Contestaţie la executare. Decizia nr. 272/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 272/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 272/2015
Dosar nr._ Contestație la executare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 272
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 26 FEBRUARIE 2015
PREȘEDINTE: A. I. M.
JUDECĂTOR: V. O. D.
GREFIER: S. A.- M.
Pe rol, judecarea apelului declarat de către intimatul C. C., împotriva sentinței civile nr. 3948 din data de 18 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimat fiind contestatorul G. I..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul apelant, asistat de avocat D. C. și contestatorul intimat.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul intimatului apelant depune la dosar împuternicire avocațială.
Instanța constată că la dosar a fost depusă, prin serviciul registratură, de către intimatul apelant dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 45 lei – f. 9, pe care o anulează, apelul fiind legal timbrat.
Contestatorul intimat depune la dosar o . înscrisuri, cu precizarea că i-a fost reținută suma de 1800 lei, iar de 7 luni îndură frigul și foamea.
Instanța încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de către contestatorul intimat.
Apărătorul intimatului apelant arată că nu are cereri de probe de formulat și solicită acordarea cuvântului la dezbateri pe fondul cauzei.
Contestatorul intimat arată că nu are cereri de probe de formulat și solicită acordarea cuvântului la dezbateri pe fondul cauzei.
Instanța, în baza art. 244 al. 1 din noul Cod de procedură civilă, constată terminată cercetarea procesului și deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, potrivit disp. art. 392 din noul Cod de procedură civilă.
Apărătorul intimatului apelant învederează faptul că prin titlul executoriu contestatorul intimat a fost obligat în solidar cu alte persoane la plata cheltuielilor de judecată, în acel dosar cei 7 reclamanți au acut aceeași participare, au acționat în solidar, astfel că toți au devenit debitori, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile noului Cod de procedură civilă, obligația de plată a cheltuielilor de judecată nu este divizibilă, iar intimatul contestator are deschisă calea unei acțiuni în regres pentru a-și recupera cheltuielile de la ceilalți debitori.
Arată că în mod greșit prima instanță a făcut aplicarea disp. art. 451 al. 2 din noul Cod de procedură civilă și a redus onorariul avocatului, cuantumul acestuia, de 500 lei, este modic nu este disproporționat, iar prima instanță a interpretat greșit disp. art. 277 din vechiul Cod de procedură civilă, contrar disp. art. 3, 5 din Legea nr. 76/2012 care fac textul de lege folosit de instanța de fond ca inoperant. De asemenea, tot inaplicabile sunt disp. art. 1445 și 1423 din Noul Cod Civil, motiv pentru care solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Contestatorul intimat solicită respingerea apelului și menținerea sentinței civile atacate, cu precizarea că onorariul executorului judecătoresc pentru serviciile prestate este de la 1% până la 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite, suma de 300 lei pentru un „țăran” este mare și, de asemenea, onorariul avocatului în sumă de 500 lei este mult prea mare.
Instanța, în baza art. 394 din noul Cod de procedură civilă, închide dezbaterile.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea formulată la data de 02.06.2014 și înregistrată sub numărul de dosar_, contestatorul G. I. în contradictoriu cu intimatul C. C., a formulat contestație la executare împotriva executării silite a sentinței civile nr. 4181 din data de 09.07.2013 pronunțată de Judecătoria Suceava, rămasă definitivă și investită cu formulă executorie la cererea intimatului, solicitând anularea formelor de executare inițiate împotriva sa. De asemenea, a solicitat suspendarea executării silite, restituirea taxei de timbru și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cereriia arătat că între părți au existat pe rolul instanței mai multe dosare având ca obiect partaj succesoral și fond funciar, iar la cererea intimatului a fost pornită executarea împotriva sa, intimatul pretinzând că îi datorează suma de 1812,64 lei, conform somației anexate și pentru care s-a cerut abuziv să se aplice toate formele de executare prevăzute de lege. De asemenea, a mai arătat că solicită suspendarea acestei urmăriri și ulterior anularea acesteia în ceea ce privește partea sa de contribuție sub forma cheltuielilor de judecată, până la definitivarea în totalitate a litigiului și stabilirea în concret, în solidar a acestor cheltuieli, ce pot fi contestat cu privire la cuantumul stabilit de către avocatul ales și executorul judecătoresc.
La solicitarea instanței de complinire a lipsurilor cererii de chemare în judecată, contestatorul a depus o adresă la data de 19.06.2014, prin care a indicat temeiul de drept al cererii, respectiv dispozițiile art. 711 din Codul de procedură civilă.
Legal citat, pârâtul s-a prezentat în instanță, dar nu și-a exprimat punctul de vedere cu privire la prezenta contestație, prin întâmpinare.
