Servitute. Decizia nr. 1486/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1486/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 16-10-2014 în dosarul nr. 2061/227/2011
Dosar nr._ - servitute –
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1486
Ședința publică din data de 16 OCTOMBRIE 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. M. N.
JUDECĂTOR: G. F. F.
JUDECĂTOR: I. M.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamantul AȘTIRBEI G., domiciliat în localitatea C. Luncii, județul Suceava împotriva sentinței civile nr. 597 din data de 20.03.2014 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă C. A., domiciliată în localitatea C. Luncii, județul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat B. A. pentru recurentul reclamant și intimata pârâtă asistată de avocat N. L., lipsă fiind recurentul reclamant.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța încunoștiințează părțile că, cererea de abținere formulată de d-na magistrat C. L. a fost soluționată, iar în urma admiterii acesteia în completul de judecată alături de d-nele magistrat C. M. N. și G. F. F. face parte d-na judecător I. M..
Avocat B. A. pentru recurentul reclamant depune la dosar chitanța . nr.7807 din 15.10.2014 în cuantum de 227.00 lei reprezentând diferență de taxă judiciară de timbru în cuantum de 227 lei avându-se în vedere că la instanța de fond a achitat suma de 453,00 la fila 69 ds. fond, reprezentând diferență taxă judiciară calculată conform art.26 alin.2 și art.2 alin.1 lit.d din Legea nr. 146/1997, aferentă suprafeței de 950 m.p. teren livadă în valoare de 29.925 lei, astfel cum reiese din încheierea de ședință din 11.02.2014 (fila 61 ds. fond),
Instanța ia act de achitarea diferenței reprezentând taxă judiciară de timbru, ia act că recursul este legal timbrat și dispune anularea acesteia, după care, văzând că nu mai sunt alte cereri, probe de solicitat sau excepții de invocat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbaterea cauzei pe fond.
Avocat B. A. pentru recurentul reclamant solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond în vederea administrării de probe, modificarea hotărârii nefiind posibilă în absența acestora.
Apreciază că instanța de fond nici de această dată nu a procedat la cercetarea fondului cauzei în condițiile în care este vorba despre o servitute de trecere pentru imobilul pe care îl deține în proprietate.
Astfel, recurentul a fost obligat să-i lase pârâtei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1.420 mp intravilan C. Luncii identificată grafic în Anexa I din raportul de expertiză O. (fila 156 dosar) prin . 5-4-3-2-1-10-9-8-1396 mp și . 76-5-8-24 mp.
Este de reținut faptul că atât recurentul cât și pârâta C. A. au dobândit dreptul de proprietate asupra a 6.400 respectiv 3.600 mp prin contracte de schimb încheiat cu N. P., iar prin efectul admiterii acțiunii în revendicare, în ciuda apărărilor pe care recurentul le-a făcut . mp teren proprietatea acestuia devine loc înfundat fără nici un fel de ieșire la drumul public, el rezultând din concluziile expertizelor efectuate în dosarul de revendicare.
De asemeni, această situație nu-i poate fi imputată întrucât s-a apărat în acțiunea în revendicare promovată de pârâtă și, dincolo de faptul că hotărârea pronunțată de Tribunalul Suceava trebuie respectată, a considerat că aceasta este expresia unei interpretări eronate a probatoriului administrat.
Prin urmare, terenul recurentului fiind lipsit de acces la calea publică cererea acestuia de a se stabili o servitute de trecere care să-i permită exploatarea fondului apere ca fiind întemeiată fiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art. 617 și următoarele din Codul Civil.
În altă ordine de idei, este de reținut că instanța de fond a respins acțiunea reclamantului fără a administra în cauză nici un fel de probă în condițiile în care era absolut necesară efectuarea unei expertize topo-cadastrale care să stabilească dacă terenul acestuia are caracter de loc înfundat și, în caz afirmativ, care ar fi cea mai optimă cale de acces la drumul public sau la restul proprietății sale cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 617 Cod civil.
