Prestaţie tabulară. Decizia nr. 1207/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1207/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 08-10-2015 în dosarul nr. 1207/2015
Dosar nr._ - prestație tabulară – întabulare -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 1207
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 08 OCTOMBRIE 2015
PREȘEDINTE: D. D.
JUDECĂTOR: F. L.
GREFIER: P. L.
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamanții A. D. G. și F. D., ambii domiciliați în mun. C. Moldovenesc, ., scara A, etaj 4, ..14, județul Suceava împotriva sentinței civile nr.204 din data de 06 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria C. Moldovenesc în dosar nr._, intimat fiind pârâtul M. C. MOLDOVENESC – PRIN PRIMAR, cu sediul în mun. C. Moldovenesc, județul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanții apelanți, asistați de avocat Maricari A. și consilier juridic A. P. pentru intimatul pârât.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, ia act că prin motivele de apel și nici prin întâmpinare nu au fost solicitate probe.
Avocat Maricari A., pentru reclamanții apelanți, solicită admiterea probei testimoniale, pe care a solicitat-o și prin acțiune și care a fost respinsă de către instanța de fond, pentru a demonstra când s-a ridicat construcția.
Reprezentantul pârâtului intimat arată că proba cu martori nu a fost solicitată în fața primei instanței, aceștia fiind trecuți numai în acțiune, sens în care se opune probei solicitată de apelanți.
Instanța, apreciază că nu se impune audierea martorilor solicitați la prima instanță, această probă nefiind reiterată prin motivele de apel ci doar s-a făcut vorbire în cererea de apel ca o critică de nelegalitate a hotărârii pronunțată de instanța de fond, sens în care respinge proba solicitată de reclamanții apelanți, prin avocat ca fiind neîntemeiată.
Constată terminată cercetarea procesului și deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, potrivit disp. art. 392 din Noul Cod de procedură civilă, acordând cuvântul părților.
Avocat Maricari A., pentru reclamanții apelanți, solicită admiterea apelului, anularea sentinței atacate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, precizând că magaziile cu lemne au fost construite din banii reclamanților, că timp de 30 de ani nu au fost deranjați de nimeni, iar construcția poate beneficia de prevederile normelor privind aprobarea tacită. Dreptul de proprietate asupra construcțiilor nu poate fi contestat, atâta timp cât aprobarea este incontestabilă. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Consilier juridic A. P., pentru pârâtul intimat, solicită respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de prima instanță, cu precizarea că nu se poate constituie un drept de proprietate asupra garajului, aspect statuat și de către I.C.C.J. prin decizia 4125/2005.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. Moldovenesc la data de 04.08.2014, sub nr._, reclamanții A. D. G. și F. D. au chemat în judecată pe pârâtul M. C. Moldovenesc – prin primar solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se constate dobândirea prin edificare a unei construcții comune în suprafață de 33 mp (3m+3m)x6 m construit din lemn, pe fundație continuă de beton (bordură de 20x30 m), cu șarpantă din lemn și învelitoare de tablă ondulată având ca destinație garaj și magazie de lemne, să se dispună intabularea dreptului de proprietate în indiviziune asupra construcției; să se constituie un drept de superficie asupra terenului aferent construcției, teren aparținând pârâtului și să se dispună intabularea dreptului de superficie în Cartea funciară, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanții și-au motivat acțiunea arătând că în anul 1989 a formulat cerere pentru autorizarea construirii unui garaj cu magazie de lemne, în comun (pentru a putea suporta cheltuielile) iar autoritățile de atunci i-au răspuns verbal (prin primar) că astfel de construcții nu trebuie autorizate și să le edifice, urmând a fi reglementată ulterior situația terenului.
Mai arată că a construit grajdul și magazia de lemne, cu două compartimente pentru fiecare proprietar, dar între timp a venit revoluția și a solicitat noilor autorități să le vândă terenul aferent construcției.
Susțin reclamanții că nu li s-a răspuns solicitărilor, dar începând cu anul 1992 au fost înregistrați ca plătitori de impozite pentru clădirea edificată de ei și pentru terenul aferent, impozite pe care le plătesc și în prezent.
