Reziliere contract. Decizia nr. 129/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 129/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 12-06-2014 în dosarul nr. 2331/86/2014
Dosar nr._ - contestație în anulare -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 129
Ședința publică din data de 12 IUNIE 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: G. F. F.
JUDECĂTOR: C. M. N.
JUDECĂTOR: T. M.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul B. C., domiciliat în mun. S., ..18, județul S. împotriva deciziei civile nr. 2150 din data de 08 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul S. - Secția Civilă în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul M. S., reprezentat prin Primar I. L., cu sediul în mun. S., ..5 A, județul S..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul asistat de avocat U. R., lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că la prezenta cauză a fost atașat dosarul nr._ în care s-a pronunțat decizia civilă a cărei contestație în anulare se solicită.
Avocat U. R. depune la dosar timbrul judiciar în valoare de 0,3 lei aferent contestației în anulare promovate.
Instanța ia act de achitarea în integralitatea sa a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferente contestației în anulare promovate, constată cauza legal timbrată și dispune anularea acestora, după care, constată că prin contestația formulată s-au invocat temeiurile noului cod de procedură civilă, sens în care solicită apărătorului ales al contestatorului să precizeze temeiul legal.
Avocat U. R. precizează că de fapt în cauză este aplicabil vechiul cod de procedură civilă, fiind vorba probabil de o eroare în redactarea de către clientul său a contestației promovate.
Față de această împrejurare solicită instanței a constata că prezenta contestație în anulare est formulată în baza disp. art.318 teza I Cod Procedură Civilă.
Instanța văzând că nu mai sunt alte cereri, probe de solicitat sau excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbaterea cauzei în fond.
Avocat U. R. pentru contestatorul B. C. solicită admiterea contestației în anulare, în conformitate cu disp. art.318 Cod Procedură Civilă, motivat de faptul că din punctul său d vedere s-a comis o eroare materială întrucât recursul promovat a fost respins însă s-a menținut capătul de cerere cu privire la evacuarea pârâtului din imobil.
Este de reținut faptul că la acea dată contractul de închiriere nu mai era în vigoare, iar intimatul nu era și nu a fost niciodată proprietara acelui imobil.
În consecință, apreciind contestația în anulare fondată, solicită admiterea acesteia, anularea deciziei civile pronunțate de Tribunalul S. și rejudecând, să se admită recursul promovat de contestator cu consecința respingerii cererii de evacuare din imobil.
Insistă asupra faptului că B. C. nu are surse de venit și nici posibilitatea de a locui în altă parte. Fără cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei S. sub nr._ din data de 24.09.2012, reclamantul municipiul S. - prin primar I. L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B. C. rezilierea contractului de închiriere nr. 1816/19.05.2009 încheiat între M. S. și pârât, obligarea pârâtului la plata sumei de 1296 lei reprezentând chirie restantă și 1296 lei majorări de întârziere pentru perioada 04._, evacuarea pârâtului din spațiul locativ situat la adresa mai sus menționată și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat că între părți a fost încheiat Contractul de închiriere nr. 1816/19.05.2009 având ca obiect spațiul locativ compus din 2 camere de locuit în suprafață totală de 33,75 m.p. situat la adresa menționată mai sus.
A menționat reclamantul că durata contractului de închiriere consemnată în contract este de 5 ani, cu începere de la data de 8.04.2009 și până la data de 8.04.2014.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile legii 114/1996, art. 1831 Cod civil.
În temeiul art. 242 Cod procedură civilă, reclamantul a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților.
Legal citat, pârâtul B. C. a depus la dosar întâmpinare prin care a arătat că în cauză este dată excepția netimbrării tuturor capetelor de cerere, să se constate că este dată în cauză excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, să se constate că este dată excepția inadmisibilității acțiunii și pe fondul cauzei, respingerea acțiunii, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată (f.24).
