Fond funciar. Decizia nr. 179/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 179/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 24-01-2014 în dosarul nr. 6763/314/2012
Dosar nr._ Fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 179
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 24 IANUARIE 2014
PREȘEDINTE: L. A.
JUDECĂTOR: A. I. M.
JUDECĂTOR: V. O. D.
GREFIER: S. A.- M.
Pe rol, judecarea recursului declarat de către reclamanta M. R., împotriva sentinței civile nr. 3300 din data de 22 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, intimați fiind pârâții C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. L. pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 Șcheia, A. M., A. A. S., A. V., A. E., A. V., M. A., B. M., D. V. și M. K. E. S..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat N. L., pentru pârâta intimată M. K. E. S., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul pârâtei intimate M. K. E. S. depune la dosar împuternicire avocațială, arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului la dezbateri pe fondul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat în cauză, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul cauzei.
Apărătorul pârâtei intimate M. K. E. S. solicită respingerea recursului ca nefondat, cu precizarea că pretențiile reclamantei recurente nu pot fi primite, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate nu a fost validată, în dosarul atașat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost respinsă ca nefondată, în această hotărâre rămasă definitivă s-a reținut că reclamanta recurentă nu este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate, aceasta nu a formulat cerere la Legea nr. 18/1991, ci la Lega nr. 169/1997, după ce alte persoane au obținut reconstituirea dreptului de proprietate.
Arată că această hotărâre are putere de lucru judecat, cu cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Suceava la data de 23.08.2012 și înregistrată sub nr._ din aceeași dată, reclamanta M. R. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele C. L. de fond funciar Șcheia, C. Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, A. M., A. A. S., A. V., A. E., A. V., M. A., B. M., D. V. și M. K. S., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună modificarea titlului de proprietate nr.565/23.11.1994 emis pe numele bunicilor săi, A. A. și A. E., în sensul includerii sale în calitate de moștenitor testamentar, conform testamentului autentificat sub nr.5865/ 13.12.1974 și a certificatului de moștenitor nr.407/ 977 din 10.05.1977, a tuturor bunurilor aparținând defunctei A. E..
În motivare a arătat că este unica moștenitoare a bunicii sale, A. E., pentru suprafețele înscrise în titlul de proprietate nr. 565/1994. Autoarea sa a fost a doua soție a bunicului său A. A. aceștia neavând copii. Moștenitorii înscriși în titlul de proprietate nr. 565/1994, respectiv, A. G. – tatăl său, A. I., Satuha Rahila și C. M., au fost copiii lui A. A. din prima sa căsătorie, cu numita A. A..
S-a mai arătat că terenurile înscrise în titlul de proprietate a cărui modificare a solicitat, au constituit proprietatea exclusivă a autoarei sale, ele fiind dobândite prin contractul și declarația tabulară din 05.08.1934 și a procurii speciale din 23.03.1934 (de la numita M. B., căsătorită D. ).
A susținut reclamanta că autoarea sa avea în proprietate exclusivă aceste terenuri anterior căsătoriei sale cu A. A., căsătorie care s-a oficiat la data de 03.05._, așa cum a rezultat din certificatul de căsătorie depus la dosar, însă toate aceste aspecte nu au fost luate în considerare la data emiterii titlului de proprietate.
Reclamanta a arătat că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr.18/1991 a fost făcută de tatăl său, A. G., la momentul respectiv personal având convingerea ca acesta s-a preocupat și de reprezentarea intereselor sale în obținerea acestor suprafețe de teren ce îi reveneau în mod legal. Pe de alta parte, tatăl său nu a putut anticipa, la momentul cererii de reconstituire, situația în care se află în prezent, considerând că, în mod echitabil, din punct de vedere moral, are datoria de a împărți cu frații săi, renunțători la succesiunea după E., toate terenurile din titlul de proprietate nr. 565/1994, mizând pe buna credința a fraților săi și a copiilor acestora.
În drept, reclamanta a invocat art. III Legea 169/1995, modificată prin Titlul V din HG. 890/2005.