Nu se poate reține nici faptul că recurentul a avut o atitudine incorectă exprimată prin felul în care a înțeles să-și apere interesele în dosarul de revendicare pe parcursul celor trei cicluri procesuale.
De reținut este și faptul că instanța de fond nu a pus în discuție nici solicitarea reclamantului din cererea reconvențională și nici nu a procedat la administrarea de probatorii specifice cauzei.
În consecință, solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat N. L. pentru intimata pârâtă solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că în cauză nu sunt date criticile de necercetare a fondului cauzei invocate de apărătorul recurentului.
De reținut este că pârâta intimată este proprietara suprafeței de 6000 m.p., și că aât reclamantul cât și pârâta au asupra terenurilor din litigiu titluri de proprietate emise în condițiile reglementate de Legea 18/1991 modificată si completată, iar aceste acte opuse de părți vizează situații juridice identice.
Din punctul său de vedere în cauză sunt aplicabile dispozițiile noului cod de procedură civilă, respectiv a art. 618 alin.2, conform căruia când lipsa accesului este imputabilă proprietarului care pretinde trecerea, aceasta poate fi stabilită numai cu consimțământul proprietarului fondului care are acces la calea publică și cu plata dublului despăgubirii.
De asemenea, apreciază că în speță sunt aplicabile și dispozițiile art.VI din Noul Cod Civil, potrivit cărora dispozițiile legii noi sunt de asemenea aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, (…) din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după . legii noi.
Astfel, din punctul său de vedere se impune verificarea celor 6400 m.p. care aparțin reclamantului și care au caracterul de loc înfundat în condițiile în care din titlul de proprietate al numitei N. P. rezultă că suprafața de 6400 m.p. rezultă din contractul de schimb cu reclamantul iar suprafața de 6400 m.p. ar rezulta din contractul de schimb cu pârâta, astfel încât suprafața de teren de la reclamantul pârât a rămas aceeași.
În cauză au existat anterior alte trei cicluri procesuale, din soluțiile pronunțate rezultă aceeași situație de fapt, astfel încât, de la bun început rezultă că terenul nu avea nici un fel de deschidere la calea publică și nici nu există acordul pârâtei cu privire la acces, acesta nu dorește să-și dea acordul întrucât se încearcă înlăturarea efectelor hotărârii ce a avut ca obiect revendicare.
Deși în cauză au avut loc mai multe schimburi de terenuri este de reținut faptul că configurația terenului nu a fost modificată în nici un fel, astfel încât terenul care a fost dobândit de reclamant nu avea de la bun început acces la calea publică, astfel încât servitutea ar trebui stabilită pe o parte din terenul pe care l-a pierdut prin acțiunea în revendicare.
De reținut este faptul că calea de schimb nu asigură accesul decât la gospodăria reclamantului.
În ceea ce privește probatoriul administrat în cauză acesta a fost corect drept pentru care nu se justifică administrarea altor probe în cauză.
În consecință, solicită respingerea recursului ca nefondat și acordarea cheltuielilor de judecată potrivit chitanței de la fila 30 dosar.
În replică, avocat B. A. arată că recursul promovat vizează hotărârea pronunțată de instanța de fond sub toate aspectele, iar cu referire la apărările de astăzi ale pârâtei acestea nu au fost făcute și la instanța de fond.
De altfel, nu se poate reține nici culpa și nici lipsa de diligență a clientului său că suprafața de teren în litigiu nu a avut deschidere la calea publică în condițiile în care suprafața de 6400 m.p. a fost dobândită de clientul său prin schimb.
Din punctul său de vedere se impune suplimentarea probatoriului deoarece sunt chestiuni care nu au fost atinse la fond și care trebuiau lămurite.
