Servitute. Decizia nr. 1111/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1111/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 14-11-2014 în dosarul nr. 837/206/2013
Dosar nr._ servitute
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1111/2014
Ședința publică de la 14 Noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE G. D.
Judecător L. A.
Grefier L. A.
Pe rol judecarea apelului declarat de către apelanții pârâți U. S.-..275, jud Suceava și M. D.-comuna M. Sulița, . Suceava împotriva sentinței civile nr.399/08.04.2014 de către Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în contradictoriu cu intimații reclamanți G. V. și G. C. R. ambii domiciliați în ..441, jud Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei se prezintă apelanta pârâtă asistată de av U. I. ( acesta reprezentând și pe apelantul pârât lipsă) lipsă fiind celelalte părți..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care av. U. I. arată că este de acord cu lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a se prezenta și reprezentanta intimaților reclamanți.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei se prezintă apelanta pârâtă asistată de av U. I. ( acesta reprezentând și pe apelantul pârât lipsă) și av. subst C. I., în substituirea av titular Soleru C. L. pentru intimații reclamanți, lipsă fiind celelalte părți.
În temeiul art.482 raportat la art.244 alin.1 Noul Cod de procedură civilă, nemaifiind alte cereri, instanța constată cercetarea procesului încheiată și, în baza art.392 Noul Cod de procedură civilă deschide dezbaterile acordând cuvântul asupra fondului cauzei.
Av U. I. solicită admiterea apelului, schimbarea variantei de servitute de trecere, arătând că proprietatea reclamanților are caracteristica unui loc înfundat, expertul propunând două variante. În varianta I, admisă de instanța de fond nu există un drum practicabil, fiind afectate două fonduri aservite, în plus fiind necesare două lucrări și anume, un pod peste râul M. și o rampă de acces la drum național. Mai mult există o pantă care nu are 15 grade ci mai mult, aproximativ 45 de grade care nu poate fi practicată ca și cale de acces astfel cum există în prezent ci doar dacă se aduc buldozere pentru a o amenaja. În plus terenul este mlăștinos. Pe de altă parte, în cealaltă variantă, este afectat doar un fond aservit, fiind perpendicular pe un drum existent deja. Este vorba de un drum practicat de către persoanele care locuiesc efectiv acolo, fiind un nonsens să permită trecerea a 7 vecini însă nu și a reclamanților. Inconvenientul este panta de ieșire la drum are este abruptă și s-a pus problema unor eventuale accidente însă acest risc este valabil pentru majoritatea gospodăriilor. Primăria prin adresă a promis că va atenua panta plus că este în evidența Primăriei ca și drum. Problema se pune în sensul dacă este vorba de un drum public sau nu, în accepțiunea ordonanței 195/2002.Apelanții pârâți nu pot accepta o variantă care ar aduce pagube materiale mult mai mari, drumul respectiv fiind deja amenajat, practicat. Totodată arată că expertul a stabilit dimensiunile drumului care însă este mult mai lung dar nu în raport de terenul aservit a lui U. S.. De altfel în acțiune se motivează doar transportul fânului. Astfel, solicită admiterea apelului și adoptarea variantei propuse de apelanții pârâți și anume varianta nr.III și nu varianta I, chiar dacă nu sunt introduse în cauză celelalte persoane, apelul fiind întemeiat, cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o înmânează instanței.
Av. subst C. I. solicită respingerea apelului și menținerea soluției instanței de fond ca fiind temeinică și legală., prima instanță optând pentru varianta cea mai fericită și anume varianta I. Aceasta este cea mai scurtă și convenabilă, se impun într-adevăr lucrări de amenajare însă reclamanții sunt de acord să amenajeze terenul pe cheltuiala lor, plus că ar putea fi folosit astfel și de alte persoane. Varianta a III-a se răsfrânge pe proprietatea altor persoane care nu au fost chemate în judecată, nefiind astfel legal de adoptat această variantă. Astfel, varianta propusă de expert și reținută de instanța de fond este cea mai oportună având o lungime de 239,67 m, o lățime de 3 m și 719 mp total. De asemenea solicită cheltuieli de judecată în măsura în care s-a făcut dovada acestora.
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea introdusă în fața acestei instanțe și înregistrată la 29 martie 2013, reclamanții G. V. și G. C.-R. i-au chemat în judecată pe pârâții: U. S. și M. D., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate existența unei căi de acces la drumul comunal ce traversează terenul proprietatea pârâților, cu obligarea acestora să le permită accesul pe acest drum, respectându-le un drept de servitute de trecere permanent cu piciorul, cât și cu autovehiculele pe acest drum și să fie înscris acest drept în cartea funciară.
În motivarea acțiunii lor, reclamanții au arătat următoarele:
În ceea ce-i privește pe ei, au cumpărat, în timpul căsătoriei, de la vânzătoarea F. L., suprafața de 3.808 m.p. teren curți și construcții, cât și fânaț, identic cu parcelele 1 CC de 871 m.p., și respectiv 2 F de 2937 m.p., înscrise în CF 30.091 M. Sulița, prin contractul de vânzare cumpărare aut. sub nr. 2719 din 14.11.2012 emis de BNP R. G. R..
S-a mai susținut că vânzătoarea dobândise dreptul de proprietate asupra acestor imobile, prin moștenire și partaj voluntar după părinții ei Jecalo D. și Axenia, în baza sentinței civile nr.1358 din 29 septembrie 2009 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.
În același timp, reclamanții au susținut că inițial vânzătoarea a arendat terenul pârâtului M. D., după care i l-a vândut lor.
Totodată reclamanții au susținut că în momentul în care au cumpărat terenul împreună cu construcțiile ce se aflau pe el, vânzătoarea le-a predat posesia și i-a asigurat că au calea de acces la drumul public peste terenul pârâților, cale pe care și ei au folosit-o.