Prin sentința civilă nr. 2890 din 23 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și a inadmisibilității acțiunii invocate de pârât, a admis acțiunea formulată de reclamant, a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. 1816/19.05.2009 încheiat între părți; a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 1296 lei reprezentând chirie restantă și suma de 1296 lei reprezentând majorări de întârziere aferente perioadei aprilie 2010 – iunie 2012 și a dispus evacuarea pârâtului din imobilul ce a făcut obiectul contractului de închiriere nr. 1816/19.05.2009.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește lipsei calității procesuale active a reclamantei, precum și excepția inadmisibilității acțiunii, invocate de pârât, acestea vor fi respinse ca nefondate, în condițiile în care în baza contractului de închiriere nr. 1816/19.05.2009 reclamanta are calitatea de locator, iar pârâtul are calitatea de locatar, acțiunea este una în răspundere contractuală și nu există temei legal pentru a interzice accesul la justiție al locatarului în valorificarea drepturilor izvorând din contract.
Cauzele prevăzute de lege ca atrăgând nulitatea absolută a unui act juridic sunt următoarele: încălcarea regulilor privind capacitatea civilă a persoanelor, lipsa totală a consimțământului, nevalabilitatea obiectului actului juridic civil, lipsa cauzei ori cauza ilicită sau imorală, nerespectarea formei cerută "ad validitatem", încălcarea ordinii publice, frauda legii. Acestea trebuie să existe la momentul încheierii actului juridic.
Pârâtul susține, că lipsa titlului de proprietate al locatorului, reprezintă o cauză de nulitate absolută a Contractului de închiriere nr. 1816/19.05.2009, și în consecință susține respingerea acțiunii.
Analizându-se cauzele care atrag nulitatea absolută a unui act juridic civil, mai sus arătate, se constată că lipsa titlului de proprietate al locatorului nu este o astfel de cauză.
Conform art. 1411 cod civil 1864 locațiunea este un contract prin care o persoană, numită locator pune la dispoziția altei persoane, numită locatar folosința temporară asupra unui bun, în schimbul unei sume de bani numită chirie.
În principiu, locațiunea este un act de administrare, astfel că nu se cere imperativ ca locatorul să fie proprietarul bunului închiriat.
Necontestat de părți este situația de fapt a preluării de către reclamant, de la fosta E.G.C.L., prin intermediul R.A.U.C.L. și A.C.E.T. S. a imobilelor ce a constituit fondul locativ de stat, între care și imobilul în cauză, reclamanta acționând ca un administrator al acesteia, din anul 1987 și până în prezent, inițial mama pârâtului, actual, pârâtul însuși semnând, în calitate de locatari contracte de închiriere cu reclamanta, în calitate de locator.
Potrivit art. 129 alin. 6.pr.civ.:" în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii dedus judecății".
Raportat la cauza de nulitate invocată, respectiv lipsa calității de proprietar a spațiului închiriat, instanța, pentru argumentele mai sus prezentată, a constatat că aceasta nu este dată, astfel că excepția nulității actului, invocată ca apărare de pârât nu va fi primită.
În perioada 19.05.2009 (data încheierii contractului 1816/2009) – martie 2010 pârâtul a achitat chiria lunară de 48 lei, ulterior refuzând a face plata, conform evidenței depuse la fila 29 dosar, acumulându-se astfel un debit pentru perioada 04.2010 – 06.2012 de 1296 lei, și majorări de întârziere, în limita acestui debit de 1296 lei (fila 29 dosar).
Pentru nerespectarea clauzei contractuale referitoare la plata chiriei, sancțiunea prevăzută este rezilierea contractului și evacuarea chiriașului.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul B. C., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurentul a reiterat susținerile privind nulitatea contractului de închiriere determinată de lipsa capacității civile a reclamantei de a încheia contractul, câtă vreme nu era proprietara imobilelor, de lipsa consimțământului recurentului la încheierea contractului, câtă vreme s-a aflat în eroare cu privire la proprietar, de lipsa obiectului, de cauza ilicită și imorală, cât timp scopul pentru care a fost încheiat contractul a fost ca reclamanta să dispună de aceste imobile pentru a obține venituri necuvenite și de încheierea contractului cu frauda legii, având în vedere că reclamantul știa că nu este proprietara imobilului.