Avocat N. L., în replică, precizează că în dosarul instrumentat în 2004 s-au întocmite 4 rapoarte de expertiză, rezultând astfel clar că este o încercare de inducere în eroare a instanței întrucât în cauza având ca obiect revendicare s-a solicitat revendicarea terenului dobândit de clienta sa și nu a terenului recurentului. Nu s-a făcut altceva decât să se restabilească limitele întrucât recurentul a ocupat în plus suprafața de 1000 m.p. din terenul pârâtei.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 20 iunie 2011, pronunțată în dosarul nr._, s-a dispus disjungerea cererea reconvențională formulată de Aștirbei G., cu formarea unui dosar separat având ca obiect „servitute trecere”, părți fiind reclamantul și pârâta C. A..
In fapt, reclamantul a solicitat servitutea de trecere la restul proprietății sale, în cazul cedării suprafeței de 239 mp. teren liber de construcții, deținut de acesta din proprietatea pârâtei.
Arată că deține în proprietate, în intravilanul . vecinătatea proprietății pârâtei, suprafața totală de 7400 mp. teren agricol, din care 1000 mp. teren agricol, conform titlului de proprietate nr. 252/27.12.1993 prin care i s-a constituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 1000 mp. din care 500 mp. teren arabil, 500 mp. curți construcții și 6400 mp. teren arabil, contractul de schimb nr. 328/1997 la BNP M. A..
Din raportul de expertiză, respectiv planul de amplasament nr. 2 întocmit de expert Răchiteanu I. în dosar_, a rezultat că el, reclamantul deține în proprietate suprafața totală de 7744 mp. teren agricol, conform titlului de proprietate nr. 252/27.12.1993 și contractului de schimb nr. 328/1997, iar din suplimentul la raportul de expertiză întocmit de același expert în dosar nr._, a rezultat că suprafața de 1000 mp. cuprinde curtea cu casa acestuia și o parte din terenul liber de construcții, în suprafață de 239 mp. (la măsurătorile efectuate găsindu-se suprafața de 257 mp. teren liber de construcții, pe care se află o stupină).
Din raportul de expertiză menționat, a rezultat că el, reclamantul deține din proprietatea pârâtei, doar suprafața de 239 mp. și nu 1600 mp. cum este menționat în cererea de revendicare.
Reclamantul s-a prevalat de considerentele deciziei nr. 1581/2010 a Tribunalului Suceava, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Fălticeni, din care a rezultat că prima instanță trebuie să se pronunțe și cu privire la dreptul de servitute pe care l-a solicitat la fila 296 dosar, din primul ciclu procesual și pe care instanța a omis să se pronunțe.
Considerând că urmează a se efectua o contraexpertiză în dosar nr._, reclamantul arată că se obligă a-i ceda pârâtei suprafața de teren în litigiu, pe care o deține din proprietatea pârâtei, în continuarea proprietății sale și nu în perimetrul suprafeței de 257 mp. livadă, unde are amplasată o stupină și o seră, deoarece nu are cale de acces la restul proprietății sale.
În conf. cu prev. art. 120 Cod proc.civ. solicită judecarea cererii reconvenționale, odată cu cererea principală.
În drept, invocă prev. art. 616 cod civil și art. 119, 120 Cod proc.civ.
Se atașează spre consultare, dosarul nr._ al Judecătoriei Fălticeni.
Prin sentința civilă nr. 597 din data de 20.03.2014 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._ , s-a respins acțiunea civilă având ca obiect servitute de trecere, formulată de reclamantul Aștirbei G.,domiciliat în .. Suceava, în contradictoriu cu pârâta C. A., domiciliată în .. Suceava, ca nefondată.
Reclamantul a fost obligat să plătească pârâtei suma de 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a hotărî astfel, analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Părțile din prezenta cauză se judecă de mai mult timp într-o acțiune în revendicare, formulată de către pârâta din prezenta cauză, în contradictoriu cu reclamantul si . primar.