Tot astfel, ei au susținut că această cale de acces a fost practicată de-a lungul timpului atât cu piciorul cât și cu atelajele, atât de vânzătoare cât și de părinții săi, fără ca pârâții să se fi opus vreodată.
În schimb, începând cu luna decembrie 2012, pârâții nu le mai permit lor – reclamanților, să folosească acea cale de acces la terenul lor și fiind singura posibilitate de a ieși la drumul public și sunt grav prejudiciați în ceea cei privește modalitatea de folosire a imobilelor pe care le dețin.
Pentru aceste considerente au arătat că au fost nevoiți să promoveze prezenta acțiune.
Motivarea în drept.
Acțiunea a fost motivată în drept pe disp.art.576, 616 și 622 din codul civil anterior, precum și pe prevederile art.617, 618, 619 și 620 din Noul Cod Civil.
În acest sens s-au depus la dosar în copie: cărțile de identitate, contract de vânzare cumpărare aut. sub nr. 2719 din 14.11.2012 emis de BNP R. G. R., sentința civilă nr.1358 din 29 septembrie 2009 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, adeverința nr.217 din 24ianuarie 2013 emisă de Primăria . nr._ din 15 noiembrie 2012 a BCPI C-lung.Mold., prin care au fost înscriși cu dreptul de proprietate în devălmășie, extras CF nr.30.089 a ., plan de situație, tabelul de mișcare parcelară și plan de încadrare în zonă, întocmite de C. C. la 12 noiembrie 2009.
Poziția procesuală a pârâților.
Prin întâmpinările depuse la dosar ( fila 43-44 ) pârâții au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, invocând următoarele aspecte:
- dispozițiile Codului civil anterior nu sunt aplicabile în speță și într-adevăr proprietatea reclamanților este lipsită de acces la calea publică, în sensul prev. art. 617 alin. 1 și 2 din Codul civil;
- ea – pârâta U. S. este de acord cu traseul de trecere la calea publică peste terenul ei, pe aliniamentul C-D ( reprezentată de schița pe care a anexat-o) pe distanța de aproximativ 90 m.l. însă nu pe tot timpul anului și cu autovehicule ci doar în perioada 01 octombrie – 1 martie când nu există vegetație și doar cu piciorul și atelajele;
- în mod eronat reclamanții solicită să se constate existența căi de acces câtă vreme între părți nu a existat vreo înțelegere în acest sens, motiv pentru care se impune crearea unei astfel de servituți;
- traseul pe care ea – pârâta l-a indicat presupune trecerea reclamanților doar peste un singur fond aservit 8 din cele două indicate în acțiune ) și s-ar aduce astfel prejudicii minime dreptului de proprietate fondurilor care au acces la calea publică, cât și a fondului aservit, această cale conducând la concluzia că nu ar mai fi necesar ca reclamanții să treacă prin mijlocul gospodăriei pârâtului M. D. ( printre casă și grajd ).
În acest sens, pârâții au depus la dosar o schiță orientativă privind cele două trasee, respectiv cel solicitat de reclamanți ( A-B ) și cel propus de pârâți ( C-D ), copia sentinței nr. 1036 din 23 mai 1992 ( dosar nr.2002/1990 a Judecătoriei C-lung.Mold. ), copiile interogatoriul reclamantului Serafeșcu T. și Serafeșcu P. din acel dosar, copie plan de situație întocmit de ing. C. în acel dosar privind variantele de lotizare, cât și adresa 3697 din 27.11.2013 emisă de Primăria .>
Probe.
În afară de actele depuse de părți la dosar ( și de care s-a făcut vorbire mai sus), instanța a efectuat o cercetare locală ( a se vedea procesul verbal din 11 septembrie 2013 aflat la fila 75 dosar cu schițele anexate filele 76 – 77 ), au fost audiați martorii R. A., de 82 de ani ( fila 79-80) și R. P., de 67 ani ( fila 81 dosar ), la solicitarea reclamanților și la solicitarea părților s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză ce a fost întocmit de inginer S. I.( fila 88-93 dosar ) cu planuri de situație anexate ( fila 94-100 dosar ), cu o completare ( fila 163-175 dosar ) și planuri de situație anexate ( fila 168-173 dosar ).
Situația reținută de instanță.
Potrivit contractului de vânzare cumpărare aut. sub nr. 2719 din 14.11.2012 emis de BNP R. G. R., reclamanții au achiziționat de la F. L., suprafața de 3.808 m.p. teren, identic cu parcelele 1 CC de 871 m.p., și respectiv 2 F de 2.937 m.p., și cu care s-au înscris în CF 30.089 M. Sulița.
Martorii audiați în cauză, au relatat că l-au cunoscut pe Jecalo D. ( proprietarul inițial al terenului folosit de reclamanți ) și prin urmare, au susținut că acesta venea cu animalele toamna și pleca primăvara de pe terenul său, iar trecerea la calea publică era, prin pârâu ( vad ), peste terenul care în prezent în folosesc pârâții.
În același timp, ei au susținut că după decesul lui Jecalo D., terenul i-a rămas fiicei sale, F. L. care, de asemenea, trecerea prin același loc, cu mențiunea că soțul acesteia, venea împreună cu alte persoane la recoltatul fânului cu mașina și trecea tot pe acolo și că niciodată nu au fost discuții în legătură cu modalitate de folosite a căi de acces, dat fiind că părțile ( ce foloseau acele trupuri de teren ) erau rude.
În legătură cu ce-a de-a doua cale de acces pe care pârâții au propus-o, martorii au susținut că aceasta nu a fost folosită niciodată de persoanele menționate mai sus.