La data de 03.09.2014, contestatorul a depus un înscris intitulat „Motive de anulare a executării”.
Prin sentința civilă nr. 3948 din data de 18 septembrie 2014, Judecătoria Suceava a admis acțiunea având ca obiect „contestație la executare” formulată de contestatorul G. I.,în contradictoriu cu intimatul C. C..
A anulat în parte toate actele de executare întocmite în dosarul de executare nr. 20/2014 al Biroului Executorului Judecătoresc T. I., împotriva contestatorului G. I., în sensul că în loc de suma de 1.000 lei debit se va menționa suma de 142,85 lei.
A dispus calcularea onorariul executorului judecătoresc prin raportare la suma arătată.
A anulat în parte încheierea din data de 20.05.2014 emisă în dosarul de executare nr. 20/2014 al Biroului Executorului Judecătoresc T. I. cu privire la suma de 300 lei (parte din onorariul avocatului).
A respins cererea de suspendare a executării silite formulate de către contestatoare, ca rămasă fără obiect.
A dispus restituirea către contestator a sumei de 131,88 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru achitată cu chitanța . nr. 529 din data de 18.06.2014 pentru capătul de cerere având ca obiect „contestație la executare”, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
A respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de contestator, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La solicitarea intimatului C. C., executorul judecătoresc T. I. a început executarea silită în cadrul dosarului execuțional nr. 20/2014 împotriva contestatorului G. I. și a numiților Ostaficiuc A., P. I., D. N., B. D., D. G. și G. N., în temeiul sentinței civile nr. 4181 din data de 09.07.2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, pentru recuperarea sumei de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (fila 51).
Instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 4181 din data de 09.07.2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea civilă având ca obiect „fond funciar” formulată de către contestatorul G. I. și numiții Ostaficiuc A., P. I., D. N., B. D., D. G. și G. N. în contradictoriu cu intimatul C. C. și numitul C. N., Comisia locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 Stroiești și Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, ca neîntemeiată. De asemenea, prin aceiași hotărâre judecătorească, contestatorul G. I. și numiții Ostaficiuc A., P. I., D. N., B. D., D. G. și G. N. au fost obligați la plata către intimatul C. C. și numitul C. N. la plata sumei de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (filele 56-58).
Instanța a constatat că prin încheierea din data de 11.04.2014, executorul judecătoresc T. I. a admis cererea formulată de către intimatul C. C. împotriva debitorilor G. I., Ostaficiuc A., P. I., D. N., B. D., D. G. și G. N. și a dispus înregistrarea cererii de executare silită în registrul general al Biroului Executorului Judecătoresc T. I. și deschiderea dosarului de executare silită nr. 20/2014, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 4181 din data de 09.07.2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._ (fila 54).
De asemenea, instanța a reținut că prin încheierea din data de 16.04.2014 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Suceava a încuviințat, la solicitarea intimatului C. C., prin executor judecătoresc, executarea silită a sentinței civile nr. 4181 din data de 09.07.2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, pentru suma de 1.000 lei, la care se vor adăuga cheltuielile de executare (fila 50).
În urma încuviințării executării silite, executorul judecătoresc a emis către contestator înștiințarea din data de 21.05.2014, prin care se aducea la cunoștință debitorului că s-a declanșat urmărirea silită împotriva sa în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 4181 din data de 09.07.2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._ (fila 59). Prin aceeași înștiințare, contestatorului i-au fost comunicate și somația din data de 21.05.2014, precum și încheierea din data de 20.05.2014 de stabilire a cheltuielilor de executare silită, punându-i-se în vedere să achite către intimat suma de 1.812,64 lei, sumă compusă din 1.000 lei debit și 812,64 lei cheltuieli de executare (filele 60-61).
În continuare, instanța a reținut că executorul judecătoresc a emis o adresă către Casa Județeană de Pensii Suceava, solicitând înființarea unei popriri, în cotă de ½ din venitul net lunar al debitorului, pe care instituția respectivă în calitate de terț poprit îl datorează debitorului G. I., până la încasarea sumei de 1.812,64 lei (fila 66).
Potrivit dispozițiilor art. 711 alin. 1 din Codul de procedură civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Analizând actele de executare efectuate în cadrul dosarului de executare nr. 20/2014 de către Biroul Executorului Judecătoresc T. I., instanța a apreciat că acțiunea formulată de către contestator este întemeiată în parte.
