Revendicare imobiliară. Decizia nr. 205/2014. Tribunalul SUCEAVA

În motivarea recursului a arătat că a investit Judecătoria Fălticeni cu soluționarea unei cereri de chemare în judecată având ca obiect revendicare, prin care a solicit instanței de judecată, în contradictoriu cu pârâții intimați ca aceștia să fie obligați să l lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren de 500 mp situată pe raza comunei B., la . în domeniul public al comunei B., să se dispună radierea din cuprinsul C.F. nr._ a comunei B., a actualilor proprietari tabular și înscrierea ca proprietara tabular a comunei B., în ceea ce privește suprafața de 500 mp situată pe raza comunei B., la . să fie obligați la plata cheltuielilor de judecată.

Judecătoria Fălticeni a admis excepția puterii de lucru judecat, respingând acțiunea ca inadmisibilă.

Consideră că în cauză este incident motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 9, instanța de fond aplicând și interpretând în mod greșit dispozițiile legale incidente în speța dedusă judecății.

Acțiunea în revendicare reprezintă mijlocul juridic prin care proprietarul neposesor urmărește să obțină, pe cale judecătorească, garantarea exercițiului atributelor posesiei și folosinței legitime asupra imobilului obiect al revendicării, și încetarea, pe cale de consecință, a acțiunii nelegitime exercitată de posesorul neproprietar.

În speță, instanței de judecată îi revine sarcina de a procedat la compararea titlurilor de proprietate deținut pe de o parte de către . de altă parte de către pârâții din prezenta acțiune, urmând a da câștig de cauză celui ce a dobândit suprafața de teren în discuție de la autorul al cărui drept este preferabil, însă instanța de fond nu a procedat la compararea titlurilor, dacă acestea sunt deținute de către toate părțile, mărginindu-se să rețină că din moment ce titlul pârâților este reprezentat de o hotărâre judecătorească, respectiv Sentința civilă nr.314/12.02.2009 pronunțată în Dosarul nr._ de către Judecătoria Fălticeni, rămasă definitivă prin Decizia Tribunalului Suceava nr.1454/29.09.2009, nu se mai pune problema analizării acestui titlu, fiind vorba despre puterea lucrului judecată, excepție care a fost admisă de altfel.

„Excepția puterii lucrului judecat”, care diferă de „excepția autorității de lucru judecat” este o excepție de fond care a fost dezvoltată de doctrină pe baza principiului conform căruia „hotărârea este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre „.

Este adevărat că pentru a se invoca obligativitatea unei hotărâri judecătorești irevocabile privind soluționarea unei probleme juridice nu este necesară existența triplei identități de părți, cauza ci obiect, ci este necesară doar probarea identității între problema soluționată irevocabil si problema dedusă judecății, instanța de judecată fiind ținută să pronunțe aceeași soluție, deoarece, în caz contrar s-ar ajunge la situația încălcării componentei res judicata a puterii de lucru judecat.

În cauză se poate observa că nu există identitate între problema de drept soluționată prin Sentința civila nr.314/12.02.2009 pronunțată în Dosarul nr._ de către Judecătoria Fălticeni, rămasa definitiva prin Decizia Tribunalului Suceava nr.1454/29.09.2009 și cea care trebuie analizată prin prezentul dosar, deoarece prin sentință a fost admisa acțiunea in revendicare a numiților A. N., domiciliat in ., A. N. N., domiciliat in ., mun. Fălticeni, jud. Suceava si M. G., domiciliata in ., în contradictoriu cu M. N. A. și M. F. C., in sensul în care pârâții au fost obligați sa lase reclamanților in deplina proprietate si posesie suprafața de 598 mp care face parte integranta din suprafața de l000mp descrisa mai sus.

Sentința civila nr.314/12.02.2009 a Judecătoriei Fălticeni, a fost pusa în executare prin intermediul B. „H. V.” din Municipiul Fălticeni, in data de 01.02.2010, reclamanții A. N., A. N. N. si M. G., preluând posesia si folosința celor 598 mp teren.

Ulterior prin actul notarial nr.370/22.04.2011 emis de BNP I. A. R., numiții A. N., A. N. N. si M. G. înstrăinează paraților din prezenta cauza suprafața de 1900mp parte din cei 2800mp pe care ii dețineau in totalitate, din cuprinsul suprafeței înstrăinate făcând parte și cei 500 mp care fac obiectul prezentei acțiuni.

Greșeala fundamentală a instanței de fond este aceea că, aceasta a considerat că titlul de proprietate al pârâților intimați din prezentul dosar este reprezentat de Sentința civila nr._.02.2009, însă în realitate titlul de proprietate este cel analizat de către instanța de judecată în dosarul în care a fost pronunțată sentința, dacă a existat un asemenea titlu.

Sentința civilă nr._.02.2009 prin care a fost admisă acțiunea în revendicare nu reprezintă un titlu de proprietate, aceasta deoarece acțiunea în revendicare este un mijloc de apărare a dreptului de proprietate injustiție care nu are drept scop obținerea unui titlu de proprietate.

Practic prin Sentința civila nr.314/12.02.2009, instanța de judecată a considerat că titlul de proprietate deținut de numiții A. N., A. N. N. si M. G. este mai bine caracterizat față de titlul de proprietate de pârâții din acel dosar, acordând preferință acestui titlu.