Tot astfel, martorii au declarat că vechii proprietari ai terenului deținuți de reclamanți, foloseau un drum pe terenul în pantă, în serpentină.
De asemenea, ei au mai susținut că după ce Jecalo D. a murit, fiica și ginerele acestuia nu a mai folosit terenul și l-au arendat, iar persoanele ce-l foloseau, transportau fânul, cu faetoanele, tot prin același loc.
Martorul R. P., a susținut că personal a transportat fân și lemne pe traseul indicați de reclamanți, anterior vânzării terenului către aceștia.
Din concluziile raportului de expertiză, se desprind următoarele aspecte:
- terenul cumpărat de reclamanți este „ loc înfundat” în accepțiunea dispozițiunilor legale;
- calea de acces utilizată de vânzătoarea F. L., a fost și este utilizată și în prezent de ceilalți locuitori care au proprietăți pe versantul drept al râului M., dar și de copii care merg la școală, fiind calea cea mai scurtă, însă trecerea se face doar cu piciorul;
- varianta I a servituții de trecere este cea mai scurtă și mai puțin păgubitoare, având o lungime de 239,67 m și o lățime de 3 m, ocupând o suprafață totală de 719,02 m.p. și trece doar prin două proprietăți, respectiv cele ale pârâților și ea urmărește, în mare parte, drumul de acces practicat de F. L. și ocolește grajdul pârâtului;
- varianta II este mai lungă decât prima, urmărește în mare parte drumul de acces practicat de F. L. și ocolește gospodăria pârâtului M. D., trece tot prin cele două proprietăți ale pârâtului, având o suprafață totală de 799,25 m.p. ( 266,42 m. lungime x 3 m lățime ), în timp ce,
- varianta III propusă de pârâți are o lungime de 1179,09 m.p. ( 626,26 m. lungime x 3 m. lățime ), trece prin mai multe proprietăți, drumul nu este amenajat pentru a se putea trece în orice perioadă din an, iar după traversarea podului drumul prezintă o pantă de 20% pe o lungime de circa 40 metri, iar proprietarii drumului ( care nu sunt părți în proces ) nu-i permit reclamanților să-l folosească, întrucât nici vânzătoarea F. L. nu a utilizat vreodată acest drum.
Soluția instanței.
Prin sentința civilă nr.399/08.04.2014 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, prima instanță a admis acțiunea și în consecință:
a) A stabilit în favoarea reclamanților: G. V. și G. C. R. o servitute de trecere permanent, cu piciorul, cu atelajele și cu autovehiculele, pe tot timpul anului, conform raportului de expertiză ( fila 88 – 93 ) și a completării la raportul de expertiză ( fila 163 - 165 ) în varianta 1 și materializată în anexa I ( fila 94 și respectiv 168 ) întocmite de expert S. I., pe o lungime de 239,67 m. și o lățime de 3 m. însumând o suprafață totală de 719,02 m.p., după cum urmează:
- peste terenul pârâtei U. S. pe traseul A A” B B” C C” însumând suprafața de 250,48 m.p. și colorat cu verde ( în planul de situație fila 168 dosar );
- peste albia Râului M. între punctele C C” D D” însumând suprafața de 40,70 m.p. și colorat cu portocaliu ( în planul de situație fila 168 dosar ) și
- peste terenul pârâtului M. D. pe traseul E E” F F” G G” însumând suprafața de 229,07 m.p. și colorat cu albastru ( în planul de situație fila 168 dosar ).
b) A dispus înscrierea acestui drept în registrul C.F..
A obligat pe pârâții: Urasche S. și M. D. să le plătească reclamanților suma de 2836,5 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiunilor art.616 din codul civil anterior „proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona”.
În același timp trebuie observat că în conformitate cu art.618 din același cod: „cu toate acestea trebuie a se alege trecerea prin locul ce ar pricinui o mai puțină pagubă a celui pe al cărui loc trecerea urmează a fi deschisă”.
Față de aceste aspecte varianta aleasă de instanță se impune.
Reclamanții și-au întemeiat acțiunea atât pe dispozițiile cuprinse în vechiul cod civil cât și în noul cod civil, însă potrivit art.59 din Legea 71/2011 „dispozițiile art.602 - 625 din codul civil nu se aplică situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia”, ceea ce explică aplicarea, în speță, a prevederilor cuprinse în codul civil anterior, ținând seama că situația juridică din prezenta cauză s-a născut sub imperiul acelui cod.
În temeiul art.20 din Legea 7/1996 privind publicitatea imobiliară a dispus înscrierea acestui drept, în registrul C.F.
Cheltuieli de judecată.
Față de varianta pentru care acțiunea a fost admisă și ținând seama că pârâții nu au fost de acord cu aceasta, ei au fost obligați să le plătească reclamanților suma de 2836,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, justificate cu: plata taxei de timbru și a timbrului judiciar (36,5 lei ), a onorariului de avocat ( 2.000 lei ) și parțial ( 800 lei pentru expertiză, pentru diferența de 2.100 lei fiind scutită prin încheierea din 04 decembrie 2013).
Conform art.453 alin.1 din codul de procedură civilă „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat să-i plătească acesteia cheltuieli de judecată”, iar potrivit art.451 alin.1 din același cod: „cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbru judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condiții art.330 alin.( 3 ), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile acuzate de necesitarea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului”.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții U. S. și M. D. .
