Anulare act. Decizia nr. 1218/2015. Tribunalul SUCEAVA

Tribunalul SUCEAVA - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 1218/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 09-10-2015 în dosarul nr. 1218/2015

Dosar nr._ Anulare act

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA NR. 1218

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 9 OCTOMBRIE 2015

PREȘEDINTE A. I. M.

JUDECĂTOR V. O. D.

GREFIER S. A.-M.

Pe rol, judecarea apelurilor declarate de către reclamanții P. I., P. M. și de către pârâții F. G. și F. S., împotriva sentinței civile nr. 338 din data de 15 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului în dosar nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanții apelanți, asistați de avocat N. L. și pârâtul apelant, asistat de avocat H. L., lipsă fiind pârâta.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Instanța constată că la dosar a fost depusă, prin serviciul registratură, de către reclamantul apelant P. I. dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 lei - 23, pe care o anulează, apelul fiind legal timbrat.

Apărătorul pârâților apelanți depune la dosar împuternicire avocațială și precizează că apelul acestora vizează doar cheltuielile de judecată în cuantum de 2000 lei, reprezentând onorariu avocațial, chitanța fiind depusă la f. 181 dosar fond.

Apărătorul reclamanților apelanți precizează că aceștia solicită reținerea cauzei spre rejudecare, nu desființarea sentinței civile atacate.

Solicită admiterea probei cu înscrisurile deja depuse la dosar, la instanța de fond, cea cu interogatoriul pârâților apelanți, teza probatorie constând în dovedirea faptului că procesele-verbale au fost semnate în fața expertului, în acestea s-a consemnat că între părți a avut loc o înțelegere pentru un teren proprietatea reclamanților apelanți.

De asemenea, solicită proba cu atașarea dosarului nr._ * al Judecătoriei Gura Humorului, dosar în care a fost întocmit raportul de expertiză contestat și unde au fost depuse cele două procese-verbale, cea testimonială cu martorii R. N. și R. V., persoane ce au fost audiate și în dosarul mai sus-menționat, reclamantul apelant fiind în eroare la momentul semnării proceselor verbale, acesta având convingerea că cedează un surplus din terenul său, teren ce nu era proprietatea sa.

Mai solicită admiterea probei cu efectuarea în cauză a unui raport de expertiză topo în vederea verificării dacă consemnările expertului din raportul de expertiză corespund cu situația cadastrală reală, din rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Gura Humorului și din referatul poliției rezultând că expertul a recunoscut că realitatea din teren nu corespunde cu cele reținute de el în raportul de expertiză, acesta încercând să medieze situația, printr-un compromis.

Apărătorul pârâților apelanți, în ceea ce privește proba cu înscrisuri solicitată de către partea adversă, arată că este de acord cu aceasta, proba cu interogatoriul pârâților apelanți nu a fost solicitată la instanța de fond, înțelegerea părților a avut în vedere declarațiile reclamantului apelant și nicidecum ale pârâtului apelant, astfel că se opune administrării acestei probe.

Cu privire la solicitarea de a se atașa la prezenta cauză dosarul nr._ * al Judecătoriei Gura Humorului arată că nu se opune acesteia, având în vedere că pârâții apelanți la instanța de fond au solicitat același lucru și totodată atașarea dosarului nr. 892/P/2014 privind pe expertul B. G.. Precizează că în această cale de atac pârâții apelanți nu au mai solicitat această probă.

Față de proba testimonială solicitată de către reclamanții apelanți, prin apărător, precizează că martorii propuși de către aceștia au fost audiați și în dosarul penal, apreciază că aceștia nu au alte aspecte de arătat față de declarațiile deja date, iar martorul R. V. este cel ce a întocmit documentația de actualizare, astfel că se opune acestei probe.

Arată că în speță nu se impune efectuarea unui raport de expertiză, întrucât au fost întocmite două rapoarte de expertiză, lucrări care au condus la aceleași concluzii pe aspectele invocate de către partea adversă, în sensul că terenul aparține pârâților apelanți, acesta este ocupat de către reclamanții apelanți și, față de noile date din hotărârea consiliului local, apreciază că această probă nu este oportună în cauză.

Apărătorul reclamanților apelanți precizează că într-adevăr pârâții apelanți nu au solicitat în această cale de atac atașarea dosarului_ * al Judecătoriei Gura Humorului, aceștia se opun audierii martorilor pe motiv că persoanele propuse au fost audiate în dosarul sus-menționat, însă această susținere nu subzistă.

Cu referire la susținerile cum că în cauză nu se impune audierea martorului R. V. întrucât acesta a întocmit documentația actualizată, precizează că pretențiile din prezenta cauză nu au la bază această documentație, ci sentința civilă care a condus la divizarea parcelei reclamanților apelanți, o porțiune de teren fiind trecută în proprietatea pârâților apelanți, proprietatea reclamanților apelanți fiind diminuată în baza proceselor-verbale arătate.

Apărătorul pârâților apelanți arată că se opune audierii acestui martor, întrucât acesta a întocmit, pentru părțile adverse, documentația actualizată.

Instanța respinge probele solicitate de către reclamanții apelanți ca neutile soluționării cauzei, proba cu înscrisuri nefiind solicitată în mod efectiv în această cale de atac, aceasta fiind admisă la instanța de fond.

Apărătorii părților, luând pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului la dezbateri pe fondul cauzei.

Instanța, în baza art. 244 al. 1 din noul Cod de procedură civilă, constată terminată cercetarea procesului și deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, potrivit disp. art. 392 din noul Cod de procedură civilă.

Avocat N. L., pentru reclamanții apelanți, față de respingerea probelor solicitate la acest termen de judecată, arată că în cauză se impune anularea sentinței civile atacate și reținerea cauzei spre rejudecarea în fond, cu precizarea că în speță nu s-a cercetat fondul cauzei, întrucât prima instanță a respins acțiunea ca inadmisibilă, reținând că raportul de expertiză întocmit în dosarul nr._ * al Judecătoriei Gura Humorului nu poate fi desființat pe calea unei acțiuni principale întemeiată pe disp. art. 308 din noul Cod de procedură civilă, deoarece din coroborarea acestui text de lege cu disp. art. 304-307 din noul Cod de procedură civilă rezultă că instanța poate cerceta caracterul falsificat al unui înscris doar pe cale incidentală, iar nu pe cale principală, iar că cele două procese verbale nu reprezintă acte juridice, ci simple anexe la raportul de expertiză, dar această calificare este greșită.

Arată că textul art. 308 din noul Cod de procedură civilă permite instanței civile să constate caracterul falsificat al unui înscris atunci când acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, prin rezoluția parchetului s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de expertul B. G. pe motiv că nu este dată latura obiectivă a niciuneia din cele două infracțiuni, ceea ce înseamnă că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar din referatul poliției rezultă că expertul a recunoscut că realitatea din teren nu corespunde cu situația expusă în raportul de expertiză.

Precizează că în mod greșit procesele verbale au fost calificate de către instanța de fond ca fiind anexe ale raportului de expertiză și nu ca fiind acte juridice de sine stătătoare, în acestea s-a consemnat că reclamantul apelant a cedat pârâtului apelant o suprafață de teren, acestea au fost valorificate de către instanța de fond ca fiind o manifestare de voință, iar în baza sentinței civile pronunțată suprafața de 111 mp teren din proprietatea reclamanților apelanți a fost trecută în proprietatea pârâților apelanți, efectul fiind transferarea dreptului de proprietate, astfel că aceste procese verbale nu pot fi reținute ca anexe la raportul de expertiză.

Apărările pârâților apelanți cum că transferarea terenului s-ar fi realizat ca urmare a actualizării cadastrale nu pot fi primite, dacă terenul la momentul actualizării cadastrale era în proprietatea pârâților apelanți nu mai era necesară dezlipirea acestuia din proprietatea reclamanților apelanți, astfel că în cauză nu este dată excepția inadmisibilității reținută de către prima instanță.

Apărătorul pârâților apelanți solicită respingerea apelului declarat de către reclamanții apelanți și menținerea sentinței civile atacate, cu precizarea că în mod corect prima instanță a respins acțiunea reținând că este dată excepția inadmisibilității acesteia, raportul de expertiză contestat nu poate fi desființat pe calea unei acțiuni principale, întemeiate pe disp. art. 308 din noul Cod de procedură civilă, reclamanții apelanți au solicitat desființarea în totalitate a raportului de expertiză susținând că în această lucrare expertul a reținut că suprafața măsurată și identificată în posesia acestora nu cuprinde vreo parcelă de teren care să fie proprietatea unității administrativ teritoriale, însă această afirmație este infirmată de către hotărârea consiliului local.

Arată că raportul de expertiză a fost întocmit conform actelor de proprietate și realității din teren, reclamanții apelanți sunt cei care au făcut o actualizare cu intenția de a-i deposeda pe pârâții apelanți de suprafața de 111 mp și de a-i lăsa fără cale de acces, hotărârea consiliului local este din anul 2013, iar raportul de expertiză a fost întocmit în anul 2012, astfel că expertul nu avea cum să cunoască faptul că acest teren aparține domeniului privat al statului. Deși s-au făcut actualizările respective, suprafața de teren despre care se face vorbire aparține doar scriptic or. Gura Humorului – domeniul privat, nu și faptic.

Precizează că prin extrasul de CF eliberat sub nr. 3512/2013, . din CF_ a . era întabulată pe Statul Român, dar nu figura cu vreo suprafață de teren întrucât a fost divizată în cele două parcele aflate în litigiu, conform actelor de întabulare, pârâții apelanți sunt proprietarii terenului, încheierea nr. 9639 din data de 22 iulie 2013 a BCPI Gura Humorului a fost emisă ulterior raportului de expertiză contestat, acesta a fost corect întocmit, iar la acel moment reclamanții apelanți nu l-au contestat.

Mai menționează că anexa 1 din raportul de expertiză relevă în mod real configurația celor două parcele, în mod corect prima instanță a reținut că procesele verbale au caracterul unei achiesări la acțiune, deoarece din raportul de expertiză rezultă că reclamanții apelanți ocupă o suprafață de teren și că aceștia sunt de acord a ceda cei 111 mp pentru stabilirea căii de acces, soluție de compromis pentru a nu se demola gardul dintre proprietăți și o parte din garajul reclamanților apelanți.

În ceea ce privește apelul pârâților apelanți solicită admiterea acestuia, cu precizarea că la instanța de fond a fost depusă chitanța reprezentând onorariu avocațial – f. 181, însă aceasta nu s-a pronunțat asupra acestui capăt de cerere, fără cheltuieli de judecată.

Apărătorul reclamanților apelanți solicită respingerea apelului declarat de către pârâții apelanți, cu precizarea că omisiunea instanței de a se pronunța asupra unui capăt de cerere se rezolvă pe calea acțiunii în completare dispozitiv, dosarul a fost soluționat la primul termen de judecată astfel că, cuantumul cheltuielilor de judecată este excesiv, iar acesta poate fi redus, fără cheltuieli de judecată.

