Fond funciar. Decizia nr. 516/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 516/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 10-11-2015 în dosarul nr. 516/2015
Dosar nr._ fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 516/2015
Ședința publică de la 10 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. G. M.
Judecător A. S.
Judecător L. C.
Grefier L. S. Ș.
Pe rol, pronunțarea asupra recursurilor formulate de reclamanții G. V. și G. M., domiciliați în orașul Vicovu de Sus, Calea Bucovinei, nr. 426, jud. Suceava, pârâții V. M., domiciliată în oraș Vicovu de Sus, ., jud. Suceava, G. M., domiciliată în orașul Vicovu de S, Calea Bucovinei, nr. 424, jud. Suceava și C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Suceava, împotriva sentinței civile nr.1045 pronunțată la data de 01.04.2015 de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._, intimați fiind G. G. (decedat), C. Orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate Vicovu de Sus – prin primar, G. M., G. V. G., G. C. D., S. E., G. R. D. și G. M. I..
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 20 octombrie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea ședinței de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când, din lipsă de timp pentru deliberare pronunțarea a fost amânată pentru data de 27 octombrie 2015, apoi pentru 3 noiembrie 2015 și apoi față de împrejurarea că d-na judecător C. L. a participat la un S. la Iași în perioada 2-3 noiembrie 2015, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, 10 noiembrie 2015.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 7 februarie 2013, reclamanții G. V. și G. M. i-au chemat în judecată pe pârâții G. G. – decedat în cursul procedurii, cu moștenitori G. M., G. V. G., G. C. D., G. M. I., S. E. și G. R. D., V. M. (a G. G.), C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Vicovu de Sus și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea parțială a titlului de proprietate nr. 2012 A/1997 în sensul excluderii suprafeței de 336 m.p., identică cu ..f. 5452/3 din C.F. 2087, așa cum a fost identificată în raportul de expertiză suplimentar întocmit de expert F. Jenică în dosarul nr._ al Judecătoriei Rădăuți și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au formulat acțiune prin care au solicitat obligarea prim-pârâților să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de aproximativ 300 m.p. teren arabil, situat în intravilanul localității Vicovu de Sus, la locul "V. . titlul de proprietate nr.1182/1996 și stabilirea liniei de hotar ce desparte terenurile lor, dosar înregistrat la Judecătoria Rădăuți sub nr._, soluționat în primă instanță de Judecătoria Rădăuți, în prezent fiind in recurs.
Conform titlului de proprietate nr. 1182 din 08.07.1996, li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 6.800 m.p., din care 3.500 m.p. și 900 m.p. sunt terenuri alăturate, situate în intravilanul orașului Vicovu de Sus, la locul numit "Vatra .: la N. S. Aspazia, C. V., la E. G. G., la S. Drum județean, G. G., la V. H. D., S. I..
Parte din această suprafață de teren a aparținut străbunicului G. N. a lui C., fiind identică cu ..F 2057 Vicovu de Sus, înscriindu-se în C.A.P. conform registrului agricol din anii 1959-1962.
În baza planului de situație din data de 29.08.1992, . divizată în parcelele 5452/1, 5452/2 și 5452/3, având suprafața totală de 2.749 m.p.
Din această suprafață S. Aspazia s-a intabulat în C.F. cu suprafața de 1.336 m.p., identică cadastral cu p.f. 5452/2, în baza adeverinței nr. 255 din 19.12.1991.
În acest dosar pârâții au formulat întâmpinare, prin care au arătat că au titlu de proprietate nr. 2012A/1997, prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru G. G. și Vârcolac M. în indiviziune pentru suprafața totală de 2.200 m.p. teren situat în Vatra . Est și Vest cu uliță, la Sud cu drum județean, la Nord cu S. și ei, reclamanții.
Au arătat că terenul a fost identificat de B. M., fiind în suprafață de 1993 m.p., cu aproximativ 300 m.p. mai puțin decât suprafața pentru care prezintă documente, susținând că imobilul se divide din . din . nu fac dovada calității de succesor după proprietarul tabular având același nume de familie.
După efectuarea raportului de expertiză au făcut precizări arătând că suprafața revendicată este de 336 m.p. identică cu . proprietar tabular fiind Nikolai a lui Kiriak G., autorul lor, nu și a prim-pârâților, solicitând suplimentarea probatoriului prin formularea unei adrese pentru înaintarea documentației în baza căreia s-a emis titlul de proprietate nr. 2012/15.04.1997, interogatoriu pârâților și proba cu martori, toate probele solicitate fiind respinse.
Acțiunea lor a fost respinsă reținându-se că există o reconstituire deficitară a dreptului de proprietate, fără însă a se analiza valabilitatea titlului de proprietate a prim-pârâților.
Conform titlului de proprietate nr. 2012 A/1997, pârâții au reconstituit dreptul de proprietate la locul Vatra . totală de 2.200 m.p., respectiv trei parcele în suprafața de: 900 m.p. teren curți, construcții, 400 m.p. teren livada și 900 m.p. teren arabil.