Mai precizează reclamanții că au solicitat de mai multe ori cumpărarea terenului sau concesionarea acestuia, dar nu li s-a răspuns cererilor. Că o perioadă au fost chiriașii Primăriei C. Moldovenesc și au plătit chiria stabilite de autoritățile locale, dar în ceea ce privește construcția li s-a spus că nefiind tulburați timp de 2 ani în posesie se consideră a fi autorizată.
Arată reclamanții că în aceste condiții consideră că fiind proprietarii construcției pe care au edificat-o și o posedă de peste 24 de ani, fără a fi tulburați de nimeni, pot solicita instituirea unui drept de superficie asupra terenului în suprafață de 36 mp aferent construcției edificate, solicitând admiterea acțiunii, constatarea că au dobândit dreptul de proprietate asupra construcției garaj și magazie de lemne prin edificare și să se dispună întabularea dreptului de proprietate asupra construcției în indiviziune, în cartea funciară și să se constituie un drept de superficie asupra terenului de 36 mp aferent construcției.
Cererea a fost motivată în drept pe dispozițiile art. 480 și următoarele din vechiul Cod Civil, art. 693 și următoarele NCPC și Lg. nr. 17/1996.
Pârâtul M. C. Moldovenesc – prin primar a depus la data de 23.10.2014 întâmpinare prin care solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că aprobarea verbală de edificare a unei astfel de construcții nu avea și nu poate să aibă valoare juridică și înainte de anul 1990, și după, pentru orice fel de construcții era și este nevoie de autorizație de construire, astfel, până la apariția Legii nr. 50/1991 privind executarea lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care prevede la art. 1 alin.(l) că: „executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare, emisă în condițiile prezentei legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil teren și/sau construcții identificat prin număr cadastral a fost în vigoare Decretul nr. 144/1958, care prevedea, la art. 2 pct. I lit. a obținerea autorizației înainte de edificarea oricărei construcții.
A menționat că există garaje și magazii, amplasate pe domeniul public și privat al municipiului C. Moldovenesc, care au fost construite înainte de anul 1990, în baza autorizațiilor de construire emise. Că din primăvara anului 2013, în aplicarea Legii nr. 50/2001 privind executarea lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare (art. 33 alin. 1, alin. 2, alin. 4 și alin. 5), respectându-se în totalitate procedurile specifice notificări, somații, dispoziții au fost demolate, peste 230 de astfel de construcții (garaje, magazii, șuri) edificate ilegal (fără autorizație de construire) pe domeniul public și privat al municipiului C. Moldovenesc.
A arătat că din evidențe rezultă că mai sunt de demolat exact 10 astfel de construcții (între acestea aflându-se și construcția care face obiectul prezentei acțiuni) și având în vedere intenția autorității locale de a demola acest tip de construcții, edificate ilegal pe domeniul public și privat al municipiului C. Moldovenesc, s-a adus la cunoștința deținătorilor acest aspect prin anunțul nr. 8584/17.06.2013 și notificarea nr. 8876/12.05.2014, care au fost transmise asociațiilor de proprietari și afișate la . locuințe.
întrucât, reclamanții nu au dat curs acestor înscrisuri a fost transmisă somația nr._/03.06.2014 în vederea demolării construcției garaj-magazie.
A mai precizat că, s-a purtat cu reclamanții o corespondență privind cererile depuse în vederea menținerii construcției (adresele nr._/22.08.2014 și nr._/28.08.2014) și întrucât nu s-a dat curs anunțului nr. 8584/17.06.2013, notificării nr. 8876/12.05.2014 și somației nr._/03.06.2014, a fost emisă dispoziția de primar nr. 603/22.08.2014, prin care s-a dispus demolarea unor astfel de construcții, între care și a reclamanților.
Cu privire la temeiul de drept, consideră că prezenta acțiune nu poate fi susținută de prevederile art. 480 și următoarele din vechiul Cod civil, art. 693 și următoarele din noul cod civil și ale Legii nr. 7/1996, iar în opinia lor în această zonă, drepturile solicitate pot fi obținute doar în condițiile prevăzute de Decretul Lege nr. 115/1938.