Potrivit dispozițiilor art. 1445 din Codul civil din 2011, solidaritatea dintre debitori nu se prezumă; ea nu există decât atunci când este stipulată expres de părți ori este prevăzută de lege, iar potrivit dispozițiilor art. 1423 din același act normativ, dacă prin lege ori prin contract nu se dispune altfel, debitorii unei obligații divizibile sunt ținuți față de creditor în părți egale.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 277 din vechiul Cod de procedură civilă (titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 4181 din data de 09.07.2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._ a fost soluționată conform dispozițiilor din vechiul Cod de procedură civilă), dacă sunt mai mulți reclamanți sau mai mulți pârâți, ei vor fi obligați să plătească cheltuielile de judecată în mod egal, proporțional sau solidar, potrivit cu interesul ce are fiecare sau după felul raportului de drept dintre ei.
În prezenta cauză, instanța a constatat că, prin sentința civilă nr. 4181 din data de 09.07.2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, debitorii G. I., Ostaficiuc A., P. I., D. N., B. D., D. G. și G. N. au fost obligați la plata sumei de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, fără însă a se menționa că această obligație este solidară.
De asemenea, instanța a constatat că, prin cererea adresată executorului judecătoresc, intimatul C. C. a solicitat executarea silită împotriva contestatorului G. I. și a numiților Ostaficiuc A., P. I., D. N., B. D., D. G. și G. N., în temeiul sentinței civile nr. 4181 din data de 09.07.2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, a obligației de plată, în solidar, a sumei de 1.000 lei (fila 51).
Față de dispozițiile legale mai sus menționate, precum și în raport de situația de fapt astfel cum a fost reținută, instanța a apreciat că atâta timp cât în cuprinsul sentinței civile nr. 4181 din data de 09.07.2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._ nu s-a menționat că reclamanții sunt ținuți în mod solidar la plata sumei de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată, creditorul, prin executor judecătoresc, era autorizată să treacă la executarea silită împotriva contestatorului G. I. numai a unei părți de 1/7 din creanța totală.
Cu alte cuvinte, instanța a reținut că solidaritatea dintre debitori, în ceea ce privește plata cheltuielilor de judecată, nu este prevăzută de lege ca unică modalitate de obligare a părților care pierd procesul, legiuitorul stabilind că acestea pot fi obligate la plata cheltuielilor de judecată în mod egal, proporțional sau solidar. Or, cât timp în cuprinsul titlului executoriu nu se stabilește că obligația de plată a reclamanților este solidară, debitorii unei obligații divizibile, cum este cea de plată a sumei de 1.000 lei, sunt ținuți față de creditor în părți egale.
Susținerea intimatului în sensul că executarea nu se poate face cu privire la toți șapte debitori din moment ce numai contestatorul a fost prezent la termenele de judecată, a fost înlăturată de către instanță, ca neîntemeiată. Astfel, instanța a reținut că ceea ce contează nu este prezența părților la soluționarea dosarului, ci conținutul obligației ce se execută. Or, în prezenta cauză, instanța a reținut că, prin sentința civilă nr. 4181 din data de 09.07.2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, toți reclamanții au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată, nu numai contestatorul.
Invocarea de către contestator a dispozițiilor art. 686 din codul de procedură civilă a fost înlăturată de către instanță, ca neîntemeiată, motivat de faptul că dispozițiile legale anterior menționate nu sunt aplicabile prezentei cauze, debitorii obligației de a plăti cheltuielile de judecată conform sentinței civile nr. 4181 din data de 09.07.2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._ nefiind decedați.
Cu privire la limitele urmăririi veniturilor bănești ale contestatorului, instanța a reținut că executorul judecătoresc a emis o adresă către Casa Județeană de Pensii Suceava, solicitând înființarea unei popriri, în cotă de ½ din venitul net lunar al debitorului, pe care instituția respectivă în calitate de terț poprit îl datorează debitorului G. I., până la încasarea sumei de 1.812,64 lei (fila 66). Or, potrivit dispozițiilor art. 728 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură civilă, salariile și alte venituri periodice, pensiile acordate în cadrul asigurărilor sociale, precum și alte sume ce se plătesc periodic debitorului și sunt destinate asigurării mijloacelor de existență ale acestuia pot fi urmărite până la jumătate din venitul net, pentru sumele datorate cu titlu de obligație de întreținere sau alocație pentru copii și până la o treime din venitul lunar net, pentru orice alte datorii.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, instanța a anulat în parte toate actele de executare întocmite în dosarul de executare nr. 20/2014 al Biroului Executorului Judecătoresc T. I., împotriva contestatorului G. I., în sensul că în loc de suma de 1.000 lei debit se va menționa suma de 142,85 lei.
Sub aspectul cheltuielilor de executare, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 453 raportat la art. 669 alin 2 din Codul de procedură civilă, cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afara de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel; debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar.