În motivare au arătat că în condițiile in care cercetarea locala efectuata de către instanța de fond nu reflecta situația existenta din teren, de asemenea nici planșele topografice depuse de către reclamanți, cu ocazia depuneri concluziilor scrise care nu se refera decât la anumite segmente de drum si acelea doar din varianta III a raportului de expertiza, prezentând situația trunchiat, in situația in care planșele fotografice efectuate de către expert au fost executate iarna, chiar si planșele fotografice depuse alăturat de către apelanți, nefiind in măsura sa surprindă in totalitate particularitățile traseelor de trecere la calea publica, in discuție, au solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Cimpulung Moldovenesc, in vederea efectuării unei cercetări locale, in sensul disp. art. 345-347 cod procedura civila, mai ales a disp. art. 347 cod procedura civila, care nu au fost respectate, la fond, prin neconsemnarea susținerilor si obiectiunilor pe care le-au facut in teren, dar si prin nesemnarea procesului verbal de către cei care au fost prezenți la administrarea probei. Nu au inteles sa invoce acesta nulitate relativa a actului de procedura, la primul termen de judecata ce a urmat, pentru ca au mizat pe răspunsurile expertului topometru si pe capacitatea judecătorului de a discerne corect modalitățile de trecere.
In foto 1- ieșirea la calea publica reprezentata de drumul județean, este obturata de dale de beton, foto2-traseul este sub forma unei carări, in partea dreapta a cărării, in sensul de mers invers, fiind bahna (teren mlăștinos), la un moment dat cărarea traversează un podeț peste bahna, cu latime de sub 1 m, din leațuri,foto3-reprezintă canalele de scurgere a apei si panta de grad redus, foto4-podetu! cu latime de sub l m, cit si distanta pâna la apa Moldovei, foto5-iesirea de pe podeț si cărarea care se continua, foto6-aceea cărare doar, care urca in panta abrupta (panta care nici fotografic nu a putut fi reprezentata corect), foto7-cararea in panta, foto8-panta văzută din amonte( dar iarăți fără putință de a fi reprezentată corect), foto9-cararea si panta văzuta de la gardul reclamanților din amonte.
Cit privește foto 10 si foto 11, sunt reprezentate construcțiile degradate ale reclamanților, apoi celelalte foto-reprezinta traseul de la limita fondului dominant, peste terenul apelantei U. S.: până la drumul limitrof, drum care se continua până la drumul județean.
Însăși expertul topometru a menționat in lucrarea sa că:” accesul se făcea pe o cărare pe care se mergea doar cu piciorul si nu cu vehicule" (capitolul V, pct.2), ca „ traseul caii de acces practicat de către vinzatoarea reclamantei F. L. traversează o porțiune de teren in panta de cea. 15%" (care in fapt este mult mai mare, nu cunoasc ce sistem de măsurare a pantei a folosit expertul), iar panta este amplasata la coborârea dinspre proprietatea reclamantei pe terenul piritei, spre Riul M.”, de asemenea:" finul nu poate fi transportat pe puntea existenta si este necesară construirea unui pod pentru a fi transportat", „ in locul punții existente pe Râul M., nu a existat pod". „ riul este in formare",”la viituri se vor inunda albia majora a râului, iar orice pod in asemenea condiții poate fi inundat”.
Insasi martorii reclamanților (Rebeneiuc A.-î!îla79 si Reben P.~fila81) au evidențiat faptul ca trecerea in varianta 1 s-a făcut anterior către veche proprietara, prin vad, ca nu exista pod, iar finul nu era scos de pe teren-fiind consumat de animalele- care erau aduse pe fondul dominant.
In loc sa se confrunte cu bahna, vad abrupt, inundații care inunda albia majora a râului M., cit si un eventual pod, panta mare, aspecte care permit doar o trecere cu piciorul, fiind exclusa dupa cum a mai arătat o trecere cu atelajele sau autovehicolele-asa cum a dispus instanța de fond. reclamanții-intimați au posibilitatea de a traversa doar terenul lui U. S. din amonte, care constituie teren plan, apoi sa coboare la drumul județean- pe drumul existent (varianta III), folosit de cele 10 familii din zona.
Soluția subsidiara a schimbării soluției de fond, o motivează astfel:
In ceea ce privește traseul de trecere pe care il solicita reclamanții (varianta I sau varianta II, reprezentate in raportul de expertiza), solicita respingerea acțiunii, ca fiind nefondata, in condițiile in care U. S., este de acord cu trecerea reclamanților in varianta III din același raport de expertiza, asa cum a indicat si prin intâmpinare-doar pe perioada lipsei de vegetație (1 octombrie-1 martie), doar cu piciorul si atelajele.
Trecerea pe care o oferă pârâta U. S., peste terenul sau din amonte, îndeplinește condițiile prevăzute de dispozițiile ara 617 al 1 si al 2cod civil, anume, trecerea doar peste un singur fond aservit (din cele două indicate in acțiune), aducându-se astfel prejudicii minime dreptului de proprietate fondurilor care au acces la calea publica, cit si atingere minimă fondului aservit. La aceasta motivare se adaugă si faptul ca in varianta de trecere oferita, nu mai este necesar sa se treacă prin mijlocul gospodăriei pârâtului M. D., respectiv printre casa si grajdul acestuia, intre construcții fiind doar o distanta de aproximativ 8m.l.
Dupa cum se observa, se solicita a „se constata existenta caii ce acces ca si cum, ar fi vorba despre o intelegere intre ei, părțile sau o folosința continua din partea reclamanților, timp de 10 ani sau dobindirea prin uzucapiunea prevăzuta de eatre dispozițiile de carte funciara, a dreptului ce seni tute de trecere (in sensul disp. art. 619 cod civil si art. 756 cod civil). solicitare care nu este posibil a ti admisa (fata, cel puțin de motivarea furnizata prin acțiune, din care nu rezulta astfel de moduri de dobândire a servitutii de trecere de către reclamanți sau dobândirea de către vânzatoarea F. L. a acestei servituti de trecere, pentru a putea fi transmisa prin vânzare). Aceasta servitute de trecere se impune a fi stabilita in cadru acestui dosar si nu doar constatata existenta ei.