A arătat că contestă martorii propuși de reclamantă întrucât sunt în aceiași situație cu reclamanții.
În drept, întâmpinarea a fost motivată pe dispozițiile art. 33 alin.(l), alin.(2), alin. (4) și alin. (5) din Legea nr. 50/1991, art. 62 alin.(l) și (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, aprobate prin Ordinul nr. 839/2009 al Ministerului Dezvoltării Regionale și Locuinței și art. 205 - 208 din Codul de procedură civilă.
La data de 13.11.2014,reclamantul a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat că a construit garajul-magazie, dublu, cu aprobarea administrației locale la începutul anului 1989, iar construcția a fost amplasată la indicarea E.G.C.L. C. Moldovenesc (fiindcă existau cabluri și conducte care trebuiau ocolite) conform planurilor de situație pe care le deținea unitatea de industrie locală a Primăriei C. Moldovenesc. Că fără aprobare nu ar fi știut unde sunt cablurile și conductele și unde să amplasăm construcția.
A arătat că tot ce au construit și amplasat s-a făcut cu acordul administrației locale, fiindcă, altfel, construcția noastră ar fi fost demolată în câteva zile.
Au susținut reclamanții că tipul de garaj construit de subsemnații nu era cuprins în rândul construcțiilor prevăzute de Decretul nr. 144/1958 care trebuiau autorizate, că indiferent de regimul juridic al construcției pe care dorește pârâta să o demoleze, aceasta este autorizată prin efectul legilor, respectiv potrivit Legii 50/1991, în forma sa inițială, construcțiile neautorizate, care nu au fost desființate în termen de 2 ani de la apariția legii, se consideră autorizate, iar după apariția Legii nr. 50/1991, în următorii 2 ani, nimeni din administrația locală nu le-au cerut să demoleze construcția.
Au mai arătat că, construcțiile la care face referire pârâta că ar fi fost demolate au avut un cu totul alt regim, decât construcția acestora, că în aceste condiții comparația nu poate fi valabilă, construcțiile dăinuind timp de peste 25 ani, fără nici o administrație locală care să pretindă demolarea construcțiilor.
Construcțiile cetățenilor care s-au adresat justiției constituie o necesitate socială întrucât apartamentele lor sunt încălzite cu lemne, iar mașinile nu au unde le ține și pentru aceste rezolvări li s-au dat aprobările.
Au mai precizat că promisiunea că li se vor asigura garaje în afara municipiului la câțiva kilometri și magazii de lemne undeva prin munți, denotă neseriozitatea și dispreț față de locuitorii localității.
S-au depus la dosar: adresa nr. 631/23.02.1995 cererea către Consiliul Local a mun. C-lung. Mold. și planșe foto.
Prin sentința civilă nr. 204 din 6 februarie 2015 s-a respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Din susținerile reclamantului, necontestate de pârât, se reține că aceștia au construit,înainte de anul 1989, pe terenul pârâtului, un garaj, fără ca între părți să fi existat o convenție scrisă și fără ca reclamantul să fi obținut autorizație de construire.
În anul 2014, prin dispoziția din data de 22 august (fila43), pârâtul a dispus desființarea pe cale administrativă, a mai multor construcții, printre care și cea edificată de către reclamant.
Construirea de către reclamant a garajului menționat mai sus nu poate fundamenta constatarea dobândirii de reclamant a dreptului de proprietate cu privire la acesta și, cu atât mai puțin, nu poate fundamenta constituirea unui drept de superficie asupra terenului pe care a fost edificată construcția.
Situația de fapt reținută mai sus referitoare la construirea garajului ar putea fundamenta constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra construcției de către reclamant în condițiile art. 492 din Codul civil din 1864 numai dacă acesta ar fi proprietarul terenului pe care s-a edificat construcția. Or, în cauza de față, proprietar asupra terenului este pârâtul și nu reclamantul.
