat că prin titlul de proprietate nr. 1241 din 29.07.1996 s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea autorului său, B. V., pentru suprafața de 1300 m.p. teren intravilan, iar prin sentința civilă nr. 7190/7.10.1992 a Judecătoriei Suceava, s-a reconstituit tot în favoarea autorului său, dreptul de proprietate pentru suprafața de 33,98 ari teren pășune situat în vatra satului Părhăuți. De asemenea, a precizat că aceste două suprafețe de teren au aparținut anterior colectivizării autorilor săi, B. V. și B. V., pe suprafața de 33,98 ari fiind amplasată casa și anexele gospodărești.

În dovedire, pârâta a depus la dosar în copie, titlul de proprietate nr. 1241/1996, plan de situație, sentința civilă nr. 7190/1992, certificat de moștenitor nr. 535/11.09.1997.

Reclamanta M. V. prin mandatarul său M. Amelin, a formulat răspuns la întâmpinarea pârâtei B. L. ( filele 59-63 ds.fd.) prin care, în esență a contestat susținerile pârâtei precum și înscrisurile doveditoare depuse de aceasta la dosar, dar mai ales planul de situație din data de 29.09.1992 și schița terenului, întocmite de Șveduneac G.. De asemenea, se contestă corectitudinea întocmirii titlului de proprietate nr. 1241/29.07.1996 emis pe numele autorului pârâtei, B. Gh. V. în ceea ce privește întinderea suprafeței de teren evidențiată în acest titlu de proprietate dar și vecinătățile suprafeței de 1000 m.p. teren trecută la poziția intravilan.

Pârâtul I. F. C. prin întâmpinarea formulată ( f. 76 ds.fd.) solicită respingerea acțiunii în revendicare întrucât el nu ocupă nici o suprafață de teren în afara celei evidențiate în titlul de proprietate nr. 1788/08.11.1999, iar reclamanta nu poate pretinde teren de la el întrucât așa cum singură a recunoscut a fost pusă în posesie doar scriptic.

În dovedirea susținerilor sale, pârâtul a depus înscrisuri ( filele 77-98 ds.fd.).

În vederea soluționării acțiunii în revendicare instanța de fond a solicitat Primăriei comunei Todirești întreaga documentație care a stat la baza emiterii celor trei titluri de proprietate emise pe numele autorilor părților respectiv titlul de proprietate nr. 2045/2002 eliberat pe numele defunctei B. A., titlul de proprietate nr. 1241/1996 eliberat pe numele defunctului B. Gh. V. și titlul de proprietate nr. 1788/1999 eliberat pe numele defunctului B. N., documentație înaintată cu adresa nr. 4218/27.11.2008 ( filele 118 -131 dosar).

Prin sentința civilă nr.2103 din 28 aprilie 2010 pronunțată de Judecătoria Suceava, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta M. V.-prin mandatar M. Amelin, în contradictoriu cu pârâții B. L. și I. F. C..

Reclamanta a declarat recurs împotriva acestei sentințe, iar prin Decizia nr.2 din 5 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Suceava, s-a admis recursul declarat de reclamantă, a fost casată încheierea din 4 martie 2009 a Judecătoriei Suceava și s-a trimis cauza pentru continuarea judecății.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 21 martie 2011, sub număr de dosar_ .

La termenul din data de 9.09.2008, ca urmare a decesului pârâtului B. N. s-a introdus în cauză moștenitorul acestuia pârâtul I. F. C..

În cauză, instanța de fond a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri, și proba cu expertiză tehnică-topografie, raportul de expertiză și suplimentele efectuate fiind depuse la f. 59-64, 105-112, 152,167.