Atunci când s-a răspuns la obiectivul ce privește identificarea traseului practicat anterior de către reclamanții, expertul a evidențiat faptul ca este aceeași cale de acces practicata si de către vânzatoarea F. L. a D., pe acea cărare pe care se mergea doar cu piciorul, nu si cu vehicule, trecerea peste râul M. efectuându-se peste acea punte, constatata si de către instanța cu ocazia efectuării cercetării locale. In prezent, dupa edificarea de către piritul M. D. a construcției grajd (1992), calea de acces trece printre construcțiile casa si grajd, asa cum este reprezentat de către expert, in anexa nr. 1 la raport.
Apreciază ca reclamanții au contractat cu vânzatoarea F. L., fără a dobândi si cale de acces la drumul public, la proprietatea achiziționată, astfel incât, nu poate solicita mai mult decât a preluat de la vechiul proprietar situația creata fiind imputabila acestora. In aceste condiții, disp. art. 618, alin.2 cod civil, impun consimțământul proprietarului fondului care are acces la calea publica, iar cu privire la acest aspect, au arătat ca nu dau acest consimțământ de trecere, fiind vorba despre varianta I (unde este necesar consimtamintul piritului M. D.) sau varianta II (unde este necesar consimtamintul piritei U. S.).
Ambele variante I si II, au deficienta pantei de 15 grade, iar expertul a concluzionat ca fânul nu poate fi transportat pe puntea existenta, fiind accesa construcția unui pod, care nu a mai existat pâna in prezent, datorita viiturilor oare pot inunda albia majora a râului M., datorita vitezei mari a apei.
Trecerea utilizata de vechiul proprietar-F. L.. este practicata și de alți locuitori care au proprietăți pe versantul drept al râului M., de către copii acestora, însă trecerea lor se efectuează doar cu piciorul.
Raportat la pretențiile de trecere ale reclamanților -varianta I sau II, acestea nu pot fi realizate in condițiile in care trecerea se face in panta de 15 grade ( în ceea ce-i privește apreciază că panta in cauza obstructioneaza orice fel de trecere, chiar si cu atelajele, fără a mai putea fi vorba despre autovehicule), se practica trecerea doar peste acea punte, unde accesul este posibil doar cu piciorul.
Dacă este vorba despre trecerea cu atelaje și autovehicule, pentru transportul fânului, atunci aceasta este posibilă doar pe drumul existent în varianta III, propusa de catre pirita U. S., chiar daca a cest traseu prezintă inconvenientul chemării in judecata si a altor persoane in calitate de pârâte.
Acțiunea prezenta, cu condițiile de trecere menționate in acțiune, nu poate fi admisa, chiar daca proprietatea reclamanților reprezintă loc înfundat in sensul legii, pentru considerente mai sus aratate-deficientele sau chiar imposibilitatea obiectiva de trecere cu atelaje sau autovehicule, lipsa consimțământului pârâților, la trecerea in cele doua varianie-I si II.
Daca este vorba despre un loc înfundat, atunci exista in varinata III, cu consimtamântul piritei U. S., pentru terenul proprietatea acesteia din amonte, cu existenta drumului de la marginea proprietarii lui U. S., care ajunge pina la podul ce face accesul la drumul județean, pod ce este rezistent, construit de catre locuitorii care utilizează si drumul in discuție, cu acordul si ajutorul Primăriei Comunei M. Sulița, care poate fi întreținut in aceleași condiții. Singura problema a reclamanților se refera la chemarea in judecata a persoanelor care sunt proprietare pe porțiunile din acest drum, pentru a le fi opozabila soluția pronunțata, iar servitutea de trecere sa poată fi intabulata, insa acesta posibilitate procesuala necesita formularea unei acțiuni distincte.
Pe drumul in cauza, expertul a constatat urme de cauciucuri, drept dovada ca acest drum este folosit pentru transport de catre acei proprietari din zona (punctul 5 din expertiza, obiectiv formulat de catre pirita U. S.), cu atelaje, iar pentru accesul cu autovehicule, este necesara pietruirea lui. Acest drum, face posibila deplasarea a 10 familii din zona, la drumul județean, drum pe care acești locuitori isi transporta fânul de la domiciliu, la drumul județean sau din alte locuri, peste acel pod si mai apoi, până la domiciliile lor, ceea ce demonstrează ca drumul exista, are un caracter public si este eficient.
Un ultim aspect ii reprezintă existenta unor litigii privind trecerea din zona, care a fost rezolvata, utilizindu-se același drum in discuție {raspuns la pct 2. la obiectivul piritei U. S.), care a fost apreciat de catre instante cu fiind ..drum public", cu toate ca el este un drum privat, dupa cum se evidențiază si în expertiza, susținerile piritilor fiind expuse in scris pentru termenul din 4 decembrie 2013, fiind dovedite cu înscrisurile depuse (existente la filele 134-143 dosar).
Intimații reclamanți au formulat întâmpinare ( filele 35-37 dosar) prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În apărare au arătat că sentința civilă nr. 399/8.04.2014 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc prin care le-a fost admisa acțiunea având ca obiect servitute de trecere pe traseul de drum din varianta 1, anexa 1 a raportului de expertiza topometrica intocmit de ing. S. I. in cauza, deplin legala si temeinica având in vedere ca ne aflam . loc înfundat de peste doi ani de zile, iar traseul de drum pe care l-am solicitat la instanța, propus si de expert, este cel mai scurt, mai convenabil si mai puțin păgubitor pentru parti, fiind calea de acces folosita anterior de vanzatoarea de la care am cumpărat imobilele F. L. precum si de tatăl sau Jecalo V., atat cu piciorul cat si cu atelajele de foarte mulți ani de zile . In prezent aceasta cale de acces este practicata doar cu piciorul de locuitorii si copiii din zona, care merg la scoală pe acest traseu de drum, iar parații nu mai permit accesul cu atelajele, precum rezulta din probatoriul testimonial administrat in cauza .