De asemenea, potrivit alineatului 3 al aceluiași articol, sunt cheltuieli de executare taxele de timbru necesare declanșării executării silite; onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii; onorariul avocatului în faza de executare silită; onorariul expertului, al traducătorului și al interpretului; cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și cu efectuarea altor acte de executare silită; cheltuielile de transport; alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite.
Din înscrisul comunicat la fila 60 din dosar, instanța a constatat că la data de 20.05.2014, executorul judecătoresc T. I. a emis, în temeiul art. 669 alin. 4 din Codul de procedură civilă, o încheiere prin care s-a învederat că debitul prevăzut de titlul executoriu este de 1.000 lei, la care se adaugă cheltuielile de executare, după cum urmează: onorariul avocatului conform chitanței nr. 114 din data de 11.04.2014 – 500 lei, taxa de timbru executare – 20 lei, onorariul executorului judecătoresc – 124 lei, inclusiv TVA; cheltuieli de executare silită – 168,64 lei, inclusiv TVA.
În ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc, față de soluția pronunțată mai sus cu privire la legalitatea și temeinicia actelor de executare efectuate de către executorul judecătoresc C. M.G.Sarmis în cadrul dosarului de executare nr. 950/E/2013, instanța a dispus calcularea onorariului executorului judecătoresc, în ceea ce îl privește pe debitorul G. I. prin raportare la suma de 142,85 lei (parte din cheltuielile de judecată ce trebuie suportate de către contestator).
Cu privire la onorariul avocatului, instanța a avut în vedere că însăși faza de executare silită, ca și fază a procesului civil, presupune efectuarea unor cheltuieli proprii, si este la latitudinea creditorului dacă beneficiază sau nu de serviciile de reprezentare ale unui avocat. De asemenea, în lumina dispozițiilor art. 451 alin. 2 din Codul de procedură civilă, instanța a reținut că este îndreptățită să aprecieze în ce măsură onorariul părții care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care a pierdut, față de mărimea pretențiilor și de complexitatea cauzei.
Având în vedere chitanța . ALC nr._ din data de 10.04.2014, precum și împuternicirea avocațială din data de 10.04.2014, aflate la dosarul cauzei, instanța a constatat că intimatul C. C. a plătit un onorariu avocațial în cuantum de 500 lei (fila 55).
Totodată, instanța a constatat că singurul act procesual îndeplinit de avocatul creditorului a fost redactarea unei cereri de executare silită adresată executorului judecătoresc T. I., fără ca ulterior avocatul ales al creditorului să fi participat la vreun act de executare demarat ca urmare a acestei cereri (fila 51).
Față de cele expuse mai sus, instanța a redus valoarea onorariului de avocat achitat de creditor de la suma de 500 lei la suma de 300 lei, apreciind că prin această reducere nu au fost încălcate prevederile art. 31 din Legea nr. 51/1995 și nici cele din Statutul profesiei de avocat, contractul de asistență juridică producându-și pe deplin efectele între părțile contractante, conform principiului reglementat de art. 1270 din Codul civil. Astfel, obligațiile și întinderea acestora stabilite în contractul de asistență juridică rămân neatinse între părțile contractante, instanța apreciind doar că efectele acestui contract nu ar trebui să se repercuteze asupra terțelor persoane în totalitate.
Pentru aceste considerente, instanța a anulat în parte încheierea din data de 20.05.2014 emisă în dosarul de executare nr. 20/2014 al Biroului Executorului Judecătoresc T. I. cu privire la suma de 300 lei (parte din onorariul avocatului).
Față de cele expuse mai sus, instanța a admis acțiunea având ca obiect „contestație la executare” formulată de contestatorul G. I. în contradictoriu cu intimatul C. C..
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, potrivit dispozițiilor art. 718 din Codul de procedură civilă, până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea.
În prezenta cauză, având în vedere modul de soluționare al capătului principal de cerere, instanța a respins cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
Cu privire la capătul de cerere având ca obiect restituirea taxei judiciare de timbru, instanța a reținut dispozițiile art. 45 alin. 1 lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului, când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă. Având în vedere modul de soluționare al capătului principal de cerere, instanța a dispus restituirea către contestator a sumei de 131,88 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru achitată cu chitanța . nr. 529 din data de 18.06.2014 pentru capătul de cerere având ca obiect „contestație la executare”, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța a reținut că, potrivit art. 453 din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Instanța a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de către contestator, ca neîntemeiată, întrucât la dosarul cauzei nu a existat dovada că partea a efectuat vreo cheltuială de judecată pe parcursul soluționării prezentului dosar. De asemenea, instanța a reținut că cererea de suspendare a executării silite formulată de către contestator a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul prin care a solicitat admiterea acestuia si schimbarea in tot a hotărârii apelate in sensul respingerii contestației la executare.