A mai arătat recurentul că apreciind asupra valabilității contractului, instanța a închis practic calea unei acțiuni separate pentru constatarea nulității contractului și, arătând că locațiunea ar fi un act de administrare care nu impune calitatea de proprietar al imobilelor închiriate, instanța a deviat de la principiile de bază ale dreptului, potrivit cărora poți dispune de un bun numai dacă ești proprietar sau îl administrezi în mod legal.
La termenul de astăzi, recurentul, prin apărător, a solicitat suspendarea judecării cauzei până la soluționarea acțiunii având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de închiriere, acțiune înregistrată pe rolul Judecătoriei S. la data de 20.06.2013.
Prin decizia civilă nr. 2150 din data de 08 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul S. - Secția Civilă în dosar nr._ , s-a respins cererea de suspendare ca nefondată și s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul B. C., domiciliat în S., .. 18, județul S. împotriva sentinței civile nr. 2090 din 23.04.2013 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._, intimat fiind reclamantul M. S., prin primar.
Cheltuielile pentru care recurentul a beneficiat de ajutor public judiciar în sumă de 376,5 lei rămân în sarcina statului
Pentru a decide astfel, examinând cererea de suspendare, tribunalul a constatat că acțiunea în constatarea nulității contractului de închiriere nu constituie o chestiune prejudicială, aceasta întrucât prezenta acțiune vizează plata chiriei pentru perioada anterioară iar în măsura constatării nulității contractului, părțile urmează a fi repuse în situația anterioară.
Așa fiind, tribunalul, a respins cererea de suspendare ca nefondată.
Pe fondul cauzei, examinând motivele invocate, tribunalul a constatat că recursul este nefondat.
Astfel, în condițiile în care contractul de închiriere nu a fost desființat, în mod corect prima instanță a apreciat că pârâtul este obligat să respecte clauzele contractuale, refuzul pârâtului de a achita chirie pe motiv că reclamanta nu este proprietara imobilului fiind nejustificat.
În consecință, constatând legală hotărârea primei instanțe, tribunalul, în baza art. 312 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
Conform art. 19 al. 1 din OUG 51/2008 cheltuielile pentru care recurentul a beneficiat de ajutor public judiciar în sumă de 376,5 lei au rămas în sarcina statului.
Prin cererea adresată Tribunalului S. la data de 13.03.2014 contestatorul B. C. a formulat contestație în anulare solicitând desființarea deciziei civile nr. 2150 din data de 08 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul S. - Secția Civilă în dosar nr._ .
În motivare, a arătat că hotărârea a fost dată cu comiterea unei erori materiale în sensul că s-a dispus evacuarea sa dintr-o locuință pe care o folosește de peste 60 de ani în baza unui contract de închiriere care, la data judecării fondului nu mai era valabil, iar Primăria S. nu era proprietara acesteia.
Verificând contestația în anulare, tribunalul constată că este nefondată.
Astfel, pentru a fi admisă contestația în anulare îndreptată împotriva unei decizii pronunțate de o instanță de recurs, este necesar ca eroarea materială gravă, invocată de o parte, să privească o problemă de procedură.
Prin urmare, greșelile instanței de recurs trebuie să fie greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor sau de interpretare a dispozițiilor legale.
Ori, în cauză, petentul a invocat chestiuni de fond care au determinat soluția de evacuare.
Așadar, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.318 Cod Procedură Civilă, tribunalul va respinge contestația în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul B. C., domiciliat în mun. S., ..18, județul S. împotriva deciziei civile nr. 2150 din data de 08 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul S. - Secția Civilă în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul M. S., reprezentat prin Primar I. L., cu sediul în mun. S., ..5 A, județul S., ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 IUNIE 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. F. C. M. T. M.
F. N.
GREFIER,
Ș. L.
G.
Red. T.M.
Jud. recurs D.D. + M.C. + T.M.
Tehnored. Ș.L.G.
Ex.2./04.07.2014.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 59/2014. Tribunalul SUCEAVA | Servitute. Decizia nr. 571/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