Este cea mai scurta si mai puțin păgubitoare cale de acces de lungime 239, 67 m, latime 3 m, ocupând o suprafața totala de 719 mp. Trece doar prin doua proprietăți ale paraților U. S. si Melniuc D., care nu s-a împotrivit in nici un mod in acest proces privind stabilirea acestei cai de acces ;
Permite trecerea prin vad, 12 m din albia râului, nefiind necesara edificarea unui pod pentru trecerea cu atelajele .
Prezintă un drum in panta de 15%, care nu este perpendicular pe curba de nivel ca in variant III ci formează doar o serpentina care ușurează traversarea atat la urcare cat si la coborâre. Se obligă să amenajeze in mod corespunzător si pe cheltuia proprie aceasta cale de acces pentru a putea fi practicata in mod corespunzător atat cu piciorul cat si cu atelajele in orice perioada din an fara a crea prejudicii paraților.
In ce privește motivele de apel invocate de parata U. S. in prezenta cauza, au solicitat respingerea in totalitate ca nefondate.
Nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru administrarea probei cu o noua cercetare locala având in vedere ca instanța de fond a administrat anterior aceasta proba, s-a prezentat la fata locului pentru a constata situația de loc înfundat din teren, mai mult decât atat situația juridica din prezenta cauza a fost rezolvata si analizata in mod amănunțit prin expertiza topometrica administrata in cauza, necontestata de părțile parate din acest proces. Nesemnarea P-V de cercetare la fata locului de către parti este o chestiune de nulitate relativa ce trebuia invocate de partea interesata si complinită la următorul termen de judecata. Acest motiv nu justifica administrarea si efectuarea unei noi cercetări la fata locului.
Soluția propusa de apelanta U. S. pentru rezolvarea caii noastre de acces, calea de acces prevăzuta in varianta III anexa 3 a raportului de expertiza este necorespunzatoare si păgubitoare pentru reclamanți, parata U. S. fiind de acord cu trecerea peste terenul ei doar in perioada de vegetație 1 octombrie -1 martie, aceasta cale de acces nu se formeaza doar pe un singur fond aservit precum afirma apelanta ci este o varianta de drum ocolitoare, de lungime mare, se formează peste alte 8 fonduri aservite, proprietarii terenurilor nefiind parti in acest proces. Aceasta cale de acces nu a fost practicata anterior de vanzatoarea terenului F. L. si antecesorii sai, drumul este accidentat, in panta, nu permite trecerea cu atelajele având o înclinație de panta de 20 %, necesita amenajare foarte costisitoare, edificarea unui nou pod, iar Primăria Comunei M. Sulița declara in prezent in dosar ca nu deține fonduri pentru investiții pentru amenajarea acestei cai de acces .
Fotografiile depuse de apelanta pentru a fi verificate de către instanța de judecata nu releva o situatie in teren diferita fata de concluziile raportului de expertiza .
In ce privește foto 1, afirmația apelantei ca ieșirea la calea publica in varianta I, este obturata de dale din beton este o chestiune care nu este conforma cu realitatea. Aceste dale din beton au fost cumpărate de apelanta U. S. si depozitate de acesta in mod special in scopul obturării acestei cai noastre de acces, pentru a induce in eroare a instanței de judecata in sensul admiterii celeilalte caii de acces, conform variantei III . Aceste dale din beton au fost instalate de parata U. S. ulterior prezentării instanței si expertului in teren .
In ce privește starea de degradare in care se afla imobilele lor nu interesează in prezenta cauza. De aproximativ doi ani de zile nu a mai avut acces la construcțiile lor cat si la folosința a 3 ha fânat, din vina paraților care nu ne-au mai permis accesul pe acest drum. O parte din degradarea imobilelor lor se datorează acestei situații de fapt. Au arătat că intenționează să repare și să reamenajeze imobilele cumpărate de F. L. pentru a putea locui in aceste imobile, dar pentru a putea îndeplini acest ideal au nevoie sa confirme calea de acces solicitata, care sa le permită accesul atat cu picioarele cat si cu atelajele in orice perioada din an.
Proba cu o cercetare locala nu este utila soluționării cauzei.
Apelanții au formulat răspuns la întâmpinare ( filele 44-46) prin care au arătat că ei contestă in mod global toate susținerile din întâmpinarea formata de către pârâții-intimati, mai precis cele referitoare la surprinderea de către instanța a tuturor particularităților din teren ale trecerii in varianta I, rezultatul păgubitor al trecerii in varianta III, amplasarea dalelor de beton la ieșirea in calea publica (care existau si la momentul efectuării cercetării locale sau a efectuării expertizei tehnice), degradarea imobilelor construcții, din culpa lor, a apelanților, care au permis in permanenta trecerea cu piciorul chiar peste terenurile lor, pina si pina in prezent.
Trecerea pe care o oferă pirita U. S., peste terenul sau din amonte, îndeplinește condițiile prevăzute de dispozițiile art. 617 al.l si al.2 cod civil, anume, trecerea doar peste un singur fond aservit (din cele doua indicate in acțiune), aducându-se astfel prejudicii minime dreptului de proprietate fondurilor care au acces la calea publica, cit si atingere minima fondului aservit. La aceasta motivare se adaugă si faptul ca in varianta de trecere oferita, nu mai este necesar sa se treacă prin mijlocul gospodăriei pârâtului M. D., respectiv printre casa si grajdul acestuia, intre construcții fiind doar o distanta de aproximativ 8m.l..