Prin sentința civilă nr. 3500/31.05.2013, Judecătoria Suceava a admis acțiunea formulată de reclamanta M. V., în contradictoriu cu pârâții B. L. și I. F. C.; a obligat pârâtul I. F. C. să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 204 mp. (S1/1 culoare gri hașurat) situată în intravilanul satului Părhăuți, ., identificată, în anexa 4 la suplimentul nr. 1 al raportului de expertiză efectuat în cauză de expert Scutar V., în perimetrul_-_-_-189-179, precum și suprafața de 916 mp. (S1/4 culoare gri) situată în intravilanul satului Părhăuți, ., identificată, în anexa 4 la suplimentul nr. 1 al raportului de expertiză efectuat în cauză de expert Scutar V., în perimetrul_-_-_-_-_-101 (f.112 ); a obligat pârâta B. L. să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 949 mp. (S1/2 culoare roz hașurat) situată în intravilanul satului Părhăuți, ., identificată, în anexa 4 la suplimentul nr. 1 al raportului de expertiză efectuat în cauză de expert Scutar V., în perimetrul 177-1-2-_-248-177, precum și suprafața de 1031 mp. (S1/3 culoare roz) situată în intravilanul satului Părhăuți, ., identificată, în anexa 4 la suplimentul nr. 1 al raportului de expertiză efectuat în cauză de expert Scutar V., în perimetrul_-_-_-2-1-_ (f.112 ); a dispus grănițuirea între terenul în suprafață de 3100 mp, situat în intravilanul satului Părhăuți, ., proprietatea reclamantei, înscris în TP nr. 2405/2002; terenul în suprafață de 4316 mp, situat în intravilanul satului Părhăuți, ., proprietatea pârâtului I. F. C. înscris în TP. Nr. 1788/1999; terenul în suprafață de 1300 mp, situat în intravilanul satului Părhăuți, ., proprietatea pârâtei B. L. înscris în TP. Nr. 1241/1996 și terenul în suprafață de 2098 mp, situat în intravilanul satului Părhăuți, ., proprietatea pârâtei B. L. conform Sentinței civile nr. 7190/1992 și stabilește ca linie de hotar între terenurile proprietatea părților linia dintre punctele_-_-209-211-2-_-_-_-189-179 (contur albastru) din planul de situație anexa 4 la suplimentul nr. 1 al raportului de expertiză efectuat în cauză de expert Scutar V. (f.112 ) și a obligat pârâții să achite reclamantei suma de 4011 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:

Acțiunea în revendicare, întemeiată pe dispozițiile art. 480 C.civ., se caracterizează printr-o . însușiri și anume: este o acțiune reală, pentru că reclamantul pretinde că este titularul dreptului real de proprietate; se urmărește predarea posesiunii unui bun; reclamantul trebuie să dovedească faptul că este titularul dreptului de proprietate, dovadă care constituie temeiul acțiunii în revendicare.

În speță, pentru terenul revendicat atât reclamanta, cât și pârâții au depus acte de proprietate. Reclamanta M. V. dovedește dreptul său de proprietate asupra terenului în suprafață de 3100 mp., situat în intravilanul satului Părhăuți, ., prin TP nr. 2405/2002 (f.90 ds.fd.).

Pârâtul I. F. C., pentru terenul în litigiu, a depus titlul de proprietate nr. TP. Nr. 1788/1999 eliberat după autorii săi I. Ș. și B. N. (f.85 ds.fd.).

Totodată, pârâta B. L. a invocat TP. Nr. 1241/1996 prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea autorilor săi- B. V. și B. V.- precum și Sentința civilă nr. 7190/1992 pronunțată în ds. nr.6698/1992 al Judecătoriei Suceava. (f. 49,84, 158 ds._ )

Comparând cele trei titluri de proprietate, prin coroborare cu raportul de expertiză topografică efectuat în cauză (f. 59-64, 105-112, 152,167 ds.fd.), rezultă că între terenurile părților, există suprapunere.

Examinând titlul reclamantei M. V., instanța de fond a reținut că după autoarea acesteia B. A., s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață totală de 7600mp. situată pe raza ., din care la locul în litigiu (în intravilanul satului Părhăuți,) o suprafață de 3100mp. între vecinii B. N.-N, B. N.-E, B. V. –S, drum comunal 280-V cu care reclamanta a și fost pusă în posesie la data de 23.04.2002 conform fișei proces verbal de punere în posesie a Comisiei locale de fond funciar Todirești. (f.54)

În ceea ce privește titlul pârâtului I. F. C., TP. Nr. 1788/1999, a fost eliberat după defuncta B. E. pentru o suprafață totală de 2,65ha din care 6500mp. situați în intravilanul satului Părhăuți, . (f.34). Ulterior decesului autorilor pârâtului (I. Ș. și B. N.) s-au eliberat certificatele de moștenitor nr. 372/2007 nr. 288/2007 și 63/16.03.2000 (f. 79-81, 87 ds._ )