În motivare a arătat că titlul executor, in speța sent.civ.nr.4181 din 09.07.2013 emisa de Judecătoria Suceava conține o singura dispoziție executorie in beneficiul său; obligarea reclamanților sa plătească paratului, adică lui, cheltuielile de judecata in cuantum de 1.000 lei. Reclamanții in număr de șapte, l-au acționat in judecata încercând sa-i anuleze titlul de proprietate, in data de 04.02.2010, in urma cu aproape 5 ani. Au câștigat inițial, hotărârea a fost casata de tribunal, in rejudecare li s-a respins acțiunea, soluția fiind menținută de tribunal si hotărârea devenind astfel definitiva si irevocabila.
Or, in conformitate cu disp.art.455 NCPC aceștia au acționat tot acest timp procesual in mod solidar, potrivit cu poziția lor in proces si cu natura raportului juridic existent intre ei.
Din acest considerent in titlu executor, obligația acestora de a plăti cheltuielile de judecata apare ca solidara, in conformitate cu disp. art. 1.443 NCC. In general obligarea părților căzute in pretenții la plata cheltuielilor de judecata de către instanța, ca regula se dispune in solidar. In acest sens practica judiciara pe tara este unitara.
Pentru a înlătura aceasta obligație instanța de fond a folosit ca argumentație si a interpretat nefericit disp.art.277 din VCPC, contrar disp.ar.3, 5, din Legea nr.76/2012 care fac textul de lege folosit de instanța ele fond ca inoperant. Tot inaplicabile in speța sunt disp. art. 1445 si 1423 din NCC care conțin excepții de la regula solidarității debitorilor in executarea unor obligații.
Daca ar fi fost așa, fara doar si poate ca in titlul executor, in loc sa fie stipulata obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecata, ar fi apărut obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecata, in cota de 1/7 din suma de 1.000 lei, însemnând 142,85 lei de fiecare. Numai in existenta unei astfel de dispoziții cuprinse in titlul executor, contestația la executare a debitorului-intimat ar fi fost intemeiata. De altfel acesta, are deschisa calea unei acțiuni in regres pentru a-si recupera cheltuielile de la ceilalți codebitori
In baza executării unei obligații solidare de plata a cheltuielilor de judecata, cuprinsa in titlul executor, onorariul executorului judecătoresc a fost calculat corect, sprijinit de considerentele expuse anterior.
Netemeinic instanța de fond, referitor la onorariul avocatului, a făcut aplicarea disp.art.451 al.2 din NCPC reducând cuantumul acestuia de la 500 la 300 lei. Onorariul de avocat nu a fost vădit disproporționat. Un onorar in cuantum de 500 lei, este un onorar modic, obișnuit, fata de alte onorarii percepute tot in faza de executare, onorarii ce cu adevărat pot fi considerate ca vădit disproporționate. Un onorariu de avocat ales, nu poate fi egal cu un onorariu din oficiu, pe care instanța îl stabilește la 300 lei, . sau comerciala, ca exemplu. Instanța retine ca avocatul său a efectuat un singur act de procedura, însemnând redactarea unei cereri, ceea ce este neadevărat. Avocatul s-a ocupat in prealabil de înscrierea mențiunii definitiva si irevocabila pe conținutul titlului executor. I-a comunicat cuantumul taxei de timbru aferent cererii de executare silita si anexat-o cererii, ceea ce el nu știa sa facă. S-a deplasat împreuna cu el la executorul judecătoresc ajutându-l sa introducă cererea de executare silita. I-a data explicații si consultații juridice referitor la executarea silita si la dosarul de executare. In baza împuternicirii avocațiale depuse in dosarul de executare, îl reprezintă pe toata faza executării silite in acel dosar. Crede ca in baza acelei împuterniciri îl poate reprezenta chiar in cauza de fata, cauza ce face parte din faza de executare silita a unei hotărâri judecătorești. Astfel onorariul avocatului, apare ca pe deplin justificat.
În drept, a invocat disp. art. 470, 471, 477, 478, 480, 481 pct. 2 si 6, 481, 148 - 151, 194 - 196 din NCPC si disp art. XIV din Legea nr.2/2013.
Intimatul contestator a formulat întâmpinare prin care a invocat:
1. excepția netimbrării apelului - în cazul în care intimatul apelant nu va achita taxa de timbru corespunzătoare acțiunilor evaluabile în bani, evaluarea fiind stabilită la suma de 1812,64 lei, sumă constituită ca debit prin formarea dosarului de executare nr. 20/28.05.2014 a B. T. I. și cuprinsă în considerentele sentinței civile atacate, a solicitat anularea apelului ca netimbrat în temeiul art. 23 din OUG nr. 80/2013.