Astfel, prin sentința civilă nr. 2011 din 8 octombrie 2008 pronunțată de Judecătoria Fălticenia fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii și a fost admisă acțiunea în revendicare formulată de către pârâta din prezenta cauză, așa cum a fost precizată și completată, iar în consecință, pârâtul - reclamantul din prezenta cauză, Aștirbei G. a fost obligat să lase reclamantei – pârâtă în prezenta cauză, C. A., în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1331 mp teren compusă din parcelele 1047 mp teren arabil și 257 mp teren livadă cu stupi identificată în raportul de expertiză întocmit în cauză de ing. Răchitneanu I. – f. 283 și să-și ridice, pe cheltuiala sa, stupii de albine amplasați pe ..
Pârâta . prin primar, a fost obligată să lase reclamantei C. A., în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 218 mp teren, conturată în negru, identificată în raportul de expertiză întocmit de același expert – f. 283 și, de asemenea, s-a constatat dreptul de proprietate al reclamantei, dobândit prin accesiune imobiliară asupra construcției edificată pe suprafața de 218 mp teren reprezentând magazie.
Prin decizia nr. 256 din 30 ianuarie 2009 Tribunalul Suceava a casat sentința civilă și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe, urmare a admiterii recursurilor declarate de părți.
Prin sentința civilă nr. 1104 din 10 mai 2010, Judecătoria Fălticenia respins excepția inadmisibilității invocată de pârâta . primar; a admis acțiunea, obligând pe pârâtul Aștirbei G. să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1331 mp teren situată în intravilanul comunei C. Luncii și identificată prin raportul de expertiză întocmit de expert Răchitneanu I. și să ridice, pe cheltuiala sa, stupii de albine amplasați pe suprafața de 257 mp, identificată prin raportul de expertiză.
A obligat pe pârâta . primar, să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 561 mp teren, astfel cum a fost identificată prin raportul de expertiză. A constatat că reclamanta a dobândit prin efectul accesiunii imobiliare drept de proprietate asupra construcției situată pe suprafața de 218 mp teren. A obligat pe pârâtul Aștirbei G. să plătească reclamantei suma de 598 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Aștirbei G. și .-o pentru nelegalitate și netemeinicie iar prin decizia civilă nr. 1581/16.11.2010 a Tribunalului Suceava s-au admis recursurile si s-a casat sentința civilă atacată, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
După această a doua casare, Judecătoria Fălticeni prin sentința civilă nr. 2260/24.10.2011, a respins excepția inadmisibilității invocată de pârâta . primar; a admis acțiunea civilă având ca obiect „revendicare imobiliară”, formulată de reclamanta C. A. în contradictoriu cu pârâții Aștirbei G. și . primar; a obligat pârâtul Aștirbei G. să lase reclamantei, în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1331 m.p. teren, situată în intravilanul comunei C.-Luncii și identificată prin raportul de expertiză întocmit de expert Răchitneanu I.; a obligat pârâtul Aștirbei G. să ridice, pe cheltuiala sa, stupii de albine amplasați pe suprafața de 257 m.p. (identificată prin raportul de expertiză - expert Răchitneanu I.).
A obligat pârâta . primar, să lase reclamantei, în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 561 m.p. teren așa cum a fost identificată prin același raport de expertiz; a constatat că reclamanta a dobândit prin efectul accesiunii imobiliare dreptul de proprietate asupra construcției situate pe suprafața de 218 m.p și a obligat pârâtul Aștirbei G. să plătească reclamantei suma de 598 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei din urmă sentințe au declarat recurspârâții Aștirbei G. și . primar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, iar prin Decizia nr. 694/30.03.2012 Tribunalul Suceava a admis recursurile, a casat sentinta civilă nr. 2260/24.10.2011 pronunțată de Judecătoria Fălticeni in dosar nr._ si a reținut cauza spre rejudecare în vederea efectuării unei expertize topografice, precum si administrării altor probe pertinente pentru corecta solutionare a cauzei.
Prin Decizia civilă nr. 2117/02.10.2013 a Tribunalului Suceava – Secția Civilă s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta . nefondată.