Cât despre titlurile pârâtei B. L., prima instanță a reținut că prin TP. Nr. 1241/1996 s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață totală de 5300mp. situată pe raza ., din care în intravilanul satului Părhăuți, o suprafață de 2300mp. De asemenea, conform Sentinței civile nr. 7190/1992 pronunțată în ds. nr. 6698/1992 al Judecătoriei Suceava s-a admis lângerea împotriva Hotărârii nr. 8736/19.09.1991 a Comisiei Județene de fond funciar Suceava formulată de numitul B. V. și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 33,98 ari teren situați în intravilanul satului Părhăuți, ..

Așadar, procedând la compararea titlurilor invocate de părți, instanța de fond a considerat că cel al reclamantei este preferabil fiind mai bine caracterizat.

În primul rând, în ceea ce privește titlul pârâtului I. F. C. coroborând concluziile raportului de expertiză cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei ( f. 59-64, 105-112, 152,167 ds.fd.), instanța de fond a conchis că la locul în litigiu pârâtul justifică dreptul de proprietate în limita unei suprafețe de 3900 mp înscrisă în TP. Nr. 1788/1999 și identificată prin parcelele de la poz. B/l - 2900 mp, B/4 - 500 mp și B/6- 500 mp curți clădiri.

Suprafețele de 1300 mp identificată la poz. B/2 - „ Vatra satului „ precum și suprafața de 1300 mp identificata la poz. B/3 „ G. „ din T.P. 1788/1999 se regăsesc pe alte amplasamente, așa cum se evidențiază în cadrul raportului de expertiză.

Totodată, instanța de fond a constatat, din mențiunile aceluiași raport, că pârâtul I. F. C. stăpânește, efectiv, suprafața de 4316 mp. teren. Din această suprafață, 500 mp (S5) se identifica cu ..P. .1788/1999 la poz. B/4, 3400 mp se identifică cu terenul descris în T.P. 1188/1999 la poz.B/ 1 și B/6 (2900 arabil +500 CC), iar diferența de S 1/4-916 mp. este deținută fără acte justificative din terenul reclamantei.

Prin urmare, s-a stabilit că, în realitate, pârâtul stăpânește o suprafață mai mare de teren respectiv 4316mp. din care 916 mp. fiind ocupată în lipsa unui titlu. Din acest punct de vedere, prima instanță a înlăturat susținerile pârâtului I. F. C. în sensul că ocupă doar terenul ce i se cuvine conform actului său de proprietate și nici o suprafață în plus.

Ca atare, instanța de fond a constat că între T.P. 2405/2002 eliberat reclamantei pentru suprafața de 3100 mp și T.P. 1788/1999 eliberat pentru numiții B. N. și I. Ș. există suprapunere în limita unei suprafațe de 204 mp. (S1/1 culoare gri hașurat) situată în intravilanul satului Părhăuți, ., identificată, în anexa 4 la suplimentul nr. 1 al raportului de expertiză efectuat în cauză de expert Scutar V., în perimetrul_-_-_-189-179, precum și în limita unei suprafețe de 916 mp. (S1/4 culoare gri) situată în intravilanul satului Părhăuți, ., identificată, în anexa 4 la suplimentul nr. 1 al raportului de expertiză efectuat în cauză de expert Scutar V., în perimetrul_-_-_-_-_-101 (f.112 ).

În reținerea caracterului mai preferabil al titlului de proprietate al reclamantei instanța a avut în vedere împrejurarea că deși TP. Nr. 1788/1999, invocat de pârâtul I. F. C. este anterior celui exhibat de reclamanta M. V. situația terenului de la locul în litigiu 3100mp. situați în intravilanul satului Părhăuți, . a fost analizată și tranșată în cadrul Sentinței civile nr. 1074/3.02.1993 pronunțată în ds. nr.6310/1992 al Judecătoriei Suceava.(f. 69 ds._ )

Astfel, examinând plângerea împotriva hotărârii nr. 8766/19.09.1991 a Comisiei Județene de fond funciar Suceava formulată de numitul B. N. (autorul pârâtului I. F. C.) în contradictoriu și cu intervenienta reclamanta M. V. (reclamanta din prezenta cauză) Judecătoria Suceava a respins-o stabilind, cu putere de lucru judecat că petentului nu i se poate reconstitui suprafața de 3100mp. situați în intravilanul satului Părhăuți, . deoarece ea fusese deja reconstituită intervenientei M. V. (V.) în calitate de moștenitoare a mamei sale B. A. conform adeverinței de proprietate nr. 612/15.10.1991. (f.121 ds._ ).