Conform adresei nr. 9320 din 04.10.2010, autorii pârâților aveau la locul L.-Acasă suprafața totală de 10 ari, din care 5 ari teren arabil și 5 ari teren curți.
Din concluziile expertului a rezultat că pârâții folosesc . ai acestei parcele fiind Gross Sinche și Gross Berish, care au vândut lui G. G. și G. P. în anul 1945, când aceștia au plecat în Israel, pârâții fiind îndreptățiți la reconstituire doar cu privire la această suprafață de teren, care conform mențiunilor din registrul agricol este de 10 ari.
Pârâții au deținut în perioada CAP-ului ca lot statutar o suprafață de teren mai mare de 10 ari, respectiv de 2.200 m.p., însă aceștia nu sunt îndreptățiți la reconstituire pentru această suprafața de teren.
Nu au solicitat anularea titlului de proprietate a prim-pârâtilor cu privire la diferența între suprafața cu care autorii lor erau înscriși in registru agricol și suprafața pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate, respectiv 12 ari, au solicitat doar anularea parțială în sensul excluderii suprafeței de 336 m.p. pe care prim-pârâții o dețin din terenul lor, pentru care au reconstituit dreptul de proprietate.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Pârâtele V. M., C. orășenească de fond funciar Vicovu de Sus și C. județeană de fond funciar Suceava nu au formulat întâmpinare.
Pârâtul G. G. a depus tardiv întâmpinare și cerere reconvențională.
La data de 16.09.2014, pârâtul G. G. a decedat, fiind introduși în cauză, la solicitarea reclamanților, moștenitorii legali G. M., G. V. G., G. C. D., G. M. I., S. E. și G. R. D..
Acțiunea civilă (cererea reconvențională depusă tardiv), prin care s-a solicitat anularea parțială a titlului de proprietate nr.1182/1996, în sensul excluderii suprafeței de aproximativ 200 mp parte din parcelele de pe amplasamentul V.-. mp teren curți-construcții și arabil, a fost înregistrată sub nr._, conexată la cauza de față prin încheierea din 23 ianuarie 2014, apoi disjunsă prin încheierea din 6 noiembrie 2014, în prezent judecarea acestei cauze fiind suspendată, în temeiul art.412 pct.1 Cod procedură civilă.
În vederea soluționării cauzei, s-au administrat probele cu înscrisuri, interogatoriul reclamanților și al pârâtului G. G., martori, expertiză judiciară topo-cadastrală, s-au depus documentațiile pentru titlurile de proprietate pe care și le opun părțile și a fost atașat dosarul nr.1610/1992 al Judecătoriei Rădăuți.
Prin sentința civilă nr. 1045/01.04.2015 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Rădăuți a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții G. V. și G. M., împotriva pârâților G. G. – decedat în cursul procedurii, cu moștenitori G. M., G. V. G., G. C. D., G. M. I., S. E. și G. R. D., Vârcolac M., C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Vicovu de Sus (prin primar), și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, în parte.
A constatat nulitatea parțială a titlului de proprietate nr.2012A/1997 cu privire la suprafața de 61 m.p. teren delimitată prin punctele de contur 5,6,3,4,5, în planul de situație anexă la suplimentul nr.2 la raportul de expertiză întocmit de expert C. D. (fila 296 dosar), parte din parcelele de teren de pe amplasamentul V. . m.p. arabil, 400 m.p. livezi și 900 m.p. curți-construcții, ce însumează 2200 m.p., formând un singur trup de teren (pozițiile B-1-2, B-3-1 și B-6-1).
A obligat pe pârâți, în solidar, să plătească reclamanților suma de 1905,70 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În favoarea reclamanților G. V. și G. M. a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 6800 mp pe raza localității Vicovu de Sus, din care, în intravilan, la locul ,,V. . arabil și 900 mp curți-construcții, conform titlului de proprietate nr.1182/1996, actul de reconstituire întemeindu-se pe evidențele registrului agricol din perioada 1959-1961, în care soții G. au fost înscriși cu două parcele de teren la locul ,,Acasă”, anume 0,35 ha arabil și 0,09 ha curți-construcții.
G. G. și V. M., în calitate de moștenitori ai defuncților G. G. și G. P., au obținut reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3500 mp situată în intravilanul localității Vicovu de Sus, din care la locul ,,V. . arabil, 400 mp livadă și 900 mp curți-construcții, conform titlului de proprietate nr.2012A/1997, actul de reconstituire întemeindu-se pe evidențele registrului agricol din perioada 1959-1961, în care G. G. și G. P. au fost înscriși cu suprafața totală de 0,63 ha teren, din care 0,26 ha pe raza localității Vicovu de Sus, 0,09 ha reprezentând teren curți-construcții, partea din registru cu desfășurătorul parcelelor (denumire, întindere și categorie de folosință) fiind distrusă.
