Fond funciar. Decizia nr. 1226/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1226/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 13-10-2015 în dosarul nr. 1226/2015
Dosar nr._ - fond funciar -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 1226
Ședința publică din data de 13 octombrie 2013
Președinte- M. C.
Judecător- T. M.
Grefier - P. T.
Pe rol, judecarea apelului declarat de pîrîta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, împotriva sentinței civile nr.501 din 2 aprilie 2015 a Judecătoriei Cîmpulung Moldovenesc (dosar nr._ ), intimați fiind pîrîții Comisia comunală de fond funciar Izvoarele Sucevei, Direcția Silvică Suceava, S. I., domiciliat în mun.Suceava ..19, . . și reclamanții Moțco V., a C., Moțco T., a C., Moțco P., a T. și D. P., a F., toți domiciliați în comuna Izvoarele Sucevei, ..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat U. I. pentru reclamanții intimați, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, procedând la verificarea competenței sale, așa cum prevăd dispozițiile art.131 al. 1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că este competent din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze pricina, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 95 pct. 2 și art. 482 din Noul Cod de procedură civilă.
Avocat U. I. pentru reclamanții intimați, a depus la dosar înscrisuri, delegație de substituire pentru avocat I. A. și a arătat că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța admite proba cu înscrisuri, avînd în vedere că în cauză nu mai sunt invocate alte excepții, formulate alte cereri și de administrat alte probe, declară cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul apelului.
Avocat U. I. pentru reclamanții intimați, a cerut respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Declarînd dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată la data de 2 aprilie 2014 reclamanții MOȚCO V. a C., MOȚCO T. a C., MOȚCO P. a T. și D. P. lui F. au chemat în judecată pe pârâtele C. C. DE FOND FUNCIAR IZVOARELE SUCEVEI, C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR SUCEAVA solicitând ca prin hotărârea ce o va pronunța instanța să dispună anularea Titlului de proprietate nr. 1273/2009 pentru suprafața de 55 ha și 3100 mp teren care a fost emis pentru reclamanți sau autorii acestora, anularea procesului verbal de punere în posesie emis la data de 25 august 2008, emiterea unui titlu de proprietate nou pentru suprafața efectiv existentă în teren, cât și punerea în posesie pentru suprafața nouă și întocmirea procesului verbal de punere în posesie.
În motivarea acțiunii întemeiată în drept pe disp. Legii 18/1991, Legii 169/1997, Legii 1/2000 și Legii 247/2005 reclamanții au arătat că au dobândit suprafața de 55 ha și 3100 mp teren cu vegetație forestieră pentru care s-a emis Titlul de proprietate 1273/30 septembrie 2009 și procesul verbal de punere în posesie din 25 august 2008. Că timp de peste 5 ani au achitat impozitele și taxele de pază pentru terenul cu suprafața menționată în titlul de proprietate, dar cu ocazia unor măsurători efectuate ulterior, au constatat că în realitate au fost puși în posesie cu o suprafață mai mică decât cea menționată în titlul de proprietate, respectiv cu 11,46 ha mai puțin.
La data de 17 aprilie 2014 C. Județeană Suceava a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă și a R. - Direcția Silvică Suceava care este administratorul terenului din litigiu, menționând că R. este singurul organ administrativ care reprezintă Statul Român în sectorul silvic și, prin urmare, are dreptul și obligația să vegheze la respectarea legalității reconstituirii dreptului de proprietate.
De asemenea, au fost invocate disp. art. 24 alin 4 și 5 din Legea 1/2000, art. 71, 74 din HG 890/2005 cu modificările și completările ulterioare, cât și disp. art. 35 din Codul silvic și art. 5 din Legea 18/1991, prevederi legale care îi conferă R. prin Direcțiile Silvice atribuții importate în procesul de reconstituire a dreptului de proprietate a terenurilor forestiere.
Au fost invocate și disp. HG 890/2005 menționându-se faptul că, Comisiile Locale pun în posesie prin delimitare în teren, persoanele îndreptățite să primească terenul, completează fișele de punere în posesie a acestora, după validarea de către C. Județeană a propunerilor făcute și le înmânează titlurile de proprietate, potrivit competențelor care le revin. S-a făcut referire și la art. 36 din același act normativ, menționându-se că procesul verbal de punere în posesie este un act ce se eliberează în baza hotărârii de validare emisă de C. Județeană și anterior emiterii Titlului de proprietate. Că în baza documentației emisă de Comisiile Locale, care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele verbale de punere în posesie și schițele terenurilor, C. Județeană emite titlurile proprietate prin care se finalizează activitatea Comisiei Locale și Județene de aplicare a legii fondului funciar.