Instanța pune în discuție din oficiu puterea de lucru judecat a soluției dată în dosarul nr._ al Judecătoriei Gura Humorului, văzând considerentele acesteia aflate la f. 49 și urm., judecătorie.

Apărătorul reclamanților apelanți precizează că puterea de lucru judecat a soluției dată în dosarul nr._ al Judecătoriei Gura Humorului nu are legătură cu desființarea raportului de expertiză pentru argumentul că procesele verbale sunt acte distincte de această lucrare.

Arată că reclamanții au contestat procesele verbale susținând că acestea constituie acte juridice, manifestări unilaterale de voință având ca efect transmiterea terenului, aceste acte sunt lovite de nulitate pentru lipsa formei autentice, reclamantul apelant a fost în eroare atunci când le-a semnat, iar toate aceste aspecte nu au fost analizate în dosarul penal nr._ al Judecătoriei Gura Humorului.

Apărătorul pârâților apelanți arată că în cauză este dată puterea de lucru judecat față de soluția dată în dosarul penal, întrucât instanța a făcut referire la raportul de expertiză și la procesele verbale, acestea din urmă nu au valoarea transmiterii dreptului de proprietate, transferarea terenului făcându-se ca urmare a actelor de proprietate din dosar, prin sentință statuându-se în mod corect că terenul în suprafață de 111 mp reprezintă cale de acces.

În replică, apărătorul reclamanților apelanți precizează că una este să fi proprietarul terenului și alta este ca suprafața de teren să constituie o cale de acces.

Instanța, în baza art. 394 din noul Cod de procedură civilă, închide dezbaterile.

TRIBUNALUL,

Asupra apelurilor de față: constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Gura Humorului la data de 10.12.2014, sub numărul_, reclamanții P. I. și P. M., au solicitat, în contradictoriu cu pârâții F. G. și F. S., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se desființeze în totalitate raportul de expertiză întocmit de expert B. G. în dosarul nr._ * al Judecătoriei Gura Humorului, să constate nulitatea absolută a proceselor verbale din 24 septembrie 2012 și 30 septembrie 2012, întocmite de expert B. G. sau se dispună în subsidiar anularea acestora și să fie obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare s-a arătat că în ceea ce privește valoarea obiectului litigiului, pretenția referitoare la desființarea raportului de expertiză are un obiect neevaluabil în bani, iar cea referitoare la constatarea nulității absolute a proceselor verbale din 24 septembrie 2012 și 30 septembrie 2012 are ca obiect suprafața de 111 mp teren curți construcții situată în intravilanul orașului Gura Humorului, jud. Suceava, suprafață pe care, în temeiul art. 104 alin. 2 rap. la art. 98 cod procedură civilă, o evaluează la suma de 7379 lei prin raportare la valorile stabilite prin expertiza întocmită de Camera Notarilor Publici Suceava pentru anul 2014 (15 euro/mp pentru teren curți construcții intravilan situat în zona B, la valoarea cursului valutar de de 4,4315 lei/euro, valabilă la data formulării acțiunii).

În fapt, au arătat reclamanții că, în temeiul Legii nr. 18/1991, reclamantului P. I. i-a fost constituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de 785 mp teren situată în intravilanul orașului Gura Humorului, ., suprafață aferentă construcțiilor edificate de el în temeiul autorizației de construcție nr. 23/1984 și evidențiată în adeverința de proprietate nr. 2042/1992.

Potrivit planului de situație cadastral întocmit la data de 20 martie 1993, terenul înscris în adeverința de proprietate nr. 2042/1992 este identic cu parcelele 1486 clădire (100 mp), 2125 virană ( 535 mp) și 583 grădină (150 mp) iar potrivit încheierii nr. 2322/1993 a fostului notariat de Stat Local Cîmpulung Moldovenesc dreptul de proprietate asupra parcelelor funciare individualizate anterior a fost înscris în CF 3362 a . în favoarea sa, a reclamantului P. I..

Prin încheierea nr. 9639 din 22 iulie 2013 a BCPI Gura Humorului au fost actualizate informațiile tehnice ale imobilului înscris în CF_, provenită din conversia CF 3362, fiind înscris în favoarea sa, a reclamantului P. I. dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 775 mp teren identică cu . cadastral nr._ din CF_.

Imobilul individualizat anterior se învecinează cu o suprafață de 785 mp teren atribuită tot prin constituirea dreptului de proprietate în condițiile Legii nr. 18/1991 în favoarea pârâtului F. G., iar potrivit planului cadastral întocmit la 20 martie 1994 și a încheierii nr. 2033/1994 a fostului Notariat de Stat Local Câmpulung Moldovenesc suprafața de 785 mp teren proprietatea pârâtului este identică cu 1485 clădire (100 mp) și 2131 virană (685 mp) din CF 3456 a ..

Au mai arătat reclamanții că, prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr._ * al Judecătoriei Gura Humorului, astfel cum a fost ea completată ulterior, parații F. G. și F. S. i-au chemat în judecată pe ei, reclamanții solicitând stabilirea unei servituți de trecere pe terenul proprietatea reclamanților, în favoarea imobilului înscris în CF 3456, precum și predarea în deplină proprietate și posesie a unei suprafețe de 150 mp teren identică cu parte din pf 2131, înscrisă în CF 3456.

In dosarul sus menționat expertul B. G. a fost desemnat să efectueze o expertiză topo cadastrală prin care i s-a solicitat în principal să identifice din punct de vedere cadastral imobilele proprietatea părților, să stabilească linia de hotar dintre aceste imobile, să identifice ., să evidențieze un drum de acces comun pentru ambele familii și să delimiteze terenurile ce se cuvin părților în cote egale.

La raportul de expertiză au fost atașate procesele verbale întocmite de expert la datele de 24 septembrie 2012 și 30 septembrie 2012, care au atestat înțelegerea invocată în cuprinsul raportului. Astfel, procesul verbal din 24 septembrie 2012 cuprinde o schiță a suprafeței de 1536 mp teren identificată de expertul B. G. la locul litigiului și delimitată în două loturi egale de câte 768 mp fiecare, precum și mențiunea că el, reclamantul P. I. "sunt de acord ca suprafața lipsă până la 768 mp, adică de 111 mp, să-i fie dată lui F. G. ca drum în proprietatea sa". Totodată, procesul verbal din 30 septembrie 2012 a consemnat faptul că suprafața totală a terenului în litigiu este de 1536 mp, că aceasta va reveni părților în loturi egale de câte 768 mp, că F. G. deține cu 111 mp iar el, P. I. deține 111 mp față de suprafața ce revine fiecăruia dintre ei (768 mp) și că el, P. I. "sunt de acord ca suprafața de 111 mp să fie dată lui F. G. în vederea trasării drumului de acces", această suprafață urmând "să intre în proprietatea lui F. G. pentru a rezulta suprafața de 768 mp".

Ulterior soluționării irevocabile a acțiunii civile în revendicare, prin hotărârea nr. 110 din 26 iulie 2013 a Consiliului Local Gura Humorului a fost atestată apartenența la domeniul privat al unității administrativ teritoriale a suprafeței de 115 mp teren identic cu . CF_, suprafață cu privire la care a fost înscris în CF_ dreptul de proprietate în favoarea Orașului Gura Humorului și care face parte din terenul identificat de expertul B. G. prin raportul de expertiză ca fiind proprietatea sa, a reclamantului P. I..

In raport de această din urmă împrejurare ei, reclamanții, au formulat plângere penală împotriva expertului B. G. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de mărturie mincinoasă, fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals, însă prin rezoluția nr. 619/P din 10 decembrie 2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Gura Humorului s-a dispus neînceperea urmăririi penale cu motivarea că în privința infracțiunilor de mărturie mincinoasă și fals nu au fost întrunite elementele laturii obiective și că infracțiunea de uz de fals nu a existat. In motivarea acestei soluții, confirmate prin încheierea dată în dosarul nr._ a Judecătoriei Gura Humorului, s-a avut în vedere faptul că ei, reclamanții, nu au contestat în cadrul litigiului civil raportul de expertiză întocmit de expertul B. G. și nici procesele verbale din 24 septembrie 2012 și 30 septembrie 2012, iar în ceea ce privește suprafața de 115 mp teren proprietate tabulară a Orașului Gura Humorului, inclusă de expertul B. G. în perimetrul delimitat ca fiind proprietatea lor, s-a reținut că aceasta nu ar fi fost corect identificată prin documentația ce a stat la baza intabulării, neținându-se seama de divizările ce au avut loc cu ocazia constituirii dreptului de proprietate cu privire la terenurile în litigiu. Cu toate acestea, prin rezoluția nr. 619/P/2013 procurorul și-a însușit în totalitate argumentele din referatul întocmit de organele de cercetare penală, în cuprinsul căruia a fost consemnată recunoașterea expertului B. G. în sensul că realitatea din teren nu a corespuns situației de fapt constatate și s-a menționat că expertul topo nu a urmărit efectiv obiectivele trasate de instanță, ca un specialist imparțial, ci a acționat ca un mediator între părți și a încercat realizarea unui compromis care se pare că nu reflecta amplasamentul real al celor două proprietăți.

Separat de aceasta, la data de 4 noiembrie 2014 le-au fost comunicate încheierile nr._/2014 și_/2014 ale BCPI Gura Humorului, prin care, în temeiul sentinței civile nr. 1423/2012, imobilul proprietatea sa, a reclamantului P. I., de 775 mp, a fost dezmembrat în imobilul cadastral nr._, de 664 mp, cu privire la care a fost intabulat dreptul său de proprietate și în imobilul nr._, de 111 mp, cu privire la care a fost intabulat dreptul de proprietate în favoarea pârâților F. G. și F. S.. Urmare a acestor înscrieri, în prezent el, reclamantul P. I. mai deține în proprietate pe amplasamentul în litigiu numai suprafața de 664 mp identică cu imobilul cadastral nr._, în timp ce pârâții sunt proprietari tabulari atât pentru suprafața de 722 mp teren identică cu parcelele 2131,1485/2,1485/3 din CF_, cât și pentru suprafața de 111 mp. identică cu imobilul cadastral nr._, intabulată în favoarea lor în temeiul sentinței civile nr. 1423/2012 conform consemnărilor din raportul de expertiză întocmit de expert B. G. (în total 833 mp).

In raport de situația de fapt expusă anterior, au arătat reclamanții că, se impune a se constata, sub un prim aspect, faptul că raportul de expertiză întocmit de expertul B. G. în dosarul nr._ * al Judecătoriei Gura Humorului nu reflectă situația scriptică și faptică reală, având caracterul unui înscris falsificat.