Așadar, alegațiile pârâtului sub acest aspect nu prezintă relevanță în cauză din moment ce anterior eliberării titlului său de proprietate - TP. Nr. 1788/1999 -, în anul 1993, a intervenit o hotărâre judecătorească opozabilă ambelor părți care a stabilit situația terenului de 3100mp. ce face obiectul litigiului.

Instanța de fond nu a dat eficiență nici apărărilor pârâtului în sensul că reclamanta nu a fost pusă efectiv în posesie si ca atare, nu prezintă un titlu preferabil.

Într-adevăr, expertul desemnat în cauză, confirmă (ceea ce reclamanta a recunoscut) faptul că nu s-a procedat, referitor la suprafața de 0,31 ha proprietatea reclamantei, la o punere efectivă în posesie, aceasta realizându-se doar scriptic. Cu toate acestea, expertul precizează că nici una din schemele (acolo unde se găsesc) aflate pe spatele fișelor proceselor - verbale care au stat la baza eliberării titlurilor de proprietate ale părților pentru locul în litigiu nu sunt rezultatul unei măsurători în teren ci a unor schițe întocmite din birou cu dimensiuni care corespund prea puțin realității din teren.

Ca atare, identificarea suprafeței revendicate de reclamantă s-a făcut în baza schiței proces verbal care a stat la baza eliberării T.P.2045/09.09.2002, pentru T.P. 1788/1999 nu există o schiță la fișa-proces verbal care a stat la baza eliberării lui astfel singurele indicii privind individualizarea terenului deținut de pârâtul I. F. C. fiind vecinătățile înscrise pentru parcele situate la locul numit G., iar în ceea ce privește fișa proces verbal care a stat la baza T.P. 1241/1996 pentru pârâta B. L. schița care se află pe verso nu corespunde realității din teren, deoarece la locul litigiului pârâta nu deține vreo suprafață de teren curți construcții care să aibă 150 m lungime.

De precizat că instanța de fond nu a reținut drept act care să justifice ori individualizeze dreptul de proprietate al reclamantei M. V., procesul verbal din data de 4.04.1995 care este lipsit de relevanță juridică (f.33 ds.fd.). Acest înscris nu a fost avut în vedere de comisia locală de fond funciar Todirești în momentul eliberării TP nr. 2405/2002 și întocmirii procesului verbal de punere în posesie, amplasamentele evidențiate în cadrul celor două procese verbale fiind diferite.

Din acest punct de vedere prima instanță a luat în considerare concluzia expertului din suplimentul nr. 3 la raportul de expertiză (f.168 ds.fd.) care reliefează faptul că suprafața S6-943 mp. identificată la locul în litigiu nu figurează pe titlul de proprietate al nici uneia dintre părțile din prezenta cauză.

În concluzie, având în vedere suprapunerea existentă între TP nr. 2405/2002 al reclamantei M. V. și TP. Nr. 1788/1999 al pârâtului I. F. C. în limita suprafaței de 204 mp. situată în intravilanul satului Părhăuți, ., titlul reclamantei este preferabil, iar în ceea ce privește suprafața de 916 mp. situată în intravilanul satului Părhăuți, ., aflată în posesia pârâtului, acesta nu justifică un drept de proprietate fiind ocupată fără titlu din proprietatea reclamantei.

În al doilea rând, din mențiunile raportului de expertiză efectuat în cauză, prima instanță a reținut că la locul în litigiu pârâta B. L. deține 1300mp. înscriși în TP. Nr. 1241/1996 (la pozițiile B/1 și B/6), cealaltă suprafață de 1300mp. situată în intravilanul satului Părhăuți, . ce figurează în același titlu la poziția B/2 regăsindu-se pe un alt amplasament.