La data de 29 aprilie 2014 pârâta C. Locală de fond Funciar Izvoarele Sucevei a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând în esență că nu răspunde de întocmirea planurilor ce au stat la baza punerii în posesie a reclamanților cu terenul din litigiu, precizând că prin procesul verbal nr. 7401/2007 s-a efectuat identificare în teren pentru autor Moțco A. M., fiind recunoscute vecinătățile pe toate laturile, iar măsurătorile au fost efectuate de specialiști.
S-a solicitat introducerea în cauză a numitului S. I. care a efectuat măsurătorile din teren, invocându-se disp. art. 34 alin. 2 și 39 alin. 1 din HGR 890/2005.
Pârâta a menționat că reclamantul Moțco V. s-a adresat cu două cereri cu nr. 8363/2 iulie 2013 și 8067/3 martie 2014 prin care a solicitat clarificări privind rectificarea limitei de hotar, fiind îndrumat să se adreseze inginerului topometric, C. C. precizând că nu are nici o culpă cu privire la suprafața cu care pretind reclamanții că au fost prejudiciați, întrucât au fost respectate disp. prev. de lege.
De asemenea, a precizat că terenul a intrat în circuitul civil, astfel încât la nivelul UAT nu există teren rezervă, astfel încât pârâta nu îi va putea pune pe reclamanți în posesie și cu diferența de 11,46 ha.
La data de 1 iulie 2014 pârâta R. – Direcția Silvică Suceava a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei procesuale pasive a sa, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a arătat că potrivit art. 25 din Legea/2000 cu modificările și completările ulterioare, punerea în posesie a titularilor în cazul terenurilor forestiere, precum și eliberarea titlurilor de proprietate se face de Comisiile Locale și respectiv, de Comisiile Județene în condițiile și cu procedura stabilită de Legea 18/1991 și regulamentul de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor, aprobat prin Hotărârea nr. 890/2005.
De asemenea, au fost invocate disp. art. 5 pct. c din Hotărârea 890/2005 conform căreia comisiile stabilesc mărimea și amplasamentul suprafețelor de teren, pentru care se reconstituie dreptul de proprietate, sau care se atribuie potrivit legii, propune alte amplasamente și consemnează în scris acceptul fostului proprietar sau al moștenitorilor acestuia pentru punerea în posesie pe alt amplasament, când vechiul amplasament este atribut în mod legal altor persoane.
În cazul în care vechiul amplasament este ocupat, tot Comisiei Comunale îi revine conform art. 10 din Hotărârea 890/2005, obligația să stabilească alt amplasament. Că eventualele obligații legale ale unităților silvice se nasc numai în relațiile de conlucrare organ silvic – C. Locala, invocându-se și disp. art. 24 alin 4 din Legea 1/2000, cât și 54 din Legea 18/1991.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii, întrucât au fost respectate disp. art. 24 alin 4 din Legea 1/2000, astfel încât reclamanții au deschisă doar o acțiune de drept comun, invocându-se în acest sens și disp. art. 27 alin .1 din Legea 18/1991 cu modificările și completările ulterioare, art. 34 alin 1 și 2 din Hotărârea 890/2005.
S-a menționat că procesul verbal de punere în posesie a fost semnat de toate părțile, că la baza emiterii lui a stat procesul verbal de stabilire și recunoaștere a vecinătăților, iar reclamanții nu au făcut nici o dovadă că suprafața de teren deținută de ei este mai mică decât cea cu care a fost pusă în posesie și este posibil ca suprafața în minus să fie deținută de proprietarii vecini, astfel încât ei au posibilitatea promovării unei acțiuni de drept comun.
Reclamanții au depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de Direcția Silvică Suceava prin care au reiterat susținerile din acțiune, menționând că nu solicită terenul lipsă, ci constatarea suprafeței reale pentru plăți corecte la Primărie și Ocol silvic, cât și intabularea corectă cu suprafața de teren deținută.
A fost introdusă în cauză si P.F. S. I. care a menționat în mai multe cereri că nu are calitate procesuală pasivă, întrucât doar a participat la activități premergătoare cu atribuții în domeniul reconstituirii dreptului de proprietate, la întocmirea documentației, invocând disp. art. 25 alin 1 din Legea 1/2000, cât și art. 5 pct. c din HG 89/2005.