Dupa cum se observa, se solicita a „se constata existenta caii de acces", ca si cum, ar fi vorba despre o intelegere între ei, părțile sau o folosința continua din partea reclamanților, timp de 10 ani sau dobindirea prin uzucapiunea prevăzuta de către dispozițiile de carte funciara, a dreptului de servitute de trecere (in sensul disp. art. 619 cod civil si art. 756 cod civil), solicitare care nu este posibil a fi admisa (față, cel puțin de motivarea furnizata prin acțiune, din care nu rezulta astfel de moduri de dobindire a servituții de trecere de către reclamanți sau dobindirea de către vânzătoarea F. L. a acestei servituti de trecere, pentru a putea fi transmisa prin vinzare). Aceasta servitute de trecere se impune a fi stabilita in cadru acestui dosar si nu doar constatata existenta ei.
Atunci când s-a răspuns la obiectivul ce privește identificarea traseului practicat anterior de către reclamanții, expertul a evidențiat faptul ca este aceeași cale de acces practicata si de către vânzătoarea F. L. a D., pe acea cărare pe care se mergea doar cu piciorul nu si cu vehicule, trecerea peste râul M. efectuându-se peste acea punte, constatata si de către instanța cu ocazia efectuării cercetării locale. In prezent, după edificarea de către pârâtul M. D. a construcției grajd (1992), calea de acces trece printre construcțiile casa si grajd, asa cum este reprezentat de către expert, in anexa nr. 1 la raport.
Reclamanții au contractat cu vânzatoarea F. L., fara a dobindi si cale de acces la drumul public, la proprietatea achiziționată, astfel incât, nu poate solicita mai mult decât a preluat de la vechiul proprietar, situația creata fiind imputabila acestora. In aceste condiții, disp. art. 618, al.2 cod civil, impun consimțământul proprietarului fondului care are acces la calea publica, iar cu privire la acest aspect, subsemnații pârâți arătam ca nu dam acest consimțământ de trecere, fiind vorba despre varianta I (unde este necesar consimțământul pârâtului M. D.) sau varianta II (unde este necesar consimțământul pârâtei U. S.).
Ambele variante I si II, au deficienta pantei de 15 grade, iar expertul a concluzionat ca finul nu poate fi transportat pe puntea existenta, fiind necesar construcția unui pod, care nu a mai existat până in prezent, datorita viiturilor care pot inunda albia majora a râului M., datorita vitezei mari a apei.
Trecerea utilizata de vechiul proprietar-F. L., este practicata si de alți locuitori care au proprietăți pe versantul drept al râului M., de către copii acestora, insa trecere lor se efectuează doar cu piciorul.
Raportat la pretențiile de trecere ale reclamanților-varianta I sau II, acestea nu pot fi realizate in condițiile in care trecerea se face in panta de 15 grade (in ceea ce-i privește panta in cauza obstructioneaza orice fel de trecere, chiar si cu atelajele, fara a mai putea fi vorba despre autovehicule), se practica trecerea doar peste acea punte, unde accesul este posibil doar cu piciorul.
În cauză a fost administrată proba cu cercetarea la fața locului, procesul verbal fiind atașat la dosar filele 59-61.
Analizând actele si lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2719 din 14.11.2012 de BNP R. G. R., reclamanții-intimați au dobândit de la F. L., succesoarea în drepturi a defunctului Jecalo D., proprietatea suprafeței de 5808 mp teren, identic cu parcelele 1CC de 871 mp și respectiv 2F de 2937 mp, cu care s-au înscris în CF_ M. Sulița.
Din probele administrate în cauză: raportul de expertiză topo întocmit de expert S. I., cercetarea la fața locului refăcută de instanța de apel și depozițiile martorilor audiați în cauză rezultă că terenul proprietatea reclamanților G. V. și G. C. R. nu are nicio ieșire la calea publică, având caracter de loc înfundat, în sensul dispozițiilor art.616 din vechiul Cod Civil. De altfel, acest aspect nu este contestat de nici una dintre părțile litigante.
Coroborând declarațiile martorilor audiați cu concluziile raportului de expertiză topo, instanța reține că proprietarul inițial al terenului folosit de reclamanți-Jecalo D., și apoi fiica acestuia F. L., foloseau calea de acces solicitată de reclamanți prin prezenta acțiune pentru a ajunge la drumul public, însă trecerea se făcea doar cu piciorul.
Deși reclamanta R. A. susține că trecerea cu atelaje prin albia râului M. se făcea prin apă ( prin vad), având în vedere concluzia certă a expertului topo coroborată cu constatarea instanței de apel din cadrul cercetării la fața locului,s e reține că, în prezent, trecerea cu atelaje și autovehicule pe calea de acces solicitată de reclamanți ce străbate proprietățile pârâților-apelanți U. S. și M. D. și trece peste albia râului M.-nu este posibilă.
Reclamanții au arătat că sunt de acord să amenajeze această cale de acces configurată de expertul topo în Anexa I a raportului de expertiză ( varianta I), pe cheltuiala lor, pentru a deveni astfel practicabilă și cu autovehicule și atelaje, însă nu s-au evidențiat prin expertiza efectuată în cauză lucrările pe care ar trebui să le execute ( de ex: de edificare a podului peste albia râului M., de consolidare a malurilor, de atenuare a pantei abrupte de pe porțiunea de teren aparținând pârâtei U. S.), costurile acestor lucrări, avizele și autorizațiile necesare efectuării acestora.