Așa fiind, având în vedere și faptul că potrivit art. 308 cod procedură civilă, în cazul în care, potrivit legii, acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare ori nu poate continua, cercetarea falsului se va face de instanța civilă prin orice mijloace de probă, reclamanții au solicitat să se constate caracterul falsificat al raportului de expertiză întocmit de expert B. G. în dosarul nr._ * și să se dispună desființarea în totalitate a acestui raport.

Sub un al doilea aspect, în ceea ce privește procesele verbale din 24

septembrie 2012 și 30 septembrie 2012, întocmite de expertul B.

G. și atașate raportului de expertiză contestat, au arătat reclamanții că acestea sunt lovite de nulitate pentru următoarele motive:

Potrivit proceselor verbale sus menționate el, reclamantul P. I. a consimțit ca din terenul situat pe amplasamentul în litigiu să cedeze pârâtului F. G. în proprietate o suprafață de 111 mp ori, așa cum a rezultat din înscrierile efectuate în cartea funciară în temeiul sentinței civile nr. 1423/2012 care, la rândul ei a avut în vedere înțelegerea consemnată în înscrisurile contestate, respectiva suprafață de 111 mp face parte din imobilul cadastral nr._, proprietatea sa, care a fost dezmembrat în imobilul nr._, rămas proprietatea sa tabulară și imobilul nr._, intabulat în favoarea pârâților. Prin urmare, procesele verbale în discuție au atestat practic un transfer al dreptului de proprietate din patrimoniul lui, al reclamantului P. I. în patrimoniul pârâților or, potrivit art. 1244 cod civil convențiile care strămută sau constituie drepturi reale ce urmează a fi înscrise în cartea funciară trebuie să fie încheiate prin înscris autentic, sub sancțiunea nulității absolute.

Cum procesele verbale prin care s-a realizat pretinsul transfer al dreptului de proprietate asupra suprafeței de 111 mp teren din patrimoniul său, al reclamantului P. I. în patrimoniul pârâților nu au fost perfectate în forma autentică impusă ad validitatem, prin dispoziția legală sus menționată, și cum aceste înscrisuri nu au nici natura juridică a unor tranzacții judiciare, ele nefiind consfințite ca atare prin sentința civilă nr. 1423/2012 (care nu a fost pronunțată sub forma unei hotărâri de expedient), rezultă că în cauză operează sancțiunea nulității absolute exprese prev. de art. 1244 cod civil.

In subsidiar, în măsura în care nu se va reține motivul de nulitate absolută sus invocat, a solicitat să se rețină că el, reclamantul P. I., semnatar al înscrisurilor contestate, s-a aflat în eroare asupra identității obiectului convenției deoarece, așa cum s-a consemnat în cuprinsul celor două procese verbale, a avut convingerea că deține pe amplasamentul în litigiu o suprafață mai mare decât cea cu privire la care i se constituise dreptul de proprietate și că în urma cedării suprafeței de 111 mp teren identificată de expertul B. G. el va rămâne proprietar tabular al unei suprafețe de 768 mp, reprezentând 1/2 din suprafața totală pe care expertul a identificat-o pe amplasamentul în discuție. Această convingere s-a dovedit însă a fi fost eronată întrucât prin efectul proceselor verbale din 24 septembrie 2012 și 30 septembrie 2012, care au fost avute în vedere la pronunțarea sentinței civile nr. 1423/2012, proprietatea sa tabulară s-a diminuat de la suprafața de 775 mp, cu care figura înscris în CF_ la suprafața de 664 mp, cu cât figurează înscris în prezent în CF_.

Așa fiind, consimțământul său, al prim reclamantului la semnarea proceselor verbale contestate a fost viciat de o eroare esențială referitoare la identitatea terenului ce a format obiectul convenției, eroare care a avut un caracter scuzabil în contextul în care expertul B. G. l-a asigurat de faptul că în perimetrul deținut de el nu se regăsește teren aflat în proprietatea unității administrativ teritoriale și că soluția de compromis propusă asigură respectarea dreptului său de proprietate pentru o suprafață de 768 mp teren, care a și fost identificată ca atare pe schița redată în cuprinsul procesului verbal din 24 septembrie 2014.

A concluzionat că în aceste condiții, procesele verbale întocmite de expertul B. G. la datele de 24 septembrie 2012 și 30 septembrie 2012 sunt lovite de nulitate în temeiul art. 1251 rap. la art. 1206 alin. 1, art. 1207 cod civil.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 308 C.p.civ., art. 1244 c.civ., art. 1251 rap. la art. 1206 alin.1, art. 1207 C.civ., art. 453 C.p.civ..

La data de 30.12.2014 pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii.

În motivare s-a arătat în esență că hotărârea Consiliului Local este din data de 26 iulie 2013, iar raportul de expertiză contestat datează din 6 noiembrie 2012, deci la acea dată expertul în mod obiectiv nu avea cum să prevadă faptul că acest teren va aparține domeniului privat al statului.

Practic, prin extrasul de Carte Funciară eliberat sub nr. 3512/2 aprilie 2013, . din C.F. nr._ a Comunei Cadastrale Gura Humorului era întabulată pe Statul Român, dar nu figura cu vreo suprafață de teren, întrucât a fost divizată în cele 2 parcele aflate în litigiu, conform actelor de intabulare.

Din acest punct de vedere au considerat pârâții că expertiza întocmită de B. G. a fost corect întocmită cu respectarea actelor de proprietate deținute de fiecare dintre părți, precum și potrivit înțelegerii acestora exprimată cu ocazia măsurătorilor efectuate la fața locului. Au menționat pârâții că terenul în litigiu a fost și este împrejmuit total, iar limitele celor 2 proprietăți au fost indicate de ambii proprietari, fără obiecții.

De asemenea, cele arătate de reclamanți în privința excedentului de teren pe care l-ar deține ei pârâții, respectiv total 833 m.p., nu au fost reale deoarece după actualizare de fapt pârâții dețin 775 m.p. cu numerele cadastrale_, de 601 m.p.,_ de 111 m.p. și_ de 63 m.p. După alipire a rezultat imobilul cadastral cu nr._ de 775 m.p., potrivit referatului de admitere cu nr._ eliberat la data de 8 decembrie 2014 de către O.C.P.I. Suceava, B.C.P.I. Gura Humorului.

Referitor la capătul 2 din cerere au arătat pârâții că practic în procesele verbale mai sus menționate nu s-a realizat un transfer al dreptului de proprietate asupra suprafeței de 111 mp din patrimoniul reclamanților în patrimoniul pârâților, neexistând o eroare asupra identității obiectului, ci reclamanții, pârâții din acel dosar, au consimțit raportat la măsurătorile efectuate și la actele de proprietate deținute, ca suprafața de teren excedentară pe care o dețineau să fie atribuită lor, pârâților.

Au arătat că, din acest punct de vedere, nu se impune constatarea nulității absolute a proceselor verbale, respectiv anularea acestora, deoarece reclamanții nu s-au aflat în eroare asupra identității obiectului convenției.

La termenul din data de 07.04.2015 instanța a invocat din oficiu excepția inadmisibilității ambelor capete de cerere. În motivarea excepției instanța a invocat dispozițiile art. 35 C.p.civ..

Prin sentința civilă nr. 338/2015 din data de 15 aprilie 2015, Judecătoria Gura Humorului a admis excepția inadmisibilității, a respins ambele capete de cerere principale în cauza civilă având ca obiect „anulare act” formulată de reclamanții P. I. și P. M., împotriva pârâților F. G. și F. S., ca inadmisibile și a respins cererea pârâților pentru obligarea reclamanților la plata de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin primul capăt de cerere reclamantul a solicitat ca instanța să desființeze în totalitate raportul de expertiză întocmit de expert B. G. în dosarul nr._ * al Judecătoriei Gura Humorului, urmând să constate că acesta are caracterul unui înscris falsificat. În drept a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 308 C.p.civ., referitor la cercetarea falsului de către instanța civilă.

În concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauza nr._ * a Judecătoriei Gura Humorului de către expert tehnic judiciar B. G. s-a reținut că în urma suprapunerii planului rezultat la expertiză cu planul ce a stat la baza intabulării a rezultat linia gardului delimitat de punctele 30,32,35,20,1,36, dar suprafața este de 657 mp, suprafață ce a fost determinată prin scanare și vectorizare, pe planul de la intabularea lui F. G.. Suprafața de 657 mp a fost determinată analitic în urma măsurătorilor determinate la expertiză.

La planul întocmit pentru intabularea pârâților și reclamanților, nu a concordat partea grafică cu suprafața:

- la F. G. partea grafică are suprafața de 657 mp iar în acte este trecută suprafața de 775 mp;

- la P. I. partea grafică este de 879 mp iar în acte sunt trecuți 775 mp.

După acte, suprafața reclamantului și pârâtului este de 1550 mp, în realitate există o suprafață mai mică, de 1536 mp cu 14 mp mai puțin.

S-a mai arătat că părțile s-au înțeles prin procesele verbale din 24.09.2012 a lui P. I. și Procesul verbal din 30.09.2012 a lui F. G., să fie dată spre întregirea suprafeței lui F. G., suprafața de 111 mp, teren identic cu ./1 drum.

. 583, ambele din CF_, Gura Humorului, provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.3362, Gura Humorului s-au comasat la .-au divizat în parcelele nou formate 2125 mp, de 532 mp și parcelele nou formate 583 de 136 mp, drum, ./1, drum, de 111 mp.

S-a consemnat că ., de 111 mp va fi dată lui F. G. pentru a completa suprafața de 768 mp și a avea cale de acces la proprietatea sa. (plan anexa nr.1,2,3,4). (657 mp+879=1536mp) suprafața rezultată la expertiză; 1536 mp: 2 (proprietari P. I.+F. G.) = 758 mp/proprietar.

După înțelegerea părților conform proceselor verbale au rezultat următoarele suprafețe:

- pentru F. G.

. 557 mp din CF_ Gura Humorului, provenită din conversia de pe hîrtie a CF nr.3456 Gura Humorului, în realitate ..

. de 63 mp din CF_ Gura Humorului provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.6135 Gura Humorului.

. de 100 mp din CF_ Gura Humorului provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.3456 Gura Humorului.

. anexă de 65 mp din CF_ Gura Humorului provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.3456 Gura Humorului.

./1, drum de 111 mp provenită din comasarea parcelei 583 la . din CF_ Gura Humorului provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.3362 Gura Humorului și apoi divizată în ./1 drum de 111 mp, . C și . drum.

Total: 429 mp+63mp+100mp+65mp+111mp0768 mp

- pentru pentru P. I.

. 100 mp din CF_ Gura Humorului provenită din conversia pe hârtie a CF nr.3362 Gura Humorului.

