Acţiune în constatare. Decizia nr. 1209/2015. Tribunalul SUCEAVA

Comentarii

0

Decizia nr. 1209/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 08-10-2015 în dosarul nr. 1209/2015

Dosar nr._ acțiune în constatare

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 1209/2015

Ședința publică de la 08 Octombrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE L. A.

Judecător C. L.

Grefier L. A.

Pe rol judecarea apelului declarat de către apelanții-reclamanți B. D., B. A., B. A., P. T., B. I., P. V. toți cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat H. A. cu sediul ..15, jud Suceava împotriva sentinței civile nr.254/11.04.2014 A Judecătoriei Vatra Dornei pronunțată în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți B. V.-. orna Candrenilor, nr.624, jud Suceava, P. CRENGUȚA-Dorna Candrenilor, jud Suceava, L. E. A.-comuna orna Candrenilor, ..607, jud Suceava, B. T.- Poiana N., orna Candrenilor, nr.608, jud Suceava, B. A.- Poiana N., orna Candrenilor, nr.608, jud Suceava și intimații-intervenienți în nume propriu L. E. A.- comuna orna Candrenilor, ..607, jud Suceava, B. T. Poiana N., orna Candrenilor, nr.608, jud Suceava și B. A. Poiana N., orna Candrenilor, nr.608, jud Suceava.

Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 25.09.2015, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat inițial pronunțarea pentru data de 02.10.2015 iar ulterior la data de 08.10.2015.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:

Prin acțiunea civilă formulată la Judecătoria Vatra Dornei la data de 17.07.2013 și înregistrată sub nr._, reclamanții B. D., B. A., B. A., P. D., B. I. au chemat în judecată pe pârâtul B. V., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că au dobândit prin moștenire după părinții B. T. decedat la 23.03.1971, B. F. decedată la 29.03.2002 dreptul de proprietate asupra suprafeței de 14.581 mp teren și construcții casă de locuit situată pe acesta; să se dispună înscrierea în CF pe numele reclamanților și a pârâtului a dreptului de proprietate astfel dobândit asupra imobilelor descrise mai sus, în cote egale de 1/6 pentru fiecare.

În motivarea acțiunii reclamanții au arătat în esență că proprietarii tabulari ai suprafeței de 14.581 mp și a construcției casă de locuit și anexe sunt defuncții lor părinți.

Aceștia au avut nouă copii din care trei au decedat, respectiv: B. I. decedat la 20.11.1995, B. A. decedat la 9.01.2003 și B. M. decedat la 23.12.2012, după care nu au rămas moștenitori.

Întrucât după autorii reclamanților nu s-a dezbătut succesiunea în termenul legal de 6 luni și nu s-au emis certificate de moștenitor, au promovat prezenta acțiune, iar după decesul celor trei frați, reclamanții au exercitat posesia asupra imobilelor din litigiu.

În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe disp. art. 650 Cod civil, L.115/1938, L. 7/1996, art. 35, 118 Cod pr. Civ.

Acțiunea a fost legal timbrată conform OG 80/2013.

S-au depus la dosar copii după: extras CF,_,_, orna Candrenilor, planuri de situație, încheiere din 1931, contract de vânzare cumpărare, act dotă ,sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale din 18.04.2013 acte de stare civilă, adeverințe emise de . de acceptare succesiune legală dată de B. D., B. V., B. A., B. I., B. A., P. D., adeverință nr.1258/8.03.2013 emisă de . judiciară, încheiere nr. 18/29.07.2013 de verificare în evidențele succesorale ale camerei notarilor publici Certificat emis de camera Notarilor publici, certificat fiscal,.

Prin precizările depuse la dosar la 1.10.2013 reclamanții au arătat că își completează acțiunea în sensul că solicită să se constate și că defuncții lor autori au dobândit prin edificare construcțiile casă de locuit cu anexe situate pe suprafața de 14.581 mp teren.

Față de precizările la acțiune, instanța a pus în vedere reclamanților să achite taxa judiciară de timbru, dispoziție căreia reclamanții s-au conformat, depunând la dosar dovada achitării diferenței taxei judiciare de timbru calculată conform disp. OG 80/2013.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul B. V. a arătat că este de acord cu admiterea acțiunii formulată de reclamanți.

Prin cererea de intervenție principală formulată în cauză la 10.02.2014, L. E. a solicitat respingerea acțiunii reclamanților și admiterea cererii de intervenție principale, cu introducerea în cauză în calitate de pârâți și a numiților B. T., B. A., P. Crenguța, P. T. și P. V..

Astfel, intervenientul L. E. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că autorul său B. M. decedat la 22.12.2012 a dobândit prin înzestrare, moștenire și partaj voluntar după def. B. T. și B. F., dreptul de proprietate asupra suprafeței de 8378 mp teren situat în intravilanul . și asupra construcțiilor casă C1 și anexe C2, C3, amplasate pe terenul descris mai sus; să se constate că intervenientul a dobândit prin moștenire după B. M., decedat la 22.12.2012, dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile terenuri și construcții descrise mai sus; să se dispună înscrierea în CF cu dreptul de proprietate astfel dobândit.

În motivarea acțiunii intervenientul a arătat în esență că este unicul moștenitor după B. M. care a fost frate cu reclamanții și pârâtul din prezenta cauză, iar el este moștenitor testamentar, conform Certificatului de moștenitor nr. 8/9.01.2013 a BNP N. V., în baza testamentului autentificat sub nr. 2485/15.10.2009 la BNP N. V., prin care B. M. l-a instituit pe intervneient legatar universal.

A mai arătat intervenientul că reclamanții cu rea credință au ascuns faptul că este moștenitor după B. M. precum și faptul că după ceilalți doi copii post-decedați B. I. și B. A. există alți moștenitori mai apropiați în grad de rudenie cu defuncții decât sunt reclamanții.

Astfel, după B. I. decedat la 17.11.1995 au rămas ca moștenitori soția supraviețuitoare B. A., alta decât reclamanta și fiul B. T..

După B. A. decedat la 9.01.2003 a rămas ca moștenitoare fiica sa P. Crenguța.

În luna aprilie 2013 reclamanții au dat declarații autentificate la BNP R. G. R. de acceptare a succesiunii după B. M., deși după acesta fusese deja dezbătută succesiunea și certificatul de moștenitor fusese deja emis din 9 ianuarie 2013 de BNP N. V., așa încât notarul R. G. R. putea verifica dacă a fost sau nu dezbătută succesiunea și putea aduce la cunoștința reclamanților acest aspect.

Intervenientul a mai arătat că nu se poate pune problema necunoașterii existenței intervenientului cu atât mai mult cu cât sunt rude, și se învecinează cu moștenitorii omiși de reclamanți, cu unele terenuri..

De altfel, moștenitorii rezervatari după B. M. și B. V. au fost înlăturați de la succesiune iar declarațiile lor de acceptare a succesiunii nu au nici o valoare în condițiile în care întreaga avere după M. a fost preluată în posesie și stăpânită de intervenient, bunuri cu care s-a înscris la rolul agricol.

Referitor la imobilele din cererea de intervenție, intervenientul a arătat că acestea au fost dobândite de B. M. parte prin înzestrare de la părinții săi B. T. și F., parte prin moștenire și partaj voluntar după aceștia. B. M. s-a căsătorit în 1963 cu N. A., ocazie cu care a fost înzestrat de părinții săi primind terenurile și construcțiile aflate la nr. 607 din Poiana N. .>

Construcțiile primite de M. de la părinții săi, aflate pe terenul menționat anterior, provin de la părinții mamei lui F. și nu din familia lui B. T..

A mai arătat intervenientul că B. T. a avut casa sa de la părinții săi, împreună cu toată gospodăria, care este situată la nr. 623 din satul Poiana N. . unde acum locuiește reclamantul B. D. care a și preluat rolul agricol al lui T..

Planul de situație depus la dosar de reclamanți este întocmit în anul 1937 și nu mai este de actualitate, întrucât între timp au intervenit modificări inclusiv în CF. Astfel, o parte din terenul parcelei topo 3744/1 (plan situație 1937) este în prezent intabulat pentru B. T. - fiul lui B. A..

Așa cum rezultă din extrasul Cf și din sentința civilă 1214/2010 a Judecătoriei Vatra Dornei, o parte din . a format un nou imobil, înscris în CFE_ a UAT orna Candrenilor - proprietar B. T..

