Revendicare imobiliară. Decizia nr. 761/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 761/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 26-03-2014 în dosarul nr. 393/227/2013
Dosar nr._ revendicare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 761/2014
Ședința publică de la 26 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G.
Judecător M. I.
Judecător G. I.
Grefier F. G.
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâții M. C., M. S. și M. I. împotriva sentinței civile nr.1814 din 28.10.2013 pronunțată de Judecătoria Fălticeni, județ Suceava, intimată fiind P. E..
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul-pârât M. C. și intimata –reclamantă, lipsă fiind lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, în sensul că la dosar s-a depus de către intimata-reclamantă, întâmpinare, după care,
Recurentul-pârât M. C. solicită acordarea unui termen de judecată pentru a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
Instanța respinge cererea de amânare formulată de către recurentul-pârât M. C. întrucât taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.
Instanța, invocă din oficiu, excepția netimbrării cererii de recurs și acordă cuvântul pe excepția invocată, iar, în subsidiar, pe fondul cauzei.
Recurentul-pârât M. C. solicită respingerea excepției invocate iar pe fondul cauzei, admiterea recursului.
Intimata-reclamantă solicită admiterea excepției invocate iar pe fondul cauzei, respingerea recursului, cu plata cheltuielilor de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
INSTANȚA
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr._ din 07.02.2013, reclamanta P. E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții: M. C., M. S. și M. I., ca prin hotărârea ce se va pronunța, obligarea pârâților să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie, suprafața de 60 mp. și să ridice locuința edificată pe acest teren în suprafață de 18 mp. situată în satul Pleșești, ., notată cu C4 în planul de situație anexat; cu cheltuieli de judecată.
Evaluează terenul la suma de 200 lei.
In fapt, reclamanta a arătat că este proprietara suprafeței de 2200 mp. teren arabil și curți-construcții, conform certificatului de legatar nr. 11/16.01.2013 și titlul de proprietate nr. 1185/1995.
Începând cu anul 2010, pârâții i-au ocupat abuziv terenul în litigiu și pe care au construit această locuință, lipită de o altă construcție a sa-C2, fără certificat de urbanism, autorizație de construire, plan de încadrare în zonă, refuzând să-și ridice construcția și să părăsească locul, pretinzând că ei sunt proprietari, fiind înscriși în registrul agricol.
Arată reclamanta, că a încercat pe cale amiabilă soluționarea litigiului între părți, a apelat apoi la autoritățile din . nici un rezultat.
Astfel, aceasta s-a văzut nevoită să promoveze prezenta acțiune în instanță, solicitând admiterea ei, așa cum a fost formulată.
In dovedire, înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri.
In drept și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 480 și urm. Cod civil.
Pârâții, prin note de concluzii (f.44-16 dosar), solicită respingerea ca nefondată a cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanta P. E., cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
Arată că reclamanta nu a putut proba decât că este proprietara unei suprafețe de teren, încă nu a probat că îi cupă aproximativ 60 mp. din această suprafață, refuzând proba cu o expertiză tehnică de specialitate, care ar fi putut confirma sau nu susținerile sale cu identificarea în plan a punctelor de contur, între dreptul de proprietate al reclamantei și terenul pe care se află amplasată sa de locuit edificată în anul 1956, proprietatea pârâtei M. S. (așa cum rezultă din adeverința nr. 796/04.03.2013).
Mai arată, că reclamanta deține la locul în litigiu mai mult teren, suprafața de 2200 mp. de categorie arabil și CC, proprietatea sa, conform certificatului de legatar, teren care face parte din masa succesorală rămasă după defunctul M. I., pe care-l moștenesc, ei, pârâții, prin reprezentare lui M. V., autorul lor.
Față de cele de mai sus, solicită respingerea acțiunii, ca nefondată.
Prin sentința civilă nr.1814 din 28.10.2013 Judecătoria Fălticeni a admis acțiunea având ca obiect ,,revendicare”, formulată de reclamanta P. E. în contradictoriu cu pârâții: M. C., M. S., M. I.; a obligat pe pârâți, să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantei suprafața de 2200 m.p., identificată și delimitată în planul de situație ( fila 9) și a obligar pe pârâți să plătească reclamantei suma de 1032 lei, iar statului suma de 1234 lei, ambele cu titlu de cheltuieli de judecată( taxă timbru, timbru judiciar, onorariu avocat).
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit titlului de proprietate nr. 1185/ 03.01.1995, emis de Comisia județeană de fond funciar, pe numele autorului reclamantei, respectiv, a defunctulului A. V. I., s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 3 ha și 3300 m.p.( fila 8 dosar).
Potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr._ din 27 octombrie 1994 de către B.N.P. M. A., pe timpul vieții, defunctul și-a înstrăinat averea unei terțe persoane, în prezent decedată, defuncta F. M.. Aceasta din urmă, potrivit testamentului autentificat sub nr._ din 27 decembrie 1994, a desemnat ca legatar universal a întregii sale averi, pe reclamantă( filele 40,41,7 dosar).
De principiu, dacă titlul de proprietate s-a emis în procedura reconstituirii proprietății funciare( valabilă în ceea ce privește titlul defunctului), reglementată de Legea nr. 18/1991, temeinicia acestuia este supusă controlului de legalitate reglementat de această lege, consecință a regulii de drept comun, conform căreia, orice act juridic este valabil dacă întrunește condițiile de fond și formă impuse de norma de aplicare.