La interogatoriu, reclamanții au susținut că s-au înscris în CAP cu suprafața de 0,44 ha teren la locul în litigiu, teren care le-a fost restituit în procedura Legii nr.18/1991, în aceeași mărime, proprietar tabular la data cooperativizării fiind G. N. al lui C.. Anterior predării în CAP, tot acest teren era prins în îngrăditura lor, ulterior, G. G., tatăl lui G. G., a primit lot în folosință care a inclus și terenul de 3 ari pentru care cere în prezent anularea titlului, astfel că l-a prins în îngrăditura gospodăriei lui, iar după reintrarea terenurilor în circuitul civil pârâții nu le-au permis să mute gardul pe vechiul hotar.
Pârâtul G. G. a declarat la interogatoriu că părinții săi au cumpărat de la etnici evrei, în anii 1953 sau 1954, o suprafață de aproximativ 2500 mp arabil și curți-construcții, împreună cu o casă, teren diminuat, prin construcția uliței, la 2300 mp, cu care autorii săi și ai pârâtei V. M. s-au înscris în CAP și pe care l-au primit ca lot statutar.
Acest teren a fost împrejmuit anterior cooperativizării, gardul pe linia de hotar cu reclamanții, în prezent aflat într-o stare avansată de degradare, fiind construit chiar de aceștia.
În raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul topograf C. D., așa cum a fost completat, a fost identificată, pe amplasamentul ,,V. . 2200 mp înscrisă în titlul de proprietate nr.2012A/1997, reală măsurată 2009 mp, aflată în posesia prim-pârâților, respectiv suprafața de 4400 mp înscrisă în titlul de proprietate nr.1182/1996, din care 2874 mp aflată în posesia reclamanților și 1336 mp în posesia unei terțe persoane (fiind înscrisă și în titlul de proprietate nr.765/1996 emis pe numele lui S. Aspazia, în baza căruia s-a intabulat), lipsind o suprafață de 190 mp.
Raportat la punerile în posesie pe amplasamentele înscrise în titlurile de proprietate nr.2012A/1997 și 1182/1996, expertul a constatat o suprapunere a terenurilor în limita suprafeței de 61 mp, delimitată prin punctele de contur 5,6,3,4,5, în planul de situație anexă la suplimentul nr.2 la raportul de expertiză, identică cu parte din p.f. 5452/1 înscrisă în CF nr.2087 Vicovu de Sus, în anul 1898, pentru G. N. al lui C..
Conform art.III al.2 din Legea nr.169/1997, instanța a analizat legalitatea actului de reconstituire asupra terenului înscris în titlul nr.2012A/1997 în limita suprafeței de 61 mp, căci reclamanții, pentru a justifica dreptul la acțiune, s-au prevalat de titlul nr.1182/1996, prin care le-a fost recunoscut dreptul de proprietate pentru o suprafață de 4400 mp teren intravilan, ori din această parcelă doar pentru suprafața de 61 mp, ce se suprapune cu cea înscrisă în titlul prim-pârâților, dreptul reclamanților era lezat prin emiterea titlului a cărui anulare se cere.
Având în vedere declarațiile martorilor G. C. și H. D., care se coroborau cu răspunsurile date la interogatoriu de reclamanți, privind vechiul amplasament al proprietății acestora la locul în litigiu, raportat la înscrierile din registrul agricol de la data preluării terenurilor în patrimoniul cooperativei agricole de producție, așa cum au fost mai sus redate, în condițiile în care G. G. și P., în perioada 1956-1958, au figurat în registrul agricol cu suprafața de 0,25 ha pe raza localității Vicovu de Sus, compusă din 0,10 ha arabil și curți-construcții la locul ,,L.-acasă” ( care se corelează cu suprafața de 952 mp identică cu p.c. nr.1301 înscrisă în CF nr.3313 Vicovu de Sus pentru Israel Hager, parcelă în privința căreia expertul a apreciat că este identică cu cea cumpărată de autorii prim-pârâților) și 0,15 ha la locul ,,Pe P.”, ori pentru 0,13 ha teren pe acest din urmă amplasament au obținut reconstituirea, fiind înscris în titlul nr.2012A/1997, instanța a conchis că titlul reclamanților este preferabil, G. G. și V. M. nefiind îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate pe amplasamentul disputat, conform art.III al.1 lit.a pct.(ii) din Legea nr.169/1997.
În temeiul art.274,277 Cod procedură civilă din anul 1865, pârâții au fost obligați la cheltuieli de judecată constând în onorariul expertului.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții G. V. și G. M., pârâții V. M., G. M. și C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Suceava.
În motivarea recursului lor, reclamanții G. V. și G. M. au arătat că au formulat acțiune prin care au solicitat anularea titlului de proprietate nr. 2012 VI997 în sensul excluderii suprafeței de 336 m.p. identic cu .. 5452/3 din C.F. "087 conform raportului de expertiză suplimentar întocmit de expert F. Jenică în dosarul nr._ cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Au arătat ca au formulat acțiune prin care au solicitat obligarea autorului prim-pârâților să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de aproximativ 300 m.p. teren arabil, situat în intravilanul localității Vicovu de Sus, la locul "V. . Titlul de Proprietate nr.1182 din 08.07.1996 și stabilirea liniei de hotar ce desparte terenurile lor, dosar înregistrat la Judecătoria Rădăuți, sub nr._, soluționat în primă instanță de Judecătoria Radauti, in prezent fiind in recurs.
