Contestaţie la executare. Decizia nr. 756/2015. Tribunalul SUCEAVA

Tribunalul SUCEAVA - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 756/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 756/2015

Dosar nr._ Contestație la executare

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 756

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA_ 2015

PREȘEDINTE I. G.

JUDECĂTOR I. M.

GREFIER S. A.

Pe rol judecarea apelului formulat de către apelantul B. C., domiciliat în mun. Gura Humorului, .,județul Suceava, împotriva sentinței civile nr. 1249 pronunțată la data de 15.12.2014 de Judecătoria Gura Humorului în dosar nr._, intimați fiind L. F., domiciliată în mun. Suceava, .. 158, ., . și L. A. C., domiciliată în loc. F., . Suceava.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat A. L. pentru intimați, lipsă fiind apelantul.

Procedura de citare cu părțile, este legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei, după care:

Avocat A. L. pentru in ti ați arată că nu mai are de formulat alte cereri și solicită acordarea cuvântului la dezbateri pe fond..

Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat în cauză, în temeiul art.244 al.1 Cod procedură civilă declară cercetarea procesului încheiată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul apelului.

Avocat A. L. pentru intimați solicită respingerea apelului ca nefondat pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.

Declarând dezbaterile închise, după deliberare,

TRIBUNALUL

Asupra apelului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată cu nr._ din 21.08.2014 la Judecătoria Gura Humorului contestatoarele L. F. și L. A. C., în contradictoriu cu intimatul B. C., au formulat contestație la executare, solicitând anularea formelor de executare silită și a încheierilor din dosarul de executare nr.270/E/2014 al B. C. M.G. Sarmis și a Încheierii de încuviințare executare silită din 19.06.2014 a Judecătoriei Gura Humorului din dosar nr.1339/237/Ex/2014; suspendarea executării silite în dosarul de executare sus-menționat până la soluționarea prezentei contestații; restituirea taxei de timbru achitată în prezenta cauză; cu cheltuieli de judecată.

În motivare contestatoarele au arătat că prin somațiile și înștiințările din 17.07.2014 din dosarul de executare nr.270/E/2014 al B. C. M.G. Sarmis li s-a pus în vedere că, urmare a cererii de executare silită formulată de creditorul B. C., a Încheierii de încuviințare executare silită din 19.06.2014 a Judecătoriei Gura Humorului și a titlului executoriu sentința civilă nr.681/18.03.2014 a Tribunalului Suceava din dosar nr._ *, să achite 42.306,04 lei, sumă compusă din 37.100 lei reprezentând debit și 4.906,04 lei cheltuieli de executare silită. Au arătat că prin decizia nr.681/18.03.2014 a Tribunalului Suceava secția civilă s-a admis recursul formulat de L. A. C. împotriva ..2013 a Judecătoriei Gura Humorului și s-a modificat parțial sentința în sensul că s-a constatat că B. C. are un drept de creanță asupra imobilului ce formează obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.306/01.03.2005 la BNP C. V. L., în cotă de ½, constând în lucrările de mansardare a casei în valoare de 47.200 lei, lucrări de amenajare a cramei în valoare totală de 25.400 lei (în loc de 55.800 lei) și instalare paratrăsnet în valoare de 3.200 lei, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței. Dar contestatoarea L. F. nu a fost obligată la plata către creditorul B. C. a nici unei sume de bani, motiv pentru care în mod greșit s-a început executarea silită împotriva sa, dânsa neavând nici o obligație conform titlului executoriu, motiv pentru care se impun a se anula formele de executare silită și încheierea de încuviințare a executării silite. Contestatoarea L. A. C. a contestat cuantumul cheltuielilor de executare, stabilite într-un cuantum prea mare, respectiv onorariul executorului este în procent de peste 10% din valoarea executată, fiind necesar a se ține cont că dânsa este singurul debitor urmărit, motiv pentru care se impune anularea formelor de executare și a încheierilor din dosarul de executare. Au atașat copii după: decizia nr.681/18.03.2014 a Tribunalului Suceava secția civilă, somația nr.270/E/2014 din 17.07.2014, Încheierea de încuviințare executare silită din 19.06.2014 a Judecătoriei Gura Humorului din dosar nr.1339/237/Ex/2014, Înștiințarea nr.270/E/2014 din 17.07.2014, Încheierea nr.2/17.07.2014 din dosar nr.270/E/2014.

Cu chitanța nr._/1 din 24.10.2014 și recipisa de consemnare nr._/1 din 24.20.2014 emise de CEC BANK Sucursala Suceava contestatoarea L. F. a achitat cauțiunea de 2.615,30 lei, stabilită de instanță prin Încheierea din 06.10.2014.

A fost atașat spre consultare în copie dosarul de executare nr.270/E/2014 al B. C. M.G. Sarmis.

Prin Încheierea din 10.11.2014 a Judecătoriei Gura Humorului s-a dispus suspendarea executării silite.