S-a admis în parte acțiunea, a fost obligat pârâtul Aștirbei G. să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1420 mp teren situat în intravilanul comunei C. Luncii identificat grafic în Anexa I din raportul de expertiză întocmit de ing. A.M.O. (fil.156 dosar) prin . între punctele 5-4-3-2-1-10-9-8 în suprafață de 1396 mp și . între punctele 7-6-5-8 în suprafață de 24 mp și să-și ridice de pe acest teren construcțiile constând într-o magazie demontabilă montată pe piatră, construită din materiale reciclate, stupuri de albine și o rulotă auto din fibră de sticlă așezată pe calaburi identificate în același plan de situație de la fila 156 dosar.
A fost obligată pârâta . lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 62 mp teren situat în intravilanul . arbitrar cu IV între punctele 12-13-14-15 identificată în planul de situație Anexa 1 din raportul de expertiză întocmit de ing. A.M.O. (fil.156 dosar).
S-a respins ca nefondată cererea reclamantei de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin accesiune asupra construcțiilor constând în magazie și grup sanitar amplasate pe terenul de 422 mp proprietatea pârâtei . arbitrar cu . I la raport.
S-a respins ca nefondată cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul Aștirbei V., cu cheltuieli de judecată.
Obiectul cauzei de față îl reprezintă cererea reconvențională formulată de către Aștirbei G.-pârât in dosarul nr._, în contradictoriu cu C. A. pentru servitute de trecere la restul proprietății lui în cazul cedării suprafetei de 239 mp. către C. A..
Astfel, prin încheierea din 27 iunie 2011, s-a disjuns cererea reconvențională sus-menționată, cerere ce a fost înaintată serviciului registratură pentru formarea unui nou dosar respectiv cel de față, cu nr._ /27.06.2011.
Până la soluționarea cauzei în revendicare de către Tribunalul Suceava, judecata cererii reconvenționale a fost suspendată potrivit încheierii din 19.09.2011 a Judecătoriei Fălticeni iar urmare a cererii din 05.11.2013, formulată de către reclamantul Aștirbei G., cauza a fost repusă pe rol (fila 30 dosar).
Atât reclamantul cât și pârâta au asupra terenurilor din litigiu titluri de proprietate emise în condițiile reglementate de Legea 18/1991 modificată si completată, iar aceste acte opuse de părți vizează situații juridice identice, se impune analiza pretențiilor reclamantului astfel cum au fost precizate la termenul din 11 februarie 2014 precum si prin concluziile scrise (f.61, 70-71 dosar).
Astfel, reclamantul solicită ca pârâta să-i permită accesul la restul proprietății sale prin crearea unei servituți de trecere in suprafață de 920 mp. teren în condițiile în care îi va ceda acesteia suprafața de 239 mp. teren, astfel cum apare identificată în dispozitivul Deciziei nr. 2117/2013 a Tribunalului Suceava, parte din suprafața de 1420 mp.(f.42).
Măsurătorile efectuate de experți în dosarul de revendicare, concluziile raportului de expertiză întocmit de expert A. M. O., în fața instanței de control, au stabilit că la locul în litigiu, reclamantul ocupă în plus o suprafață de 1420 mp formată din parcelele I și II din planul de situație Anexa 1 (fil.156 la raport) proprietatea pârâtei C. A., teren în întindere de 1420 mp pentru care nu posedă acte de proprietate și pe care are amplasat un șopron demontabil improvizat din deșeuri metalice reciclate și o rulotă (stupină).
Această situație a fost avută în vedere de către instanța de control la soluționarea acțiunii în revendicare în sensul deja arătat, potrivit dispozitivului Deciziei nr. 2117/2013.
Cele reținute de instanța de control odată cu soluționarea acțiunii in revendicare formulată de către pârâtă în contradictoriu cu reclamantul, l-au determinat de altfel pe reclamant să-i comunice acesteia poziția lui respectiv, cea de a executa de bună voie dispozitivul hotărârii (fila 80-82).