Conform Titlului de Proprietate nr. 1182 din 08.07.1996 li s-a reconstituit, dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 6.800 m.p. din care 3.500 m.p. și 900 m.p. sunt terenuri alăturate situate în intravilanul orașului Vicovu de Sus, la locul numit "Vatra . N. S. Aspazia, C. V., la E. G. G., la S. Drum județean G. G., la V. H. D., S. I..
Parte din această suprafață de teren a aparținut străbunicului G. N. C., fiind identică cu ..F 2057 Vicovu de Sus, înscriindu-se în CAP conform registrului agricol din anii 1959-1962.
În baza planului de situație din data de 29.08.1992, . divizată în parcelele 5452/1, 5452/2 și 5452/3 având suprafața totală de 2.749 m.p.
Din această suprafață S. Aspazia s-a intabulat în C.F. cu suprafața de 1.336 m.p. suprafață identică cadastral cu p.f. 5452/2 în baza adeverinței nr. 255 din 19.12.1991.
În acest dosar pârâții au formulat întâmpinare prin care au arătat că dețin titlul de proprietate nr. 2012A/1997 prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru G. G., Vârcolac M. în indiviziune pentru suprafața totală de 2.200 m.p. teren situat în V.-. Est și Vest cu uliță, la Sud cu drum județean, la Nord cu S. și ei, reclamanții.
Au arătat că terenul a fost identificat de B. M. fiind în suprafață de 1993 m.p. aproximativ 300 m.p. mai puțin decât suprafața pentru care au prezentat documente și au susținut că imobilul se divide din . din . fac dovada calității de succesor după proprietarul tabular având același nume de familie.
După efectuarea raportului de expertiză au făcut precizări arătând că suprafața revendicată este de 336 m.p. identică cu . proprietar tabular fiind Nikolai a lui Kiriak G. autorul lor, nu și a prim pârâților, și au solicitat suplimentarea probatoriului prin formularea unei adrese pentru înaintarea documentației în baza căreia s-a emis titlul de proprietate nr. 2012/15.04.1997, interogatoriul pârâților și proba cu martori, iar toate probele solicitate au fost respinse.
Acțiunea lor a fost respinsă reținându-se că există o reconstituire deficitară a dreptului de proprietate, fără însă a se analiza valabilitatea titlului de proprietate a prim-pârâților.
Conform titlului de proprietate nr. 2012 A din 15.04.1997 pârâții au reconstituit dreptul de proprietate la locul Vatra . totală de 2.200 m.p. respectiv parcele în suprafața de: 900 m.p. teren curți, construcții, 400 m.p. teren livada și 900 m.p arabil.
Conform adresei nr. 9320 din 04.10.2010 autorii pârâților aveau la locul L. -suprafața totală de 10 ari din care 5 ari teren arabil și 5 ari teren curți.
Din concluziile expertului a reieșit că pârâții folosesc . al acestei parcele fiind Gross Sinche și Gross Berish care au vândut lui G. G. și G. P. în anul 1945 când aceștia au plecat în Israel, pârâții fiind îndreptățiți la reconstituire doar cu privire la această suprafață de teren care conform mențiunilor din registrul agricol este de 10 ari.
Pârâții au deținut în perioada CAP-ului ca lot statutar o suprafața de teren mai mare de 10 ari, respectiv de 2.200 m.p. însă aceștia nu sunt îndreptățiți la reconstituire pentru această suprafața de teren.
Nu au solicitat anularea titlului de proprietate a prim-pârâtilor cu privire la diferența dintre suprafața cu care autorii lor erau înscriși in registru agricol și suprafața pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate, respectiv 12 ari, au solicitat doar anularea parțială în sensul excluderii suprafeței de 336 m.p. pe care prim pârâții o dețin din terenul lor pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate.
In prima instanța a fost administrata proba cu expertiza topo cadastrală, interogatoriu martori, instanța ajungând la concluzia ca se impunea nulitatea titlului de proprietate nr. 2012A/1997 cu privire la suprafața de 61 m.p. pe amplasamentul delimitat prin punctele de contur 5,6,3,4,5 din anexa la suplimentul nr. 2.
Au criticat hotărârea primei instanțe intrucat in mod greșit s-au respins obiectiunile formulate la termenul din data de 19.03.2015, daca aceste obiecțiuni ar fi fost admise suprafața pentru care se impunea a se constata nulitatea titlului de proprietate era mai mare pe un alt amplasament, decât cel reținut de instanța.
Prin obiecțiuni au arătat ca doamna expert a ajuns la concluzia ca nu au intrat in posesia suprafeței de 150 m.p. care este identificata cu contur roșu punctele 1,2,3,4 având ca dimensiuni de 19,10 m pe latura nordică, 19.00 m pe latura sudică si 7,60 m pe latura estică si vestică.
Insă doamna expert nu a lămurit amplasamentul suprafeței de 100 m.p. pentru care este proces-verbal de punere in posesie si care a fost identificată de domnul expert T. M., făcând trimitere la acest raport de expertiză.