. 583 ambele din CF 3259 Gura Humorului s-au comasat la .-au divizat în parcelele nou formate 2125 de 532 mp

Parcelele nou formate 583 de 136 mp

Total: 100mp+532mp+136mp=768mp.

În procesul civil, dacă o parte își sprijină pretențiile pe un înscris, partea căreia i se opune actul poate declara că este fals, arătându-l și pe autorul falsului, cercetarea și stabilirea falsului urmând să se facă de organele de urmărire penală și de instanța de judecată penală, așa cum prevede art. 307 C.p.civ. Potrivit art. 308 C.p.civ., când nu este caz de judecată penală sau dacă acțiunea publică s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanța civilă, prin orice mijloace de dovadă. Art. 308 C.p.civ., invocat de reclamanți nu a putut primi eficiență juridică, făcându-se abstracție de celelalte dispoziții procesuale, art. 304 - 307 C.p.civ., care reglementează procedura falsului și din care rezultă că cercetarea falsului de către instanța se face pe cale incidentală și nu pe cale principală așa cum a solicitat reclamantul în prezenta cauză. Instanța civilă nu se poate transforma în instanță penală, pentru a cerceta falsul pe cale principală, chiar în ipotezele în care acțiunea penală s-a stins sau s-a prescris.

Instanța a apreciat că cercetarea falsului s-ar putea face totuși pe cale incidentală, prin formularea unei acțiuni în constatare, situație în care sunt însă incidente dispozițiile art. 35 C.p.civ., care reglementează condițiile în care este admisibilă formularea unei acțiuni în constatare. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 35 C.p.pciv. cel care are interes poate să ceară constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege.

Or, prin capătul de cerere formulat reclamanții au contestat însăși împrejurările de fapt constatate de expert în cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauza nr._ * al Judecătoriei Gura Humorului solicitând instanței să constate că acesta nu reflectă situația scriptică și faptică reală. Or, potrivit dispozițiilor art. 35 C.p.pciv., pe calea unei acțiuni în constatare instanța poate să constate existența sau inexistența unui drept și nu existenta sau inexistența unei situații de fapt.

În plus, instanța a avut în vedere că raportul de expertiză a cărei desființare s-a solicitat pe cale principală, are caracterul unui mijloc de probă administrat în cauza nr._ * al Judecătoriei Gura Humorului, care a fost întocmit în cadrul procesual contradictoriu specific procesului civil. Părțile din respectiva cauză, identice cu cele din prezenta cauză au avut posibilitatea să conteste aspectele reținute de către expert în cuprinsul raportului de expertiză prin mijloacele procesuale specifice procesului civil, respectiv formularea de obiecțiuni, apărări, exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. În aceste condiții, exercitarea pe cale principală a unei acțiuni civile prin care să se solicite desființarea unui mijloc de probă administrat într-o altă cauză civilă a apărut ca fiind inadmisibilă.

În consecință, instanța a admis excepția inadmisibilității invocată cu privire la primul capăt de cerere și l-a respins ca inadmisibil.

Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere formulat instanța a avut în vedere că procesele verbale întocmite de expert la datele de 24 septembrie 2012 și 30 septembrie 2012, sunt o anexă a raportului de expertiză întocmit în cauza nr._ * al Judecătoriei Gura Humorului, respectiv un mijloc de probă administrat în respectiva cauză civilă. Acestea sunt documente justificative care au servit la întocmirea procedurală a respectivului raport de expertiză, neavând calitatea de act juridic, care să trebuiască să îndeplinească cerințele 1179 C.civ., nici chiar atunci când - ca în cauza de față - probează existența unui consimțământ al părților cu privire la modul de soluționare al litigiului dedus judecății, pentru care părțile nu au confecționat un instrumentum. Din aceste considerente instanța a apreciat că nu se poate cere pe cale de acțiune principală în justiție constatarea nulității absolute a acestora pentru neîndeplinirea condițiilor de validitate ale actului juridic invocat. Eventualele deficiențe privind conținutul și forma acestor procese verbale se impunea a fi invocate ca apărări vizând forța probantă a acestora în cauza civilă nr._ * al Judecătoriei Gura Humorului prin mijloacele procesuale specifice procesului civil, respectiv formularea de obiecțiuni, apărări, exercitarea căilor de atac prevăzute de lege.

În consecință, instanța a respinge și acest capăt de cerere ca inadmisibil.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel părțile.

Prin apelul lor, pârâții au solicitat admiterea acestuia și schimbarea în parte a sentinței civile atacate, în sensul acordării cheltuielilor de judecată în sumă de 2000 lei.

În motivare au arătat că instanța a invocat din oficiu excepția inadmisibilității ambelor capete de cerere, admitând-o.

La dosarul cauzei a fost anexată chitanța în sumă de 2000 lei, ce dovedeau cheltuielile provenite din plata onorariului de avocat.

În schimb, prin hotărâre, instanța nu a făcut referire la acest înscris, doar a respins acest capăt de cerere, deși dovada achitării fusese făcută.

Astfel, au considerat că în mod greșit instanța nu a făcut referire la acest capăt de cerere și doar a respins-o.

În drept, au invocat disp. art. 456 și urm. Cod Procedură Civilă.

Prin apelul lor, reclamanții au arătat că sentința apelată este nelegală și netemeinică întrucât prima instanță a reținut greșit excepția inadmisibilității în privința ambelor pretenții deduse judecății.

Astfel, referitor la capătul de cerere având ca obiect desființarea raportului de expertiză întocmit în dosarul nr._ * al Judecătoriei Gura Humorului, prima instanță a reținut că acesta nu poate fi desființat pe calea unei acțiuni principale întemeiate pe disp. art. 308 cod procedură civilă deoarece din coroborarea acestui text de lege cu disp. art. 304-307 cod procedură civilă rezultă că instanța civilă poate cerceta caracterul falsificat al unui înscris doar pe cale incidentală, iar nu pe cale principală. S-a mai reținut totodată că falsul ar putea fi cercetat pe calea unei acțiuni în constatare întemeiată pe disp. art. 35 cod procedură civilă, dar că acest text de lege nu este incident în cauză din moment ce prin acțiunea introductivă au fost contestate împrejurările de fapt reținute de expert, tinzându-se astfel, în opinia judecătorului fondului, la constatarea unei situații de fapt, iar nu la constatarea existenței sau inexistenței unui drept.

Aprecierea primei instanțe potrivit căreia caracterul falsificat al unui raport de expertiză nu ar putea fi cercetat pe calea unei acțiuni principale întemeiate pe disp. art. 308 cod procedură civilă a fost nelegală, fiind consecința greșitei interpretări a legii.

Astfel, potrivit art. 308 cod procedură civilă, în cazul în care, potrivit legii, acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare ori nu poate continua, cercetarea falsului se va face de către instanța civilă, prin orice mijloace de probă, această reglementare fiind similară cu cea cuprinsă în art. 184 cod procedură civilă anterior, conform căruia "când nu este caz de judecată penală sau dacă acțiunea publică s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanța civilă, prin orice mijloace de dovadă".

Textul de lege sus menționat nu face nici o distincție între cercetarea falsului pe cale incidentală sau pe cale principală or, în acest context principiul "ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus" exclude orice distincție pe care legiuitorul nu o prevede, împrejurare în raport de care concluzia inadmisibilității cercetării falsului pe calea unei acțiuni principale a fost consecința greșitei interpretări a legii.

Pe de altă parte, textul art. 308 cod procedură civilă permite instanței civile să constate caracterul falsificat al unui înscris atunci când acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare or, situația de fapt dedusă judecății se circumscrie acestei ipoteze dat fiind faptul că prin rezoluția nr. 619/p din 10 decembrie 2013 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de expertul B. G. pentru săvârșirea infracțiunilor de mărturie mincinoasă și fals în înscrisuri sub semnătură privată pe motiv că nu a fost dată latura obiectivă a niciuneia din cele două infracțiuni, ceea ce înseamnă că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare.

Rațiunea consacrării de către legiuitor a posibilității cercetării falsului prin orice mijloace de către instanța civilă a fost determinată și explicată în practica judiciară prin prisma nevoii de a lipsi de efecte juridice înscrisurile care nu reflectă o situație de fapt reală dar care, din diverse motive, nu îmbracă forma ilicitului penal. Categoria înscrisurilor care intră sub incidența art. 308 cod procedură civilă este una extinsă întrucât legiuitorul nu face nici o distincție între înscrisurile care materializează un mijloc de probă (expertiză, declarații de martori) și înscrisurile care materializează un act juridic, astfel că nici una din aceste categorii de înscrisuri nu poate fi exclusă din sfera de aplicare a disp. art. 308 cod procedură civilă prin prisma unor criterii pe care legea nu le prevede.

În ceea ce privește expertiza ca mijloc de probă, astfel cum este reglementată de disp. art. 330 și urm. cod procedură civilă, aceasta are ca obiect lămurirea unor împrejurări de fapt asupra cărora expertului i se cere să își exprime părerea prin întocmirea unui raport de expertiză. Din moment ce constatările expertului asupra împrejurărilor de fapt reținute ca urmare a măsurătorilor și observațiilor efectuate cu prilejul întocmirii expertizei produc efecte juridice, lucrarea astfel efectuată este asimilată unui înscris, în accepțiunea largă a acestei noțiuni, de declarație asupra unui act sau fapt juridic, consemnată cu un mijloc adecvat pe un suport material, motiv pentru care un raport de expertiză poate fi cercetat pe calea procedurii reglementate de disp. art. 308 fod procedură civilă (în acest sens decizia nr. 173 din 2 aprilie 2014 și decizia nr. 382 din 24 septembrie 2014 a Curții de Apel Suceava).

În altă ordine de idei, a fost neîntemeiat argumentul instanței de fond în sensul că erorile comise de expert sau caracterul nereal al constatărilor acestuia puteau fi remediate în litigiul în care a fost administrată proba cu expertiză, prin mijloacele specifice reglementate în acest sens de codul de procedură civilă. Netemeinicia acestui argument rezultă din faptul că textul art. 308 cod procedură civilă consacră explicit și neechivoc posibilitatea cercetării falsului prin orice mijloc de probă, reglementând cadrul procesual pentru examinarea oricărui înscris, fie el și un raport de expertiză, ca fiind conform sau nu realitatea.

În raport de toate aceste argumente, excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect desființarea raportului de expertiză întocmit în dosarul nr._ * a fost greșit reținută.

Referitor la pretenția având ca obiect constatarea nulității absolute sau, în subsidiar, anularea proceselor verbale întocmite de expert B. G. la datele de 24 septembrie 2012 și 30 septembrie 2012, judecătorul fondului a reținut că aceste înscrisuri reprezintă anexe ale raportului de expertiză, iar nu acte juridice de sine stătătoare și că prin urmare ele nu pot fi contestate pentru neîndeplinirea condițiilor de validitate specifice actelor juridice, eventualele lor deficiențe și lipsa valorii lor probatorii putând fi invocate doar în dosarul de fond în care a fost întocmit raportul de expertiză.