De asemenea, pârâta B. L. mai deține, la locul în litigiu, potrivit Sentinței civile nr. 7190/1992 pronunțată în ds. nr.6698/1992 al Judecătoriei Suceava și certificatului de moștenitor nr. 535/1997 suprafața de 33,98 ari. (f. 48 ds._ )

Coroborând concluziile raportului de expertiză cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei (f. f. 59-64, 105-112, 152,167), instanța de fond a conchis că între terenul deținut de pârâta B. L. în virtutea TP. Nr. 1241/1996 și suprafața de teren revendicată de reclamanta M. V. nu există suprapunere.

În schimb, există suprapunere între suprafața de 949 mp. (S1/2 culoare roz hașurat) situată în intravilanul satului Părhăuți, ., identificată, în anexa 4 la suplimentul nr. 1 al raportului de expertiză efectuat în cauză de expert Scutar V., în perimetrul 177-1-2-_-248-177 și suprafața de 3100mp. cuprinsă în TP nr. 2405/2002 eliberat reclamantei.

Procedând la compararea celor două titluri ale părților, respectiv Sentința civilă nr. 7190/1992 pronunțată în ds. nr.6698/1992 al Judecătoriei Suceava în favoarea autorului pârâtei B. L. și TP nr. 2405/2002 al reclamantei M. V., instanța de fond a considerat că acesta din urmă este mai bine caracterizat.

Astfel, deși prin sentința amintită s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 33,98 ari situată în intravilanul satului Părhăuți, . în favoarea autorului pârâtei B. L., aceasta nu a fost urmată de finalizarea procedurilor de fond funciar cu întocmirea unui proces verbal de punere în posesie și emiterea unui titlu de proprietate. Ca atare, în lipsa unui titlu de proprietate emis în condițiile legilor fondului funciar, dreptul de proprietate al pârâtei este unul neindividualizat și deci, mai puțin preferabil.

Totodată, instanța de fond a mai constatat, din mențiunile raportului de expertiză că pârâta B. L. stăpânește, din terenul reclamantei și suprafața de 1031 mp. (S1/3 culoare roz) situată în intravilanul satului Părhăuți, ., identificată, în anexa 4 la suplimentul nr. 1 al raportului de expertiză efectuat în cauză de expert Scutar V., în perimetrul_-_-_-2-1-_ (f.112 ds.fd.).

In cauză, odată reținute dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilului și posesia pârâtei asupra acestuia, îi revenea pârâtei B. L. sarcina de a justifica o stăpânire legală, un drept legal și actual de folosință. In speță, însă, pârâta B. L. nu a opus reclamantei M. V. un atare drept de folosință.

Or, proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura de un lucru in mod exclusiv și absolut, conferind atributele de dispoziție, fructe și folosință (art.480 C.civ.). Un atare drept absolut al proprietarului nu poate fi îngradit decât în condițiile legii, și nici unul din atributele sale nu poate fi limitat de o altă persoană decât printr-un drept instituit în favoarea sa în condițiile legii. Un atare drept de folosință legal și legitim instituit în favoarea pârâtei B. L. asupra bunului reclamantei nu a fost dovedit.

Prin urmare, pentru toate considerentele de mai sus, prima instanță a considerat că expertul a ajuns la concluzia justă, în carul raportului realizat, întrucât a avut în vedere la efectuarea expertizei actele de proprietate emise și situația reală din teren.

Așadar, trebuie să se conchidă că pârâții nu stăpânesc terenul ce li se cuvine, ocupând o suprafață de teren care aparține reclamantei. D. fiind că reclamanta este ”proprietar neposesor” iar pârâții sunt ”posesori neproprietari”, acțiunea în revendicare se impune a fi admisă.

Pe cale de consecință, instanța de fond a admis acțiunea și a obligat pârâtul I. F. C. să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 204 mp. (S1/1 culoare gri hașurat) situată în intravilanul satului Părhăuți, ., identificată, în anexa 4 la suplimentul nr. 1 al raportului de expertiză efectuat în cauză de expert Scutar V., în perimetrul_-_-_-189-179, precum și suprafața de 916 mp. (S1/4 culoare gri) situată în intravilanul satului Părhăuți, ., identificată, în anexa 4 la suplimentul nr. 1 al raportului de expertiză efectuat în cauză de expert Scutar V., în perimetrul_-_-_-_-_-101 (f.112 ds.fd. ).