Deci admiterea unei acțiuni în revendicare față de anumite persoane, nu înseamnă că o acțiune în revendicare introdusă de altă persoană cum este cazul de față, trebuie paralizată prin admiterea excepției puterii de lucru judecat, deoarece instanța de judecată trebuie să procedeze la compararea titlurilor de proprietate deținute de către . către pârâți, Sentința civila nr.314/12.02.2009 neproducându-și efecte față de titlul deținut de . mai mult cu cât aceasta nu valorează titlu de proprietate, această sentință nefiind opozabilă comunei B..

Așa cum arată și prin cererea de chemare în judecată, . teren care a făcut obiectul Dosarului nr._, vândută ulterior după cum am arătat, este identică pentru suprafața de 500 mp cu . în domeniul public al comunei B., iar în momentul de față se află în posesia pârâților intimați.

Conform HG nr. 1357/2001 privind atestarea domeniului public al județului Suceava, precum si al municipiilor, orașelor si comunelor din județul Suceava, publicat in MOF nr. 642 -_, suprafața de teren pe care o revendică în prezentul dosar se află în domeniul public al comunei B., fiind menționată la poziția 47 din inventarul domeniului public al comunei.

Conform art. 11 alin. 1 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și privată (1) Bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile si imprescriptibile după cum urmează:

-nu pot fi înstrăinate; ele pot fi date numai in administrare, concesionate sau închiriate, in condițiile legii;

-nu pot fi supuse executării silite si asupra lor nu se pot constitui garanții reale;

-nu pot fi dobândite de către alte persoane prin uzucapiune sau prin efectul posesiei de bună credință asupra bunurilor mobile.

Cu toate acestea însă, M. L., M. T. F. și M. Ștefanica dețin în posesie această suprafață de teren, deși acest lucru nu este posibil având în vedere regimul juridic al acesteia.

Aceasta în condițiile în care, conform registrului agricol din anul 1962, care a stat la baza retrocedării terenului agricol, si a cererii de înscriere in CAP, dl. A., nu este proprietarul suprafeței de teren, el dobândind suprafața de teren printr-o hotărâre judecătoreasca pe baza declarațiilor a doi martori. Astfel este pus in posesie pe terenul altcuiva printr-o înțelegere verbală, față de o lipsa de teren, lipsa pe care o accepta ținând cont de faptul ca nu a avut înainte de CAP terenul respectiv . Dl A. a dat in judecata ulterior pe vecinul de la vest, proces pe care îl pierde. Apoi îl da in judecata pe vecinul de la est. Terenul pe care acesta 1-a avut lipsa l-a solicitat pe domeniul public unde este pus in posesie de către executorul judecătoresc. Terenul îl vinde apoi copiilor încercând astfel să-i șteargă urma.

Deci pârâții nu au un titlu de proprietate valabil, neavând cum să dețină cu titlu de proprietate un teren aflat în domeniul public al comunei B., asupra căruia . proprietate încă din anul 2002, înainte de procesul care a făcut obiectul Dosarului nr._ .

In cauză sunt date condițiile admiterii acțiunii petitorii, întrucât titlul comunei atesta cu certitudine ca are calitatea proprietară, conform Legii nr. 213/1998, HG nr. 1357/2001 și inventarului domeniului public, în vreme ce pârâții nu au decât calitate de posesori neproprietari ei dobândind terenul de la un alt neproprietar.

Acțiunea în revendicare, întemeiată pe teza comparării de titluri, este admisibilă în raport de datele concrete ale cauzei.

Compararea titlurilor este favorabilă comunei B., pârâții nefiind în posesia unui titlu valabil asupra bunului, și care oricum care este mai slab caracterizat decât cel invocat de comună și nu îi poate fi opus acesteia.

De asemenea, prioritatea titlului este un element esențial, și, în raport cu data hotărârii de guvern mai sus menționate, titlul comunei este mai bine caracterizat. în ceea ce privește pârâții, un element esențial în stabilirea priorității titlului, îl reprezintă cumpărarea imobilului de la o un proprietar aparent care a acționat cu rea-credință.

De asemenea, în temeiul disp.art.34 și art.51 din Legea 7/1996 privind cadastrul și publicitatea imobiliară, trebuie dispusă și radierea din cuprinsul C.F. nr._ a comunei B., a actualilor proprietari tabular și înscrierea ca proprietara tabular a comunei B., în ceea ce privește suprafața de 500 mp situată pe raza comunei B., la . în temeiul disp.art.274 C.proc.civ. obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9, 3041, 312 alin. 5 Cod proc. civ.

La termenul de judecată de astăzi 28.01.2014, instanța din oficiu, a invocat excepția netimbrării recursului.

Examinând actele și lucrările dosarului asupra cererii de recurs, tribunalul reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, legea taxelor judiciare de timbru, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.

Aliniatul 3 al aceluiași articol stabilește că neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.

Or, recurentei i s-a comunicat obligația de a achita taxa judiciară de timbru de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare (f. 10 ds.), însă nu au respectat această obligație .

Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. 1 și 3 din Legea 146/1997, urmează ca instanța să anuleze recursul ca netimbrat.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE :

Admite excepția netimbrării recursului.

Anulează recursul declarat de intervernienta în nume propriu ., împotriva sentinței civile nr.1194 pronunțată la data de 25.06.2013, de Judecătoria Fălticeni, în dosar nr._, intimați fiind pârâții M. L., M. T. F. și M. Ștefănica, toți cu domiciliul în . la fam. M. G., ca netimbrat.

Obligă recurentul la plata către intimatul M. T. a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 28.01.2014.

Președinte, Judecător, Judecător,

I. G. G. D. I. M.

Grefier,

S. A.

Red IG/Tehnored.SA/2ex/03.02.2014/Judecător fond R. M.