Intervenientul a mai arătat că o parte din parc. 3744/1 și 3744/2 este deținută de moștenitorii lui B. I. care și-a edificat acolo întreaga gospodărie încă din anul 1965, iar reclamantul B. D. deține din parc. 3744/1 și 3744/2 o anumită suprafață de teren în mod exclusiv, iar reclamanții și pârâtul B. V. profită de faptul că în CF nu s-au mai efectuat înscrieri din momentul dobândirii dreptului de proprietate de către B. T. și F..

Concluzionând, intervenientul a solicitat respingerea acțiunii reclamanților și admiterea cererii de intervenție principală, cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, intervenientul și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 61 alin. 2, art.62 Cod procedură civilă.

În dovedire, intervenientul a depus la dosar copii după: certificat de moștenitor nr. 8/9.01.2013, testament autentificat sub nr. 2485/15.10.2009, adeverință rol agricol, chitanțe, certificat fiscal, acte de stare civilă, certificat moștenitor nr. 9/9.01.2013 testament autentificat sub nr. 2486/15.10.2009, proces verbal de vecinătate, extrase CF, acte identitate, încheierea nr. 8/17.04.2013 a BNP N. V., certificat emise de același notar.

Cererea de intervenție a fost legal timbrată conform disp. OG 80/2013.

Prin cererea depusă la dosar la 11.02.2014 reclamanții au arătat că P. D. a decedat, sens în care solicită introducerea în cauză a moștenitorilor P. V. și P. T..

În dovedire a atașat copii acte de stare civilă.

La termenul din 11.02.2014 instanța a admis cererea reclamanților și a dispus introducerea în cauză în calitate de reclamanți a numiților P. V. și P. T..

Prin întâmpinarea la cererea de intervenție principală, depusă la dosar la 17.03.2014, reclamanții au solicitat respingerea cererii de intervenție ca nefondată cu motivarea că înzestrarea invocată de intervenient nu reprezintă un mod real de dobândire a proprietății, între frați nu a existat nici un partaj voluntar în urma căruia B. M. să fi primit suprafața de 8.378 mp teren și casa părintească, nu a existat nici un partaj de ascendent iar susținerile intervenientului trebuie dovedite conform art. 795 alin. 1, 2 din vechiul Cod civil.

Au mai arătat reclamanții că dreptul de moștenire invocat de intervenient poate viza cel mult o cotă indiviză de 1/7 părți alături de celelalte părți din dosar din suprafața de 14.581 mp și construcțiile casă cu anexe.

În situația în care B. M. ar fi fost proprietarul terenului și construcțiilor, la data la care a făcut testamentul, ar fi încheiat un legat cu titlu particular și nu un testament cu titlu universal în favoarea unui minor și de altfel nu au fost și nu sunt de acord ca bunurile mobile să rămână unui străin sens în care solicită atribuirea lor în natură cu obligarea acestora la plata către intervenient a sultei corespunzătoare cotei de 1/7.

De altfel, reclamanții au mai arătat că în CM 8/2013 nu apare suprafața de 8378, cu o suprafață mult mai mică, de 4200 mp și de altfel certificatele de moștenitor și adeverințele de rol agricol nu sunt titluri de proprietate.

Reclamanții au mai arătat că nemulțumirea lor este dată de faptul că fratele lor B. M. a decedat în condiții suspecte, fapt semnalat inclusiv organelor de poliție și mai mult între frați și ceilalți moștenitori indicați în cererea de intervenție nu au existat niciodată neînțelegeri.

Prin cererea de intervenție principală formulată la 17.03.2014, B. T. și B. A. au solicitat respingerea acțiunii reclamanților și admiterea cererii de intervenție, formulată în contradictoriu cu părțile din dosar precum și cu L. E. A., P. Crenguța, P. T., P. V..

Astfel, intervenienții au solicitat să se constate că autorul lor B. I. decedat la 17.11.1995 a dobândit prin înzestrare și partaj de ascendent făcut de părinții săi B. T. și F., dreptul de proprietate asupra suprafeței de 6933 mp teren identic cu parc. 3744/1, 3744/2, 3745/6 din CF 424 orna Candrenilor; să se constate că autorul lor B. I. a dobândit prin edificare dreptul de proprietate asupra imobilelor construcții c1- casă, C2, C4, C5, C7 anexe amplasate pe terenurile descrise mai sus; să se constate că intervenienții au dobândit prin moștenire după B. I. în cote de ¼ părți (B. A.) și ¾ părți (B. T.) dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile descrise mai sus și să se dispună înscrierea în CF cu dreptul de proprietate astfel dobândit. Cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii de intervenție, intervenienții au arătat în esență că sunt moștenitori după B. I., B. A. este soția supraviețuitoare, iar succesiunea după I. nu a fost dezbătută la notar întrucât între moștenitori a existat și există și în prezent deplină înțelegere în privința averii succesorale.

Reclamanții au ascuns faptul că intervenienții au calitatea de moștenitori după B. I. și faptul că mai există și alți moștenitori după B. T. și F., reiterând aceleași aspecte din cererea de intervenție formulată de intervneientul L. E. A..

Intervenienții au mai arătat că din întreaga suprafață de 12.237 mp teren deținută de B. T. și A., doar suprafața din petitul cererii de 6933 mp provine din CF 424 având ca proprietari tabulari pe B. T. și F., restul suprafeței de 5304 mp – parc. 4 CC, 5 F și 6 F provin din alte cărți funciare, 2239, 2033 orna Candrenilor, iar construcțiile C3, C6, C8 anexe sunt edificate pe aceste suprafețe de teren care nu provin de la B. T. și F..

În dovedirea cererii de intervenție, intervenienții au depus la dosar copii după: plan de situație din 24.02.2014, tabel de mișcare parcelară, extrase Cf, acte de identitate, certificat fiscal, certificate emise de Camera Notarilor Publici.

La termenul din 18.03.2014, instanța, în temeiul disp. art. 64 alin. 2 Cod procedură civilă a admis în principiu cererea de intervenție principală formulată de L. E.-A. și a dispus introducerea în cauză în calitate de intervenient principal a acestuia.

Prin precizările la acțiune și întâmpinarea la cererea de intervenție formulată de B. T. și A., reclamanții au solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâți a numiților P. Crenguța, moștenitoare după B. A., B. T. și B. A. moștenitori după B. I. și au arătat că în litigiu este suprafața de 8.378 mp teren precum și imobilele construcții C1 casă, C2, C3 anexe, sens în care înțeleg să-și restrângă acțiunea și să o precizeze, solicitând: să se constate că suprafața de 4.178 mp teren a fost dobândită prin uzucapiune cu joncțiunea posesiilor de reclamantul B. D. cu def. sa mamă B. F.; să se constate că împreună cu pârâții au dobândit prin moștenire după părinții lor B. T. și F. dreptul de proprietate asupra suprafeței de 4200 mp teren și construcțiile casă de locuit cu anexe în cote egale de 1/9 părți fiecare;să se dispună înscrierea în CF pe numele reclamantului B. D. a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 4.178 mp teren și pe numele celorlalți reclamanți și pârâți a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 4200 mp teren și construcțiile casă de locuit cu anexe în cote egale de 1/9.

În motivarea precizărilor, reclamanții au arătat în esență că suprafața de 4.178 mp identică cu parc. 2 A și parte din parc. 3 F din CF 424 a fost primită ca zestre de la părinți de B. D., teren ce este separat prin gard de celălalt teren și stăpânit în fapt de peste 20 de ani de B. D..

B. D. a locuit cu def. sa mamă F. pe care a îngrijit-o, iar după decesul acesteia a continuat să stăpânească terenul. În timp, B. D. și-a edificat o casă iar în casa bătrânească a continuat să locuiască B. M. împreună cu mama F.. M. nu a fost căsătorit și nu a avut copii, iar înțelegerea a fost ca după decesul lui, teren și casa să revină tuturor fraților în indiviziune și să nu fie înstrăinat sub nici o formă.

Astfel, reclamanții au arătat că doresc ca suprafața de 4.200 mp teren și construcțiile de pe acesta să rămână în indiviziune în cote egale pentru toți reclamanții și pârâții, intervenientului L. E. putându-i-se da cel mult cota de 1/9 în calitate de moștenitor testamentar după B. M. și pentru a stinge orice litigiu, doresc să-i cumpere această cotă.