Din toate actele si lucrările dosarului, în raport si de cele deja stabilite cu autoritate de lucru judecat prin decizia nr. 2117/2013 a Tribunalului Suceava, nu apare ca fondată pretenția reclamantului de a stabili un drept al său asupra terenului proprietatea pârâtei, pentru a-i asigura utilitate asupra restului proprietății sale.
De altfel, în circumstanțele în care reclamantul ar fi recunoscut necondiționat pretențiile pârâtei, acțiunea în revendicare formulată de către aceasta, nu ar fi parcurs atâtea cicluri procesuale, nu ar fi impus atâtea cheltuieli si efectuarea celor patru rapoarte de expertiză.
Cu minimă diligență, reclamantul ar fi putut face demersuri pentru stingerea amiabilă a conflictului si oferta de compensare a pârâtei cu mult înainte de 14.02.2014, când a înțeles să formuleze cerere in acest sens (f.74-76 dosar).
Această atitudine a reclamantului, nu poate forma instanței convingerea că terenurile proprietatea părților au caracterul unui fond aservit respectiv fond dominant, astfel încât să se impună constituirea unei servituți care să greveze proprietatea reclamantei.
Solicitarea reclamantului este determinată așa cum reiese din toate cele mai sus reținute din obligația stabilită în sarcina sa de a-i preda pârâtei terenul ocupat pe nedrept, astfel cum apare identificat în Decizia nr. 2117/2013 a Tribunalului Suceava.
Or, în circumstanțele în care el a fost obligat să-i lase reclamantei in deplină proprietate si liniștită posesie suprafața de 1.420 mp. teren intravilan, identificată grafic în anexa 1 raport de expertiză ing. A.M. O., stabilirea unei servituți de trecere in suprafață de 920 mp. respectiv mai bine de jumătate din suprafață revendicată de către pârâtă, depășește limitele permise si impuse de legiuitor.
Stabilirea si exercitarea unei servituți pentru un fond aservit impun ca aceste atribute să rămână la fel de comode si pentru proprietarul fondului dominant în speță pârâta.
In circumstanțele în care s-ar stabili o servitute în suprafață de 920 mp. din terenul pârâtei în favoarea reclamantului s-ar lipsi de orice finalitate si utilitate hotărârea pronunțată de instanță odată cu soluționarea acțiunii în revendicare formulată de către pârâtă în contradictoriu cu reclamantul si înregistrată sub nr._ (fila 35-42 dosar).
Așa fiind în temeiul art. 755 si următoarele Cod civil coroborat cu disp. art. 6 alin.2 din Legea 287/2009, instanța de fond a respins ca nefondată acțiunea.
Văzând si disp. art. 453 Cod pr. civilă, reclamantul a fost obligat să plătească pârâtei suma de 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a promovat recurs reclamantul AȘTIRBEI G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Reclamantul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond în vederea administrării de probe, modificarea hotărârii nefiind posibilă în absența acestora.
Instanța de fond a fost investită cu soluționarea cererii reconvenționale formulate de mine, cerere disjunsă de acțiunea în revendicare promovată de pârâta - reclamantă C. A..
Tribunalul Suceava a stabilit cu autoritate de lucru judecat că trebuie să-i lase acesteia în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1.420 mp intravilan C. Luncii identificată grafic în Anexa I din raportul de expertiză O. (fila 156 dosar) prin . 5-4-3-2-1-10-9-8-1396 mp și . 76-5-8-24 mp.
Atât el cât și pârâta C. A. am dobândit dreptul de proprietate asupra a 6.400 respectiv 3.600 mp prin contracte de schimb încheiat cu N. P..
Prin efectul admiterii acțiunii în revendicare, în ciuda apărărilor pe care le-a făcut în cauza, . mp teren proprietatea sa devine loc înfundat fără nici un fel de ieșire la drumul public.
De asemeni prin predarea parcelei revendicate, nu mai are nici un fel de posibilitate să aibă acces la terenul respectiv pentru al cultiva.