De asemenea, instanța de fond a obligat pârâta B. L. să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 949 mp. (S1/2 culoare roz hașurat) situată în intravilanul satului Părhăuți, ., identificată, în anexa 4 la suplimentul nr. 1 al raportului de expertiză efectuat în cauză de expert Scutar V., în perimetrul 177-1-2-_-248-177, precum și suprafața de 1031 mp. (S1/3 culoare roz) situată în intravilanul satului Părhăuți, ., identificată, în anexa 4 la suplimentul nr. 1 al raportului de expertiză efectuat în cauză de expert Scutar V., în perimetrul_-_-_-2-1-_ (f.112 ds.fd. ).

Potrivit art. 584 cod civil orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa.

Așa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză (f. 59-64, 105-112, 152,167 ds.fd.) terenul reclamantei M. V. se învecinează cu cel al pârâtei B. L. și al pârâtului I. F. C., dar nu conform liniei despărțitoare existente în prezent.

Pentru aceste motive, în baza art. 584 Cod civil, instanța de fond a dispus grănițuirea între terenul în suprafață de 3100 mp, situat în intravilanul satului Părhăuți, ., proprietatea reclamantei, înscris în TP nr. 2405/2002; terenul în suprafață de 4316 mp, situat în intravilanul satului Părhăuți, ., proprietatea pârâtului I. F. C. înscris în TP. Nr. 1788/1999; terenul în suprafață de 1300 mp, situat în intravilanul satului Părhăuți, ., proprietatea pârâtei B. L. înscris în TP. Nr. 1241/1996 și terenul în suprafață de 2098 mp, situat în intravilanul satului Părhăuți, ., proprietatea pârâtei B. L. conform Sentinței civile nr. 7190/1992 și stabilește ca linie de hotar între terenurile proprietatea părților linia dintre punctele_-_-209-211-2-_-_-_-189-179 (contur albastru) din planul de situație anexa 4 la suplimentul nr. 1 al raportului de expertiză efectuat în cauză de expert Scutar V. (f.112 ds.fd.).

Întrucât pârâții au fost în culpă procesuală, în temeiul art. 274 C.proc.civ., prima instanță a obligat pârâții să achite reclamantei suma de 4011 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (calculate din toate etapele procesuale urmate de prezenta cauză).

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții I. F. C. și B. L. pentru motive de nelegalitate.

Pârâtul a susținut că instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art.480, 481 Cod civil precum și a dispozițiilor Legii nr.18/1991, apreciind în mod greșit proba cu înscrisuri și cu expertiza topo.

A arătat că în mod greșit s-a reținut faptul că el ar avea calitatea de posesor neproprietar în condițiile în care justifică calitatea de proprietar pentru suprafața de teren pe care o posedă printr-un titlu valabil de proprietate, ca moștenitor după defunctul B. N.. Autorul său a dobândit proprietatea în baza legii nr. 18/1991, fiindu-i eliberat titlul de proprietate nr.1788/1999.

A precizat că reclamanta a dobândit proprietatea pentru suprafața de 0,31 ha teren în calitate de moștenitoare după defuncta B. A., sens în care i s-a eliberat adeverința de proprietate nr.610/1991 iar ulterior titlul de proprietate nr.2045/2002.

Instanța de fond nu a analizat preferabilitatea titlurilor de proprietate prin prisma documentației ce a stat la baza întocmirii lor, din probele administrate rezultând preferabilitatea titlului de proprietate al său în condițiile în care reconstituirea în favoarea sa a avut loc pe vechiul amplasament al proprietății.

În schimb, punerea în posesie a reclamantei s-a efectuat doar scriptic, la 3 ani după punerea în posesie a autorului său, fizic neexistând teren disponibil la locul în litigiu, în configurația menționată în procesul verbal.

A mai arătat că și în situația în care amplasamentul reconstituit defunctului B. N. corespunde vechiului amplasament, în cauză sunt aplicabile prevederile art. III alin.2 din Legea 169/1997, urmând ca reclamantul să solicite și să primească teren pe un amplasament echivalent din terenul aflat la dispoziția primăriei.

A menționat faptul că modul de identificare a suprafețelor de teren din anexa nr.4 la suplimentul 1 la raportul de expertiză este greșită pentru suprafața de 0,05ha și că deși expertul arată că suprafața de 0,13 ha teren este situată în altă parte, acest teren nu este identificat.