Prin întâmpinarea depusă la 03.12.2014 intimatul B. C. a arătat că executarea s-a restrâns. A atașat copii după Încheierea de încuviințare executare silită din 19.06.2014 a Judecătoriei Gura Humorului din dosar nr.1339/237/Ex/2014, Încheierea nr.3/19.08.2014 din dosarul de executare nr.270/E/2014 al B. C. M.G. Sarmis și dovezi de comunicare.

Prin concluziile scrise depuse la 12.12.2014 contestatoarele au solicitat admiterea contestației la executare așa cum a fost formulată, reiterând susținerile anterioare.

Prin sentința civilă nr. 1249 din 15.12.2014, Judecătoria Gura Humorului a admis în parte contestația la executare formulată de contestatoarele L. F. și L. A. C., în contradictoriu cu intimatul B. C., și în consecință, a anulat formele de executare silită și Încheierile din dosarul de executare nr.270/E/2014 al B. C. M.G. Sarmis și Încheierea de încuviințare a executării silite din 19.06.2014 a Judecătoriei Gura Humorului din dosarul nr.1339/237/Ex/2014, numai cu privire la contestatoarea L. F., a desființat în parte Încheierea nr.2 din 17.07.2014 din dosarul de executare nr.270/E/2014 al B. C. M.G. Sarmis, în ce o privește pe contestatoarea L. A. C., în sensul că reduce onorariul executorului judecătoresc de la 4.637,60 lei inclusiv TVA la 3.720 lei inclusiv TVA, a respins ca prematur formulate capetele de cerere privind restituirea cauțiunii și a taxei judiciare de timbru și a obligat pe intimat să plătească în solidar intimatelor 1.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că dosarul nr._ * a fost soluționat prin sentința civilă nr.1000/25.10.2013 a Judecătoriei Gura Humorului, când s-a dispus: „Respinge acțiunea principală, având ca obiect evacuare, privind pe reclamanta-pârâtă L. A. C., cu domiciliul în mun. Suceava, .. 158, ., ., pe pârâtul-reclamant B. C., cu domiciliul în F., jud. Suceava și pe pârâta B. L. F., cu domiciliul în mun. Suceava, .. 158, ., având ca obiect evacuare, ca fiind rămasă fără obiect.

Respinge excepția dreptului la acțiune privind dreptul de creanță.

Admite, în parte, cererea reconvențională.

Constată că pârâtul - reclamant B. C. are un drept de creanță asupra imobilului ce formează obiectul contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 306 din 1 Martie 2005 la BNP Cirligeanu V. L., în cotă de 1/2, constând în lucrările de mansardare a casei - în valoare totală de 47.200 lei, lucrări de amenajare a cramei - în valoare totală de 55.800 lei și instalare paratrăsnet - în valoare de 3200 lei.

Respinge celelalte capete de cerere.

Obligă pe reclamanta - pârâtă să plătească pârâtului - reclamant cheltuieli de judecată în cuantum de 2.350 lei.

Obligă pe reclamanta - pârâtă la plata sumei de 800 lei reprezentând diferență onorar definitiv expert construcții V. S..”.

Prin decizia nr. 681/18.03.2014 a Tribunalului Suceava secția civilă s-a dispus: „Admite recursul formulat de reclamanta L. A. C.. Modifică în parte sentința civilă nr.1000 din 25.10.2013 a Judecătoriei Gura Humorului, județul Suceava în sensul că: Constată că pârâtul - reclamant B. C. are un drept de creanță asupra imobilului ce formează obiectul contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 306 din 1 Martie 2005 la BNP Cirligeanu V. L., în cotă de 1/2, constând în lucrările de mansardare a casei - în valoare totală de 47.200 lei, lucrări de amenajare a cramei - în valoare totală de 25.400 lei ( în loc de 55.800 lei) și instalare paratrăsnet - în valoare de 3200 lei. Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrarea prezentei decizii. Obligă pârâtul intimat B. C. să plătească reclamantei recurente L. A. C. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs, reprezentând onorar avocat.Irevocabilă.”.

Creditorul B. C. a solicitat executarea silită a acestei decizii ce constituie titlu executoriu, formulând cerere către executor la data de 27.05.2014 și formându-se dosarul de executare nr.270/E/2014 al B. C. M.G. Sarmis. Acesta a sesizat instanța și prin Încheierea de încuviințare a executării silite din 19.06.2014 a Judecătoriei Gura Humorului din dosarul nr.1339/237/Ex/2014 s-a încuviințat executarea silită împotriva ambelor debitoare (actualele contestatoare).

Prin Încheierea nr.2/17.07.2014 executorul a stabilit cheltuielile de executare în sumă totală de 4.906,04 lei, din care 4.637,60 lei inclusiv TVA reprezintă onorariul executorului.