La solicitarea instanței, Comisia comunală de fond funciar Șcheia a depus la dosar documentația care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr.565/23.11.1994 (f.53-56) și a arătat că nu este de acord cu acțiunea reclamantei întrucât la apariția Legii nr._ nu avea calitatea de moștenitoare după defuncții A. A. și E..
Prin întâmpinarea formulată (f.58 dosar), pârâta M. K. E. S. a solicitat respingerea acțiunii pentru modificarea titlului de proprietate nr.565/1994.
În motivare, a arătat că, prin titlul de proprietate contestat a fost reconstituit dreptul de proprietate cu privire la o suprafață de 8500 mp teren situat pe raza . numiților A. G., A. I., Satuha Rahila, C. M., în calitate de moștenitori ai defuncților A. A. și A. E.. Așa cum a rezultat din înscrisurile atașate cererii introductive, titularii titlului sus menționat au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la terenul în discuție în termenul prevăzut de Legea nr. 18/1991-redactare inițială, cereri validate prin hotărârea nr. 7115/1991 a Comisiei Județene Suceava, în temeiul căreia a fost emisă mai întâi adeverința de proprietate nr. 3449/1991, iar ulterior a fost întocmit titlul de proprietate contestat. Pretenția reclamantei de a fi înscrisă ca titulară în titlul sus menționat, în considerarea calității sale de moștenitoare testamentară a autoarei A. E. nu poate fi primită întrucât reclamanta nu a obținut în prealabil validarea cererii de reconstituire prin hotărâre a Comisiei Județene sau prin hotărâre judecătorească.
Pârâta a solicitat instanței să se rețină că potrivit art. 36 alin. 1 din HG 890/2005, titlurile de proprietate se emit pe baza documentațiilor înaintate de comisiile locale care cuprind anexele validate (...), iar potrivit art. 36 alin. 5 din același act normativ pentru persoanele care s-au adresat instanței cu plângere în condițiile Legii nr. 18/1991 republicată titlurile de proprietate se vor completa și elibera după pronunțarea hotărârii judecătorești irevocabile.
A susținut pârâta că din coroborarea dispozițiilor legale susmenționate cu celelalte prevederi ale HG 890/2005 referitoare la procedura prealabilă emiterii titlului (art. 11-27) rezultă că titlul de proprietate nu poate fi emis decât în favoarea persoanelor care au obținut în prealabil validarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate fie prin-hotărâre a comisiei județene, fie prin hotărâre judecătorească, înscrierea pe titlul de proprietate ca titular nefiind posibilă în absența unei asemenea validări întrucât aceasta ar echivala cu eludarea dispozițiilor imperative ale Legii nr.18/1991 și HG 890/2005 referitoare la procedura administrativă de validare.
A arătat că, în speță, reclamanta, în calitate de moștenitoare testamentară a defunctei A. E. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,85 ha teren în discuție în temeiul Legii nr. 169/1997, iar prin hotărârea nr. 772/2008 a Comisiei Județene Suceava cererea respectivă a fost respinsă cu motivarea că pentru terenul solicitat a fost emis anterior titlul de proprietate nr. 565/1994 în favoarea moștenitorilor care au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în termenul prevăzut de Legea nr. 18/1991.
Împotriva hotărârii sus menționate reclamanta a formulat plângere în condițiile art. 53 din Legea nr. 18/1991, iar prin sentința civilă nr. 4996/2009 a Judecătoriei Suceava plângerea a fost respinsă ca nefondată cu motivarea că cererea de reconstituire formulată de reclamantă în condițiile Legii nr. 169/1997 nu poate aduce în nici un fel atingere titlului de proprietate legal emis anterior, că nu s-a făcut dovada faptului că terenul în litigiu ar fi fost proprietatea exclusivă a defunctei A. E. (așa cum s-a susținut și în prezenta cauză) și nici dovada faptului că reclamanta poate beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate ca moștenitoare a defunctului A. G..
Prin urmare, prin sentința sus menționată s-a stabilit cu putere de lucru judecat că reclamanta nu este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu, așa încât, în considerarea statuărilor din această sentință, precum și în considerarea faptului că reclamanta nu a obținut validarea cererii sale de reconstituire, cererea de înscriere pe titlul de proprietate nr. 565/1994 apare ca fiind vădit nefondată.