Referitor la regimul juridic al dreptului de superficie, prin DC.4125/2005 Înalta Curte de Casație si Justiție a reținut ca dreptul de superficie este un drept real pe care o persoana, proprietar asupra construcțiilor, a altor lucrări sau plantații, îl are pe suprafața de teren si aparține altei persoane, teren asupra căruia superficialul capata un drept de folosința. Astfel definit, dreptul de superficie are caracter imobiliar si perpetuu prin natura sa, existenta acestuia fiind dependenta de caracterul definitiv al construcției, plantației sau lucrării ce grevează terenul pe care se afla, dreptul de superficie nefiind gratuit ci contra unei indemnizații. Cu privire la temeiul nașterii acestui drept instanța suprema a decis ca poate sa fie în baza legii ori în baza convenției dintre proprietarul terenului si proprietarul construcției.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului în cauza Bock si P. împotriva României a constatat ca stabilirea printr-o hotărâre judecătoreasca a unui drept de folosință asupra terenului proprietatea unui terț are semnificația unei „ingerințe” legata de prima fraza a primului alin. al art.1 din protocolul nr.1 la Conventie (paragraf 57), ca actele normative nu stabilesc regimul juridic al acestui drept existând o jurisprudența bogata, ceea ce în accepțiunea Curții echivalează cu prevederea „ingerinței” în „lege” (paragraf 61). Conform jurisprudenței constante în sistemul de drept românesc (echivalata de Curte cu prevederea ingerinței de lege) dreptul de superficie nu se poate naște decât din lege, prescripție achizitiva legat sau acordul partilor, iar „simplul fapt de a ridica construcții pe terenul altuia” nu ar putea duce la constituirea unui drept de superficie pe terenul altuia, în lipsa unui din cele patru elemente mentionate anterior (paragraf 63, teza a II-a si a III-a). Concluzionând, CEDO a reținut ca ,nașterea dreptului de superficie nu poate avea loc dintr-o simpla situație de fapt care nu a fost urmărita sau cunoscuta de cei interesați.
Față de considerentele mai sus expuse, acțiunea de față este neîntemeiată, sens în care a fost respinsă.
Împotriva sentinței sus menționate, au declarat apel reclamanții A. D. – G. și F. D., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivare, au arătat că pe parcursul dezbatarilor au invocat temeiuri de drept din Convenția Europeană privind Drepturile Omului (art. ld in Protocolul adițional la Convenție), din Constituția României (art. 20,44 și 136 din Constituție) și ale Codului civil român (vechi și nou).
Instanța a admis proba cu înscrisuri și planșe foto, dar a respins proba testimonială, pe motivul că pârâtul nu contestă faptul că a fost edificată construcția de reclamanți, pe cheltuiala lor, cu acordul pârâtului, și nu are rost să probeze fapte necontestate.
Ulterior, în sentința sa, instanța a susținut lucruri contrare celor pe care au vrut să le probeze, bazându-se tocmai pe lipsa probei testimoniale pe care nu am administrat-o din culpa instanței.
In ce privește temeiurile de drept, instanța a demonstrat că singurul "temei legal" recunoscut și acceptat de instanță este "ordinul primăriei", care are prioritate și aplicabilitate în fața dreptului european, dreptului constituțional și civil român.
Situația de fapt reală a fost că, în perioada comunistă, s-a construit blocul în care locuiesc, fără să fie dotat cu beci, magazii sau alte spații destinate depozitării bunurilor strict necesare vieții cotidiene, încălzirea se putea face numai cu lemne, deși blocul nu era dotat cu sobe. C. Moldovenesc este o localitate specială, care nu are încălzire centrală.
In aceste condiții, și-au construit sobe, iar pentru lemnele folosite drept combustibil au solicitat autorităților de la acea vreme (anii 1988- 1989) să le aprobe să construiască magazii și, cu aceeași ocazie, garaje pentru autoturismele lor.
Au primit aceste aprobări verbale, spunându-li-se că astfel de constructii au caracter de anexe la blocurile de locuințe si conform legislației din acea vreme nu necesitau autorizații de construire.