Astfel, procesul verbal din 24 septembrie 2012 cuprinde o schiță a suprafeței de 1536 mp teren identificată de expertul B. G. la locul litigiului și delimitată în două loturi egale de câte 768 mp fiecare, precum și mențiunea că reclamantul P. I. "sunt de acord ca suprafața lipsă până la 768 mp, adică de 111 mp, să-i fie dată lui F. G. ca drum în proprietatea sa". Totodată, procesul verbal din 30 septembrie 2012 a consemnat faptul că suprafața totală a terenului în litigiu este de 1536 mp, că aceasta va reveni părților în loturi egale de câte 768 mp, că F. G. deține cu 111 mp iar P. I. deține 111 mp față de suprafața ce revine fiecăruia din ei (768 mp) și că P. I. "sunt de acord ca suprafața de 111 mp să fie dată lui F. G. în vederea trasării drumului de acces", această suprafață urmând "să intre în proprietatea lui F. G. pentru a rezulta suprafața de 768 mp".

Față de consemnările la care a făcut referire anterior, procesele verbale contestate au cuprins, înafara mențiunilor referitoare la situația de fapt a terenurilor în litigiu, și o consemnare a unei manifestării de voință în sensul "cedării " unei suprafețe de 111 mp teren, manifestare de voință exprimată în scopul modificării raportului de juridic de vecinătate pe fondul situației de fapt prezentate de expert, așa încât aceste procese verbale au semnificația unor acte juridice unilaterale în accepțiunea art 1324 rap. la art 1166 cod civil.

Împrejurarea că cele două procese verbale au fost întocmite de expert nu este de natură a modifica natura lor juridică de acte unilaterale în sensul de "negotium" și nu le transformă în anexe ale raportului de expertiză din moment ce scopul întocmirii raportului de expertiză a fost cel al lămuririi situației de fapt al terenurilor în litigiu, iar valabilitatea acestui raport nu este și nu poate fi condiționată de întocmirea unor înscrisuri prin care părțile să își exprime manifestarea de voință cu privire la modul de soluționare a litigiului. De altfel, prin sentința civilă nr. 1423/2012 a Judecătoriei Gura Humorului cele două procese verbale contestate au fost valorificate nu ca anexe ale raportului de expertiză, ci ca manifestări de voință exprimate în scopul tranșării situației litigioase, sens în care s-a reținut că prin aceste procese verbale reclamantul P. I. a fost de acord ca suprafața de 111 mp teren să revină pârâților din prezenta cauză.

Așa fiind, procesele verbale din 24 septembrie 2012 și 30 septembrie 2012 se impuneau a fi calificate ca acte juridice unilaterale, iar în raport de disp. art. 1325 cod civil rap. la art. 1249 cod civil, nulitatea absolută sau relativă a unor astfel de acte poate fi invocată pe cale de acțiune. În aceste condiții, excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității/anularea proceselor verbale din 24 septembrie 2012 și 30 septembrie 2012 a fost greșit reținută.

Ca urmare a reținerii greșite a excepției de inadmisibilitate în privința ambelor capete de cerere deduse judecății, prima instanță a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, împrejurare în raport de care, în temeiul art 480 alin. 3 teza întâi cod procedură civilă, au solicitat admiterea apelului, anularea sentinței apelate și judecarea pricinii pe fond de către instanța de apel.

În ceea ce privește fondul propriu zis al pricinii, au considerat că se justifică admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată pentru motivele invocate în cererea introductivă și anume:

Raportul de expertiză întocmit de expertul B. G. în dosarul nr._ * al Judecătoriei Gura Humorului nu a reflectat situația scriptică și faptică reală, având caracterul unui înscris falsificat și impunându-se a fi desființat.

Astfel, deși expertul B. G. a susținut că suprafața măsurată de el și identificată ca fiind în posesia lor nu cuprinde vreo parcelă de teren care să fie proprietatea unității administrativ teritoriale, această susținere a fost infirmată de hotărârea nr. 110/2013 a Consiliului Local al orașului Gura Humorului și de înscrierile efectuate în CF_, înscrieri care nu au fost contestate și nici anulate sau rectificate și care au atestat faptul că o suprafață de 115 mp din terenul identificat de expertul B. nu face parte din terenul proprietatea reclamantului P. I., ci aparține domeniului privat al unității administrativ teritoriale.

De asemenea, expertul B. G. a susținut că în urma înțelegerii mediate de el fiecare din părți urmează să dețină în proprietate la locul litigiului câte 768 mp or, și această susținere s-a dovedit a fi nereală în contextul în care, în temeiul sentinței civile nr. 1423/2012, s-a modificat întinderea și configurația imobilului ce îi aparține reclamantului P. I., iar din acest imobil a fost divizată o parcelă de 111 mp pentru care a fost intabulat dreptul de proprietate în favoarea pârâților în timp ce prim reclamantul, a rămas proprietar tabular pentru numai 664 mp față de 768 mp cât indicase expertul B..

Aspectele sus menționate au fost confirmate prin raportul de expertiză extrajudiciară întocmit la solicitarea lor de expert O. A. M., din care a rezultat că situația faptică topo-cadastrală a fost prezentată în mod eronat de expertul B. G., că în urma dezmembrării suprafeței de 111 mp identică cu imobilul cadastral nr._ terenul reclamanților a fost diminuat, iar ei au rămas în proprietate doar cu suprafața de 664 mp înscrisă în CF_, fară a deține în fapt vreo suprafață excedentară și că diferența de 115 mp pe care expertul B. a identificat-o ca fiind proprietatea lor aparține faptic și scriptic domeniului privat al Orașului Gura Humorului, fiind înscrisă în CF_.

În raport de toate aceste aspecte, reclamanții au arătat că se impune a se reține că în raportul de expertiză întocmit în dosarul nr._ * a fost prezentată eronat situația juridică a terenului în litigiu și că în mod real, în urma transpunerii în cartea funciară a situației prezentate, ei nu aveau în proprietate 768 mp teren, așa cum a susținut expertul, ci doar 664 mp teren, așa cum a rezultat din încheierile de carte funciară nr._/2014,_/2014, prin care au fost soluționate cererile de înscriere formulate de pârâți în temeiul sentinței civile nr. 1423/2012. Erorile de identificare săvârșite de expert au denaturat situația de fapt și de drept a imobilului în litigiu și au conferit un caracter fals, nereal raportului de expertiză, impunând desființarea acestuia ca înscris falsificat în temeiul art. 308 cod procedură civilă.

Pe de altă parte, procesele verbale din 24 septembrie 2012 și 30 septembrie 2012, întocmite de expertul B. G. și atașate raportului de expertiză contestat, sunt lovite de nulitate pentru neîndeplinirea condițiilor referitoare la consimțământul valabil al părții care se obligă și la forma actului.

Astfel, potrivit proceselor verbale sus menționate reclamantul P. I. a consimțit ca din terenul situat pe amplasamentul în litigiu să cedeze pârâtului F. G. în proprietate o suprafață de 111 mp or, așa cum a rezultat din înscrierile efectuate în cartea funciară în temeiul sentinței civile nr. 1423/2012 care, la rândul ei a avut în vedere înțelegerea consemnată în înscrisurile contestate, respectiva suprafață de 111 mp face parte din imobilul cadastral nr._, proprietatea sa, care a fost dezmembrat în imobilul nr._, rămas proprietatea lui tabulară și imobilul nr._, intabulat în favoarea pârâților. Prin urmare, procesele verbale în discuție au atestat practic un transfer al dreptului de proprietate din patrimoniul reclamantului P. I. în patrimoniul pârâților, or, potrivit art. 1244 cod civil, aplicabil și în materia actelor juridice unilaterale potrivit art. 1325 cod civil, convențiile care strămută sau constituie drepturi reale ce urmează a fi înscrise în cartea funciară trebuie să fie încheiate prin înscris autentic, sub sancțiunea nulității absolute.

Cum procesele verbale prin care s-a realizat pretinsul transfer al dreptului de proprietate asupra suprafeței de 111 mp teren din patrimoniul reclamantului P. I. în patrimoniul pârâților nu au fost perfectate în forma autentică impusă ad validitatem prin dispoziția legală sus menționată și cum aceste înscrisuri nu au nici natura juridică a unor tranzacții judiciare, ele nefiind consfințite ca atare prin sentința civilă nr. 1423/2012 (care nu a fost pronunțată sub forma unei hotărâri de expedient) rezultă că în cauză operează sancțiunea nulității absolute exprese prev. de art. 1244 cod civil.

Totodată, în raport de situația de fapt expusă anterior, au solicitat a se reține că reclamantul P. I., semnatar al înscrisurilor contestate, s-a aflat în eroare asupra identității obiectului convenției deoarece, așa cum s-a consemnat în cuprinsul celor două procese verbale, a avut convingerea că deține pe amplasamentul în litigiu o suprafață mai mare decât cea cu privire la care i se constituise dreptul de proprietate și că în urma cedării suprafeței de 111 mp teren identificată de expertul B. G. el va rămâne proprietar tabular al unei suprafețe de 768 mp, reprezentând 1/2 din suprafața totală pe care expertul a identificat-o pe amplasamentul în discuție. Această convingere s-a dovedit însă a fi fost eronată întrucât prin efectul proceselor verbale din 24 septembrie 2012 și 30 septembrie 2012, care au fost avute în vedere la pronunțarea sentinței civile nr. 1423/2012, proprietatea sa tabulară s-a diminuat de la suprafața de 775 mp, cu care figura înscris în CF_ la suprafața de 664 mp, cu cât figurează înscris în prezent în CF_.

Așa fiind, consimțământul prim reclamantului la semnarea proceselor verbale contestate a fost viciat de o eroare esențială referitoare la identitatea terenului ce a format obiectul convenției, eroare care a avut un caracter scuzabil în contextul în care expertul B. G. l-a asigurat de faptul că în perimetrul deținut de el nu se regăsește teren aflat în proprietatea unității administrativ teritoriale și că soluția de compromis propusă asigură respectarea dreptului său de proprietate pentru o suprafață de 768 mp teren, care a și fost identificată ca atare pe schița redată în cuprinsul procesului verbal din 24 septembrie 2014.

În aceste condiții, procesele verbale întocmite de expertul B. G. la datele de 24 septembrie 2012 și 30 septembrie 2012 sunt lovite de nulitate în temeiul art. 1251 rap. la art. 1206 alin. 1, art. 1207 cod civil.

Pentru toate aceste motive, au solicitat admiterea apelului, anularea sentinței apelate, iar în rejudecare admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu consecința desființării raportului de expertiză și constatării nulității sau, în subsidiar, anulării proceselor verbale încheiate la datele de 24 septembrie 2012 și 30 septembrie 2012.