Prin înștiințările nr.270/E/2014 din 17.07.2014 executorul le-a înștiințat pe debitoare (actualele contestatoare) că s-a declanșat urmărirea silită împotriva lor, iar prin somația nr.270/E/2014 din 17.07.2014 executorul le-a somat să achite creditorului 42.306,04 lei, compusă din 37.400 lei reprezentând debit și 4.906,04 cheltuieli de executare silită, în termen de 1 zile de la comunicarea somației, în caz contrar se va proceda la executarea silită. Somația a fost notată în CF 1123 . . 950 mp cu casa și anexele gospodărești.

La data de 19.08.2014 creditorul B. C. a solicitat executorului restrângerea executării silite, respectiv solicită executarea silită doar împotriva debitoarei L. A. C., cerere admisă de executor prin Încheierea nr. 3/19.08.2014, comunicată contestatoarelor la 10 respectiv 11 noiembrie 2014.

Având în vedere că prin titlul executoriu decizia nr. 681/18.03.2014 a Tribunalului Suceava secția civilă nu s-a stabilit nici o obligație în sarcina lui L. F. față de B. C., instanța a constatat că în mod eronat s-a încuviințat executarea silită împotriva cesteia și s-a pornit executarea silită, astfel că cererea acestei contestatoare este întemeiată și instanța va admite contestația la executare și va anula formele de executare silită și Încheierile din dosarul de executare nr. 270/E/2014 al B. C. M.G. Sarmis și Încheierea de încuviințare a executării silite din 19.06.2014 a Judecătoriei Gura Humorului din dosarul nr. 1339/237/Ex/2014, numai cu privire la contestatoarea L. F.. Chiar dacă creditorul și-a restrâns cererea de executare silită, contestatoarea justifică interes în anularea actelor de executare silită, pentru a-l împiedica pe creditor să formuleze în termen legal o altă cerere de executare silită similară împotriva sa.

În ce o privește pe contestatoarea L. A. C., care contestă doar cuantumul onorariului executorului, instanța a constatat că prin Încheierea nr. 2 din 17.07.2014 din dosarul de executare nr. 270/E/2014 al B. C. M.G. Sarmis s-a stabilit onorariul executorului la limita maximului prevăzut de Ordinul 2561/C/30.07.2012 al ministrului justiției, la acea dată fiind vorba de urmărirea a două creditoare. Față de situația actuală, respectiv restrângerea cererii de executare silită și anularea formelor de executare față de L. F., instanța a constatat că onorariul executorului nu se mai justifică la nivel maximal, astfel că a admis contestația la executare și a diminuat onorariul executorului de la 4.637,60 lei inclusiv TVA la 3.720 lei inclusiv TVA.

Întrucât intimatul nu a recunoscut pretențiile contestatoarelor până la primul termen de judecată, căzând în pretenții, în baza art. 453 Cod procedură civilă, instanța a obligat pe intimat să plătească în solidar intimatelor 1.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat conform chitanței de la dosar.

În ce privește capetele de cerere privind restituirea taxei de timbru și a cauțiunii, instanța a constatat că acestea sunt prematur formulate, întrucât potrivit art. 45 alin. 1 lit. f din OUG 80/2013 și art. 1063 Cod procedură civilă acestea se restituie în condițiile prevăzute de lege numai după ce hotărârea a rămas definitivă, ori în speță hotărârea nu este definitivă.

Împotriva sentinței a formulat apel intimatul B. C., solicitând admiterea prezentului apel și modificarea în parte a sentinței civile, în sensul respingerii cererii contestatoarelor de acordare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 lei, stabilite în sarcina subsemnatului prin sentința de fond.

În subsidiar, solicită reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată, pentru considerentele invocate în cele ce urmează.

În motivare a arătat că înțelege să critice soluția instanței de fond doar sub aspectul stabilirii cuantumului cheltuielilor de judecată pe care a fost obligat să le plătească în solidar intimatelor, cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 lei.

Astfel, motivarea instanței de judecată în sensul că „întrucât intimatul nu a recunoscut pretențiile contestatoarelor până la primul termen de judecată, căzând în pretenții, în baza art. 453 Cod procedură civil, instanța îl va obliga pe intimat să plătească în solidar intimatelor suma de 1000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței de la dosar”, apreciază că este nelegală și netemeinică.

De altfel, așa cum se observă din motivarea instanței de fond se reține faptul că a învederat instanței de judecată prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la data de 03.12.2014 faptul că executarea a fost restrânsă doar la persoana debitoarei L. A. C., depunând în acest sens încheierea nr. 3/19.08.2014 din dosarul de executare nr. 270/E/2014 al B. C. M.G Sarmis, precum și dovezile de comunicare în acest sens.