O altă critică vizează respingerea probei cu martori deoarece în prezenta cauză este contestat însuși amplasamentul suprafețelor de teren pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate.

Recurentul a apreciat că în cauză a făcut dovada proprietății pentru suprafața de teren în litigiu, că punerea sa în posesie este anterioară punerii în posesie a reclamantei fiind greșit stabilită și linia de hotar dintre părți, se impune casarea cu trimitere iar în subsidiar cu reținere prin respingerea acțiunii ca nefondată.

Pârâta B. L. prin motivele de recurs a susținut că instanța de fond apreciat greșit ca fiind preferabil titlul de proprietate al reclamantei în condițiile în care titlul său este reprezentat de S.c. nr.7190/1992 pronunțată anterior emiterii titlului reclamantei.

Faptul că nu deține un titlu de proprietate emis în baza Legii nr.18/1991nu poate fi reținut în favoarea reclamantei, mai ales în condițiile în care tatăl său a făcut demersuri în acest sens, însă după decesul acestuia mama sa nu le-a mai continuat.

Reclamanta nu poate pretinde că este proprietara suprafeței de 3100 mp teren situat în vatra satului Părhăuți B. A. doar 1000mp în acel loc, restul terenului fiind situat la locul Sîrghești respectiv P..

Prin sentința menționată dreptul de proprietate în favoarea autorului său a fost reconstituit în locul în care B. V. avea amplasată gospodăria fiind învecinat în acel moment cu B. N. și T. V., ulterior reclamanta fiind pusă în posesie cu 10 ari din suprafața de teren deținută de B. N..

În cauză intimata reclamantă a depus la dosar întâmpinare (fila 24) prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor invocate și care se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art.304 pct.9 C., tribunalul constată că recursurile sunt nefondate din următoarele considerente:

Astfel, în ceea ce privește recursul pârâtului I. F.-C., tribunalul reține că, în mod corect, instanța de fond a avut în vedere concluziile expertizei întocmită de expert Scutar V. și în raport de care s-a constatat că la locul în litigiu acest pârât deține o suprafață de 4.316 mp față de suprafața de 3.900 mp pentru care deține titlul de proprietate pe acel amplasament, existând o suprapunere de 204 mp cu terenul reclamantei, iar o suprafață de 916 mp sunt ocupați de acesta fără nici un act de proprietate.

În acest sens expertul a menționat că pârâtul a fost pus în posesie cu suprafața de 3.900 mp conform titlului de proprietate nr.1788/1999, iar suprafețele de câte 1.300 mp vatră . se regăsesc pe alte amplasamente, suprafețele de 204 mp respectiv 916 mp fiind deținute din terenul reclamantei fără acte justificative.

Conform S.c. nr.1074/1993 pronunțată de Judecătoria Fălticeni cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 3.100 mp situați la locul V. . pârâtului a fost respinsă, motivat de faptul că acest drept a fost deja reconstituit în favoarea reclamantei, mai mult procesul verbal de punere în posesie emis la dat de 04.04.1995 invocat de recurent nu a fost avut în vedere la emiterea titlului de proprietate nr.2405/2002 și care de altfel nici nu a fost contestat.

Referitor la recursul declarat de pârâta B. L., tribunalul constată că prin sentința civilă nr.7190/1992 a Judecătoriei Suceava deși autorului acesteia i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de 33,98 ari, nici până în prezent nu s-a procedat la punerea în posesie respectiv la emiterea titlului de proprietate în condițiile legilor de fond funciar, astfel încât terenul nu este individualizat ca și amplasament, situație în care în mod corect s-a reținut preferabilitatea titlului de proprietate a reclamantei față de această pârâtă.

Cum în baza aceleiași expertize s-a constatat că această pârâtă deține din terenul reclamantei suprafața de 1.031 mp respectiv 949 mp, în condițiile în care fișa proces-verbal de punere în posesie care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr.1241/1996 nu corespunde cu realitatea din teren, iar pentru hotărârea judecătorească invocată nu există emis titlu de proprietate și nici proces verbal de punere în posesie.