Referitor la cererea de intervenție formulată de B. T. și A., reclamanții au arătat că imobilele din această cerere nu au nici o legătură cu terenul și construcțiile aflate în litigiu, aspect față de care solicită disjungerea acestei cereri de intervenție.

B. T. și A. urmează a fi introduși în calitate de pârâți ca moștenitori după B. și să le fie atribuită cota acestora de 1/9 părți.

S-a depus la dosar copie după: plan de situație din 4.04.2013 .

Prin răspunsul la întâmpinare, intervenientul L. E. a arătat că reclamanții și-au recunoscut indirect reaua credință, au recunoscut partajul voluntar după B. T. și F., iar casa părintească nu este aceea pe care intervenientul a moștenit-o de la M. ci aceea în care locuiește B. D., așa încât construcțiile casă și anexe pe care le stăpânește în prezent B. D. sunt primite tot de la părinții săi prin înzestrare și prin moștenire și partaj voluntar.

De altfel, B. T. este intabulat pe o parte din parc. topo 3744/1 din care s-a format un nou imobil înscris în CFE_ a UAT orna Candrenilor în baza sentinței civile 1214/2010 a Judecătoriei Vatra Dornei.

Intervenientul a mai arătat că bunurile imobile ce formează obiectul cererii sale de intervenție se află în posesia lui, iar anterior au fost stăpânite și folosite de B. M. care s-a comportat ca un adevărat proprietar.

Imobilul casă care a aparținut lui B. M. nu este casa părintească a lui B. T. și F. ci doar o casă pe care aceștia au dat-o fiului lor M. în anul 1963, adevărata casă părintească a fost aceea în care actualmente locuiește B. D..

La termenul din 29.04.2014 instanța, în temeiul art. 64 alin. 2 Cod procedură civilă și a admis în principiu cererea de intervenție principală formulată de B. T. A. și a dispus introducerea acestora în cauză în calitate de intervenienți.

Prin întâmpinarea la precizările la acțiune ale reclamanților, intervenienții B. T. și A. au solicitat respingerea acțiunii precizate și restrânse, ca tardivă, pentru chestiuni de ordin procedural, iar pe fond respingerea ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.

Astfel, intervenienții au arătat că înțeleg să invoce excepția tardivității modificării acțiunii întrucât termenul din 29 aprilie 2014 nu a fost primul termen la care ei au fost legal citați, anterior fiind date alte termene la 11 februarie și 18 martie 2014, iar pe de altă parte reclamanții, cu excepția lui B. D., nu justifică un interes legitim și o calitate procesuală activă în raport de petitele din precizarea acțiunii privind constatarea uzucapiunii și înscrierea în CF a suprafeței de 4178 mp teren pe numele reclamantului B. D..

De altfel, singurele petite din precizarea acțiunii de la termenul din 29.04.2014 în legătură cu care nu se poate invoca excepția tardivității, a lipsei de interes legitim și a calității procesuale active sunt cele referitoare la constatarea dobândirii prin moștenire și înscrierea în Cf a dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 4200 mp teren.

Pe fondul cauzei intervenienții au arătat că terenul de 4.178 mp nu a fost primit zestre de către B. D. de la părinții săi și că acest teren ar fi separat cu gard de restul terenului. Terenul nu a fost niciodată în posesia lui B. D. și nu se află nici în prezent în posesia sa, aparține intervenientului L. E. A. prin preluare de la M..

B. D. a locuit cu B. F. până la decesul acesteia, dar nu în casa lui B. M. de la nr. 607 ci în casa de la nr. 623 care a fost adevărata casă părintească, așa încât B. D. minte cu bună știință când afirmă că B. M. nu a fost căsătorit și a locuit la casa nr. 607.

Au mai arătat intervenienții că reclamanții au recunoscut și confirmă pentru cei doi intervenienți B. T. și A. partajul voluntar care s-a făcut cu autorul B. I. după părinții B. T. și F., dar nu mai recunosc că aceeași înțelegere s-a făcut și cu B. M., autorul intervenientului L. E. A..

S-au depus la dosar copii după: planuri de situație din 9.04.2014.

La termenul din 20.05.2014, instanța, după punerea în discuția părților, a admis în parte excepția tardivității formulării precizării la cererea de chemare în judecată și a constatat că reclamanții sunt decăzuți din dreptul de a-și preciza acțiunea cu privire la capătul de cerere privind uzucapiunea iar cu privire la capătul de cerere privind moștenirea a constatat incidența disp. art. 204 alin. 2 pct. 2 Cod proc. civ., în sensul că reclamanții și-au micșorat cuantumul obiectului cererii privind moștenirea de la 14.581 mp la 4.200 mp.

La același termen, instanța a dispus disjungerea capătului de cerere din precizarea acțiunii privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune de către reclamantul B. D. cu privire la suprafața de 4.178 m.p. teren, cu formarea unui nou dosar, respectiv dosarul nr._ iar față de dispoziția de disjungere a capătului de cerere privind uzucapiunea din precizarea acțiunii, instanța a constatat că excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților B. A., B. A., P. T., P. V. și B. I., invocată de către intervenienții principali prin întâmpinarea de la termenul de astăzi, prin apărător au rămas fără obiect.

Prin aceeași încheiere instanța a dispus disjungerea cererii de intervenție formulată de intervenienții B. T. și B. A., cu formarea unui nou dosar, respectiv dosarul nr._ având ca obiect acțiune în constatare, a stabilit cadrul procesual cu privire la părți în sensul că au calitatea de reclamanți numiții: B. D., B. A., B. A., P. T., P. V. și B. I. iar calitatea de pârâți o vor avea: B. V., B. T., B. A., P. Crenguța și L. E.-A., intervenient în interes propriu fiind L. E.-A..

La același termen de judecată instanța a încuviințat părților proba cu înscrisurile atașate la dosar, cu interogatorii și a respins proba cu cercetare locală ca nefiind concludentă și utilă soluționării cauzei. Pentru pârâții B. T. B. A., L. E. a încuviințat proba cu expertiză în construcții.

S-au luat interogatorii numiților: B. V., P. Crenguța, L. E. A., B. A., B. T., B. D., B. I., B. A., P. V., P. T.,

S-au mai depus la dosar copii după: autorizație de demolare din 7.03.1989.

Raportul de expertiză în construcții a fost întocmit de expertul S. D. și înaintat la dosar la 3.11.2014.

La termenul din 18.11.2014 instanța a încuviințat suplimentarea probatoriului prin administrarea probei testimoniale, sens în care s-au audiat martorii P. G. Chelsoi G., I. N., precum și proba cu cercetare locală, concluziile fiind consemnate și atașate în proces verbal aparte la dosar. S-au mai depus la dosar copii după: Rezoluție din 14.06.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei, cu documentație aferentă., plan de amplasament și delimitare, adeverință rol agricol.

Prin încheierea din 10.02.2015 instanța a repus cauza pe rol pentru lămuriri suplimentare.

La termenul din 24 februarie 2015 instanța, a dispus conexarea dosarului nr._ la prezenta cauză.

Prin sentința civilă nr.254/11.04.2014 a Judecătoriei Vatra Dornei, prima instanță a respins cererea reclamanților B. D. din com. orna Candrenilor, .. 623 jud. Suceava, B. A. domiciliat în .. Suceava, B. A., domiciliată în .. 308, jud. Suceava, P. T., domiciliat în .. 375 A jud. Suceava B. I., domiciliat în com. orna Candrenilor, .. 622 jud. Suceava, toți cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat A. H. din mun. Vatra Dornei, .. 15 jud. Suceava, P. V. din .. 1 jud. Suceava, pârâți fiind B. V. din .. orna Candrenilor nr. 624, jud. Suceava, P. CRENGUȚA din .. Suceava, L. E. A. din com. orna Candrenilor .. 607 jud. Suceava, B. T. din .. orna Candrenilor nr. 608 jud. Suceava, B. A. din .. orna Candrenilor nr. 608 jud. Suceava, intervenienți fiind: L. E. A., B. T., B. A., așa cum a fost precizată, ca nefondată.

A admis în parte cererea de intervenție principală formulată de intervenientul L. E. A..

A respins cererea reclamantului B. D. așa cum a fost formulată în dosarul conexat nr._, ca nefondată.