Astfel, din dispozițiile art. 480 și urm. din Vechiul cod civil și art. 44 alin.(7) din Constituție, rezultă că, dreptul de proprietate este atât un drept absolut, ce rezultă din exercitarea celor trei atribute ale acestui drept real, respectiv usus, fructus și abusus, cât și un drept exclusiv, din partea titularului, ce le poate exercita în mod liber, cu respectarea, însă, a ordinii publice, a dispozițiilor imperative ale legii și nu în ultimul rând, a drepturilor altor proprietari( D.C. C. nr. 925/ 14 decembrie 2006).
Aceste titluri, fie translative, fie declarative, au caracterul unor simple prezumții de proprietate, deduse din însăși existența lor și care, bineînțeles nu împiedică proba contrară.
În cadrul acțiunii în revendicare, reclamantul trebuie să dovedească dreptul său de proprietate asupra imobilului, cu justificarea detențiunii, asupra acestuia, fără just titlu de către pârât.
De altfel, regula înscrisă în art. 480 și urm. din Codul civil anterior, aplicabil în prezenta cauză, impune reclamantului obligația dovedirii(pozitive),că el este titularul de necontestat, a bunului revendicat și că pârâtul desemnat este cel ce îi aduce prejudicii.
După cum rezultă din înscrisurile emise de Primăria comunei Vulturești( filele 10- 12, 63 dosar), a Planului de situație a imobilului în litigiu( fila 9 dosar), procesul verbal de cercetare locală( fila 35 dosar), asupra acestui teren pârâții nu pot opune un drept de proprietate, real și legal, care să poate conduce la eventuală compare a acestora.
Față de cele mai sus invocate, ocuparea suprafeței de 2200 m.p. teren proprietatea reclamantei, de către pârâți, în condițiile în care dreptul lor de proprietate nu este determinat și delimitat, este făcută cu rea credință, aceștia nejustificând nici un drept(sau dezmembrământ) real de proprietate.
Față de cele mai sus exprimate, în temeiul art. 480 și urm. din Codul civil instanța urmează a admite cererea având ca obiect ,, revendicare” și pe cale de consecință, a obliga pe pârâții, să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantei suprafața de 2200 m.p., identificată și delimitată în Planul de situație ( fila 9).
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții M. C., M. S., M. I. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie motivat de aceea că suprafața de teren la care au fost obligați de a o lăsa în proprietate și posesie reclamantei nu a fost identificată în teren pentru a se preciza punctele de contur între care se află amplasată așa zisa „ocupare abuzivă” având în vedere că proprietatea reclamantei este de 2200 m.p.
Mai mult decât atât, arată recurenții că nu dețin teren din proprietatea acesteia, iar reclamanta nu a făcut dovada că terenul său este ocupat de pârâți.
De asemenea, în cauză nu s-a efectuat o expertiză topo de specialitate pentru a se identifica în plan proprietatea reclamantei, dacă îi lipsește parte din aceasta, cine îl ocupă, în cauză fiind incident și motivul de casare prev. De art.312 pct.5 cod procedură civilă în sensul că prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului.
În drept invocă dispozițiile art.304 pct.6, 7, 9, art.3041 pct.3, 5 cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
La termenul de astăzi tribunalul a invocat din oficiu excepția netimbrării recursului, pe care o constată întemeiată pentru următoarele motive:
În conformitate cu prevederile art. 137 Cod procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi, cu privire la excepțiile de procedură și asupra celor de fond, care fac de prisos în tot sau în parte, cercetarea pe fond a pricinii.
Prin urmare, instanța se va pronunța mai întâi, cu privire la excepția netimbrării recursului, invocată din oficiu.
Este de observat că pârâții M. C., M. S., M. I. au formulat recurs împotriva sentinței civile nr.1814 din 28.10.2013 pronunțată de Judecătoria Fălticeni.
Părțile au fost citate pentru termenul de judecată din data de 26.03.2014, fixat aleatoriu prin programul ECRIS.
Recurenții pârâți au fost citați, potrivit rezoluției completului de judecată învestit cu soluționarea acestui recurs, cu mențiunea achitării unei taxe de timbru de 617 lei și a timbrului judiciar de 1,5 lei.
Dovezile de îndeplinire a procedurii de citare cu recurenții relevă că aceștia au primit citația la data de 28.01.2014, având cunoștință atât despre termenul de judecată fixat, cât și despre obligația achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Conform art. 33 din OUG nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.
Tribunalul reține că prezenta cale de atac nu face parte din categoria celor scutite prin lege de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar și că recurenții nu și-au îndeplinit obligația de plată a celor două sume, deși li s-a adus la cunoștință îndatorirea, prin citațiile comunicate cu mai mult de 15 zile anterior termenului de judecată.
Așa fiind, tribunalul, în temeiul dispozițiilor legale menționate urmează a anula recursul ca netimbrat.
Având în vedere faptul că intimata P. E. nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată efectuate în recurs, va respinge aceste cerere ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția de netimbrare a recursului.
Anulează recursul declarat de pârâții M. C., M. S., M. I., toți cu domiciliul în comuna Vulturești, . împotriva sentinței civile nr.1814 din 28.10.2013 pronunțată de Judecătoria Fălticeni, județ Suceava, intimată fiind P. E. cu domiciliul în municipiul Suceava, ..1, ., ap.3, ., ca netimbrat.
Respinge cererea reclamantei - intimate P. E. având ca obiect plata cheltuielilor de judecată de către pârâții-recurenți, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Martie 2014
Președinte, D. G. | Judecător, M. I. | Judecător, G. I. |
Grefier, F. G. |
Red.I.G.
Jud.fond R. M.
Tehnored.G.F., 2 ex/ 03.04.2014
| ← Fond funciar. Decizia nr. 179/2014. Tribunalul SUCEAVA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 145/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