Judecătoria Cîmpulung Moldovenesc, prin sentința civilă nr.501 din 2 aprilie 2015 a admis acțiunea având ca obiect „fond funciar”; a dispus anularea Titlului de Proprietate nr. 1273/2009 pentru suprafața de 55 ha și 3100 mp teren cu vegetație forestieră emis în favoarea reclamanților sau a autorilor lor; a dispus anularea procesului verbal de punere în posesie nr. 88/25 august 2008; a dispus emiterea unui titlu de proprietate pentru suprafața de 45,54 ha teren cu vegetație forestieră; a dispus punerea în posesie pentru suprafața de 45,54 ha teren cu vegetație forestieră și întocmirea procesului verbal de punere în posesie și a obligat pârâtele la 3800 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Titlul de proprietate nr.1273/30 aprilie 2009 reclamanților li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 55,31 ha teren cu vegetație forestieră și au fost puși în posesie, conform procesului verbal de punere în posesie nr. 88/25 august 2008.
Prin acțiune reclamanții au susținut că deși au achitat taxele și impozitele pentru suprafața menționată mai sus, în urma unor măsurători efectuate ulterior, au constat că în fapt, dețin o suprafață mai mică de teren decât cea înscrisă în titlul de proprietate cu peste 11 ha și au solicitat emiterea unui nou titlu de proprietate și a unui nou proces verbal de punere în posesie pentru suprafața care o dețin în realitate.
Pârâții au solicitat respingerea acțiunii invocând fie lipsa calității procesuale pasive, fie faptul că procesul verbal de stabilire a vecinătăților și procesul verbal de punere în posesie au fost semnate de toate părțile așa cum prevăd dispozițiile legale, astfel că acțiunea reclamanților este nefondată, nu au făcut dovada că dețin o suprafață de teren mai mică decât cea înscrisă în titlul de proprietate, iar dacă situația prezentată de către aceștia ar fi reală, ar trebui să promoveze acțiuni de drept comun pentru a-și recupera suprafața de teren cu care au fost prejudiciați de la vecinii terenului din litigiu, pe baza unor acțiuni de drept comun.
Instanța a apreciat că solicitările pârâților sunt în totală neconcordanță cu prevederile legale, iar prin poziția procesuală pe care o au îi prejudiciază pe reclamanți cu dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren. Astfel prin Titlul de proprietate nr. 1273/30 aprilie 2009 acestora li s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 55 ha și 3100 mp teren cu vegetație forestieră, în calitate de moștenitori după autorul comun Moțco M., fiind puși în posesie potrivit procesului verbal de punere în posesie nr. 88/25 august 2008.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză instanța a reținut faptul că din suprapunerea planurilor întocmite de specialistul topometrist C. C. în 2013 – 2014 peste planurile întocmite de topometrul S. I. în anul 2006 au rezultat diferențe considerabile, în sensul că topometrul C. C. a întocmit pentru fiecare din cele 3 amplasamente ale terenului câte un nou tabel de suprafețe în urma măsurătorilor pe u.a., în comparație cu cele puse în posesie în cadrul T.P. 1273/2009 în baza Legii 247/2005, precum și cu cele puse în posesie anterior, în baza prevederilor Legii 18/1991 și Legii 1/2000.
În raportul de expertiză se detaliază cele 3 trupuri de teren cuprinse în titlul de proprietate din litigiu și se menționează că pe amplasamentul Aluniș (Aluniș Est) suprafața reconstituită după Moțco M. este_ m.p. (18, 9572 ha) din care a fost pusă în posesie moștenitorilor înainte de anul 2005 o suprafață de 1,9 ha, iar o suprafață de 17, 0572 ha este disponibilă.
Față de suprafața de 23,65 ha validată și retrocedată scriptic pe numele Moțco M. în T.P. 1273/30 aprilie 2009 se înregistrează un deficit de 6, 5928 ha. Referitor la trupul de pădure din amplasamentul Rozohata concluzionează că suprafața corect reconstituită după Moțco M. este de 14, 7384 ha din care a fost pusă în posesie moștenitorilor înainte de anul 2005 o suprafață de 3 ha, iar o suprafață de 11, 7384 ha este disponibilă, cu 1,_ ha mai mică decât cea avută în vedere în Titlul de proprietate nr.1273/2009.