2. excepția tardivității apelului – decăderea din termen – potrivit art. 185 al. 1, neexercitarea apelului și neîndeplinirea actului de procedură al comunicării apelului exercitat, neexistenta datării actului în termenul legal atrage decăderea. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.
Admițând excepția, a solicitat ca instanța să se pronunțe prin decizie – dezinvestire.
3. excepția de prematuritate a dreptului de a impune executarea silită - prin sentința civilă nr. 4181/9.07.2013 (dosar nr._ ) s-a stabilit de către instanță obligația solidară de a achita suma de 1000 lei intimatului debitor sub forma cheltuielilor de judecată unui nr. de 7 persoane.
Personal, el, a fost introdus în cauză ca urmare a decesului mamei sale, G. M., reclamantă alături de alte persoane.
Asupra acestei sentințe, alături de alții, au declarat recurs, soluționat prin decizia civilă nr. 858/8.04.2014, având ca obiect fond funciar.
Întrucât prin sentințele și deciziile anterioare nu s-a pus în discuția părților – efectele ce le produce o adopție cu efecte restrânse – situație în care s-a aflat def. C. Sevastița - ruda lor, ale cărei pământuri sunt înscrise în CF, luate de cele 7 persoane, recunoscute și de comisiile de fond funciar, dar și prin faptul că nu s-au identificat acte de transmitere între soți a averii acesteia, a demonstrat că instanța nu era investită cu o cerere de a analiza gradul de rudenie cu defuncta, drepturile cuvenite reclamanților după defunctă nu pot fi analizate în cadrul unei plângeri la Legea nr. 18/1991, ci în cadrul unui dosar civil, având ca obiect ieșire din indiviziune.
4. excepția de necompetență în litigiile privitoare la persoane, are caracter imperativ și intră în această categorie și stabilirea paternității copilului din afara căsătoriei, precum și constatarea recunoașterii de maternitate sau paternitate a copilului, iar prin actul de căsătorie P. I., născut la 11 iunie 1903, apare ca tatăl numitei C. Sevastița, aspecte ce nu au fost soluționate de instanță în acest stadiu procesual, dezbaterile ignorând stabilirea filiației pe tulpini, cum se cere pentru adopțiile cu efecte restrânse, instanța având de rezolvat un partaj după defunctul soț, C. I., și nu situația juridică a descendenților după soția C. Sevastița.
Revenind la suma de 1000 lei, intimatul a arătat că în recurs contestatorul din prezenta cauză nu a mai solicitat cheltuieli de judecată, dar a solicitat formarea dosarului nr. 20/2014 în baza sentinței civile nr. 4181/2013 a Judecătoriei Suceava pe care a depus-o în parte, lipsindu-i antetul, a investit-o cu formulă executorie, fără să se fi comunicat soluția din recurs.
Conform încheierii din data de 22 mai 2014 – dosar nr._ având ca obiect „ieșire din indiviziune”, care a coincis cu formarea dosarului nr. 20/2014 având ca obiect „ executare silită”, îi sunt urmărite veniturile aferente pensiei în cuantum de ½, până la concurența sumei de 1812,64 lei, executare pe care a considerat-o ca prematur introdusă întrucât dreptul executării silite contravine ordinei publice, este exercitat abuziv și nu scopului economic și social recunoscut de lege, este exercitat cu rea-credință, nu este actual, procesul nefiind finalizat la data începerii executării, astfel încât cererea a apărut prematură, pentru că dreptul de a acționa nu s-a născut și finalizat, nici în cuantum, nici în decizii definitive, atenționând executorul judecătoresc prin cereri și acțiuni preventive, neluate în considerare, pe care le-a depus în copie la dosar.
Înfierea fiind recunoscută prin certificatul de căsătorie în urmă cu 82 de ani, acesta găsindu-se sub puterea unei stări de fapt îndelungate de peste un secol, considerația bunei-credințe trebuie recunoscută lui, deoarece el și rudele au fost și sunt cunoscuți în societate timp de 100 de ani ca fiind rude cu C. Sevastița, cunoscută cu statutul de persoană înfiată de către defuncții adoptatori în lipsa unui act de înfiere, atunci neintrată în vigoare. A constata nulitatea înfierii, rezultată din certificatul de căsătorie, după ce într-o perioadă îndelungată de timp, el și-a produs efectele pe deplin, ar însemna să nu se recunoască nici un efect aparenței de drept.