În temeiul art. 453 cod procedură civilă au solicitat și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată din ambele cicluri procesuale.

În drept, au invocat disp. art. 466 și urm., art. 480 alin.3 teza întâi cod procedură civilă, disp. art. 308 cod procedură civilă, art. 1244 cod civil, art. 1251 rap. la art. 1206 alin. 1, art. 1207 cod civil, art. 1324-1325 cod civil, art. 453 cod procedură civilă.

Pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea ca nefondat a apelului și menținerea cu privire la fondul cauzei a sentinței civile atacate, cea prin care în mod corect s-a dispus respingerea acțiunii formulate de către reclamanți, admițându-se în mod corect excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanți, cu ambele capetele de cerere.

Au solicitat cheltuieli de judecată din ambele cicluri procesuale, așa cum au formulat și în cadrul apelului declarat de către ei.

Astfel, în mod corect instanța de judecată a reținut incidență în cauză, pentru ambele capete de cerere excepția inadmisibilității, în condițiile în care desființarea raportului de expertiză nu se poate realiza pe calea unei acțiuni principale întemeiate pe dispozițiile art. 308 cod de procedură civilă.

În acest sens trebuie avut în vedere materialul probator și soluția dată în dosarul penal împotriva expertului B. G., respectiv rezoluția de neîncepere a urmăririi penale cu nr. 619/ P / 10 decembrie 2013

Ca un prim capăt de cerere, reclamanții au solicitat desființarea în totalitate a raportului de expertiză topografică întocmit de către expertul B. G. în dosarul cu nr. 1087/ 237/ 2009 al Judecătoriei Gura Humorului. S-a susținut în principal că în acest raport de expertiză, expertul a susținut că suprafața măsurată de el și identificată ca fiind în posesia reclamanților nu cuprinde vreo parcelă de teren care să fie proprietatea unității administrativ teritoriale, susținere infirmată de hotărârea nr. 110/2013 a Consiliului Local al Orașului Gura Humorului, care a atestat faptul că o suprafață de 115 m.p. din terenul identificat de expert aparține domeniului privat al unității administrativ teritoriale.

Raportul de expertiză a fost întocmit conform actelor de proprietate și realității din teren.

Reclamanții din acest dosar au fost cei care au făcut o actualizare ignorând sentința civilă nr. 1423/8.11.2012 a Judecătoriei Gura Humorului, decizia nr. 1498/6 iunie 2013 a Tribunalului Suceava, rămasă definitivă și irevocabilă, anexa nr. 1 din expertiză.

Această actualizare a fost făcută cu intenția vădită de a îi deposeda de terenul proprietatea lor în suprafață de 111 m.p., revendicați în dosarul nr 1087/237/ 2012, precum și de a îi lăsa fără cale de acces.

Au solicitat a se reține în principal faptul că hotărârea Consiliului Local este din data de 26 iulie 2013, iar raportul de expertiză contestat datează din 6 noiembrie 2012, deci la acea dată expertul în mod obiectiv nu avea cum să prevadă faptul că acest teren va aparține domeniului privat al statului.

De altfel, deși s-au făcut actualizările respective, suprafața de teren despre care s-a făcut vorbire nu aparține decât scriptic Orașului Gura Humorului - Domeniul Privat, nu și faptic deoarece acesta nu a fost pus în posesie cu această suprafață de teren.

Practic, prin extrasul de Carte Funciară eliberat sub nr. 3512/2 aprilie 2013, . din C.F. nr._ a Comunei Cadastrale Gura Humorului era întabulată pe statul român, dar nu figura cu vreo suprafață de teren, întrucât a fost divizată în cele 2 parcele aflate în litigiu, conform actelor de întabulare.

De asemenea, din punctul lor de vedere reclamanții au fost cei care prin expertiza extrajudiciară au indicat că acel teren ar aparține statului pentru a obține în schimb teren echivalent de la pârâți, deși actele acestora de proprietate au relevat faptul că sunt proprietarii acestei suprafețe de teren conform C.F. nr._ a Comunei Cadastrale Gura Humorului.

Cu privire la expertiza extrajudiciară, menționată mai sus, aceasta a fost solicitată de către reclamanți astfel că limitele de hotar și suprafața de teren expertizată au fost indicate de către reclamanți.

Încheierea nr. 9639 din 22 iulie 2013 a BCPI Gura Humorului privind actualizarea informațiilor tehnice ale imobilelor_ (schimbând configurația planului de situație care a stat la baza intabulării, iar suprafața rămânând aceeași de 775 mp ), a fost emisă ulterior expertizei judiciare contestate întocmită de către expertul topograf, specialist în Carte Funciară B. G. precum și sentințelor civile care au consfințit dreptul lor de proprietate asupra terenului respectiv nr. 1423 din 08.11.2012 a Judecătoriei Gura Humorului, respectiv decizia nr. 1498 din 06.06.2013 a Tribunalului Suceava.

Așa cum au arătat mai sus, actualizarea s-a făcut cu intenție vădită din partea reclamanților în sensul că s-a dezlipit plusul de 115 mp pentru care aceeași reclamanți au sesizat Consiliul Local care a emis acea hotărâre prin care terenul a trecut în domeniul privat al statului (anterior, reclamanții solicitând prin cerere scrisă adresată Primăriei Gura Humorului să cumpere acea suprafață de teren, cerere care a rămas nesoluționată). Această cerere este depusă în dosarul penal nr._, dosar care viza plângerea formulată de către aceiași reclamanți împotriva soluției de neînceperea urmăririi penale față de expertul B. G..

Practic prin această actualizare, ignorându-se hotărârile mai sus menționate, inclusiv raportul de expertiză topografică, anexa 1 a acestui raport și încheierile de întabulare, care au stat la baza admiterii acțiunii, s-a urmărit ca ei să rămână fără cale de acces și fără terenul ce s-a constatat că le lipsește conform actelor de proprietate.

Din acest punct de vedere au considerat că expertiza întocmită de B. G. a fost corect întocmită cu respectarea actelor de proprietate deținute de fiecare dintre părți, precum și potrivit înțelegerii acestora exprimată cu ocazia măsurătorilor efectuate la fața locului. Terenul în litigiu a fost și este împrejmuit total, iar limitele celor 2 proprietăți au fost indicate de ambii proprietari, fără obiecții. Recursul declarat în cauză de către reclamanții actuali în acel dosar viza doar cheltuielile de judecată (cerere făcută atât personal, cat și prin avocat), iar concluziile scrise vizau înțelegerea dintre părți și nu vreo nemulțumire legată de măsurători sau de expert care nu ar fi măsurat corect au că i-ar fi indus în eroare, obligându-i sa semneze acel proces verbal, necontestat decât ulterior la mult timp dupa semnare acestuia.

Suprafața de teren a reclamanților s-a diminuat datorită acestei actualizări făcute la cererea acestora și nu a măsurătorilor eronate din raportul de expertiză.

Cu privire la documentația de actualizare întocmită de către inginerul cadastral R. V. au menționat că datele din această documentație au fost eronate întrucât limitele parcelelor de teren măsurate sunt nereale și nu corespund situației de fapt din teren.

Că așa stau lucrurile a fost confirmat și de faptul că cererea de reexaminare formulată de către reclamanți nr._ din 20.11.2014 a fost respinsă tocmai pentru motivele invocate mai sus, cei 115 m.p. au fost incluși în raportul de expertiză și anexa nr. 1 a raportului.

Anexa 1 din raportul de expertiză întocmit de către expert B. G., a relevat în mod real configurația celor 2 parcele pentru reclamanți, respectiv pentru pârâți.

Pârâții în mod deliberat nu au depus această anexă 1 din raportul de expertiză.

În privința parcelei nr. 429/1 nu se află la locul indicat de către ing. R. V., deoarece pe . o casă de locuit care a fost ulterior demolată (situație care se reflecta si în cele 2 planșe foto pe care le-au depus la dosar) și care a devenit virană, ea fiind amplasată pe întreaga porțiune sudică a terenului, proprietatea reclamanților.

La întocmirea aceleiași documentații nu s-a ținut cont de RGF-urile, respectiv de încheierile de intabulare ale părților din proces, întrucât nu s-a măsurat întreg corpul de teren din care s-au dezmembrat parcelele de teren în litigiu.

Relevant este și faptul că în planul de situație al parcelei de teren proprietatea Colegiului „A. cel B.", fostul G. Școlar Gura Humorului, partea estică a terenului corespunde cu partea vestică a parcelei proprietatea reclamanților conform expertizei și nu planului de actualizare.

În raportul de expertiză extrajudiciară a fost relevat eronat faptul că în momentul efectuării expertizei și a înțelegerii între părți suprafața de 115 mp era a Primăriei.

În aceste condiții, au solicitat a se avea în vedere considerentele pentru care ei au formulat o asemenea acțiune, respectiv corelate cu actele de proprietate și raportul de expertiză tehnică.

În aceeași ordine de idei, relevantă în cauză este și adeverința cu nr. 4347/02.09.2010, eliberată de către Primăria Orașului Gura Humorului din care a rezultat că pârâții nu dețin teren cu acordul Primăriei, neexistând nici un contract de închiriere în acest sens și depus în dosarul nr._ .

Dosarul de grănițuire cu nr._, inițial formulat, s-a referit la alte parcele, respectiv 4545 din C.F. nr. 2437, 4546 din C.F. nr. 2437 ambele ale Comunei Cadastrale Gura Humorului, care nu au nimic în comun cu . litigiu. La acest dosar s-a renunțat la judecată, formulându-se ulterior un nou dosar de către aceeași reclamanți, dosar atașat la cel inițial formulat de către pârâți, care se referă la alte parcele. De fapt, expertul B. G. a fost desemnat și expertiza a fost solicitată la cererea reclamanților, care au și achitat contravaloarea acesteia.

Delimitarea celor 2 proprietăți a fost efectuată prin raportul de expertiză al expertul B. G., iar reclamanții, așa cum au arătat mai sus nu dețin teren cu acordul Primăriei, motiv pentru care acțiunea în revendicare formulată de ei a fost admisă.

Referitor la susținerea reclamanților cu privire la diminuarea suprafeței lor de teren de 775 m.p. la 664 m.p. prin dezmembrarea parcelei de 111 m.p. cu nr. cadastral_, au arătat că acest fapt nu se datorează expertului B. sau unor măsurători eronate, ci actualizării făcute ulterior expertizei tehnice judiciare din dosarul nr._ *. . înaintea actualizării avea o suprafață totală necontestată de 879 m.p. teren.