Caracterul de loc înfundat al parcelei de 6.400 mp este dincolo de dubiu, el rezultând din concluziile expertizelor efectuate în dosarul de revendicare.
De asemeni, această situație nu-i poate fi imputată întrucât s-a apărat în acțiunea în revendicare promovată de pârâtă și, dincolo de faptul că hotărârea pronunțată de Tribunalul Suceava trebuie respectată, a considerat că aceasta este expresia unei interpretări eronate a probatoriului administrat.
Prin urmare, terenul lui, fiind lipsit de acces la calea publică cererea sa de a se stabili o servitute de trecere care să-i permită exploatarea fondului este întemeiată fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 617 și următoarele din Codul Civil.
Hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică.
În primul rând a solicitat crearea unei servituți de trecere în suprafața de 920 mp ci peste această parcelă cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 617 Cod civil.
Instanța de fond a respins acțiunea fără a administra nici o probă în cauză în condițiile în care este absolut necesară efectuarea unei expertize topo-cadastrale care să stabilească dacă terenul său are caracter de loc înfundat și, în caz afirmativ, care ar fi cea mai optimă cale de acces la drumul public sau la restul proprietății sale cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 617 Cod civil.
Motivarea instanței de fond, este complet străină de cauză, din ea reieșind că respingerea acțiunii sancționează o atitudine sa incorectă exprimată în felul în care a înțeles să-și apere interesele în dosarul de revendicare pe parcursul a trei cicluri procesuale.
Chiar dacă, ar fi cerut o servitute în suprafața de 920 mp din . mp, instanța de fond, în absența unui probatoriu specific nu se putea pronunța cu privire la temeinicia cererii.
Pentru aceste argumente, a solicitat admiterea recursului în temeiul art. 312 al. 3 teza a doua, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond în vederea administrării de probe noi - mai exact în vederea efectuării unei expertize de specialitate
Intimata pârâtă deși legal citată nu s-a prezentat în instanță și nici nu a formulat întâmpinare, însă la termenul de astăzi în instanță s-a prezentat apărătorul ales al acesteia, avocat N. L. care a solicitat respingerea recursului, pentru motivele reținute în practicaua prezentei decizii.
Examinând sentința civilă recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurent, motive ce pot fi încadrate în cele prevăzute de art. 304 pct.7 și 9 C.pr.civ., a actelor și lucrărilor dosarului precum și a textelor de lege incidente în speță, tribunalul reține că recursul este fondat pentru următoarele argumenete:
Prin decizia civilă nr. 2117/2 oct. 2013 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta Chirichiță A. în contradictoriu cu pârâtul Aștirbei G. și Comisia Comunală C. Luncii – prin primar, pârâtul Aștirbei G. fiind obligat să-i lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1420 mp teren (1396 mp + 24 mp) situate în intravilanul comunei C. Luncii, suprafețe identificate în anexa nr.1 din raportul de expertiză întocmit de expertul A.M. O. și totodată a fost obligat să-și ridice de pe acest teren, construcțiile constând dintr-o magazie demontabilă, montată pe piatră, construită din materiale reciclate, stupii de albine și o rulotă auto din fibră de sticlă așezată pe cabluri, identificată în același plan de situație de la fila 156 dosar.
În cadrul acestui dosar, pârâtul Aștirbei G., a formulat o cerere reconvențională prin care a solicitat crearea unei servituți de trecere la terenul proprietatea sa, în suprafață de 6.400 mp arabil, întrucât prin obligarea sa la eliberarea terenului în suprafață de 1600 mp în favoarea numitei Chirichiță A., proprietatea sa devine loc înfundat neavând o altă posibilitate de trecere decât pe terenul proprietatea pârâtei.
Prin precizările ulterioare (fila 70 dos) reclamantul arată că este dispus să-i cedeze pârâtei Chirichiță A. o suprafață de 920 mp teren în compensare parte din suprafața de 1420 mp pe care a fost obligat să i-o cedeze, prin decizia nr. 2117/02.10.2013 pronunțată de Tribunalul Suceava, în continuarea proprietății pârâtei, pentru a avea astfel acces la suprafața de 6.400 mp teren arabil, proprietatea sa care constituie un loc înfundat.