Conform acestui raport de expertiză aceasta ar fi identificata pe latura dinspre S. Aspazia pe o lungime de 58,5 m si o latime de 1,70 m., sens in care au solicitat a fi identificata aceasta suprafața.
In situația in care nu se va putea identifica in mod distinct au solicitat să se identifice întreaga suprafața de 4.400 m.p. cu mențiunile de mai jos.
Au arătat ca din celelalte planuri depuse de doamna expert anexa 2 din supliment la raportul de expertiza), suprafața de 1336 m.p. ce aparține lui S. D. in prezent (fost S. Aspazia) și-a schimbat configurația inițială, in prezent este pe conturul galben, inițial a fost pe conturul albastru. Din aceste planuri s-a putut trage concluzia ca S. Aspazia (S. D.) în momentul actualizării planului a lățit suprafața de teren si a scurtat-o rămânând aceeași suprafața de teren de 1336 m.p. intrând pe suprafața de 100 m.p. si lasând liberă o suprafață ce a fost ocupata de pârâți care ar fi identică conform anexei 3 din aportul de expertiza cu punctele 3,4,5,6.
În ce privește modificarea amplasamentului suprafeței de 1336 m.p. aceasta nu a influențat suprafața la care erau îndreptățiți de 4.400 m.p. și cu care au fost puși în posesie și care face parte din această suprafață.
Au arătat că din raportul de expertiză intocmit de doamna expert a reieșit că dețin în prezent 2874 m.p., S. D. ( S. Aspazia) deține 1336 m.p. rezultând o lipsa de 190 m.p. iar aceasta suprafața ar avea conturul pe care l-au indicat mai sus.
Au menționat de asemenea ca lipsa a reieșit si din raportul de expertiza intocmit de F. J. (deținem 2852 m.p. S. D. ( S. Aspazia) 1336 m.p. diferența fiind de 212 m.p. cât si din raportul 2de expertiză întocmit de T. M. care a reținut ca dețineau 2852 m.p.; S. Aspazia ( S. D.) 1300 m.p. plus diferența de 250 m.p. puși in posesie reieșind o suprafață totala de 4384 m.p.
Susținerile doamnei expert că o diferența pana de 4.400 m.p. de aproximativ 40 m.p. s-a încadrat în erorile de măsurare au considerat că nu pot fi avute in vedere, dimpotrivă a reieșit o suprafața chiar mai mare de 4.400 m.p. la care erau îndreptățiți de 336 m.p., cât pe lângă suprafața deținută.
Au considerat că pe lângă suprafața de 150 m.p. identică cu punctele 1,2,3,4 din planul de situație anexa nr. 1 supliment 2 la raportul de expertiză, se impunea a fi identificata si suprafața de aproximativ 60 m.p. identificată in anexa 3 din raportul de expertiza cu punctele 3,4,5,6.
Era obligatoriu ca doamna expert sa răspundă la aceste obiecțiuni si sa întocmească o singura planșa in care sa aibă in vedere aspectele ce le-au arătat mai sus pentru a putea dispune nulitatea titlului de proprietate cu privire la suprafața care le lipsește si la care erau îndreptățiți și pentru a înlătura orice îndoială cu privire la suprafața care trebuie să le-o predea prim-pârâții.
Conform identificării din anexa nr. 1 supliment nr. 2 la raport de expertiza s-a observat că prim pârâții dețin o suprafața în plus intre suprafața cu care au fost puși in posesie și suprafața pe care o dețin care are la latura estica ca linie de hotar linia cu roșu punctele 2 - 6 pe latura sudica linia verde, pe latura nordica linia galbenă, pe latura estica ulița, daca doamna expert ar fi indicat aceasta suprafața au considerat că nu mai era necesar un supliment la raportul de expertiză, insă nefiind suficient de detaliată se impunea trimiterea cauzei spre rejudecare. Având in vedere suprafața cu care au fost puși in posesie si suprafața pe care o dețin, suprafața care le lipsește, suprafața în plus pe care o dețin prim-pârâții, neclaritățile la raportul de expertiza, s-ar impune efectuarea unui supliment la raportul de expertiză.
Pentru toate acestea au solicitat admiterea recursului si trimiterea cauzei spre rejucare.
Împotriva sentinței civile nr.1045 pronunțată la data de 01.04.2015 de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._ a declarat recurs și C. Județeană pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, aducându-i critici pentru motive de nelegalitate și netemeinicie privitor la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, a arătat că Titlul de proprietate se emite de către C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și conferă persoanei căreia i s-a constituit sau reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren calitate de proprietar.
La baza emiterii titlurilor de proprietate stau documentațiile primite în două exemplare de la comisiile teritoriale din subordine, din care un exemplar se reține și se depozitează la Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Suceava, conform prevederilor art. 36 din Legea nr. 890/2005 cu modificările și completările ulterioare.