A constatat că defunctul B. M. a dobândit prin partaj de ascendent – donație dreptul de proprietate de proprietate asupra terenului în suprafață de 8.378 mp. și asupra construcțiilor C1 – casă, C2 – anexă și C3 – anexă, situate în intravilanul com. orna Candrenilor, .. 607, jud. Suceava, cu nr. cadastral_.

A constatat că intervenientul a dobândit prin moștenire după defunctul B. M. dreptul de proprietate asupra imobilelor arătate mai sus.

A respins în rest cererea de intervenție principală.

A obligat reclamanții să achite intervenientului suma de 6.124 lei cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru, onorariu expert și onorariu avocațial).

A obligat reclamanții să achite pârâților B. T. și B. A. suma de 2.300 lei cheltuieli de judecată (onorariu expert și onorariu avocațial).

A obligat reclamantul B. D. să achite oponenților din dosarul conexat nr._ suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată (onorariu avocațial).

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

În fapt, terenul în litigiu are o suprafață de 8.378 mp, este situat în intravilanul com. orna Candrenilor, .. 607, jud. Suceava iar pe acesta se află construcțiile C1 casă și C2, C3 – anexe, fila nr. 85 dosar conexat și 235 dosar.

Din punct de vedere tabular, terenul în litigiu se identifică cu . cu parte din parcelele nr. 3744/1, 3744/2 și 3745/6, toate din CF nr. 424 orna Candrenilor, fila nr. 236 dosar

Proprietarii tabulari înscriși în CF nr. 424 orna Candrenilor sunt B. T. și B. F., în cote de ½ fiecare, filele nr. 12, 13 dosar.

Proprietarul tabular B. T., decedat la data de 23 martie 1971 a fost căsătorit cu proprietara tabulară B. F., decedată la data de 29 martie 2002, filele nr. 22, 23 dosar.

Din căsătoria celor doi au rezultat nouă copii, respectiv defuncta 1. P. D. (autoarea reclamanților P. V. și P. T.), 2. reclamanta B. A., 3. defunctul B. A., decedat la data de 9 ianuarie 2003 (autorul pârâtei P. Crenguța), 4. reclamantul B. A., 5. defunctul B. M., decedat la data de 22.12.2012, 6. defunctul B. I., decedat la data de 17.11.1995 (autorul pârâtului B. T. și soțul pârâtei B. A.), 7. reclamantul B. I., 8. pârâtul B. V. și 9. reclamantul B. D., fila nr. 104 dosar.

Intervenientul L. E. A. este moștenitorul testamentar al defunctului B. M., fila nr. 105 dosar.

Pentru terenul în suprafață de 4.200 mp și construcțiile situate pe acesta, reclamanții au solicitat să se constate că aceștia și pârâții au dobândit dreptul de proprietate prin moștenire după defuncții B. T. și F. iar pentru diferența de 4.178 mp reclamantul B. D. a solicitat să se constate că a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune.

În schimb, intervenientul a solicitat să se constate că dreptul de proprietate asupra imobilelor în litigiu a fost dobândit de defunctul B. M. prin partaj de ascendent – înzestrare, după care, de către intervenient prin moștenire după defunct.

I. Dosar conexat_ - privind dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra terenului în suprafață de 4.178 mp. de către reclamantul B. D..

Terenul în suprafață de 4178 mp este parte din terenul în suprafață de 8.378 mp, identic cu parcelele nr. 4F, 2A și 5F din planul de situație, fila nr. 235 dosar.

Potrivit art. 82 din Legea nr. 71/2011, potrivit căruia dispozițiile art. 930 – 934 din Codul civil referitoare la uzucapiunea imobiliară se aplică numai în cazurile în care posesia a început după data intrării în vigoare a acestuia. Pentru cazurile în care posesia a început înainte de această dată, sunt aplicabile dispozițiile referitoare la uzucapiune în vigoare la data începerii posesiei.

Având în vedere faptul că reclamantul invocă o posesie de peste 20 de ani, instanța va avea în vedere Decizia nr. 86/2007 a Înaltei Curți de Justiție și Casație dată în Recurs în interesul legii, care a statuat că, în situația prescripțiilor achizitive începute sub imperiul Decretului-lege nr.115/1938 și împlinite după . Legii nr. 7/1996, acțiunile în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în regim de carte funciară sunt guvernate de dispozițiile legii vechi, respectiv ale Decretului-lege nr. 115/1938.

În sistemul de carte funciară reglementat de Decretul Lege nr. 115/1938, spre deosebire de reglementarea dată prescripției achizitive în Codul civil, uzucapiunea, ca mod de dobândire a drepturilor reale imobiliare, are un caracter de excepție.

Astfel, în art. 28 din acest decret este prevăzut cazul în care dreptul de proprietate asupra imobilelor poate fi dobândit prin uzucapiune, când o persoană a posedat un bun nemișcător, în condițiile legii, timp de 20 de ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară.

Prima instanță a constatat că terenul în suprafață de 4.178 mp în litigiu este situat într-o regiune în care funcționează regimul de carte funciară, potrivit căruia constituirea drepturilor imobiliare se face conform prevederilor Decretului Lege nr. 115/1938 și numai posesiunea cerută în vederea uzucapiunii trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute de Codul civil.

Din extrasul de carte funciară, prima instanță a reținut că proprietarii tabulari înscriși în CF nr. 424 orna Candrenilor sunt defuncții B. T. și B. F., în cote de ½ fiecare, autorii reclamantului.

Reclamantul a invocat o posesie asupra terenului în cauză de 20 de ani, posesie obținută prin joncțiunea posesiei sale cu cea a defunctei B. F., autoarea sa.

In doctrina si jurisprudența, prescripția achizitiva sau posesiunea este definita ca un mijloc de a dobândi proprietatea unui lucru, prin posesiunea acelui lucru in tot timpul si in condițiile fixate de lege.Starea de fapt se transforma in stare de drept, care este efectul principal al posesiei.

Din definiție rezulta ca uzucapiunea nu este posibila daca bunul a fost obținut în temeiul unui act translativ de proprietate sau printr-un alt mod de dobândire a proprietății, în speță moștenirea.

Întrucât proprietarii tabulari înscriși în CF nr. 424 orna Candrenilor sunt autorii reclamantului, prima instanță a arătat că acesta poate dobândi dreptul de proprietate asupra terenului în cauză prin moștenire și nu prin uzucapiunea extratabulară prev. de Decretul lege nr. 115/1938.

Invocarea unei posesii în continuarea posesiei proprietarei tabulare B. F. poate fi valorificată ca o acceptare tacită a succesiunii defunctei B. F. însă nu se poate admite o adiționare a celor două posesii care să justifice dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.

Prin urmare, prima instanță a respins cererea reclamantului B. D. din dosarul conexat nr._, ca nefondată.

II. În cauza de față:

II.1. Intervenientul susține că dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 8.378 mp și construcțiile situate pe acesta a fost dobândit de către defunctul B. M. prin înzestrare – partaj de ascendent.

Întrucât în cauză intervenientul invocă o înzestrare a defunctul B. M. la nivelul anului 1960, instanța, ținând cont de disp. art. 3 din Legea nr. 71/2011, a avut în vedere disp. art. disp. art. 794 Cod civ. din 1864 potrivit cărora „Tatăl, mama și ceilalți ascendenți pot face împărțeala bunurilor lor între fii și ceilalți descendenți.”, disp. art. 795 Cod civ. din 1864 potrivit cărora „Această împărțeală se poate face prin acte între vii, sau prin testament cu formele, condițiile și regulile prescrise pentru donațiuni între vii și pentru testamente./ Împărțeala făcută prin acte între vii nu poate avea de obiect decât bunurile prezente (C. civ. 659 și urm., 728 și urm.).”

Din interogatoriile luate pârâților B. V., P. Crenguța, reclamanților B. D., B. I., B. A., P. V. și P. T., filele nr. 246 – 248, 251 – 253 și 260 – 271 dosar la solicitarea intervenientului corob. cu depozițiile Chelsoi G., I. N., filele nr. 322 – 323 dosar, cu actele de stare civilă, filele nr. 110 – 114 dosar și constatările instanței cu ocazia efectuării cercetării locale, fila nr. 320 dosar, prima instanță a reținut următoarele:

Defunctul B. M., decedat la data de 22.12.2012 s-a căsătorit cu defuncta B. A., decedată la data de 29.11.2009 la data de 17 august 1963.