Mai mult decât atât, instanța de judecată a reținut în motivarea sentinței faptul că la data de 19.08.2014, el a solicitat executorului judecătoresc restrângerea executării silite și continuarea executării silite, doar cu privire la debitoarea L. A. C., cerere admisă de executorul judecătoresc prin încheierea nr. 3/19.08.2014, încheiere ce a fost comunicată contestatoarelor din prezenta cauză la data de 10, respectiv 11 noiembrie 2014, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul de executare atașat prezentei cauze.

Problema în prezenta cauză este de a determina conduitei căreia dintre părți i se datorează, în principal, ivirea acestui proces pe rolul instanței, pentru a se putea emite o concluzie asupra părții căzută în pretenții în sensul art. 453 Cod procedură civilă.

În analizarea acestor aspecte solicită a se avea în vedere reaua credință a contestatoarelor și conduita acestora în promovarea și susținerea contestației la executare.

Apreciază că i-au fost aduse prejudicii prin tergiversarea executării silite a obligației ce face obiectul dosarului de executare nr.270/E/2014 al B. C. M.G. Sarmis, în condițiile în care executorul judecătoresc deja emisese la data de 19.08.2014 încheierea nr. 3 prin care se restrângea executarea silită.

Obligarea la plata cheltuielilor de judecată la care a fost obligat prin sentința de fond nu face decât să mărească în mod nejustificat acest prejudiciu pe care îl suportă prin prisma neexecutării de bunăvoie a obligațiilor legale.

Cu toate acestea, deși contestatoarele aveau cunoștință de aceste aspecte, au continuat procedura contestării executării silite în condițiile în care cunoșteau faptul că se produsese restrângerea executării silite, doar împotriva debitoarei L. A. C..

În aceste condiții, apreciază ca instanța de judecată a apreciat în mod eronat că nu a recunoscut pretențiile contestatoarelor cu privire la aspectul restrângerii executării silite, în condițiile în care acestea în mod legal au fost înștiințate de către executorul judecătoresc la data de 10, respectiv 11 noiembrie 2014, precum și de către el prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.

Obligarea la plata sumei de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată către contestatoare (onorariu avocat), apreciază că reprezintă o îmbogățire fără justă cauză a contestatoarei L. F., în condițiile în care procedurile de executare nu puteau sa o afecteze din punct de vedere legal, fiind sistate la data de 19.08.2014, fiind restrânsă executarea silită doar asupra contestatoarei, debitoarea L. A. C..

Cu toate acestea, la data de 21.08.2014, acestea promovează contestația la executare ce face obiectul prezentei cauze.

Pe lângă aspectele menționate mai sus, la aprecierea cuantumului onorariului, instanța de judecată trebuia să aibă în vedere atât situația de ansamblu a pricinii, finalitatea demersurilor cât si proporționalitatea onorariului raportat la volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului.

Apreciază că s-ar fi impus într-un mod justificat respingerea cheltuielilor de judecată solicitate, în condițiile în care apărătorul a reprezentat contestatoarele doar la 2 termene de judecată, pe întreg parcursul procesului depunând la dosarul cauzei doar contestația la executare, care prin conținutul acesteia nu justifică suma de bani solicitata cu titlul de onorariu.

Astfel, în cazul cererii de recuperare a cheltuielilor de judecată culpa procesuală se traduce, pe planul dreptului material, prin răspunderea civilă delictuală, iar în prezenta cauză, nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.

Față de reperele prezentei spețe învederate mai sus, cuantumul cheltuielilor de judecată nu este justificat în raport de munca efectiv depusă și în raport de faptul că acestea constituie o despăgubire a părții care a câștigat în final procesul și care nu este vinovată de declanșarea procedurii judiciare, astfel cum de altfel s-a statuat atât în doctrină cât și în practica instanțelor judecătorești.

Potrivit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 51/07 iunie 1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, art. 127 alin. (1) din Hotărârea nr. 64/03 decembrie 2011 privind adoptarea Statutului profesiei de avocat, pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu si la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului său, iar la alineatele (2) si (3) ale art. 127 din statut se prevede că onorariile vor fi stabilite în raport cu: dificultatea, amploarea sau durata cazului, stabilirea onorariilor avocaților depinzând de fiecare dintre următoarele elemente, care se regăsesc și în munca efectiv depusă de aceștia în soluționarea cauzei, respectiv: timpul si volumul de muncă solicitată pentru executarea mandatului primit sau a activității cerute de client;natura, noutatea si dificultatea cazului; importanța intereselor în cauză; împrejurarea că acceptarea mandatului acordat de client îl împiedică pe avocat să accepte un alt mandat din partea unei alte persoane, dacă această împrejurare poate fi constatată de client fără investigații suplimentare; notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experiența, reputația si specializarea avocatului; avantajele si rezultatele obținute pentru profitul clientului ca urmare a muncii depuse de avocat; situația financiară a clientului si constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acționeze pentru a asigura servicii legale performante

Cheltuielile de judecată pornesc de la principiul independentei procesuale a fiecărei părți în procesul civil. Totodată, cheltuielile de judecată au caracter de sancțiune procedurală, iar ca fundament răspunderea civilă delictuală si culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții.