Cu privire la trupul de pădure din amplasamentul Aluniș Vest (Hropi) s-a menționat că suprafața revendicată pe acest amplasament este de 19,60 ha și a fost avută în vedere documentația de retrocedare întocmită în anul 2006, rezultând că pe acest amplasament suprafața corect reconstituită după Moțco M. este de 23, 8396 ha din care a fost pusă în posesia moștenitorilor înainte de anul 2005 o suprafața de 7, 10 ha, iar o suprafață de 16,7396 ha este disponibilă cu 1,8604 ha mai mică decât cea avută în vedere în titlul de proprietate contestat.
Raportul de expertiză concluzionează că față de suprafețele luate în considerare pentru reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii 247/2005 asupra terenurilor împădurite moștenite de la Moțco M. ce au avut ca rezultat emiterea T.P. 1273/30 aprilie 2009, în urma cercetării situației din teren a rezultat că din suprafețele trecute în Titlul de proprietate menționat de 55,31 ha în teren se află numai 45,54 ha, mai puțin cu 9,77 ha.
Se mai reține că la data reconstituirii dreptului de proprietate aferent T.P. 1273/2009 se aflau deja puse în posesie suprafețe în baza Legii 18/1991 și 1/2000.
Este adevărat că instanța nu este legată în mod indubitabil de concluziile unui raport de expertiză, acestea fiind elemente de convingere lăsate la libera apreciere a judecătorului, ca toate celelalte probe administrate în cauză, dar aceasta nu a fost contestatată de părți, urmând a fi omologată de instanță. Raportul de expertiză detaliază modalitatea în care au fost făcute măsurătorile premergătoare emiterii Titlului de proprietate 1273/2009, iar împrejurarea că reclamanții dețin o suprafață de teren mai mică decât cea menționată în titlu, nu trebuie să constituie o modalitate de a-i prejudicia de o suprafață de circa 10 ha teren pădure, chiar dacă noile măsurători au fost efectuate la câțiva ani după punerea în posesie. Faptul că reclamanții au semnat procesul verbal de punere în posesie și procesul verbal de vecinătate întocmite cu respectarea legilor fondului funciar nu reprezintă un argument pentru respingerea acțiunii, pentru că în mod concret la măsurarea unei suprafețe de teren atât de mari nu poți să apreciezi dacă măsurătoarea a fost exactă, cu atât mai mult cu cât aceasta a fost efectuată de un specialist. Mai mult decât atât, nu li se poate pretinde reclamanților să facă cheltuieli pentru o suprafață de aprox. 10 ha teren cu vegetație forestieră pe care ei în realitate ei nu folosesc și pe care o au doar scriptic, trecută în mod eronat.
Față de această situație instanța a apreciat că reclamanții și-au dovedit acțiunea, în sensul că deși potrivit Titlului de proprietate 1273/2009 li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 55 ha și 3100 mp teren cu vegetație forestieră, în realitate ei dețin doar suprafața de 45,54 ha pentru care urmează a se emite un nou titlu de proprietate și un nou proces verbal de punere în posesie cu consecința anulării Titlului de proprietate nr. 1273/2009 și a procesului verbal de punere în posesie nr. 88/25 august 2008.
Împotriva sentinței civile a declarat apel pîrîta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava.
În motivare, a arătat că potrivit prev.art.52 din Legea nr.18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, comisiile județene au în limita competenței lor și prin derogare de la codul de procedură civilă calitate procesuală pasivă și cînd este cazul activă.
Potrivit prevederilor art.51 și art.52 alin. (1) din Legea nr.18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, comisia județeană este autoritate publică cu autoritate administrativ-jurisdicțională, competentă să soluționeze contestațiile și să valideze ori să invalideze măsurile stabilite de comisiile locale.
Din economia dispozițiilor art.12 alin.l și 2 din Legea nr.18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că, în scopul stabilirii dreptului de proprietate prin reconstituirea sau constituirea acestuia, în fiecare comună sau municipiu se constituie prin ordin al prefectului comisiile comunale și respectiv comisia județeană.
Legiuitorul nu a înființat aceste comisii ca persoane juridice așa încât C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava nu poate fi decât organ colegial fără personalitate juridică și fără un patrimoniu propriu.
Dacă legiuitorul ar fi conceput să asimileze aceste organe părților din proces, așa cum drepturile și obligațiile părților sunt reglementate de codul de procedură civilă, ar fi suficient să arate că ele participă la proces în condițiile stabilite de codul de procedură civilă, fară a folosi sintagma „prin derogare", această sintagmă conduce la ideea că aceste comisii participă la procesul civil ca organe stabilite să aplice și totodată să vegheze la aplicarea prevederilor legii, cu un statut de oficialitate.