Cu ocazia căsătoriei, defuncții B. T. și B. F. l-au înzestrat pe fiul lor B. M. cu terenul în litigiu și construcțiile aflate pe acesta.

Din momentul înzestrării și până la deces, imobilele arătate au fost folosite de către defunctul B. M. și soția sa.

Defuncții B. T. și F. au procedat în aceiași manieră și cu ceilalți copii, astfel, reclamantul B. A. a primit o suprafață de teren de la părinții săi lângă terenul defunctului B. M. pe care ulterior a transmis-o fiului săi B. T., defunctul B. I. a primit o suprafață de teren situată lângă terenul lui B. M. – folosită în prezent de pârâții B. T. și B. A., reclamantul B. D. a primit de la părinții săi atât teren situat între drum și terenul defunctului B. M. cât și teren situat la nr. 623 Poiana N. unde și-a edificat o casă în locul casei părintești, reclamantul B. I. și pârâtul B. V. au primit de la părinții lor terenuri situate lângă terenul reclamatului B. D. de la nr. 623 Poiana N., defunctul B. A. a primit de la părinții săi teren situat în imediata vecinătate a terenului primit de reclamantul B. A.. De asemenea și fiica proprietarilor tabulari, respectiv P. D. a primit teren de la părinții acesteia, aspect confirmat de reclamantul P. T..

Prima instanță a apreciat că intervenientul a făcut dovada existenței unei împărțeli – donație prin înzestrări la încheierea căsătoriei sau ulterior în favoarea moștenitorilor defuncților B. T. și B. F., însă această împărțeală este nulă în lipsa formei autentice, potrivit art. 813 Cod civ. din 1864.

Față de această împrejurare, prima instanță a reținut incidența disp. art. 1167 alin. 3 Cod civ. din 1864 în sensul că, confirmarea, ratificarea sau executarea voluntară a unei donații, făcută de către erezi sau reprezentanții donatorului, după moartea sa, ține loc de renunțare, atât în privința viciilor de formă, cât și în privința oricărei alte excepții.

Prin urmare, după deschiderea moștenirii (moartea ascendenților împărțitori) nulitatea donației pentru vicii de formă poate fi acoperită în condițiile art. 1167 alin. 3 Cod civ. din 1864.

Una dintre cerințe este ca, după moartea donatorului, iar nu înainte, să existe o confirmare, ratificare sau executare voluntară a donației, ceea ce presupune o acceptare totală și necondiționată din partea succesorilor.

Prima instanță a constatat că în intervalul de timp scurs de la data decesului defunctului B. T., anul 1971 și respectiv de la data decesului defunctei B. F., anul 2002 și până la data de 17 iulie 2013, data formulării prezentei acțiuni, reclamanții și pârâții nu au avut nici o pretenție unii față de ceilalți în legătură cu imobilele primite de la părinți, litigiul născându-se după moartea defunctului B. M. din anul 2012, întrucât frații acestuia nu au dorit ca averea defunctului B. M. să ajungă în proprietatea unui străin de familie, respectiv intervenientul.

Prima instanță a apreciat că în intervalul de 42 de ani, respectiv 11 ani a intervenit practic o confirmare tacită din partea moștenitorilor ascendenților împărțitori a donațiilor ce le-au primit de la părinții lor, consolidând retroactiv dreptul de proprietate a fiecăruia dintre ei asupra imobilelor primite cu titlu de zestre.

Prima instanță a înlăturat susținerile reclamanților în sensul că imobilele în litigiu nu au făcut obiectul partajului de ascendent întrucât prin probele administrate în cauză, mai ales răspunsurile acestora la interogatorii se dovedește contrariul.

Cu privire la înscrisul sub semnătură privată aflat la fila nr. 272 dosar, prima instanță a reținut că acesta poartă mențiunea că la data de 12.01.2001 defuncta B. F. donează reclamantului B. D. și soției acestuia „casă, grajdi, șură, 1,57 ha teren, 1 ha pădure în Poiana N., 8,5 ha pădure în Neagra Șarului”, însă nu se poate stabili cu certitudine că defuncta B. F. a avut în vedere imobilele în litigiu întrucât terenul în cauză are o suprafață de 0,8378 ha și nu 1,57 ha iar din depoziția martorului I. N., fila nr. 323 dosar rezultă că terenul pe care a fost construită casa lui B. M. a aparținut tatălui acestuia din urmă.

Prin urmare, prima instanță a constatat că defunctul B. M. a dobândit prin partaj de ascendent – donație dreptul de proprietate de proprietate asupra terenului în suprafață de 8.378 mp. și asupra construcțiilor C1 – casă, C2 – anexă și C3 – anexă, situate în intravilanul com. orna Candrenilor, .. 607, jud. Suceava, cu nr. cadastral_.

II.2. Având în vedere că intervenientul are calitatea de moștenitor testamentar după defunctul B. M. potrivit CM nr. 8/2013 emis de BNP V. N., prima instanță a constatat că intervenientul a dobândit prin moștenire după defunctul B. M. dreptul de proprietate asupra imobilelor arătate mai sus.

II.3. Cu privire la cererea de înscriere a dreptului de proprietate dobândit de intervenient în cartea funciară, prima instanță a reținut următoarele:

Potrivit cap. II, art. 28 și urm. din Legea nr. 7/1996, în actuala reglementare (dispoziții care se regăsesc și în variantele anterioare ale legii), cererea de înscriere în cartea funciară se depune la birourile teritoriale ale oficiului teritorial de cadastru și publicitate imobiliară.

Se prevede pe larg procedura de urmat, înscrisurile doveditoare care trebuie să însoțească cererea de intabulare, înregistrarea cererii, etc.

Competența de soluționare a acestei cereri revine registratorului, care admite cererea conform art. 29, respectiv o respinge, conform art. 30, printr-o încheiere motivată.

D. ulterior, în cazul pronunțării unei soluții nefavorabile la cererea de reexaminare, se poate sesiza instanța prin plângerea de carte funciară.

Față de cele arătate, prima instanță a apreciat că cererea de înscriere în cartea funciară adresată direct instanțelor judecătorești este inadmisibilă, motiv pentru care a respins-o ca atare.

II.4. Cu privire la cererea reclamanților din prezenta cauză, prima instanță a arătat că în alcătuirea patrimoniului succesoral intră în principiu numai drepturile patrimoniale existente la data deschiderii moștenirii.

Întrucât defuncții B. T. și B. F. au transmis prin acte intervivos dreptul de proprietate asupra imobilelor în litigiu către defunctul B. M. (nulitatea absolută a donației fiind înlăturată prin confirmare de către moștenitorii ascendenților împărțitori), reclamanții și pârâții din prezenta cauză nu vor putea dobândi prin moștenire după părinții lor dreptul de proprietate asupra terenului și construcțiilor în litigiu întrucât „nimeni nu poate da ce nu are” (nemo dat quod non habet).

II.5. Față de disp. art. 453 Cod proc. civ., prima instanță a obligat reclamanții să achite intervenientului suma de 6.124 lei cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru, onorariu expert și onorariu avocațial) iar pârâților B. T. și B. A. suma de 2.300 lei cheltuieli de judecată (onorariu expert și onorariu avocațial).

De asemenea, prima instanță a obligat reclamantul B. D. să achite oponenților din dosarul conexat nr._ suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată (onorariu avocațial).

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții B. D., B. A., B. A., P. T., B. I., P. V..

În motivare au arătat că în mod greșit instanța de fond a dispus conexarea dos._ cu obiect uzucapiune ce s-a judecat pe procedura necontencioasă prev. de art. 1049- 1052c. pr. civ. - la dos._ ce s-a judecat pe procedura contencioasă de drept comun, în condițiile în care aceeași instanță, din oficiu inițial a dispus disjungerea acestui petit prin care s-a invocate uzucapiunea de reclamantul B. D. și formarea acestui dosar nou_ ; -în acest sens, instanța de fond din oficiu, din dos._ a făcut 3 dosare, ca urmare a disjungerii de la termenul din 29. 04. 2014, respectiv 20.05.2014:

l. dosar 1695 /334/2013 (dosarul inițial)

2.dosar_ , cu obiect uzucapiune, invocată de reclamantul B. D. pe care îi reconexează la dosarul inițial -, după ce inițial cauza a fost scoasă în pronunțare la 28.01.2015 ȘI repus pe rol conform încheierii din 10.02.2015;

3. dosar 820 /334/2014, ce inițial a fost o cerere de intervenție formulate de B. T. și B. A., care nu a mai fost reconexată la dos, inițial_ , judecat separate și admis în aceeași manieră, conform sent. civ. nr. 252/10.03.2015 neredactată la această data, dar care de asemenea o vom ataca-o cu apel;

Pentru o justă soluționare a cauzei instanța trebuia să se pronunțe distinct în cele 3 dosare disjunse, fără să dispună reconexarea parțială, ori în cazul în care a dispus reconexarea, trebuiau conexate toate cele 3 dosare disjunse, inclusiv dos._ și să analizată cauza sub toate aspectele; Această reconexare parțială este inadmisibilă, în opinia noastră echivalează cu necercetarea fondului, motiv de casare cu trimitere spre rejudecare menținut și în noul c. pr. civ. aplicabil în speță.