Consideră în aceste condiții, faptul că munca prestată de avocatul ce a reprezentat contestatoarele în dosarul de fond nu este proporțională cu onorariul perceput, activitatea desfășurată, cât cu timpul necesar pregătirii apărării, problemelor de drept puse în discuție și nu justifică repararea nici unui prejudiciu efectiv, instanța de judecată putând aprecia astfel cum a solicitat respingerea cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată și în diminuarea acestora.

Având în vedere considerentele de mai sus, solicită admiterea prezentului apel și modificarea în parte a sentinței civile menționate mai sus în sensul respingerii cererii contestatoarelor de acordare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei, stabilite în sarcina sa prin sentința de fond.

În subsidiar, solicită reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 și următoarele Cod procedură civilă, art. 711 și urm. Cod procedură civilă, precum și pe orice alte dispoziții incidente în cauză.

Intimatele L. F. și L. A. C. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat.

În motivare au arătat că în mod corect prima instanță a admis contestația la executare și a obligat intimatul la plata cheltuielilor de judecată.

Potrivit art. 453 Cod procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată, cheltuielile fiind reprezentate de ansamblul sumelor de bani suportate de părți în legătură cu activitatea lor procesuală, la baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stând culpa procesuală a intimatului la cererea căruia care s-au acte de executare cu nerespectarea dispozițiilor legale.

Apreciază hotărârea primei instanțe ca fiind legală și temeinică, pentru următoarele considerente:

În mod just au solicitat, iar prima instanță a obligat intimatul-apelant la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea prezentului dosar, dat fiind faptul că demersul juridic efectuat de ele s-a datorat culpei intimatului - apelant, fundamentul juridic al obligării intimatului la cheltuieli de judecată fiind art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă.

Din probatoriul administrat în cauză rezultă că prin somațiile și înștiințările din 17.07.2014 (f 11 dosar) din dosarul de executare nr. 270/E/2014 a Biroului Executorului Judecătoresc C. M.G. Sarmis li s-a pus în vedere că, urmare a cererii de executare silită formulată de creditorul Bîta C., a încheierii din data de 19 iunie 2014 a Judecătoriei Gura Humorului (dosar nr. 1339/237/Ex/2014) și a titlului executoriu Sentința civilă nr. 681 din 18 martie 2014 a Tribunalului Suceava, pronunțată în dosar nr._ *, să achităm 42.306,04 lei, sumă compusă din 37.100,00 lei reprezentând debit și 4.906,04 cheltuieli de executare silită.

Prin încheierea din 19.06.2014 a Judecătoriei Gura Humorului, pronunțată în dosarul nr. 1339/237/Ex/2014 (f. 12 dosar fond) s-a admis cererea formulată de creditorul B. C., prin executorul judecătoresc C. M.G. Sarmis, s-a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de Decizia nr. 681 din data de 18.03.2014, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția Civilă împotriva noastră, a contestatoarelor. în calitate de debitoare.

Ori, contestatoarea L. F., nu are calitatea de debitoare, întrucât nu a fost obligată la plata către creditorul B. C. a nici unei sume de bani, motiv pentru care în mod greșit s-a început executarea silită împotriva sa, ea, neavând nici o obligație prin titlul executoriu, și de asemenea, în mod greșit prin încheierea de încuviințare executare silită s-a încuviințat executarea silită și împotriva sa, a debitoarei L. F. (fostă B. F.), motiv pentru care în mod corect s-a dispus anularea formelor de executare.

Chiar dacă, ulterior, executorul judecătoresc la atenționarea avocatului lor a îndreptat această eroare, ea nu trebuia comisă, și încuviințarea executării silite s-a efectuat de către instanță exact cum a solicitat inițial creditorul, deci inclusiv împotriva sa - deși ea, L. F. (fostă B.) nu îi datora nimic creditorului prin hotărârea - titlu executoriu. Mai mult când i s-a atras atenția executorului că s-a comis o greșeală acesta i-a replicat avocatului că nu poate face nimic ci ea trebuie să formuleze contestație la executare; iar îndreptarea erorii efectuată ulterior comunicări somațiilor nu i-a fost comunicată. Din acest motiv a fost nevoită să formuleze contestație la executare si să efectueze cheltuieli pentru contestația la executare - deși hotărârea în temeiul căreia s-a început executarea silită nu îi era opozabilă si nu ar fi trebuit să existe un titlu executoriu împotriva sa.