Instanța de fond însă reține în mod greșit solicitarea reclamantului interpretând-o în sensul că acesta ar cere crearea unei servituți de trecere pe o suprafață de 920 mp din terenul proprietate a pârâtei, că reclamantul cu minime diligențe ar fi putu face demersuri pentru stingerea amiabilă a conflictului oferindu-i în compensare teren, pârâtei pentru ca aceasta să fie de acord cu trecerea pe proprietatea sa, înainte de a formula prezenta cerere de chemare în judecată; că această atitudine a reclamantului nu poate forma convingerea instanței că terenurile proprietate a părților au caracterul de fond dominant respectiv fond aservit și că se impune constituirea unei servituți care să greveze proprietatea reclamantei.
Concluzia instanței conform căreia din simplele susțineri ale părților nu poate trage niște concluzii logico-juridice privind situația terenurilor aflate în proprietatea părților, caracterul limitrof al acestora, dacă terenul proprietatea reclamantului este loc înfundat, dacă nu are nici o ieșire la calea publică etc., este firească însă, în scopul aflării adevărului și a dezlegării corecte a pricinii aceasta avea îndatorirea să pună în discuția contradictorie a părților necesitatea administrării probei cu o expertiză de specialitate, cu obiective specifice soluționării unei acțiuni civile având ca obiect crearea unui drept de servitute de trecere.
Instanța de fond însă s-a limitat a reține că într-un alt litigiu al părților acțiunea civilă în revendicare, s-a administrat o probă cu expertiză topografică, însă raportat la concluziile acesteia, cererea reclamantului de creare a unui drept de servitute, pe terenul proprietatea pârâtei apare neîntemeiată.
Rezultă așadar că instanța de fond nu a cercetat fondul cererii cu care a fost legal investită de către reclamant, considerentele de fapt și de drept enunțate de prima instanță referitoare la aspectele deduse judecății fiind neclare, nefiind de natură să explice rațiunile pentru care a fost adoptată soluția pronunțată, motiv de casare a hotărârii, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare, conform disp. art. 312 al.6 C.pr.civ. rap. la art. 304 pct.7 și 9 C.pr.civ. și art. 3041 C.pr.civ.
Cu ocazia rejudecării pricinii, instanța de fond va pune în discuția contradictorie a părților necesitatea administrării unei probe cu o expertiză topografică, probă cu care reclamantul a fost de acord, conform susținerilor din cererea de recurs, expertiză care să răspundă în principal următoarelor obiective specifice acestui gen de acțiune: identificarea terenurilor limitrofe ale părților conform actelor de proprietate ale acestora; identificarea suprafeței de teren pe care reclamantul trebuie să o cedeze pârâtei conform deciziei nr. 2117/02.10.2013; dacă prin executarea acestei hotărâri, proprietatea reclamantului a devenit loc înfundat, fără nici o ieșire la calea publică astfel încât se impune crearea unei servituți de trecere pe terenul proprietatea pârâtei; dacă există posibilitatea ca reclamantul să-i dea teren în compensare pârâtei, pentru ca aceasta să-i permită trecerea pe o suprafață de tren aflată în proprietatea sa etc.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Admite recursul formulat de reclamantul AȘTIRBEI G., domiciliat în localitatea C. Luncii, județul Suceava împotriva sentinței civile nr. 597 din data de 20.03.2014 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă C. A., domiciliată în localitatea C. Luncii, județul Suceava.
Casează sentința civilă nr. 597/20.03.2014 pronunțată de Judecătoria Fălticeni și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 OCTOMBRIE 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. M. G. F. I. M.
N. F.
GREFIER,
Ș. L.
G.
Red. C.M.N.
Jud. S. G.
Tehnored. Ș.L.G.
Ex.2./21.11.2014.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 69/2014. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 1496/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