In rejudecare, instanța de fond trebuie să se pronunțe distinct în dos._, în care s-a urmat procedura necontencioasă -prin încheiere, în conformitate cu art. 1051 c. pr. civ.,dat fiind că dosarul după disjungere a urmat procedura necontencioasă prev. de art. 1049 - 1052 c. pr. civ . și în acest caz instanța dispune prin încheiere și nu prin sentință și distinct în dosar_ .

De asemenea, în rejudecare se impune revenirea asupra reconexării dos._ la dos._ și judecare lor separate, deoarece în dosarul_ petent este doar B. D. nu ceilalți frați, ce sunt reclamanți în dos._ .

2. al doilea motiv de casare cu trimitere spre rejudecare îl constituie faptul că instanța a dat ceea ce nu s-a cerut, fiind un caz evident de extra petita;

-prin admiterea cererii de intervenție formulate de L. E. A., instanța de fond a constat și ce nu s-a cerut în speță, respectiv „a constat că buzilă mihăilă a dobândit prin partaj de ascendent - donație, dreptul de proprietate asupra suprafeței de 8378 mp și asupra construcțiilor C 1 casă, C2 anexă, C3 anexă, situate în corn. Dorna Candrenilor, ., 607, cu nr. cad._."

Instanța de fond face abstracție de toate susținerile părților, a respins cererea lor prin care au solicitat să se constate că au dobândit prin moștenire în calitate de fii, în cote egale, după părinți aceste imobile, face abstracție de situația tabulară dovedită prin extrasul de carte funciară depus conform căruia proprietari tabulari sunt părinții părților, de înscrisurile existente la dosar si constată existența unei donații neinvocată nici măcar de intervenientul L. E. A.

În condițiile în care, pentru aceste imobile- teren și construcții nu există nici un act din care să rezulte ca acestea ar fi revenit vreodată lui B. M. ( donație, v-c, partaj, testament olograf, sau orice altfel de înscris ), (donația pentru a fi valabilă ar fi trebuit să fie și în formă autentică ) și în condițiile în care terenul se află în zonă de carte funciară veche, iar conform extrasului de CF_ provenit din conversia CF 424 din UAT Dorna Candrenilor proprietarii tabulari sunt părinții reclamanților - B. T., decedat la data de 23.03.1971 și B. F. decedată la data de 29.03.2002, constatrea donației fără act de donație, pentru unul dintre copii proprietarilor tabulari - respectiv pentru defunctul B. M. este total nefondată și inadmisibilă, dispozitivul sentinței atacate fiind în totală contradicție cu cererile părților.

În subsidiar s-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în totalitate a hotărârii atacate și pe fond, în raport de întreg probatoriul administrat în cauză, admiterea acțiunii din dos._ /2015 așa cum a fost precizată după disjungere, respingerea ca nefondată a cererii de intrevenție a numitului L. E. A. și de asemenea admiterea acțiunii formulate de B. D. din dos. conexat nr._ , cu cheltuieli de judecată.

În acest sens au solicitat a se pronunța o hotărâre prin care:

1. Să se constate că reclamanții împreună cu pârâții au dobândit prin moștenire după părinții lor - B. T., decedat la data de 23.03.1971 și B. F. decedată la data de 29.03.2002, dreptul de proprietate asupra suprafeței de 4200 mp teren și construcții casă de locuit și anexe situate pe acesta, identice cu parcelele ICC de 892 mp, și 3 F =3308 mp din CF 424 din UAT Dorna Candrenilor, în cote egale de 1/9 părți fiecare, conform planului de situație întocmit de ing. S. A. la 04.04.2013

2. Să se admită în parte cererea de intervenție formultă de L. E. A., doar în ce privește constatarea dreptului de proprietate prin moștenire după B. M., doar pentru cota de 1/9 din suprafeța de 4200 mp teren și construcții casă de locuit și anexe situate pe acesta, identice cu parcelele ICC de 892 mp, și 3 F =3308 mp din CF 424 din UAT Dorna Candrenilor;

3 Să se admită acțiunea reclamantului B. D. din dos. conexat_, respectiv să se constate că a dobândit prin uzucapiune prin joncțiunea posesiilor cu mama sa - B. F., dreptul de proprietate asupra suprafeței de 4178 mp, teren identic cu . 5F din planul de situație existent la fila 235.

În sprijinul cererii de admitre a apelului, au solicitat a se avea în vedere următoarele aspecte:

- înzestrarea invocată de intervenientul L. E. A., nu constituie un mod real de dobândire a proprietății;

- dovada masei succesorale rămasă după defunctul lor frate - B. M. (dec. la 02.12.2012) după care a invocat că este unic moștenitor testamentar, ar fi trebui dovedită de intervenient cu acte de proprietate, mai ales în condițiile în care aceste bunuri imobile - teren în suprafață de 8378 mp si construcții casă de locuit si anexe se află într-o zonă de carte funciară;

- prin interogatoriul luat în cauză nu s-a făcut dovada că între frați ar fi existat un partaj voluntar în urma căruia fratelui lor - B. M. i-ar fi revenit acest teren de 8378 mp și casa părintească; simplu fapt că acesta a locuit cu părinții lor în acea casă, nu echivalează cu un partaj voluntar și cu atât mai puțin în speță nu este vorba de vreun partaj de ascendant ,cum greșit a reținut instanța de fond în hotărârea atacată;

- voința lor a tuturor fraților si a defunctei lor mamă- B. F., a fost ca această casă de la nr. 607 să rămână proprietate lor a tuturor, în cote egale, în indiviziune.

În dovedirea acestor susțineri apelanții au invocat înscrisul sub semnătură privată din 12.01.2001 fila 272, precizând că deși este scris și semnat de B. F. înainte de a deceda, înscris semnat și de toți copii, necontesta de pârâți sau intervenient, dar interpretat și contestat de instanța de fond și înlăturat.Înscrisul atestă faptul că B. D. cu soția sa N. au întreținut-o pe bătrână în ultimii 10 ani, dorința ei a fost să lase această casă în litigiu de la nr. 607 și tot terenul de 8378 mp Iui - B. D.. Insă acesta nu dorește să ia singur această casă și terenul de 4200 mp din totalul de 8378 mp, care este distinct împrejmuit cu gard, ci așa cum rezultă din petitul acțiunii, de comun acord cu frații săi, dorește ca instanța să le constate calitatea sa de moștenitori legali după părinți, în cote egale de 1/9 pentru flecare dintre părțile litigante, în calitate de fii, respective nepoți după proprietarii tabulari B. T., decedat la data de 23.03.1971 si B. F. decedată la data de 29.03.2002, proprietarii acestei suprafețe de 4200 mp teren și construcții casă de locuit și anexe situate pe acesta, din CF_ provenit din conversia CF 424 din UAT Dorna Candrenilor, conform extrasului anexat.

Conform dispozitivului sentinței atacate această cerere a fost respinsă ca nefondată, cu o motivare total contradictorie față de actele depuse de ei. contrar constatărilor instanței de fond, părinții lor nu au transmis prin „acte inter vivos" dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 8378 mp și construcții casă și anexe defunctului B. M..