De asemenea, cele arătate de reclamanți în privința excedentului de teren pe care l-ar deține pârâții, respectiv total 833 m.p., nu au fost reale deoarece după actualizare de fapt dețin 775 m.p. cu numerele cadastrale_, de 601 m.p.,_ de 111 m.p. și_ de 63 m.p. După alipire a rezultat imobilul cadastral cu nr._ de 775 m.p., potrivit referatului de admitere cu nr._ eliberat la data de 8 decembrie 2014 de către O.C.P.I. Suceava, B.C.P.I. Gura Humorului.

În privința punctului 2, din acțiune, respectiv, „a se constata nulitatea absolută a proceselor verbale din 24 septembrie 2012, respectiv 30 septembrie 2012, întocmită de către expert B. G., sau în subsidiar să se dispună anularea acestora", au solicitat a se avea în vedere faptul că expertul nu a făcut altceva decât să ia act de poziția procesuală a părților, inclusiv a reclamanților din prezentul dosar, respectiv aceea că aceștia au fost de acord ca suprafața de 111 mp să le fie atribuită pârâților în vederea trasării drumului de acces, fiind de acord de asemenea ca această suprafață de teren să intre în proprietatea lor pentru a rezulta astfel suprafața totală de 768 mp cu care erau înscriși în cartea funciară.

Că au fost de acord cu atribuirea acestei suprafețe și cu stabilirea drumului de acces a rezultat și din faptul că aceștia au declarat recurs împotriva sentinței nr. 1423 din 8 noiembrie 2012 doar cu privire la cheltuielile de judecată, stabilite în sarcina pârâților P. fără a se formula în termenul de recurs critici referitoare la fondul cauzei. S-au depus la dosar în acest sens și declarațiile de recurs depuse de către reclamanții P., respectiv cea depusă prin avocat.

De altfel, prin decizia civilă nr. 1498 pe 2013 a Tribunalului Suceava, recursul declarat (recurs formulat atât de către pârâți personal, cât și prin avocat, practic 2 declarații de recurs), a fost admis doar cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată.

Practic în procesele verbale mai sus menționate nu s-a realizat un transfer al dreptului de proprietate asupra suprafeței de 111 mp din patrimoniul soților P. în patrimoniul subsemnaților, neexistând o eroare asupra identității obiectului, ci pârâții din acel dosar au consimțit raportat la măsurătorile efectuate și la actele de proprietate deținute, ca suprafața de teren excedentară pe care o dețineau să fie atribuită subsemnaților pârâți.

De altfel, în mod corect instanța de judecată a reținut că aceste procese verbale au caracterul unei achiesări a pârâților din acel dosar la măsurătorile efectuate de expert, deoarece din cuprinsul raportului de expertiză a rezultat că se impune a se constata că aceștia ocupă o suprafață de teren și că sunt de acord a ceda cei 111 m.p. pentru stabilirea căii de acces, soluție de compromis pe care au acceptat-o și ei pentru a nu demola gardul dintre proprietăți și parțial garajul reclamanților.

Din acest punct de vedere, nu se impune constatarea nulității absolute a proceselor verbale, respectiv anularea acestora, deoarece reclamanții nu s-au aflat în eroare asupra identității obiectului convenției, ci au semnat în cunoștință de cauză pentru a nu le fi dărâmat parțial garajul și gardul.

Reclamanții, deși legal citați, nu au formulat întâmpinare, însă prin apărătorul lor, prezent la dezbateri, au solicitat respingerea apelului declarat de către pârâții apelanți.

Examinând apelul reclamanților P. I. și P. M., prin prisma actelor și lucrărilor dosarului de primă instanță, a considerentelor sentinței atacate și a criticilor formulate, tribunalul reține următoarele:

Reclamanții critică reținerea greșită a excepției inadmisibilității în privința ambelor pretenții deduse judecății.

Astfel, referitor la capătul de cerere având ca obiect desființarea raportului de expertiză întocmit în dosarul nr._ * al Judecătoriei Gura Humorului, prima instanță a reținut că acesta nu poate fi desființat pe calea unei acțiuni principale întemeiate pe dispozițiile art. 308 din noul cod de procedură civilă deoarece din coroborarea acestui text de lege cu dispozițiile art. 304-307din noul cod de procedură civilă rezultă că instanța civilă poate cerceta caracterul falsificat al unui înscris doar pe cale incidentală, iar nu pe cale principală. S-a mai reținut totodată că falsul ar putea fi cercetat pe calea unei acțiuni în constatare întemeiată pe dispozițiile art. 35 din noul cod de procedură civilă, dar că acest text de lege nu este incident în cauză din moment ce prin acțiunea introductivă au fost contestate împrejurările de fapt reținute de expert, tinzându-se astfel, în opinia judecătorului fondului, la constatarea unei situații de fapt, iar nu la constatarea existenței sau inexistenței unui drept.

Aprecierea primei instanțe potrivit căreia caracterul falsificat al unui raport de expertiză nu ar putea fi cercetat pe calea unei acțiuni principale întemeiate pe dispozițiile art. 308 cod procedură civilă este nelegală, fiind consecința greșitei interpretări a legii.

În acest sens, potrivit art. 308 din noul cod de procedură civilă, în cazul în care, potrivit legii, acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare ori nu poate continua, cercetarea falsului se va face de către instanța civilă, prin orice mijloace de probă, această reglementare fiind similară cu cea cuprinsă în art. 184 cod procedură civilă anterior, conform căruia "când nu este caz de judecată penală sau dacă acțiunea publică s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanța civilă, prin orice mijloace de dovadă".

Textul de lege sus-menționat nu face nicio distincție între cercetarea falsului pe cale incidentală sau pe cale principală or, în acest context, principiul "ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus" exclude orice distincție pe care legiuitorul nu o prevede, împrejurare în raport de care concluzia inadmisibilității cercetării falsului pe calea unei acțiuni principale a fost consecința greșitei interpretări a legii.

În ceea ce privește cel de-al doilea argument de inadmisibilitate a acestui capăt de cerere, reținut de prima instanță, anume că s-ar tinde la constatarea unei împrejurări de fapt, nici acesta nu poate fi reținut. Fără îndoială că expertiza, ca mijloc de probă, astfel cum este reglementată prin dispozițiile art. 330 și următoarele din noul cod de procedură civilă, are ca obiect lămurirea unor împrejurări de fapt asupra cărora expertului i se cere să își exprime părerea prin întocmirea unui raport de expertiză. Însă, din moment ce constatările expertului asupra respectivelor împrejurări de fapt, reținute ca urmare a măsurătorilor și observațiilor efectuate cu prilejul întocmirii expertizei, produc efecte juridice, lucrarea astfel efectuată este asimilată unui înscris, în accepțiunea largă a acestei noțiuni, de declarație asupra unui act sau fapt juridic, consemnată cu un mijloc adecvat pe un suport material, motiv pentru care un raport de expertiză poate fi cercetat pe calea procedurii reglementate de dispozițiile art. 308 din noul cod de procedură civilă.

Nici argumentul primei instanțe în sensul că erorile comise de expert sau caracterul nereal al constatărilor acestuia puteau fi remediate în litigiul în care a fost administrată proba cu expertiză, prin mijloacele specifice reglementate în acest sens de codul de procedură civilă, nu poate fi acceptat de tribunal, întrucât art. 308 din noul cod de procedură civilă consacră explicit și neechivoc posibilitatea cercetării falsului prin orice mijloc de probă, reglementând cadrul procesual pentru examinarea oricărui înscris, deci și a unui raport de expertiză, ca fiind conform sau nu cu realitatea.

Față de cele învederate, excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect desființarea raportului de expertiză întocmit în dosarul nr._ * a fost greșit reținută.

Pe fondul acestei cereri, reclamanții au arătat că raportul de expertiză întocmit de către expertul B. G. în dosarul nr._ * al Judecătoriei Gura Humorului nu a reflectat situația scriptică și faptică reală, având caracterul unui înscris falsificat și impunându-se a fi desființat, pentru următoarele:

„Astfel, deși expertul B. G. a susținut că suprafața măsurată de el și identificată ca fiind în posesia lor nu cuprinde vreo parcelă de teren care să fie proprietatea unității administrativ teritoriale, această susținere a fost infirmată de hotărârea nr. 110/2013 a Consiliului Local al orașului Gura Humorului și de înscrierile efectuate în CF_, înscrieri care nu au fost contestate și nici anulate sau rectificate și care au atestat faptul că o suprafață de 115 mp din terenul identificat de expertul B. nu face parte din terenul proprietatea reclamantului P. I., ci aparține domeniului privat al unității administrativ teritoriale.

În raport de toate aceste aspecte, reclamanții au arătat că „se impune a se reține că în raportul de expertiză întocmit în dosarul nr._ * a fost prezentată eronat situația juridică a terenului în litigiu și că în mod real, în urma transpunerii în cartea funciară a situației prezentate, ei nu aveau în proprietate 768 mp teren, așa cum a susținut expertul, ci doar 664 mp teren, așa cum a rezultat din încheierile de carte funciară nr._/2014,_/2014, prin care au fost soluționate cererile de înscriere formulate de pârâți în temeiul sentinței civile nr. 1423/2012. Erorile de identificare săvârșite de expert au denaturat situația de fapt și de drept a imobilului în litigiu și au conferit un caracter fals, nereal raportului de expertiză, impunând desființarea acestuia ca înscris falsificat în temeiul art. 308 cod procedură civilă”.

Dar, așa cum înșiși reclamanții recunosc, aceștia au formulat plângere penală împotriva expertului B. G. pentru săvârșirea infracțiunilor de mărturie mincinoasă și fals în înscrisuri sub semnătură privată, iar prin rezoluția nr. 619/p din 10 decembrie 2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Gura Humorului s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de expert pe motiv că faptei îi lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii, anume latura obiectivă.

Soluția a rămas definitivă prin încheierea camerei de consiliu din data de 26 mai 2014 a Judecătoriei Gura Humorului, pronunțată în dosar nr._, reținând instanța de judecată următoarele:

„Sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă în mod corect s-a apreciat că lipsește latura obiectivă a infracțiunii, întrucât expertul a indicat în raportul de expertiză suprafața deținută de petent în realitate, iar . fost intabulată pe Orașul Gura Humorului în anul 2013, ulterior executării raportului de expertiză; în mod corect expertul nu a făcut referire la . la data efectuării expertizei drumul era deja identificat ca fiind parcelă distinctă desprinsă din . și drumul avea număr separat, situație confirmată de planurile mai vechi și expertiza întocmită de Hopincă C.; după cum au confirmat specialiștii de la OCPI Suceava, în urma verificărilor s-a constatat că R. V., la întocmirea documentației ce a stat la baza intabulării Orașului Gura Humorului în 2013 cu . 115 mp, nu a ținut cont de divizările ce avuseseră loc anterior, respectiv de planurile din 1993 și 1994, acesta prezentând o situație eronată față de starea de fapt”.( fila 51)

Așa cum rezultă din motivarea plângerii împotriva rezoluției procurorului, în procesul penal reclamanții au invocat aceleași aspecte: (…)”expertul B. G. în raportul de expertiză topo a afirmat în mod mincinos că suprafața de 111 mp cu destinația drum identică cu ..583/1 ar fi proprietatea soților P. I. și M. și ar fi deținută în plus față de suprafața de 775 mp atribuită de Primăria Gura Humorului pentru edificarea locuinței. În realitate această suprafață de 111 mp era și este proprietatea Primăriei Gura Humorului, făcând parte din domeniul privat. Această „eroare” a expertului a determinat instanța în dosarul civil nr.1432/2012 să-l deposedeze pe petent de suprafața de 111 mp din totalul de 775 mp, teren ce-i fusese atribuit pentru edificarea locuinței”(…)( filele 49-52).