Concepția legii potrivit căreia comisiile ce le instituie acționează „din oficiu" întărită și de prevederile art.3 alin.2 din Legea nr. 169/1997 exclude răspunderea lor procesuală în sensul prevederilor art.274 cod procedură civilă, căci cel obligat la o diligentă oficială nu poate fi ținut i răspunzător de rezultatul acțiunii sale fară a dispoziție expresă a legii.
Comisiei județene nu i se poate retine nici o culpă în acest caz, atâta timp cât:
- procesele verbale de stabilirea a vecinătăților și de punere în posesie au fost însușite și semnate de petenți, aceștia nefiind nemulțumiți de modul în care s-a realizat punerea în posesie, semnând personal punerea înscrisurile care atestă finalizarea acestei operațiuni;
- pretențiile reclamanților sunt formulate după aproximativ 6 ani de la punerea efectivă în posesie și predarea terenului, motivat de faptul că în prezent în teren se regăsește o suprafață mai mică decât cea evidențiată în toate înscrisurile;
- procedura emiterii titlurilor de proprietate și punerea în posesie a proprietarilor este prevăzută în Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punere în posesie a proprietarilor aprobat prin H.G.R. nr.890/2005, cu modificările și completările ulterioare.
- potrivit art.27 din Legea nr.18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art.5 lit.„i" din Regulamentul de aplicare a legilor fondului funciar, aprobat prin HGR nr.890/2005, cu modificările și completările ulterioare „Comisiile locale (...) pun în posesie, prin delimitare în teren, persoanele îndreptățite să primească terenul, completează fișele de punere în posesie a acestora, după validarea de către comisia județeană a propunerilor făcute și le înmânează titlurile de proprietate, potrivit competențelor de le revin".
- conform art.36 alin.l din HGR nr.890/2005, cu modificările și completările ulterioare, „ pe baza documentațiilor înaintate de comisiile locale, care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele verbale de punere în posesie și schițele terenurilor, comisia județeană emite titlurile de proprietate conform modelului prezentat în anexa nr.20".
- atât ambiguitatea actelor existente la documentație, precum și complexitatea dosarului în ansamblul și problemele sociale ce s-ar putea ivi în legătură cu modul de soluționare trimiterea incompletă a documentațiilor nu este imputabilă comisiei județene de fond funciar Suceava.
În raport cu dispozițiile legale sus-menționate se apreciază că în momentul în care adoptă o hotărîre comisia județeană acționează întocmai ca o instanță de judecată, astfel încît, obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată ar duce la concluzia că și instanțele de judecată pot fi obligate să suporte atare cheltuieli de judecată în cazul în care hotărîrile judecătorești pronunțate ar fi desființate ori casate prin soluționarea căilor ordinare (extraordinare) de atac.
Verificînd actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că apelul este nefondat.
Potrivit art.52(2) din Legea nr.18/1991, modificată, comisia județeană are, în limita competenței, calitate procesuală activă și pasivă, iar alin.3 dispune cu privire la aplicabilitatea prev.art.274 Cod procedură civilă, neputînd fi reținute apărările apelantei relativ la faptul că acest organ înființat în baza unei legi speciale nu poate fi asimilat părților procesuale în general.
Cum, în cauză apelanta a căzut în pretenții conform art.453 Cod procedură civilă, în mod corect prima instanță a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată în solidar cu ceilalți pîrîți.
Nefiind date motivele invocate, în baza art.480 alin.1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de pîrîta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, împotriva sentinței civile nr.501 din 2 aprilie 2015 a Judecătoriei Cîmpulung Moldovenesc (dosar nr._ ), intimați fiind pîrîții Comisia comunală de fond funciar Izvoarele Sucevei, Direcția Silvică Suceava, S. I., domiciliat în mun.Suceava ..19, . . și reclamanții Moțco V., a C., Moțco T., a C., Moțco P., a T. și D. P., a F., toți domiciliați în comuna Izvoarele Sucevei, ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 13 octombrie 2015.
Președinte, Judecător,Grefier,
M. C. T. M. P. T.
Red. T.M.
Jud.fond – M. D.
Tehnored.P.T. – Ex.10 – 16 noiembrie 2015
| ← Anulare act. Decizia nr. 1218/2015. Tribunalul SUCEAVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 473/2015. Tribunalul... → |
|---|