În acest sens la dosar nu există „ acte intervivos " ci următoarele acte: extras cf, certificatele de deces ale proprietarilor tabulari - B. T., decedat la data de 23.03.1971 și B. F. decedată la data de 29.03.2002, actele de stare civilă ale reclamanților din caice rezultă că sunt fii proprietarilor tabulari, sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale, declarații de acceptare a succesiunii legale după B. F. și B. T., încheiere de verificare succesorală nr. 18/29.07.2013 emisă de BNP „ RÂUL G. R. ",

Bunurile imobile în litigiu se află în zonă de CF, iar din adeverința de rol nr. 1258/08.03.2013 și expertiza în construcții efectuată în cauză s-a făcut dovada faptului că această casă nu a fost construită de B. M., și nici primită ca donație sau prin partaj de ascendent fără acte, cum greșit reține instanța de fond, ci a fost construită de părinții reclamanților în 1950 și are o valoare sentimentală în primul rând pentru copii, care au calitate de moștenitori legali rezervatari, aspect ignorat de asemenea de instanța de fond. în 1959 casa a fost renovată, fapt reconfirmat prin expertiza în construcții . în 1950 B. M. avea 15 ani, fiind născut la 09.12.1935. nici dacă vroia, nu avea capacitatea juridică de a primi cu titlu de donație aceste immobile.

În ce privește dovada proprietății pentru terenul în litigiu apelanții susțin că au făcut-o cu extrasul CF și actele de v-c vechi, depuse odată cu acțiunea, însrisuri necontestate de părți și ignorate de instanța de judecată.

Se arată că intervenientul L. E. A. - nu a contestat actele lor, nu a produs probe care să răstoarne aceste susțineri și valoarea lor probantă, și nu a făcut dovada proprietății defunctului B. M., pe terenul și casa în litigiu, însă instanța de fond apreciază în mod greșit că tot acest teren de 8378 mp cu casa părintească și anexe, i-ar fi revenit defunctului B. M. fără ca în speță să se fi invocat măcar uzucapinea.

Înzestrarea invocată de intervenient pentru B. M. nu constituie un mod real de dobândire a proprietății - nu s-a invocat uzucapiunea -partajul voluntar în lipsa confirmării de toți moștenutorii și în lipsa unui act de partaj voluntar de asemenea nu e probat în cauză.

Nu a existat nici un PARTAJ DE ASCENDENT așa cum s-a invocate și s-a admis în cauză, întrucât astfel de partaj ar fi trebuit să se fi făcut în conformitate cu art. 795 al. 1, 2 vechiul c. civ. - legea aplicabilă în speță care prevede „ această împărțeală se poate face prin acte într vii, sau prin testament cu formele, condițiile și regulile prescrise pentru donațiune între vii si pentru testamente"

În lipsa unui înscris autentic, conform art. 795 al. își 2 c. civ 1864 partajul de ascendant invocat și constatat greșit de instanța de fond, de asemenea trebuie respins ca nefonndat;

În motivarea hotărârii atacate instanța reproduce chiar acest text de lege imperativ și, deși constată că nu există nici un act de proprietate în favoarea lui B. M. - care legal înlătură orice speculație referitoare la existența donație sau partajului de ascendant, apreciază că a intervenit o „confirmare tacită" din partea celorlalți moștenitori a înzestrării invocată de intervenient, și concluzionează că prin confirmare, în baza art. 1167 al. 3 c. civ 1864 s-a dovedit „ donația prin înzestrare - neinvocată de altfel în cauză și partajul de ascendent neprobat.

Criticabilă este motivarea instanței care retine expres în motivare -art. 813 c. civ,, toate donațiile se fac prin act autentic" și în același timp apreciază că această nulitate a donației pentru vicii de formă poate fi acoperită în condițiile art. 1167 al. 3 c. civ. din 1864 . despre ce vicii de formă este vorba, dacă nu există nici măcar un act sub semnătură privată care să „confirme" și să „ratifice" această donație inexistentă ?

Dreptul de moștenire invocat de intervenient, poate viza cel mult o cotă indiviză de 1/9 părți alături de ei, din suprafața de 4200 mp și construcțiile casă de locuit și anexe situate pe acesta, aceasta fiind cota legală ce i-ar fî revenit defunctului lor frate B. M., dec. la data de 22.12.2012, după care intervenientul apare ca și moștenitor testamentar, conform testamentului cu titlu universal - 2485/15.10.2009.

In cazul în care BUZILA M. la data la care a lăsat acel testament - 15.10.2009 ar fi fost proprietarul terenului în suprafață de 8378 mp și construcțiilor casă și anexe, ar fi făcut un legat cu titlu particular și nu un testament cu titlu universal în favoarea unui minor. Reclamanți-apelanți nu au fost și nu sunt de acord ca acest teren și casa părintească să rămână unui străin, motiv pentru care au solicitat atribuirea în natură a acestor imobile, și pentru a stinge orice conflict sunt de acord să-i achite sulta aferentă pe cota de 1/9 părți ce ar fi revenit fratelui lor, printr-o acțiune de ieșire de indiviziune ulterioară.

În ce privește actele depuse de intervenient:CM nr. 8/09.01.2013 emis de BNP „ N. V." și adeverițele de rol agricol acestea nu sunt titluri de proprietate, prin care să se răstoarne dovada proprietății făcută de eii prin extras cf ;

Nemulțumirea lor vizează faptul fratele lor a decedat în condiții suspecte, fapt semnalat inclusiv organelor de poliție din . Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei iar singurii care au beneficiat inclusive de suma de bani de 204.292 lei ( peste două miliarde de lei vechi) - ce apare trecută în acest CM, au fost părinții intervenientului.

Între ei frații si ceilalți moștenitori menționați în cererea de intervenție nu au existat nicioadată neînțelegeri sau litigii, și nici unul dintre ei nu sunt de acord cu admiterea acestei cereri de intervenții .

În ce privește acțiunea reclamantului-apelant B. D. din dos. conexat_, au solicitat admiterea, având în vedere probatoriul administrat în cauză, respectiv să se constate că a dobândit prin uzucapiune prin joncțiuned posesiilor cu mama sa - B. F., dreptul de proprietate asupra suprafeței de 4178 mp, teren identic cu . 5F din planul de situație existent la fila 235.

În acest sens, au solicitat a se avea în vedere înscrisurile existente, extrasul de rol agricol, dovada achitării impozitului pe acest teren de B. D. timp de peste 20 de ani și depoziția martorilor audiați în cauză .

Contrar celor reținute de instanța de fond, sunt îndeplnite disp. art. 28 din L 115/1938, respectiv s-a dovedit posesia neîntreruptă asupra terenului în suprafață de 4178 mp, teren identic cu . 5F din planul de situație existent la fila 235 a lui B. D., împreună cu mama sa B. F., timp de 20 de ani de la moartea coproprietarului tabular - B. T. decedat la data de 23.03.1971.

În plus, față de intervenientul L. E. A., B. D.

deține și înscrisul sub semnătură privată din 12.01.2001 FILA 272, scris și semnat de B. F. înainte de a deceda, în care este prins inclusive acest teren și care alături de celelalte înscrisuri face dovada incontestabilă a susținerilor acestuia .

Pentru toate aceste motive au solicitat admiterea apelului așa cum a fost

formulat, cu cheltuieli de judecată.

În drept și-au întemeiat apelul pe art. 466- 482 c. pr, civ.

Intimații L. E. A., B. T. și B. A. au formlat întâmpinare (filele 54-67) prin care au solicitat respingertea apelului ca nefondat.

În apărare intimații au arătat că un prim motiv de apel vizează chestiuni de natură procedurală, referitoare la conexarea dosarului nr._ la dosarul nr._, apelanții pretinzând că în mod greșit instanța de fond a dispus această conexare, în condițiile în care ar fi vorba despre proceduri diferite (una contencioasă, alta necontencioasă) și având în vedere faptul că aceeași instanță a dispus, inițial, disjungerea celor două cauze.

Acest prim motiv de apel este nefondat, în mod corect instanța de fond a admis excepția de conexitate a dosarelor nr._ si nr._ . în condițiile în care exista o strânsă legătură între cele două cauze, în sensul că terenul care formează obiectul uzucapiunii invocate de apelantul B. D. în dosarul nr._ este unul si același cu terenul (parte din el) care formează obiectul cererii de intervenție principală, formulată de L. E. A..

Este limpede că pentru o soluționare unitară a situației juridice a acestui teren era necesară conexarea celor două dosare.