Or, instanța penală a găsit neîntemeiate susținerile lor, apreciind că pretinselor infracțiuni imputate expertului le lipsește elementul material, adică tocmai acțiunea de a atesta în mod mincinos o anumită împrejurare de fapt.

În aceste condiții, reclamanții nu se mai pot adresa instanței civile, repunând în discuție aceleași chestiuni cu privire la pretinsa conduită ilicită a expertului, întrucât se opune puterea de lucru judecat a dezlegării date de instanța penală.

Reclamanții ignoră faptul că în procesul penal s-a efectuat o cercetare pe fond a situației de fapt sesizate, statuând instanța penală în sensul inexistenței activității infracționale imputate expertului.

Potrivit art. 22 alin.1 din vechiul cod de procedură penală, „Hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia”.

Potrivit art. 28 alin. 1 din noul cod de procedură penală, „Hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei și a persoanei care a săvârșit-o. Instanța civilă nu este legată de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce privește existența prejudiciului ori a vinovăției autorului faptei ilicite”.

Pentru aceste considerente, care vor substitui considerentele primei instanțe privitor la respingerea acestui capăt de cerere, tribunalul găsește nefondat apelul reclamanților.

În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, având ca obiect constatarea nulității absolute sau, în subsidiar, anularea proceselor verbale întocmite de expert B. G. la datele de 24 septembrie 2012 și 30 septembrie 2012, judecătorul fondului a reținut că aceste înscrisuri reprezintă anexe ale raportului de expertiză, iar nu acte juridice de sine stătătoare și că, prin urmare, din aceste considerente, nu se poate cere pe cale de acțiune principală în justiție constatarea nulității absolute pentru neîndeplinirea condițiilor de validitate specifice actelor juridice, eventualele lor deficiențe și lipsa valorii lor probatorii putând fi invocate doar în dosarul de fond în care a fost întocmit raportul de expertiză.

Excepția inadmisibilității celui de-al doilea petit al acțiunii introductive a fost așadar justificată prin prisma faptului că procesele verbale a căror nulitate a fost invocată au fost calificate ca mijloace de probă, iar nu ca acte juridice or, reține tribunalul că această calificare a fost greșită câtă vreme respectivele procese-verbale cuprind, pe lângă mențiunile expertului referitoare la situația de fapt a terenurilor în litigiu, și o consemnare a unei manifestări de voință a reclamantului P. I. în sensul cedării unei suprafețe de 111 mp teren, manifestare de voință exprimată în scopul modificării raportului juridic de vecinătate pe fondul situației de fapt prezentate de expert, așa încât aceste procese verbale au semnificația unor acte juridice unilaterale în accepțiunea art. 1324 raportat la art. 1166 cod civil, putând fi invocată deci nulitatea lor.

Așadar excepția inadmisibilității celui de-al doilea capăt de cerere nu este dată, numai că este de observat că prima instanță s-a referit sub acest aspect doar la pretenția de constatare a nulității absolute a respectivelor procese-verbale, omițând să analizeze și pretenția subsidiară vizând pretinsa lor nulitate relativă pentru eroare asupra identității obiectului convenției, arătând că „…procesele verbale întocmite de expert la datele de 24 septembrie 2012 și 30 septembrie 2012, sunt o anexă a raportului de expertiză întocmit în cauza nr._ * al Judecătoriei Gura Humorului, respectiv un mijloc de probă administrat în respectiva cauză civilă. Acestea sunt documente justificative care au servit la întocmirea procedurală a respectivului raport de expertiză, neavând calitatea de act juridic, care să trebuiască să îndeplinească cerințele 1179 C.civ., nici chiar atunci când - ca în cauza de față - probează existența unui consimțământ al părților cu privire la modul de soluționare al litigiului dedus judecății, pentru care părțile nu au confecționat un instrumentum. Din aceste considerente instanța a apreciat că nu se poate cere pe cale de acțiune principală în justiție constatarea nulității absolute a acestora pentru neîndeplinirea condițiilor de validitate ale actului juridic invocat. Eventualele deficiențe privind conținutul și forma acestor procese verbale se impunea a fi invocate ca apărări vizând forța probantă a acestora în cauza civilă nr._ * al Judecătoriei Gura Humorului prin mijloacele procesuale specifice procesului civil, respectiv formularea de obiecțiuni, apărări, exercitarea căilor de atac prevăzute de lege”.

Or, văzând limitele în care a judecat prima instanță, și dispozițiile art. 445 din noul cod de procedură civilă conform cărora „Îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor contradictorii ori completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 442 – 444”, reține tribunalul că în apel nu se poate cerceta solicitarea reclamanților de anulare a proceselor-verbale pentru eroare asupra identității obiectului convenției, câtă vreme a fost omis de către prima instanță de la analiză, reclamanții având la dispoziție numai procedura specială de completare a hotărârii.

Cât privește pretinsa nulitate absolută invocată, pentru lipsa formei autentice, nu este dată.

Necontestat, prin art. 1244 din noul cod civil, a cărui încălcare o invocă reclamanții, s-au instituit derogări de la principiul consensualismului reglementat de art. 1178 din același act normativ, stabilindu-se obligativitatea încheierii în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute, a convențiilor care strămută drepturi reale care urmează a fi înscrise în cartea funciară.

Ca atare, pentru transmiterea dreptului de proprietate asupra unui imobil, este necesar ca acordul de voință al părților să îmbrace forma autentică ad validitatem, iar în regimul de publicitate imobiliară de carte funciară, este necesară și înscrierea dreptului în cartea funciară.

Sub acest din urmă aspect, referitor la efectul constitutiv de drepturi al înscrierii în cartea funciară, trebuie avut în vedere că potrivit dispozițiilor art. 56 alin. 1 și 2 din legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a legii nr. 287/2009 privind codul civil, dispozițiile privitoare la dobândirea drepturilor reale imobiliare prin efectul înscrierii acestora în cartea funciară se aplică numai după finalizarea lucrărilor de cadastru pentru fiecare unitate administrativ-teritorială și deschiderea, la cerere sau din oficiu, a cărților funciare pentru imobilele respective, în conformitate cu dispozițiile legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată, iar până la această dată, înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate și a altor drepturi reale, pe baza actelor prin care s-au transmis, constituit ori modificat în mod valabil, se face numai în scop de opozabilitate față de terți.

Totodată, nu trebuie omis faptul că manifestarea de voință a reclamantului, exprimată în cele două procese-verbale contestate, a fost valorificată într-o procedură judiciară-dosar nr._ * al Judecătoriei Gura Humorului, instanța suplinind lipsa formei autentice a respectivelor înscrisuri prin hotărârea judecătorească pe care a pronunțat-o, chiar dacă nu este una de expedient.

Prin urmare, rațiunea reglementării legale este respectată în speță întrucât ceea ce se înscrie în cartea funciară este hotărârea judecătorească, astfel că nu este dat cazul de nulitate absolută invocat.

Pentru considerentele învederate, în baza art. 480 alin. 1 din noul cod de procedură civilă tribunalul va respinge apelul reclamanților ca nefondat.

În ceea ce privește apelul pârâților, vizează cheltuielile de judecată, instanța respingând această cerere, deși la dosar exista chitanța doveditoare (fila 181).

Soluția nu a fost motivată, iar singurele critici formulate de către părțile adverse pe acest aspect au fost că pentru recuperarea cheltuielilor ar trebui urmată procedura specială a completării hotărârii și că suma pretinsă cu acest titlu este excesivă (a se vedea practicaua prezentei decizii).

Reține tribunalul că nu este cazul a se recurge la procedura reglementată de art. 444 din noul cod de procedură civilă întrucât instanța s-a pronunțat pe acest capăt de cerere.

Suma nu este excesivă având în vedere caracterul complex al cauzei dedus din complexitate motivelor de fapt și de drept expuse, munca depusă de avocat-redactarea unei întâmpinări de opt pagini pentru a răspunde susținerilor din acțiune.

Fiind dată așadar culpa procesuală a reclamanților, dovedite cheltuielile efectuate de către pârâtul F. G., reprezentând onorariul avocațial, necontestată chitanța sub aspectul momentului procedural în care a fost depusă, găsind nefondate apărările reclamanților conform celor de mai sus, tribunalul, în baza art. 480 alin. 2 din noul cod de procedură civilă raportat la art. 453 alin. 1 din același act normativ, va admite apelul acestuia, va schimba în parte sentința civilă nr.338/15.04.2015 a Judecătoriei Gura Humorului, în sensul că va obliga reclamanții la plata către pârâtul F. G. a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și va înlătura dispoziția contrară.

Va respinge apelul pârâtei F. S., vizând de asemenea cheltuielile de judecată, întrucât această parte nu a făcut dovada vreunor cheltuieli în primă instanță.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE :

Respinge apelul reclamanților P. I. și P. M., domiciliați în Gura Humorului, ., jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 338 din data de 15 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului în dosar nr._, ca nefondat.

Respinge apelul pârâtei F. S., domiciliată în Gura Humorului, . bis, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 338 din data de 15 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului în dosar nr._, ca nefondat.

Admite apelul pârâtului F. G., domiciliat în Gura Humorului, . bis, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 338 din data de 15 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului în dosar nr._ .

Schimbă în parte sentința civilă nr.338/15.04.2015 a Judecătoriei Gura Humorului, în sensul că:

Obligă reclamanții la plata către acest pârât a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și înlătură dispoziția contrară.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 octombrie 2015.

Președinte, Judecător, Grefier,

A. I. M. V. O. D. S. A.-M.

Red./Tehnored. V.O.D.

Judecător fond Șalar A. I.

6 ex./2.11.2015

← Acţiune în constatare. Decizia nr. 1209/2015. Tribunalul SUCEAVA		Fond funciar. Decizia nr. 1226/2015. Tribunalul SUCEAVA →

Anulare act. Decizia nr. 1218/2015. Tribunalul SUCEAVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act. Decizia nr. 1218/2015. Tribunalul SUCEAVA