Reprezentanții primăriei și întreprinderii de Gospodărie Locală le-au delimitat amplasamentul garajelor cu magazii și i-au obligat să delimiteze construcțiile conform exigențelor urbanistice din acea perioadă, având grijă să nu afecteze rețele electrice, canalizare și apă, care se întinde în cartierul unde locuiesc.
Timp de peste 25 de ani nu au fost deranjați de nimeni. Au plătit impozite, taxe, chirii și s-au comportat ca adevărați proprietari.
În ultima legislatură, însă, edilii locali, constatând că au rămas puține lucruri pe care le puteau însuși pentru propria bunăstare, au cerut să demoleze garajele și să țină autovehiculele sub cerul liber și lemnele, pe undeva, în altă localitate sau... în pădure.
Instanța a ignorat faptul că garajele lor cu magazii de lemne au fost construite din banii lor și sunt proprietatea lor privată.
Construcția nu a fost făcută fără acordul autorităților locale din acea vreme, și nu i se poate aplica regimul juridic ulterior, respectiv Legea nr. 50/1991, așa cum pretinde pârâtul, fiindcă această lege nu are efecte retroactive.
Mai mult decât atât, legea nr. 50/1991 a prevăzut în forma sa inițială că acele construcții care nu au fost desființate în termen de 2 ani de la apariția legii se vor considera autorizate prin efectul legii.
Consideră că în raport cu legislația apărută ulterior, construcția lor poate beneficia de prevederile normelor privind aprobarea tacită (O.G. nr. 27/2003).
In ce privește terenul pe care este amplasată construcția, acesta este uzucapat prin prescripția de scurtă durată (10-20 de ani) întrucât proprietarul locuiește în aceeași localitate.
Este bune-știut că prin uzucapiunea de 10-20 de ani poate fi dobândit dreptul e proprietate, precum și dezmembrămintele acestuia: dreptul de uzufruct, uz, abitație, superficie, conform aer. 1895 din vechiul Cod civil.
In mod eronat a reținut instanța de fond că nu sunt proprietarii construcției, așa cum au cerut să se constate.
Nici măcar pârâtul nu pretinde că ar fi proprietarul construcției, neavând nicio contribuție (în afara aprobării) la construirea acesteia.
Accesiunea imobiliară poate fi constatată numai în condițiile art. 494 din vechiul Cod civil, ținându-se cont de faptul că suntem constructori de bună-credintă, cu efectele iuridice corespunzătoare.
In ce privește superficia cerută de reclamanți asupra terenului instanța trebuia să se raporteze la legislația în vigoare la data aprobării și edificării construcției.
Superficia solicitată este convențională, ținând cont de faptul că au amplasat și edificat construcția așa cum a aprobat și cerut pârâtul, prin autoritățile din vremea construirii garajelor cu magazii.
In drept, apelul se bazează pe prevederile art. 466 și următoarele din Codul de procedură civilă.
Verificând, în limita cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, tribunalul rețin următoarele:
Astfel, la soluționarea prezentei cauze instanța de fond a avut în vedere temeiurile de drept invocate de reclamant prin raportare la dispozițiile CEDO, și față de susținerile părților și a tezei privind administrarea probei cu martori, în mod corect s-a dispus respingerea acesteia în condițiile în care se urmărea a se demonstra faptul edificării unei construcții pe terenul proprietatea intimatei, aspect care nu fusese contestat.
Considerentele care au format convingerea instanței de fond nu fac referire la necesitatea probării cu martori a unor susțineri din cererea introductivă, după cum în mod eronat s-a invocat prin memoriul de apel, ci au în vedere interpretarea dispozițiile legale aplicabilă speței de față.
Din înscrisurile depuse la dosar raportat și la apărările părților, se constată că pe o suprafață de 33 mp proprietatea intimatei, apelanții au edificat în anul 1989 fără autorizație de construcție, un garaj cu magazie de lemne, legislația în vigoare de la acea dată, prevăzând la art.2 pct. I lit. a) Decretul nr.144/1958 obținerea autorizației înainte de edificarea oricărei construcții.