Deoarece timpul, buna-credință și aparența de drept au făcut ca înfierea să-și producă pe deplin efectele prevăzute de lege, aceste elemente salvează actul de la nulitate, chiar și în lipsa deciziei de încuviințare a înfierii, introdusă prin Codul familiei în 1954.
4. reprezentarea prin avocat – evidențiată prin art. 80-89 din noul Cod de procedură civilă, reprezentarea părților în judecată, precum și Legea nr. 51/1995 – legea avocaturii, prevede că avocatul reprezintă partea în temeiul unui contract de asistență juridică, pe care l-a solicitat a fi prezenta în instanță, procura la care se referă codul fiind împuternicirea avocațială, nesemnată de clientul său, pentru a se putea verifica întinderea puterilor pe care clientul le conferă avocatului.
Sentința civilă nr. 2782/2014 – dosar nr._ (partaj judiciar) atacată cu recurs în dosar nr._, decizie ce nu a fost redactată până în prezent, a dus la concluzia că înainte de comunicarea hotărârii (așa cum s-a procedat și înainte prin formarea dosarului nr. 20/2014), este lipsită de orice suport legal, exercitarea oricărei căi de atac – apel - nu-și găsește nicio justificare în rațiunea legii, chiar a unei hotărâri intermediare acțiunii complexe în care părțile se află, prin voința avocatului, care a formulat acțiuni susținute ca inutile – anulare act, fond funciar în toate căile de atac și acum partaj succesoral.
5. excepția depășirii atribuțiilor puterii judecătorești – constituie un motiv de recurs, care nu se identifică cu depășirea competenței și a considerat că nu este necesar să se aștepte pronunțarea hotărârii finale care să fie contestată prin intermediul căilor de atac, ci neregularitatea menționată poate fi invocată și pe cale de excepție pe parcursul executării silite.
Nu poate fi promovată nicio acțiune care să urmărească obținerea unei hotărâri prin care să se încalce sfera de activitate a diferitelor autorități ale statului, așa cum s-a procedat prin solicitarea anulării în parte a titlului de proprietate nr. 1183/1997, fără ca autoritățile comisiilor de reconstituire, reprezentate prin prefect și primar, să-și exprime punctul de vedere față de justificarea acestei anulări.
A arătat că motivele de apel sunt vădit nesincere și tendențioase în argumentare, astfel că lasă la aprecierea instanței interpretarea pe fond a acestora.
6. Desigur că în privința intimatului apelant devin aplicabile și disp. art. 723 din vechiul Cod de procedură civilă (art. 12 din noul Cod de procedură civilă), care reglementează problema abuzului procesual în care dovada relei-credințe este evidentă din actele dosarului de executare și a probelor administrate ulterior, care scot în evidență faptul că promovarea apelului a avut numai un scop șicanator și poate fi obligat la despăgubiri „pentru pagubele pricinuite”, exprimându-și o voință deliberată de a-l constrânge la abandonarea dreptului său, care efectiv i s-a atribuit în cotă de 100% prin vinderea și a suprafeței ce constituie o succesiune vacantă, la dispoziția primăriei, prin nerecunoașterea calității sale de succesor legal.
7. excepția lipsei calității procesuale a avocatului și executorului judecătoresc - calitatea sa de reclamant este justificată prin pretenția de a-i fi anulat debitul creat nelegal în sumă de 1812,64 lei, din care s-a reținut efectiv suma de 1700 lei, distribuită de executorul judecătoresc, contrar prevederii legale asiguratorii, către intimații: av. D. C. – 500 lei, C. C. – 1200 lei, executor judecătoresc T. I. – onorariu prin raportare la suma de 142 lei, conform Ordinului nr. 2550/C/2006, respectiv 10% din 142 lei = 14,20 lei.
Având în vedere că în cadrul exercitării atribuțiilor pe principiul oficialității, în exercitarea atribuțiilor legale, legea îi derogă de răspundere, dar numai în situația în care prejudiciază cea de-a treia persoană, răspunderea devine operantă.
În cauză, personal a preluat stadiul procesului ca urmare a decesului mamei sale, deci a fost introdus în proces la termenul când s-a pronunțat sentința civilă 4181/2013 – dosar nr._, decesul fiind înregistrat în luna ianuarie 2012, așa cum a reieșit din încheierea atașată la prezenta din data de 22 mai 2014 în dosar nr._ .
A precizat că înțelege prin calitate procesuală interesul îndreptățit de a cere concursul justiției pentru încălcarea unui drept propriu - reținerea unui debit nejustificat - de conexitate a dreptului cerut de mama sa, G. M..
În faza executării silite, legitimarea activă sau pasivă decurge din chiar titlul executoriu, care prevede cine este creditorul care poate să ceară punerea în executare a titlului și care este debitorul împotriva căruia poate fi pornită urmărirea.