Onorariul avocațial achitat de către contestatoare, a fost stabilit între avocat și client în considerarea reprezentării pe care avocatul a asigurat-o, respectiv, redactarea contestației la executare, reprezentare si asistentă juridică la Judecătoria Gura Humorului unde s-a deplasat la termenele de judecată de la Suceava, situație care nu ar fi intervenit în cazul în care intimatul ar fi formulat legai și corect cererea de executare. Munca îndeplinită justifică cuantumul onorariului și nu se poate reține că acesta ar fi nepotrivit de mare astfel încât să se impună respingerea sau reducerea acestuia.

Cum cheltuielile de judecată sunt justificate, apreciază că apelul este nefondat și solicităm respingerea acestuia.

Apelantul B. C. a formulat răspuns la întâmpinare în motivarea căruia a arătat că în ceea ce privește mențiunea intimatelor privitoare la faptul că în mod corect instanța de judecată, admițând contestația la executare, a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată, solicită să se aibă în vedere că prin Sentința civilă nr. 1249/2014 pronunțată de către Judecătoria Gura Humorului în dosarul nr._, instanța de judecată a dispus următoarele:

„Admiterea contestația la executare în parte. Anulează formele de executare silită și încheierile din dosarul de executare nr.270/E/2014 al B. C. M.G Sarmis și încheierea de încuviințare a executării silite din 19.06.2014 a Judecătoriei Gura Humorului din dosarul 1339/237/Ex/2014, numai cu privire la contestatoarea L. F.. Desființează în parte încheierea nr.2 din 17.07.2014 din dosarul de executare nr.270/E/2014 al B. C. M.G Sarmis, în ce o privește pe contestatoarea L. Adu C., în sensul că reduce onorariul executorului judecătoresc de la 4.637,60 lei inclusiv TVA la 3.720 lei inclusiv TVA. (...) Obligă pe intimat să plătească în solidar intimatelor 1.000 lei cheltuieli de judecată. (...).”

Ambele intimate încearcă să inducă în eroare instanța de judecată precizând că prezenta contestație la executare a fost admisă în totalitate, iar ambele contestatoare au efectuat demersuri juridice îndreptățite ocazionate de Judecarea prezentei cauze, fapt total neadevărat

A criticat soluția instanței de fond prin formularea acestui apel doar sub aspectul stabilirii cuantumului cheltuielilor de judecată pe care a fost obligat să le plătească în solidar intimatei, cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 lei.

Chiar din cuprinsul întâmpinării formulate, intimatele recunosc faptul că s-au efectuat toate formalitățile legale în sensul că executarea a fost restrânsă doar la persoana debitoarei L. A. C., el depunând în acest sens Încheierea nr. 3/19.08,2014 din dosarul de executare nr. 270/E/2014 al B. C. 1VLG Sarmis, precum și dovezile de comunicare în acest sens la data de 10, respectiv 11 noiembrie 2014, cum de altfel se și verifică din dosarul de executare silită, instanța de judecată reținând și motivând în acest sens.

Astfel cum a învederat prin apelul formulat în prezenta cauză, a solicitat instanței de judecată să determine având în vedere conduita fiecărei părți, cui i se datorează, în principal ivirea acestui proces pe rolul instanței pentru a se putea emite o concluzie asupra părții căzută în pretenții în sensul art. 453 Cod procedură civilă.

Instanței de judecată îi revenea îndatorirea de a cerceta cu atenție înscrisurile doveditoare depuse de părți, pentru a le acorda doar cheltuielile efectiv alocate pentru susținerea acelui proces, întrucât aceste cheltuieli au caracter de despăgubire pentru partea îndreptățită a le primi, nefiind indicat ca acestea să se transforme într-un izvor de îmbogățire fără justă cauză pentru parte, chiar prin mijlocirea instanței.

În analizarea acestor aspecte solicită a se avea în vedere reaua credință a contestatoarelor și conduita acestora în promovarea și susținerea contestației la executare.

Apreciază că i-au fost aduse prejudicii prin tergiversarea executării silite a obligației ce face obiectul dosarului de executare nr. 270/E/2014 al B. C. MG Sarmis, în condițiile în care executorul judecătoresc deja emisese la data de 19.08.2014 încheierea nr. 3 prin care se restrângea executarea silită doar la persoana debitoarei L. A. C., intimată în prezenta cauză.

Cu toate acestea, la data de 21.08,2014, acestea promovează contestația la executare ce face obiectul prezentei cauze.

Ambele debitoare au cunoscut încă de la începutul judecării cauzei și recunosc în cuprinsul întâmpinării faptul că executarea silită fost restrânsă doar la persoana debitoarei L. A. C. și cu toate acestea, cu rea credință au continuat judecarea procesului doar pentru tergiversarea executării silite, instanța de judecată doar achiesând în cadrul contestatei la executare la cadrul procesual al dosarului de executare, deja rectificat și comunicat părților implicate prin încheierea din dosarul de executare nr. 270/E/2014 al B. C. M.G Sarmis, cum de altfel s-a și reținut.