În cauza de față, apelanții au solicitat ca în baza art.480 VCC respectiv art.693 și următoarele NCC să se constate că au dobândit prin edificare construcția garaj cu magazie și să se constituie un drept de superficie asupra terenului aferent construcției.
Art.480 VCC definește dreptul de proprietate, stipulând că acesta reprezintă dreptul unei persoane de a se bucura și de a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege.
Art.644 din același act normativ prevede că proprietatea se dobândește prin accesiune, prin legate, prin convenție, prin tradițiune, accesiune, lege și ocupațiune.
Ori, din susținerile reclamanților apelanți se reține că aceștia au edificat construcțiile cu acceptul reprezentanților primăriei care au apreciat că nu se impune eliberarea de autorizație, însă nici după . Legii nr.50/1991 aceștia nu au obținut autorizație de construcție.
Față de dispozițiile legale menționate mai sus, tribunalul constată că în cauză reclamanții nu se află în nici una dintre situațiile în care aceștia să poată dobândi dreptul de proprietate asupra construcțiilor.
De asemenea, nu există nici o prevedere legală care să dispună ca după o posesie de 2 ani a unei construcții edificată fără autorizație, aceasta să fie considerată autorizată prin efectul legii, după cum au susținut apelanții.
Referitor la apărările privind uzucapiunea de scurtă durată asupra terenului aferent construcțiilor,acestea nu au nici o relevanță în condițiile în care nu s-a solicitat dobândirea dreptului de proprietate în acest mod.
Față de situația de fapt invocată (existența construcției), instanța apreciază,, că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art.693 și următoarele din noul cod civil, construcția fiind edificată înainte de . acestui act normativ. În acest sens art. 6 Noul Cod Civil prevede (1) „Legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă. (2) Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.
De asemenea potrivit art.68 din Legea nr.71/2011 dispozițiile art.693-702 din NCC nu se aplică drepturilor de superficie constituite înaintea intrării în vigoare a codului civil.
Ca atare, în speță sunt incidente prevederile vechiului Cod Civil referitoare la superficie, însă față de împrejurarea că apelanții nu sunt proprietari ai imobilelor construcții, nu se poate constitui în favoarea lor nici dreptul de superficie asupra terenului aferent acestora.
De altfel, în cazul de față apelanții nu a dovedit și de altfel nici nu au invocat existența vreuneia dintre modalitățile de dobândire a acestui drept (uzucapiunea, convenția).
În acest sens s-a pronunțat și C E D O care a reținut în Hotărârea din 15 februarie 2007 (Bock și P. contra României) că dreptul de superficie poate fi dobândit numai prin lege, convenția părților sau prin prescripție achizitivă, iar simplul fapt de a ridica o construcție pe terenul altuia, chiar de buna credință, constructorul având convingerea că este proprietarul terenului pe care o construiește, nu ar fi de natură să conducă la recunoașterea unui drept de superficie în favoarea celui ce construiește pe terenul ce nu este proprietatea sa, în absența posibilității aplicării unuia din modurile de dobândire sus amintite, deoarece aparenta de drept nu intra în categoria actelor și faptelor juridice prin care se poate dobândi dreptul de superficie, astfel ca recunoașterea dobândirii dreptului de superficie pe cale judiciară ar reprezenta o încălcare a dispozițiilor art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție.
Față de toate aceste considerente, tribunalul constatând că sentința atacată este legală și temeinică, în baza art.480 NCPC va respinge apelul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge ca nefondat apelul formulat de reclamanții A. D. G. și F. D., ambii domiciliați în mun. C. Moldovenesc, ., scara A, etaj 4, ..14, județul Suceava împotriva sentinței civile nr.204 din data de 06 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria C. Moldovenesc în dosar nr._, intimat fiind pârâtul M. C. MOLDOVENESC – PRIN PRIMAR, cu sediul în mun. C. Moldovenesc, județul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 08 octombrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
D. D. F. L. P. L.
Red. D.D.
Jud.fond V. L.
Tehnored. P.L. / 5 ex. - 12.11.2015
| ← Fond funciar. Decizia nr. 559/2015. Tribunalul SUCEAVA | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1209/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