În conformitate cu prevederile art. 36 alin. (1) din H.G.R. nr. 890/2005 cu modificările și completările ulterioare, "Pe baza documentațiilor înaintate de comisiile locale, care 1 anexele validate, planurile parcelare, procesele-verbale de punere în posesie a terenurilor, comisia județeană emite titlurile de proprietate conform celui prezentat în anexa nr.20", iar C. locală de aplicare a Legilor fondului funciar a întocmit documentația ce a . titlului de proprietate nr.2012A /1997.
Potrivit prevederilor art. 51 și art. 52 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, republicată cu modificările și completările ulterioare, comisia județeană este autoritate publică cu autoritate administrativ - jurisdicțională, competentă să soluționeze contestațiile și să valideze ori să invalideze măsurile stabilite de comisiile locale.
Din economia dispozițiilor art. 12 alin. 1 și 2 din Legea nr. 18/1991 republicată cu completările ulterioare rezultă că, în scopul stabilirii dreptului de proprietate prin reconstituirea sau constituirea acestuia, în fiecare comună sau municipiu se constituie prin ordin al prefectului comisiile comunale și respectiv comisia județeană.
Legiuitorul nu a înființat aceste comisii ca persoane juridice așa încât C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nu poate fi decât organ colegial fără personalitate juridică și fără un patrimoniu propriu.
C. județeană de fond funciar are atribuții strict stabilite de lege și un regulament de funcționare față de instanțele judecătorești și ca urmare a acestui aspect, legiuitorul a statuat că, numai în baza proceselor-verbale de punere în posesie, a schițelor terenurilor precum la planurilor parcelare, comisia județeană emite titlurile de proprietate, iar conform Legii nr. 19/1997 instanțele judecătorești de drept comun au plenitudine de jurisdicție în domeniul textelor administrative emise în domeniul fondului funciar în speță, nu se poate reține o răspundere civilă delictuală care incumbă plata cheltuielilor de judecată, întrucât C. Județeană Suceava de fond funciar prin emiterea titlului de proprietate nr. 2012A/1997 si-a îndeplinit o atribuție prevăzută de o lege organică în parametrii legali. Subordonată condițiilor impuse de această formă de răspundere ce nu sunt întrunite în prezenta cauză civilă, iar comisia județeană de fond funciar, organ colegial fără personalitate juridică, nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
C. județeană și cea locală au, în limitele competenței lor și prin derogare de la pozițiile Codului de procedură civilă, calitate procesuală pasivă și, când este cazul, activă, fiind reprezentate legal prin prefect, respectiv prin primar. În această situație, în mod greșit, instanța de judecată le-a obligat, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată în sumă de
1905,70 lei.
C. Județeană de fond funciar este un organ administrativ, colegial și
administrativ care hotărăște asupra măsurilor stabilite de comisiile locale, dar nu are cont propriu, independență financiară încât nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
De asemenea, instanța de fond nu a ținut seama la cuantificarea cheltuielilor de judecată de faptul că s-a admis doar în parte, cererea reclamantului și nu în totalitate, suma totală fiind disproporționată în raport cu complexitatea și circumstanțele cauzei, disputa între părți fiind de amplasament și nu de drept de proprietate.
Față de cele susmenționate a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, în sensul de a se anula sentința civilă nr. 1045/2015 a Judecătoriei Rădăuți, și, pe cale de consecință, să se dispună excluderea Comisiei județene de Fond Funciar de la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinței au declarat recurs și pârâții G. M. și Vârcolac M., prin care au solicitat instanței admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile nr. 1045 din data de 01 aprilie 2015 a Judecătoriei Rădăuți iar pe fond respingerea acțiunii formulată de către reclamanții G. V. și G. M. și respingerea ca netemeinică și nelegală a sentinței civile nr. 1045 prin care s-a anulat în parte titlul de proprietate nr. 2012 A /1997 în sensul excluderii suprafeței de 61 mp teren prin aplicarea greșită a normelor de drept material.
Au arătat că Titlul de proprietate nr. 2012A/ 15.04.1997 pentru G. G. și Vârcolac M. a fost emis respectând condițiile legale astfel încât nu se impune anularea parțială a acestuia. Conform interogatoriului din data de 14.01.2014 luat pârâtului G. G., a arătat că părinții acestuia au cumpărat de la Gross Sinche și Berisch o suprafață de 25 ari teren arabil și curți-construcții, teren cu care au fost înscris și în C.A.P. și pe care îl dețin și în momentul de față.
Conform completării raportului de expertiză realizat de către ing. L. T. din data de 14.10.1994 din o parte a terenurilor numiților G. V., S. Aspazia, G. G. a G., s-a format o uliță și care îl deservește în mod special pe reclamantul G. V. astfel dacă din o parte și a terenului lui G. M. s-a format ulița de acces la proprietate pentru G. V., de unde apare suprapunerea de teren de 61 mp constatată de către instanță din moment ce terenul deținut de ei s-a diminuat prin faptul că au cedat o parte din acesta pentru formarea uliței reclamantului.
Titlul de proprietate 2012A/1997 a fost eliberat conform evidențelor din registrul agricol precum și a celorlalte documente care au stat la baza eliberării acestuia însă suprafața reală, măsurată, este mult mai mică decât cea din titlul de proprietate pentru că s-au extins căile de acces (exemplul sus-arătat) precum și prin faptul că G. G. a făcut un schimb de teren cu vecinul S. C. pentru a forma un hotar în formă de pătrat și aici apărând o diferență de teren.