Obligarea la plata cheltuielilor de judecată stabilite prin sentința de fond nu face decât să mărească în mod nejustificat acest prejudiciul pe care îl suportă prin prisma neexecutării de bunăvoie a obligațiilor legale datorate lui de debitoarea L. A. C., intimată în prezenta cauză.

În aceste condiții, instanța de judecată, dovedindu-se situația de fapt în sensul că aceasta nu corespunde cu ceea ce pretind contestatoarele, poate aprecia că nu sunt întemeiate obținerea cheltuielilor de judecată în măsura în care nu se dovedește necesitatea, rezonabilitatea fiecăror cheltuieli solicitate și în raport de culpa procesuală a fiecărei părți.

Promovarea contestației la executare a fost făcută cu rea credință, doar pentru tergiversarea procedurii de executare silită, contestatoarele nefiind în nici un fel prejudiciate sau susceptibile de a fi prejudiciate, recunoscând chiar din cuprinsul întâmpinării faptul că erau la curent cu demersurile executorului de rectificare a erorii strecurate.

Dacă pretențiile nu au fost integral admise, instanța are posibilitatea de a va acorda numai o parte din cheltuielile de judecată sau să respingă cererea de acordare a acestora, exceptând reaua-credință sau comportarea neglijentă a pârâtului care să fost susceptibilă de a-l determina pe reclamant să solicite și ceea ce nu i se datorează, situație care nu se circumscrie speței de față, cum de altfel am și precizat mai sus, fiind dovedită buna credință a subsemnatului încă de la începutul judecării contestației la executare.

Este real faptul că nimeni nu este obligat să se apere singur, chiar dacă are cunoștințe juridice, dreptul la apărare fiind un drept recunoscut tuturor, inclusiv avocaților în cauze proprii, însă, prin angajarea unui apărător, nu trebuie să se urmărească împovărarea părții căzute în pretenții, scopul exercitării dreptului la apărare fiind acela de a se valorifica pretențiile alegate.

În prezenta cauză nu există nici un fel de drept încălcat având în vedere că situația fusese clarificată, nici un fel de pretenții de recuperat și nu se justifică repararea nici unui prejudiciu efectiv.

La aprecierea cuantumului onorariului instanța trebuia să țină seama nu numai de valoarea pretențiilor, ci și de complexitatea cauzei (prezenta cauză fiind una de complexitate relativ redusă), precum și de munca depusă de avocat.

Prin reducerea onorariului plătit de către contestatoare apărătorului său ales, instanța de judecată nu încalcă prevederile art. 30 din Legea nr. 51/1995 și nici cele din Statutul profesiei de avocat, contractul de asistență juridică producându-și pe deplin efectele între părțile contractante, instanța de judecată fiind îndreptățită să aprecieze în ce măsură onorariul părții care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care a pierdut, față de justificarea pretențiilor, mărimea și finalitatea pretențiilor și complexitatea cauzei, putând interveni asupra cuantumului acestui onorariu, având în vedere faptul că acțiunea principală a fost admisă în parte, existând, prin urmare, o culpă procesuală si din partea celor care au inițiat acest proces, fiind identificată și de către instanța de fond și prin prisma reținerii cauțiunii depuse.

Consideră în aceste condiții, faptul că munca prestată de avocatul ce a reprezentat contestatoarele în dosarul de fond nu este proporțională cu onorariul perceput, activitatea desfășurată, cât cu timpul necesar pregătirii apărării, problemelor de drept puse în discuție si nu justifică repararea nici unui prejudiciu efectiv, instanța de judecată putând aprecia astfel cum am solicitat respingerea cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată și în diminuarea acestora.

Concluzionând, susține că soluționarea capătului de cerere privitor la cheltuielile de judecată trebuie să beneficieze de aceeași atenție a judecătorului, necesară în judecarea oricărei cereri și trebuie să respecte toate principiile procedurii civile și situația de fapt a cauzei.

Având în vedere considerentele de mai sus, solicită admiterea apelului formulat și modificarea în parte a sentinței civile menționate mai sus în sensul respingerii cererii contestatoarelor de acordare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei, stabilite în sarcina sa prin sentința de fond.

În subsidiar, reiterează cererea prin care a solicitat reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată pentru considerentele expuse mai sus.

Examinând sentința civilă nr. 1249 din 15.12.2014 a Judecătoriei Gura Humorului, prin prisma motivelor de apel invocate și în raport de ansamblul probelor ce s-au administrat în dosar, tribunalul apreciază că apelul formulat este nefondat.

În cererea de apel, apelantul a subliniat că înțelege să critice soluția instanței de fond doar sub aspectul stabilirii cuantumului cheltuielilor de judecată pe care a fost obligat să le plătească în solidar intimatelor, cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 lei.

După cum rezultă din dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să plătească cheltuielile de judecată pe care partea care a câștigat va dovedi că le-a făcut.