Prin sentința civilă nr. 3300 din data de 22 mai 2013, Judecătoria Suceava a respins acțiunea civilă având ca obiect „fond funciar” formulată de reclamanta M. R., în contradictoriu cu pârâtele C. L. de fond funciar Șcheia, C. Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, A. M., A. A. S., A. V., A. E., A. V., M. A., B. M., D. V. și M. K. E. S., ca nefondată și a obligat pe reclamantă să plătească pârâtei M. K. E. S. cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin titlul de proprietate nr.567/23.11.1994 (f.5) emis de secund-pârâtă în temeiul Legii nr.18/1991, s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la suprafața totală de 8500 m.p. teren situat pe raza satului Sf. I., ., în favoarea numiților A. G., A. I., Satuha Rahila și C. M., în calitate de moștenitori ai defuncților A. A. și A. E..
Reclamanta M. R. a contestat titlul de proprietate menționat solicitând modificarea lui în sensul includerii sale alături de ceilalți moștenitori, invocând în acest sens testamentul autentificat sub nr.5865/13.12.1974 (fila 8) prin care A. E. a instituit-o legatar universal.
După cum a rezultat din documentația care a stat la baza emiterii titlului de proprietate contestat (filele 53-56) în termenul prev. de art. 9 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile rămase după cei doi defuncți, au făcut doar cei patru moștenitori pe numele cărora a fost emisă mai întâi adeverința de proprietate nr. 3449/17.09.1991 care a stat la baza emiterii titlului de proprietate în discuție (f.6 dosar).
Or, din analiza înscrisurilor doveditoare atașate de reclamantă cererii de chemare în judecată, a rezultat că aceasta este fiica defunctului A. G., care apare înscris în calitate de moștenitor al foștilor proprietari ai suprafeței de 8500 m.p. teren evidențiată în titlu, dar care, în calitate de legatară universală a defunctei A. E. nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate decât ulterior în baza Legii nr. 169/1997 de modificare și completare a Legii nr.18/1991, după emiterea titlului de proprietate contestat.
Astfel, prin Hotărârea nr.772/2008 a Comisiei Județene Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cererea reclamantei M. R. a fost respinsă cu motivarea că pentru terenul în suprafață de 8500 m.p. a fost emis între timp titlul de proprietate nr. 565/1994 în favoarea moștenitorilor care au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate încă din anul 1991.
Deși împotriva acestei hotărâri emisă de secund-pârâtă, reclamanta a formulat plângere în condițiile art. 53 din Legea nr. 18/1991 republicată, Judecătoria Suceava prin sentința civilă nr. 4996/2009 (filele 61-62) rămasă definitivă și irevocabilă, a respins plângerea ca nefondată, cu motivarea că reclamanta nu a făcut dovada faptului că terenul în litigiu ar fi fost proprietatea exclusivă a defunctei A. E. și nici dovada faptului că aceasta poate beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate ca moștenitoare a defunctului A. G..
Întrucât prin hotărârea judecătorească amintită, intrată în puterea de lucru judecat, s-a stabilit că reclamanta nu a fost îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile trecute în titlul de proprietate nr. 565/1994 contestat și văzând că aceasta nu a putut obține mai întâi validarea cererii formulate conform art. 8 și următoarele din Legea nr. 18/1991, instanța a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantei.
Deoarece reclamanta a căzut în pretenții, conform art. 274 Cod procedură civilă instanța a obligat-ă să plătească pârâtei M. K. E. S. cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamata prin care a arătat următoarele:
In fapt, prin cererea adresata instanței de fond, a solicitat, pe calea unei acțiuni de fond funciar, modificarea titlului de proprietate nr. 565/23.11.1994, emis pe numele bunicilor săi, defuncții A. A. si E., in sensul includerii sale in calitate de moștenitor testamentar, conform testamentului autentificat sub nr. 5865/ 13.12.1974 si a certificatului de moștenitor Nr. 407/977/10.05.1977, a tuturor bunurilor aparținând defunctei A. E..