Prima instanță a reținut, potrivit completării raportului de expertiză topo întocmit în cauză, că prima variantă de servitute este cea mai scurtă și mai puțin păgubitoare, însă nu a precizat pentru proprietarii căror fonduri această cale de acces este mai puțin păgubitoare.
Art.618 din vechiul Cod civil prevede că trebuie aleasă calea prin locul care ar pricinui o mai puțină pagubă celui pe al cărui loc trecerea urmează a fi deschisă, or, din motivarea primei instanțe, ar rezulta că această cale, fiind cea mai scurtă, este cea mai puțin păgubitoare pentru proprietarii fondului dominant, nu ai fondurilor aservite.
În ceea ce privește pe proprietarii fondurilor aservite, instanța reține că în prezent proprietatea pârâtului M. D. și-a schimbat categoria de folosință din fânăț în teren curți-construcții, că pe această parcelă se află amplasată o construcție grajd, edificată în 1992, și că varianta de acces propusă de expert la Anexa I și aleasă de prima instanță trece printre construcțiile casă de locuit, anexă și grajd, străbătând practic pe diagonală fondul aservit aparținând acestui pârât.
Pe de altă parte, pârâta U. S. propune calea de acces reprezentată în varianta a III-a de servitute din expertiza topo pentru accesul reclamanților la drumul public, care trece tot prin proprietatea acesteia ( pe o porțiune de teren accesibilă și trecerii cu autovehicule și atelaje și pe care pârâta U. S. o consideră mai puțin păgubitoare pentru ea), dar și prin proprietățile altor persoane care nu sunt părți în proces: Sarafescu M. a P., Berla E. și C. I..
Tot cu privire la prima variantă de cale de acces propusă de expert, instanța reține că aceasta include și suprafața S2 de 40,70 mp, p-f. nr.4223 austro-ungară între punctele C, C” D, D” peste albia Râului M..
Ținând seama de configurația servituții solicitate de reclamanți, ce vizează traversarea albiei râului M., instanța de apel apreciază că servitutea de trecere nu putea fi stabilită decât în contradictoriu și cu titularul dreptului de administrare al acestui bun din domeniul public al Statului-(Râul M.).
Pârâții-apelanți au solicitat la dezbaterea în fond a cauzei stabilirea de către instanța de apel a servituții de trecere pe varianta a III-a propusă de expert, considerând că nu mai este necesară introducerea în cauză și a proprietarilor parcelelor 2433,2447 și 2436 ( Sarafescu M. a P., Berla E. și C. I.), întrucât începând cu punctele BB” și până la DJ 175 conform identificării din varianta a III-a ( Anexa 3 la raportul de expertiză), calea de acces identificată de expert și de instanță la cercetarea la fața locului reprezintă de fapt un drum public, practicat de aproximativ 10 familii din zonă, astfel că servitutea urmează a fi stabilită doar pe segmentul AA”-BB”, fondul aservit aparținând pârâtei U. S..
Instanța de apel nu îmbrățișează această ipoteză, deoarece calea de acces configurată de expert în Anexa 3 ( fila 170 ds fond) între punctele BB”-până la DJ 175 nu reprezintă un drum public.
Acest aspect este confirmat și de Primăria . adresa nr.3697/27.11.2013 ( f.142 ds. fond), prin care se arată că respectiva cale de acces reprezintă un drum secundar care face legătura între proprietățile mai multor cetățeni din zonă ( cca 10 proprietăți) cu Drumul Județean 175 și traversează râul M. și că nu este încadrat ca și drum vicinal, conform OG 43/1997. Într-adevăr, potrivit art.8 alin.1 lit.b) din OG 43/1997, drumurile vicinale sunt drumuri care deservesc mai multe proprietăți, fiind situate la limitele acestora, și se încadrează în categoria drumurilor de interes local ce aparțin proprietății publice a unității administrative pe teritoriul căreia se află, pe când drumul din varianta a III-a de servitute este amplasat pe proprietățile private a trei persoane, conform identificărilor top-cadastrale efectuate de expert.
În concluzie, instanța de apel apreciază că, pentru a putea proceda la compararea celor două variante disputate de părțile litigante ( varianta I și varianta a III-a de servitute, propuse de expertul topo) și pentru a stabili astfel care dintre ele poate fi practicată cu atelaje și autovehicule și care este mai păgubitoare pentru proprietarii fondurilor aservite est obligatoriu a se pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a proprietarilor celor trei fonduri aservite din varianta a III-a de servitute, precum și a titularului dreptului de administrare a râului M., în temeiul art.78 alin.2 Codul de procedură civilă.
Cum complinirea cadrului procesual sub aspectul părților nu se poate realiza direct în etapa procesuală a apelului întrucât ar conduce la nerespectarea dublului grad de jurisdicție și la ignorarea dispozițiilor art.478 Cod procedură civilă, tribunalul, în temeiul art.480 alin.3 Cod procedură civilă, urmează a admite apelul, a anula sentința apelată și a trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de către apelanții pârâți U. S.-CNP_ domiciliată în ..275, jud Suceava și M. D.-CNP_ domiciliat în comuna M. Sulița, . Suceava împotriva sentinței civile nr.399/08.04.2014 de către Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în contradictoriu cu intimații reclamanți G. V.- CNP_ și G. C. R.-CNP_ ambii domiciliați în ..441, jud Suceava.
Anulează sentința civilă nr.399/08.04.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Noiembrie 2014
Președinte, Judecător, Grefier,
G. D. L. A. L. A.
Red G.D
Jud.fond G. B.
Tehnored.L.A.
6 ex./10.12.2014
| ← Expropriere. Sentința nr. 1877/2014. Tribunalul SUCEAVA | Anulare act. Decizia nr. 101/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