La baza obligației de plată a cheltuielilor de judecată se află culpa procesuală, iar ca efect al admiterii în parte a contestației, intimatul apelant se află în culpă procesuală, astfel încât a fost obligat să plătească cheltuielile de judecată pe care părțile contestatoare le-au efectuat în primă instanță.

Prin sentința apelată s-a stabilit că, întrucât intimatul nu a recunoscut pretențiile contestatoarelor până la primul termen de judecată, căzând în pretenții, în baza art. 453 Cod procedură civilă, instanța l-a obligat pe intimat să plătească în solidar contestatoarelor suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat conform chitanței de la dosar.

Din analiza dovezilor pe care contestatoarele le-au atașat la dosar reiese cu evidență că acestea au avansat suma de 1.000 lei, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței de la fila 100 dosar, precum și suma de 1.070 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, dar pentru aceasta s-a solicitat restituirea conform art. 45 alin. 1 lit. f din OUG 80/2013.

Apelantul formulează apărări în prezenta cale de atac prin trimitere la motivarea instanței de fond în care se reține faptul că a învederat prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la data de 03.12.2014 că executarea a fost restrânsă doar la persoana debitoarei L. A. C., depunând în acest sens încheierea nr. 3/19.08.2014 din dosarul de executare nr. 270/E/2014 al B. C. M.G Sarmis, precum și dovezile de comunicare în acest sens. De asemenea, instanța de judecată a reținut în motivarea sentinței faptul că la data de 19.08.2014, el a solicitat executorului judecătoresc restrângerea executării silite și continuarea executării silite, doar cu privire la debitoarea L. A. C., cerere admisă de executorul judecătoresc prin încheierea nr. 3/19.08.2014, încheiere ce a fost comunicată contestatoarelor din prezenta cauză la data de 10, respectiv 11 noiembrie 2014, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul de executare atașat prezentei cauze.

Apărările apelantului sunt lipsite de relevanță, în condițiile în care contestația a fost redactată și depusă la judecătorie de către avocatul ales A. L. D., în temeiul împuternicirii avocațiale încheiate la data de 18.08.2014, atașată la fila 17 dosar de fond. Solicitarea apelantului de restrângere a executării silite și continuarea acesteia doar cu privire la debitoarea L. A. C. a fost formulată de creditor la data de 19.08.2014, iar comunicarea încheierii s-a realizat la datele de 10 și 11 noiembrie, ulterior eliberării chitanței nr. 599 din 05.11.2014 care certifică achitarea de către contestatoare a onorariului apărătorului ales, corespunzător activității desfășurate pentru soluționarea contestației la executare deduse judecății.

Argumentele vizând aprecierea cuantumului onorariului, situația de ansamblu a pricinii, finalitatea demersurilor cât și proporționalitatea onorariului raportat la volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului, aspecte ce ar fi impus într-un mod justificat respingerea cheltuielilor de judecată solicitate, în condițiile în care apărătorul a reprezentat contestatoarele doar la două termene de judecată, pe întreg parcursul procesului depunând la dosarul cauzei doar contestația la executare, care prin conținutul acesteia nu justifică suma de bani solicitata cu titlul de onorariu nu sunt de natură a determina o altă soluție în cazul de față.

Tribunalul reține că onorariul avocațial achitat de către contestatoare a fost stabilit între avocat și client, în considerarea reprezentării pe care avocatul a asigurat-o, constând în redactarea contestației la executare, reprezentare și asistență juridică la Judecătoria Gura Humorului unde s-a deplasat la termenele de judecată de la Suceava, situație care nu ar fi intervenit în cazul în care intimatul ar fi formulat legal și corect cererea de executare. Munca îndeplinită de avocat justifică în totalitate cuantumul onorariului și nu se poate reține că acesta ar fi nepotrivit de mare.

În concluzie, tribunalul apreciază că cele reținute anterior sunt de natură să confirme că soluția primei instanțe este temeinică și legală, motiv pentru care, în baza art. 480 Cod procedură civilă, va respinge apelul ca nefundat și va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată din apel.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE :

Respinge apelul formulat de către apelantul B. C., domiciliat în mun. Gura Humorului, ., județul Suceava, împotriva sentinței civile nr. 1249 pronunțată la data de 15.12.2014 de Judecătoria Gura Humorului în dosar nr._, intimați fiind L. F., domiciliată în mun. Suceava, .. 158, ., . și L. A. C., domiciliată în loc. F., . Suceava, ca nefondat.

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată din apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 27 mai 2015.

Președinte, Judecător, Grefier,

I. G. I. M. S. A.

Red. I.M.

Tehnored. S.A./5ex/26.06.2015

Judecător fond P. C.

← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea...		Revendicare imobiliară. Decizia nr. 93/2015. Tribunalul SUCEAVA →

Contestaţie la executare. Decizia nr. 756/2015. Tribunalul SUCEAVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Decizia nr. 756/2015. Tribunalul SUCEAVA