Ca atare, față de probatoriul administrat se reține că reclamanta are reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de 3.100 mp pe amplasamentul menționat în titlul său de proprietate, în timp ce reconstituirea dreptului de proprietate al pârâților s-a făcut în parte pe același loc în condițiile în care aceștia aveau terenul pe un alt amplasament.

După cum s-a reținut și de către instanță, concluziile la care a ajuns expertul sunt juste în condițiile în care la efectuarea expertizei s-au avut în vedere actele de proprietate emise părților precum și situația reală de la fața locului.

Critica conform căreia instanța de fond nu a analizat documentația ce a stat la baza titlurilor prezentate nu poate fi însușită, în considerentele hotărârii fiind prezentate pe larg atât susținerile părților cât și înscrisurile aferente titlurilor de proprietate, argumentându-se în mod corect raționamentul care a condus la admiterea acțiunii reclamantei, pe baza întregului probatoriu administrat.

Față de concluziile raportului de expertiză precum și a documentației aferente actelor de proprietate prezentate de părți, administrarea probei cu martori nu era utilă soluționării prezentei cauze.

În raport de toate cele arătate, tribunalul constatând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, în baza art.312 C., va respinge recursurile ca nefondate.

Conform art.274 C. recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE ,

ÎN NUELE LEGII ,

DECIDE :

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții B. L., domiciliată în ., . și I. F. C. - Fălticeni, ..10, ., jud. Suceava și cu domiciliul ales la cabinet de avocat D. N. – M., nr. 3086, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 3500 din 31 mai 2013 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ), intimată fiind reclamanta M. V., domiciliată în mun. Suceava, ., ., ., jud. Suceava.

Obligă recurenții B. L. și I. F. C. să plătească intimatei M. V. suma de 1400 lei cheltueili de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 02.09.2014.

Președinte,

M. T.

Judecător,

D. D.

Judecător,

C. M.

Grefier,

C. D. I.

RED. D.D.

JUD. L. I. M.

TEHNORED. I.C.D.

2 EX. – 26.09.2014

DOSAR NR._

Vezi doar minuta și ce reține instanța

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții I. F. C. și B. L. pentru motive de nelegalitate.

O altă critică vizează respingerea probei cu martori deoarece în prezenta cauză este contestat însuși amplasamentul suprafețelor de teren pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate.

În cauză intimata reclamantă a depus la dosar întâmpinare (fila 24) prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor invocate și care se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art.304 pct.9 C., tribunalul constată că recursurile sunt nefondate din următoarele considerente:

Astfel, în ceea ce privește recursul pârâtului I. F.-C., tribunalul reține că în mod corect instanța de fond a avut în vedere concluziile expertizei întocmită de expert Scutar V. și în raport de care s-a constatat că la locul în litigiu acest pârât deține o suprafață de 4.316 mp față de suprafața de 3.900 mp pentru care deține titlul de proprietate pe acel amplasament, existând o suprapunere de 204 mp cu terenul reclamantei, iar o suprafață de 916 mp sunt ocupați de acesta fără nici un act de proprietate.

Referitor la recursul declarat de pârâta B. L., tribunalul constată că prin S.c. nr.7190/1992 a Judecătoriei Suceava deși autorului acesteia i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de 33,98 ari, nici până în prezent nu s-a procedat la punerea în posesie respectiv la emiterea titlului de proprietate în condițiile legilor de fond funciar, astfel încât terenul nu este individualizat ca și amplasament, situație în care în mod corect s-a reținut preferabilitatea titlului de proprietate a reclamantei față de această pârâtă.

Cum în baza aceleiași expertize s-a constatat că această pârâtă deține din terenul reclamantei suprafața de 1.031 mp respectiv 949 mp, în condițiile în care fișa proces verbal de punere în posesie care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr.1241/1996 nu corespunde cu realitatea din teren, iar pentru hotărârea judecătorească invocată nu există emis titlu de proprietate și nici proces verbal de punere în posesie.

În raport de toate cele arătate, tribunalul constatând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, în baza art.312 C. va respinge recursurile ca nefondate.

Conform art.274 C. recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat.

← Fond funciar. Hotărâre din 27-03-2014, Tribunalul SUCEAVA		Fond funciar. Decizia nr. 1032/2014. Tribunalul SUCEAVA →

Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1293/2014. Tribunalul SUCEAVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1293/2014. Tribunalul SUCEAVA