Referitor la avocatul din acțiunea civilă având ca obiect plata muncii prestate, are calitate procesuală pasivă persoana juridică care a încheiat contractul de reprezentare.
Motivând respingerea sesizării pe considerentul lipsei culpei ori a prejudiciului a executorului judecătoresc, acesta poate avea calitatea de pârât, întrucât a participat împreună cu cei mai sus-menționați la producerea prejudiciului, fiindu-i respinsă calitatea oficială de executare, în condițiile în care executarea urma să fie aplicată rpin toate formele admise de lege, fapt ce este de competența judecătoriei la care își are sediul B..
Prin respingerea acțiunii ca efect al admiterii excepției, practic, conflictul nu se stinge, ceea ce va duce la sesizarea instanței cu o nouă cerere, astfel că a solicitat respingerea excepției ridicată de către cei doi în speță.
A solicitat ca instanța să dea eficiență unei excepții de fond sau de procedură din cele menționate și motivate pe scurt, cu speranța că i se vor restitui sumele constituite debit în sarcina sa din eroare, dar și nelegal în ceea ce privește modul de și procedura de executare.
Apelul este nefondat.
Executarea silită în cauză vizează recuperarea cheltuielilor de judecată din sentința civilă nr. 4181/09. 07. 2013 a Judecătoriei Suceava, pronunțată în ds. nr._, având ca obiect „fond funciar”, prin care sub acest aspect s-au stabilit următoarele:
„Respinge acțiunea și obligă reclamanții Ostaficiuc A., P. I., D. N., B. D., D. G., G. N. și G. I. la plata către pârâții C. N. și C. C. a sumei de 1000 de lei reprezentând cheltuieli de judecată”.
Așa cum corect a statuat și prima instanță, creditorul C. C. nu se putea îndrepta cu executare silită împotriva unuia dintre cei șapte debitori pentru întreaga creanță de 1000 de lei câtă vreme în titlul executoriu de mai sus nu s-a prevăzut expres solidaritatea debitorilor.
Or, regula este că obligațiile sunt conjuncte și că solidaritatea, atunci când nu rezultă din lege (așa-numita solidaritate de drept), pentru a opera, trebuie stipulată expres.
În ceea ce privește cadrul legal în materie, în speță trebuie avut în vedere că procesul în care s-a pronunțat titlul executoriu a fost început sub imperiul vechiului cod de procedură civilă astfel că, în raport de art. 24, art. 25 din legea 134/2010 (NCPC) și de art. 3 din legea 76/2012, i se aplică acele dispoziții, nefiind prin urmare inoperant art. 277 din vechiul cod de procedură civilă, cum susține creditorul apelant, acest text de lege neprevăzând solidaritatea ca regulă, stipulând că plata cheltuielilor de judecată în sarcina mai multor pârâți se face în mod egal, proporțional sau solidar, potrivit cu interesul ce are fiecare sau după felul raportului de drept dintre ei.
De asemenea, nu trebuie omise dispozițiile de drept material privind obligațiile debitorilor și care nu au suferit modificări în timp, anume ale art. 1041 din vechiul cod civil, reluate în art. 1445 din noul cod civil, conform cărora „obligația solidară nu se prezumă, trebuie stipulată expres;această regulă nu încetează decât numai când obligația solidară are loc de drept, în virtutea legii”.
Prin urmare, interpretând dispozitivul titlului executoriu în lumina textelor legale mai sus amintite concluzionează tribunalul, ca și prima instanță, că apelantul nu se putea îndrepta pentru recuperarea întregi creanțe împotriva unui singur debitor, G. I., fiind corect limitată executarea împotriva acestuia la suma de 142,85 lei (1000 lei / 7 debitori), în raport de acest debit de urmărit trebuind redus proporțional și onorariul executorului judecătoresc.
Cât privește onorariul avocațial perceput pentru etapa executării silite, a fost redus de prima instanță față de munca efectivă a acestuia, din dosarul de executare reieșind că singurul act procesual îndeplinit de către apărătorul creditorului apelant a fost redactarea cererii de executare silită, celelalte pretinse activități ale avocatului învederate prin memoriul de apel nefiind dovedite.
Pentru considerentele învederate, în baza art. 480 alin. 1 din noul cod de procedură civilă tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de către intimatul C. C., domiciliat în ., ., împotriva sentinței civile nr. 3948 din data de 18 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimat fiind contestatorul G. I., domiciliat în Stroiești, jud. Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din data de 26 februarie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
A. I. M. V. O. D. S. A.-M.
Red./Tehnored. V.O.D.
Judecător fond Timiță O. E.
4 ex.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 571/2015.... → |
|---|