Conform evidențelor din registrul agricol, terenul în litigiu a fost deținut și înainte, în timpul CAP. -ului și ulterior astfel încât titlul de proprietate a fost eliberat conform legilor în vigoare pentru că ulterior suprafața de 779 mp curți-construcții și 1214 m.p. arabil situat în intravilanul orașului Vicovu de Sus, nr. 424, jud. Suceava a fost înstrăinată de către G. R. - D., fiul lui G. G. și M. prin contract de vânzare - cumpărare la data de 30.11.2011 astfel încât toată documentația anterioară și ulterioară eliberării titlului de proprietate a fost întocmită conform prevederilor legale.
Față de cele arătate, au solicitat admiterea recursului și, pe cale de consecință, modificarea în tot a sentinței civile recurate, aceasta fiind netemeinică și nelegală.
Examinând actele și lucrările dosarului Tribunalul reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 137 al.1 Cod pr. civilă instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și asupra celor de fond care fac de prisos în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii.
Cu referire la excepția tardivității recursului formulat de G. V. și G. M., este a se observa că în conformitate cu textul art. 301 Cod procedură civilă „Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel”.
În speță astfel cum rezultă din actele și piesele dosarului fil. 355 și 357 fond, sentința civilă atacată a fost comunicată reclamanților recurenți la data de 15.05.2015, iar aceștia au declarat recurs potrivit înscrisurilor de la fila 3-6 (dosar recurs) la data d 02.06.2015.
După cum rezultă din prevederile art. 101 Cod procedură civilă al.1 și 5 „termenele se înțeleg pe zile libere neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul.
Termenul care se sfârșește într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare”.
Adevărat că față de data comunicării sentinței către reclamanți (15.05.2015) termenul de declarare al recursului se împlinea la data de 31.05.2015. Cum acest termen s-a sfârșit într-o zi de duminică și de sărbătoare legală potrivit Codului Muncii, ziua de 1.06.2015 a Rusaliilor, fiind decretată zi liberă, e de necontestat că pentru acești recurenți, termenul s-a prelungit până la sfârșitul primei zile de lucru următoare, respectiv până la data de 02.06._.
Câtă vreme reclamanții recurenți au înaintat prin fax la data de 02.06.2015 recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 1045/2015, se apreciază că excepția tardivității formulării acestuia nu este dată în cauză, nefiind incidente speței dispozițiilor art. 301 Cod procedură susarătate.
Așa fiind urmează a se respinge această excepție.
Pe fondul litigiului, analizând toate actele și lucrările pricinii și motivele de recurs depuse la filele 3-16 dosar, Tribunalul găsește că recursurile formulate sunt fondate pentru considerentele următoare:
Astfel cum rezultă din petitul cererii de chemare în judecată reclamanții au solicitat anularea parțială a titlului de proprietate nr. 2012A eliberat la data de 15.04.1997 în favoarea pârâților G. G. și V. M., în sensul excluderii suprafeței de 336 m.p. teren identic cu .. nr. 5452/3 din CF 2087 conform raportului de expertiză F. Jenică, invocând dubla reconstituire și faptul că pentru acest teren li s-a reconstituit reclamanților dreptul de proprietate prin titlul emis sub nr. 1182/1996 acțiunea nefiind motivată în drept.
În acest sens, au anexat înscrisurile depuse la fil. 15,16,17,18,19,128,129 dosar fond.
În apărare pârâții au solicitat respingerea acțiunii reclamanților întrucât proprietățile lor sunt delimitate de un gard ce are o vechime de peste 40-50 ani, și întrucât în realitate posedă, o suprafață cu 200 m.p. mai mică decât au evidențiat în actele de proprietate, respectiv 1993 m.p. față de cei 2200 înscriși în documente, iar în acest sens au depus înscrisurile de la fil. 34-52 dosar fond.
Soluționând pricina instanța de prim grad a admis în parte pretențiile reclamanților, dispunând constatarea nulității parțiale a titlului de proprietate nr. 2012A/1997 cu privire la suprafața de 61 m.p. teren, cu motivarea că pentru terenul la locul în litigiu preferabil este titlul de proprietate al reclamanților, pârâții nefiind îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate pe amplasamentul disputat, conform art. III al.1 lit.a pct. II din Legea nr. 169/1997.
Tribunalul reține că dreptul la un proces echitabil impune motivarea hotărârii judecătorești întrucât numai pe această cale se poate verifica maniera în care circumstanțele concrete ale cauzei „justiția a fost servită”. Exigența motivării este esențială în administrarea adecvată a justiției, în condițiile în care considerentele reprezintă partea ce mai întinsă a hotărârii, locul în care se indică motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței.