Față de situația de fapt expusa in petitul acțiunii si fata de documentele anexate la dosarul cauzei, respectiv contractul si declarația tabulara din 05.08.1934 si a procurii speciale din 23.03.1954 (de la numita M. B., căsătorita D.), a considerat că a făcut dovada indubitabila ca terenurile incluse pe titlul de proprietate 565/23.11.1994 au constituit proprietatea exclusiva a bunicii sale vitrege, E., ea fiind proprietara acestora anterior căsătoriei sale cu bunicul său, căsătorie care a intervenit abia in anul 1959.
Faptul ca la data reconstituirii drepturilor de proprietate nu a formulat cerere in nume personal s-a datorat unor circumstanțe independente de voința sa, tatăl ei considerând la acel moment ca este moral ca moștenirea sa se împarta in mod egal si cu frații săi, renunțători dupa E., considerând in mod naiv ca nu vor exista divergente nici pe viitor in ceea ce privește situația terenurilor.
Cu toate acestea si in desconsiderarea calității sale de moștenitor testamentar si a celei de unica moștenitoare legala a bunicii ei E. (certificat de moștenitor nr. 407/977/10.05.1977 ), terenurile aparținând acesteia au fost incluse in titlul de proprietate nr. 565/23.11.1994, moștenitori ai defunctei fiind parații, renunțători la moștenirea după E..
Actualmente, in mod nelegal, titularii dreptului de proprietate asupra terenurilor proprietate exclusiva a bunicii sale sunt renunțătorii la moștenirea după aceasta, situație pe care a considerat-o complet in afara legii.
Simpla formalitate a necompletării unei cereri de reconstituire in termenul prevăzut de lege in acest sens si chiar respingerea cererii pe care a formulat-o in baza Legii 169/1997,(cu motivarea ca titlul de proprietate nu mai poate fi anulat decât de către instanta de judecata, certificatul de moștenitor dându-i posibilitatea de a-i înlătura pe ceilalți de la moștenire ), nu a putut eluda, in opinia sa, un istoric de carte funciara care o confirma, in mod categoric, ca proprietara a acestor terenuri si nici forța probanta a unui testament perfect valabil si neatacat sau a unui certificat de moștenitor notarial, in care actualii moștenitori figurează ca renunțători la succesiune.
La data formulării cererii de reconstituire aceste acte nu au fost luate in considerare, în mod voit sau din necunoștința de cauza, generându-se situația in care se află in prezent. Astfel, solicitând verilor săi, moștenitori după defuncții moștenitori ai autorilor A. si E., sa reglementeze situația juridica a unuia dintre terenurile înscrise in titlul in discuție, in sensul trecerii acestuia in proprietatea sa (a fost vorba despre gradina casei sale ), s-a lovit de refuzul categoric al acestora si de solicitarea unei sume foarte mari de bani, in schimbul acestui fapt.
Aceasta situație a determinat-o sa promoveze prezenta acțiune, in ideea ca, odată inclusa pe titlul de proprietate nr. 565/23.11.1994, va putea, ulterior, sa promoveze o acțiune de partaj, solicitând includerea in lotul său a suprafeței de teren de care este interesata, fiind de acord sa renunțe la celelalte suprafețe in beneficiul celorlalți moștenitori.
Pentru aceste motive, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate si, pe fond admiterea acțiunii.
In drept, a invocat disp. art. 304 pct. 9 C. Proc. Civ.
Pârâta M. K. E. S., deși legal citată, nu a formulat întâmpinare, însă prin apărătorul său prezent a dezbateri, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Ceilalți pârâți, deși legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Examinând recursul, întemeiat de parte pe dispozițiile art. 304 pct. 9 vechiul Cod de procedură civilă, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței civile atacate și a criticilor invocate, tribunalul reține următoarele:
Reclamanta-recurentă contestă titlul de proprietate nr. 567/1994 (f.5, judecătorie), solicitând includerea sa alături de ceilalți moștenitori.
Corect a reținut prima instanță că, în termenul prevăzut de art. 9 al. 3 Legea nr. 18/1991, cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile în litigiu au formulat doar moștenitorii înscriși pe titlul de proprietate. Această cerere de reconstituire a fost formulată la nivelul anului 1991.
Reclamanta recurentă a formulat cerere de reconstituire ulterior, în baza Legii 169/1997 așa cum arată și în memoriul de recurs.