Printre pilonii de bază ai dreptului la un proces echitabil se numără și dreptul oricărei părți în cadrul unei proceduri judiciare de a prezenta instanței observațiile, argumentele și mijloacele sale de probă, coroborat cu dreptul fiecărei părți ca aceste observații și argumente să fie examinate în mod efectiv, iar cu privire la aceste aspecte, obligația instanței de motivare a deciziilor sale este singurul mijloc prin care se poate verifica respectarea lor.
După cum s-a arătat în doctrină, motivarea trebuie să fie pertinentă, completă, întemeiată, omogenă, concretă, convingătoare și accesibilă. Motivarea este de esența hotărârilor, reprezentând o garanție pentru părți că cererile lor au fost analizate cu atenție.
Practica instanței supreme este orientată în acest sens, afirmând constant că inexistența motivării atrage casarea hotărârii, la fel și o motivare necorespunzătoare. Cu alte cuvinte, o motivare excesiv de succintă sau necorespunzătoare în raport cu complexitatea cauzei echivalează, practic, cu inexistența motivării.
Raportându-ne la sentința atacată, se observă că hotărârea primei instanțe este practic nemotivată, neregăsindu-se în cuprinsul acesteia argumentarea rațiunii ce l-a determinat pe judecător să adopte soluția în cauză.
În speță instanța de fond deși a fost investită cu o acțiune de anulare parțială a unui titlu de proprietate emis în condițiile Legii Fondului Funciar, s-a rezumat la a argumenta că preferabil este titlul de proprietate al reclamanților, că pârâții nu sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate pe amplasamentul disputat fără a arăta motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, fără a examina toate mijloacele procesuale și procedurale propuse de acestea și fără a cenzura și motiva concluziile privitoare la existența unei duble reconstituiri pentru suprafața de 61 m.p. teren.
Procedând astfel, prima instanță a încălcat dispozițiile art. 261 alin.1 pct. 5 Cod procedură civilă care prevăd obligativitatea arătării motivelor de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, făcând practic imposibil de realizat misiunea instanței de recurs de a controla hotărârea atacată.
În aceste condiții, constatând că soluția adoptată de prima instanță nu cuprinde motivele pe care se sprijină (fiind astfel încălcate dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă), respectiv, că, practic prin hotărârea atacată fondul cauzei nu a fost cercetat, în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, Tribunalul urmează să admită recursul, să caseze sentința civilă și să trimită cauza spre rejudecare la instanța de fond, ocazie cu care prima instanță urmează a se preocupa de remedierea deficiențelor susarătate.
În plus, pentru clarificarea cauzei prin suplimentarea probatoriului va analiza existența sau nu a unei duble reconstituiri a dreptului de proprietate pentru terenul de la locul în litigiu, întinderea acestei duble reconstituiri, pornind de la procesele verbale de punere în posesie ale reclamanților și pârâților, de la schițele și planurile de situație aferente (pentru fiecare parcelă de teren) emise pentru titlurile de proprietate nr. 1182/1996 și 2012/1997, ținând seama de documentația prealabilă emiterii acestora, precum și de apărările pârâților, concretizate prin depunerea procesului verbal de punere în posesie al reclamanților la locul în litigiu din data de 17.05.1993 cu suprafața de 4155 m.p. teren (fil.52 dosar fond).
În verificarea dublei reconstituiri, se va proceda și la clarificarea situației juridice a terenului proprietatea reclamanților, funcție și de celelalte procese verbale de punere în posesie pentru același teren depuse de Primăria Orașului Vicovu de Sus la fila 17 dosar fond și de procesele verbale încheiate în anul 2001 și care au la bază o adeverință de proprietate nr. 1182/1996 ce se regăsesc la fil. 128, 129 dosar fond.
Instanța de trimitere urmează a analiza și legalitatea emiterii titlului de proprietate contestat prin raportare la dispozițiile Legii Fondului Funciar aplicabile la data emiterii acestuia, inclusiv prin raportare la prevederile art. 14 alin.2 din Legea 18/1991.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității recursului formulat de reclamanții recurenți G. V. și G. M..
Admite recursurile formulate de reclamanții G. V. și G. M., domiciliați în oraș Vicovu de Sus, Calea Bucovine, nr. 426, jud. Suceava, pârâții V. M., domiciliată în oraș Vicovu de Sus, ., jud. Suceava, G. M., domiciliată în oraș Vicovu de S, Calea Bucovinei, nr. 424, jud. Suceava și C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Suceava, cu sediul în ., nr. 36, jud Suceava împotriva sentinței civile nr.1045 pronunțată la data de 01.04.2015 de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimați fiind G. G. (decedat), C. Orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate Vicovu de Sus – prin primar, G. M., G. V. G., G. C. D., S. E., G. R. D. și G. M. I., domiciliați în oraș Vicovu de Sus, Calea Bucovinei, nr. 424, jud. Suceava.
Casează sentința civilă nr. 1045/2015 a Judecătoriei Rădăuți și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Noiembrie 2015.
Președinte, C.-G. M. | Judecător, A. S. | Judecător, L. C. |
Grefier, L. S. Ș. |
Red. C.L.
Jud. P. G.
Tehnored. S.L:/2 ex/10.12.2015
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1382/2015. Tribunalul... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 452/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