Conform art. II din Legea nr. 169/1997 „Dispozițiile modificatoare sau de completare ori de abrogare ale prezentei legi nu aduc atingere în nici un fel titlurilor și altor acte de proprietate eliberate, cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, la data întocmirii lor”.
Prin hotărârea nr. 772/2008, a Comisiei județene de fond funciar Suceava, cererea reclamantei recurente a fost respinsă pentru motivele arătate mai sus.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a formulat plângere, conform art. 53 din Legea nr. 18/1991 respinsă prin sentința civilă nr. 4996/2009 a Judecătoriei Suceava (f.61-62, judecătorie), rămasă irevocabilă.
S-a reținut că reclamanta nu a făcut dovada faptului că terenul în litigiu ar fi fost proprietatea exclusivă a defunctei A. E. și nici dovada faptului că aceasta poate beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate ca moștenitoare a defunctului A. G..
Astfel, cu autoritate de lucru judecat, s-a stabilit că reclamanta nu este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile trecute în titlul de proprietate nr. 567/1994.
Efectul pozitiv al autorități de lucru judecat constă pentru partea care a câștigat, în posibilitatea de a invoca dreptul său într-un litigiu ulterior.
Efectul negativ al autorității de lucru judecat constă, pentru partea care a pierdut, în imposibilitatea de a invoca dreptul său ulterior.
Autoritatea de lucru judecat constituie o componentă a principiului securității raporturilor juridice, fiind evidențiat și în jurisprudența CEDO (cauzele A. contra României și A. contra României ).
Corect a reținut prima instanță că reclamanta solicită includerea pe titlul de proprietate, fără a obține, mai întâi, validarea dreptului de proprietate. Practic, se încearcă a se eluda procedura de reconstituire, ceea ce nu este permis, titlul de proprietate trebuind să coincidă cu reconstituirea dreptului de proprietate.
Recurenta invocă o . înscrisuri pentru a dovedi proprietatea exclusivă a autoarei sale. Aceasta a fost înlăturată în litigiul anterior și deci, nu poate fi repusă în discuție, pentru respectarea autorității de lucru judecat.
Recurenta recunoaște că nu a formulat cerere de reconstituire o dată cu moștenitorii înscriși pe titlu, motivele acestei situații nefiind relevante, față de cele statuate în litigiul anterior.
Recurenta contestă dreptul moștenitorilor înscriși pe titlu, însă aceste critici nu pot fi reținute, cât timp aceasta nu este îndreptățită la proprietatea terenurilor, neavând practic un interes juridic în a contesta dreptul celorlalți.
Se mai invocă acte de proprietate și alte înscrisuri pentru dovedirea dreptului său de proprietate, care nu pot fi reținute, pentru respectarea autorității de lucru judecat.
Recurenta critică modul de soluționare a cererii sale de reconstituire. Asemenea critici pot fi valorificate doar prin exercitarea căilor legale de atac, în litigiul anterior, nu pe calea unei acțiuni ulterioare.
În consecință, în baza art. 312 al. 1 vechiul Cod de procedură civilă, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 274 vechiul Cod de procedură civilă, față de căderea în pretenții, va obliga recurenta la plata către intimata M. K. E. S. a sumei de 500 lei, reprezentând onorariu avocațial.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de către reclamanta M. R., domiciliată în Suceava, ., ., . civile nr. 3300 din data de 22 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, intimați fiind pârâții C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. L. pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 Șcheia, A. M., domiciiată în .. 174, ., A. A. S., domiciliat în .. Șcheia, jud. Suceava, A. V., domiciliată în Suceava, ., ., ., domiciliată în .. Șcheia, jud. Suceava, A. V., domiciliat în Suceava, ., ., ., B. M., D. V. și M. K. E. S., domiciliați în .. Șcheia, jud. Suceava.
Obligă recurenta la plata către intimata M. K. E. S. a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24.01.2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
L. A. A. I. M. V. O. D.
Grefier,
S. A.-M.
Red. A.I.M.
Judecător fond F. M.
Tehnored. S.A.M.
2 ex./10.02.2014
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 58/2014. Tribunalul SUCEAVA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 761/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