In cauză erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 139 alin. 1 C. proc. civilă, atât în privința părților, cât si mai ales în privința strânsei legături care exista între obiectul și cauza celor două dosare Privită prin această prismă, a îndeplinirii cerințelor legale de existență a excepției conexității, soluția primei instanțe are acoperire legală, fiind temeinică și justificată în raport de datele concrete ale speței. In esență, ambele dosare au ca obiect bunurile imobile (teren și construcții) rămase după defunctul B. M., judecata purtându-se în legătură doar cu aceste bunuri, nicidecum în legătură cu alte bunuri imobile care au aparținut autorilor părților, numiții B. T. și F. și care au fost preluate de fiecare dintre copii lor.

Altminteri, pronunțarea soluției în doar unul dintre cele două dosare ar fi atras, implicit incompatibilitatea completului de judecată respectiv în dosarul celălalt. în condițiile art. 42 alin, fi) pct.l C. proc. civilă, pe motivul că și-ar fi exprimat anterior părerea cu privire la soluția în cauză. Ori, în condițiile în care unul și același complet de judecată a instrumentat ambele dosare, atât în faza premergătoare, cât și în etapa dezbaterilor, administrând în mod nemijlocit probele, considerăm că, pentru o justă, unitară și completă soluționare a întregii spețe, era necesară conexarea cauzelor.

Un alt argument în sprijinul legalității și temeiniciei soluție adoptate de prima instanță este împrejurarea că apariția celui de-al doilea dosar, cel cu nr._ . este rezultatul acțiunilor si inițiativelor procesuale ale reclamanților în dosarul nr._ / 2013. care si-au restrâns si precizat acțiunea introductivă de instanță, ca urmare a cererii de intervenție formulată în cauză de L. E. A.. Reclamanții-apelanți au fost aceia care, după formularea cererii de intervenție principală, prin precizările la acțiune, au restrâns obiectul acțiunii în constatare la suprafața de 4.200 m.p. teren și construcțiile casă de locuit și anexe, solicitând, în schimb, pentru restul suprafeței, de 4.178 m.p., constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune șj joncțiunea posesiilor, pentru reclamantul B. D..

Astfel, disjungerea capătului de cerere privind uzucapiunea a fost dispusă de instanța de fond pentru că acest lucru se impunea prin prisma procedurii speciale, diferite, aplicabile în cazul acestuia (art. 1.049 și urm. C. proc. civilă). Așa s-a formal dosarul nr._, în care însă intimații B. T., B. A. și L. E. A. au formulat opoziție în condițiile art. 1.051 alin. (2) lit. e C. proc. civilă, iar dosarul nr._ a urmat procedura prevăzută de alin. f5) și (6) ale art. 1051 C. proc. civilă.

Cum însă judecata în dosarul nr._ a durat mai mult timp, din cauza probatoriului complex administrat (expertiză în construcții, interogatorii, martori, cercetare la fața locului), s-a ajuns în situația în care, fiind administrat probatoriul și în dosarul nr._, de către același complet de judecată, se puteau reuni cauzele, fără ca acest lucru să pricinuiască amânarea judecării vreuneia dintre ele.

Ca atare, intimații au invocat excepția de conexitate și au solicitat reunirea cauzelor, în vederea pronunțării unei singure soluții, unitare, care să rezolve întregul raport juridic complex, devenit litigios și dedus judecății.

Nu este adevărat că nu s-ar fi administrat probe în dosarul conexat cel nr._ . Ca urmare a opoziției formulate în cauză de intimați, s-a procedat în maniera clasică, prevăzută de dreptul comun pentru procedurile contencioase, fiind administrate probe. S-au depus înscrisuri și s-au audiat martori, iar situația de fapt rezultată a fost aceea susținută de ei în opoziția pe care au formulat-o.

Referitor la dosarul nr._ . care a fost de asemenea disjuns din dosarul nr._, acesta nu a mai fost conexat deoarece privea bunuri imobile distincte, care au aparținut lui B. I., nu lui B. M., iar în legătură cu aceastea, reclamanții au arătat că nu au nicio pretenție și că nu formează obiectul cererii lor de chemare în judecată, nici după ce aceasta a fost precizată și restrânsă.

Inițial, B. T. și B. A. au formulat cererea de intervenție principală, pentru că nu au știut exact care era terenul cu privire la care reclamanții-apelanți formulaseră cererea lor de chemare în judecată. După depunerea întâmpinărilor, răspunsurilor la întâmpinări și a precizării acțiunii, s-a lămurit aspectul că terenul din cererea lor de intervenție nu face parte din cel vizat de către reclamanți, ca atare, s-a impus disjungerea intervenției și formarea unui dosar separat.

Nefiind date condițiile cerute de lege pentru existența excepției de conexitate, aceasta nu a mai fost invocată, iar dosarul nr._ a fost soluționat separat.

Un ultim aspect, în legătură tot cu acest prim motiv de apel, se referă la împrejurarea că prima instanță a pronunțat în soluționarea petitului care formează obiectul dosarului nr._ . o sentință si nu o încheiere, chestiune criticată de către apelanții-reclamanți.

Nici sub acest aspect, motivul de apel nu este fondat, pentru că din interpretarea disp. art 1.051 alin. (5) si (8) C. proc. civilă, rezultă faptul că instanța se pronunță prin încheiere doar în situația în care nu s-au făcut opoziții (alin. 5). iar în cazul în care s-au formulat opoziții la cererea de uzucapiune, procedura devine una contecioasă. urmându-se regulile și dispozițiile de drept comun (alin. 6) iar instanța se pronunță prin sentință (alin. 8) care este supusă numai apelului.

Concluzionând, în situația în care s-a formulat opoziție, cum este în speță, instanța se pronunță prin sentință, astfel încât, critica formulată de reclamanții-apelanți în această privință nu este fondata.

2. Al doilea motiv de apel invocat de către reclamanți se referă la împrejurarea că instanța de fond ar fi dat ceea ce nu s-a cerut, în opinia apelanților fiind vorba despre un caz evident de ..extra petita".

Apelanții au în vedere faptul că instanța de fond a constatat că B. M. a dobândit prin partaj de ascendent - donație, dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile descrise în cererea de intervenție principală, în condițiile în care acesl lucru nu s-ar fi solicitat de către intervenientul L. E. A., care a invocat, ca și modalitate de dobândire, moștenirea și partajul voluntar.

Din punctul lor de vedere contează mai puțin acest aspect al modului în

care B. M. a devenit proprietarul bunurilor imobile în litigiu, având în vedere

finalitatea urmărită prin cererea de intervenție și anume aceea de a se constata că L. E. A. a dobândit prin moștenire dreptul de proprietate asupra bunurilor care au aparținut lui B. M..

In privința situației de fapt, motivarea instanței de fond este completă si corespunde adevărului, fiind stabilită în urma administrării unui probatoriu complex. A rezultat, fără putință de tăgadă (chiar din recunoașterile reclamanților cu ocazia interogatoriilor luate în instanță) că bunurile în litigiu au fost preluate de B. M. de la părințiisăi, cu ocazia căsătoriei sale, el stăpânindu-le apoi în mod neîntrerupt până în momentul decesului său.

Sub acest aspect este important de reținut faptul că reclamanții nu au contestat niciodată nici testamentul lăsat în favoarea sa de fratele și unchiul lor. B. M. si nici nu au înțeles să atace certificatul de moștenitor eliberat intervenientului.

In plus, dacă se are în vedere modul în care au ales reclamanții să formuleze inițial acțiunea, prin ascunderea faptului că există și alți moștenitori, atât după B. M., cât și după B. I. și B. A., rezultă fără putință de tăgadă reaua-credintă a acestora, ei fiind deranjați doar de împrejurarea că bunurile care au aparținut lui B. M. au fost moștenite de o persoană din afara familiei autorilor B. T. și F., intervenientul fiind copilul dintr-o căsătorie anterioară al numitei B. M., soția lui B. T. (tatăl său vitreg), care este fiul lui B. I., fratele și unchiul reclamanților-apelanți. De altfel, acest aspect a fost recunoscut de către aceștia, inclusiv în finalul motivelor de apel (pagina nr. 7).

3. Restul motivelor de apel invocate de către reclamantii-apelanti vizează fondul cauzei si critici privind modul în care prima instanță a înțeles să soluționeze cauza, prin prisma probatoriului administrat.

Din punctul lor de vedere, susținerile apelanților nu sunt fondate nici sub acest aspect pentru că probele administrate în cauză au relevat realitatea susținerilor lor, atât din întâmpinări, cât si din cererea de intervenție.

3.1. Astfel, în mod corect instanța de fond a respins cererea reclamanților asa cum a fost precizată, ca nefondată, pentru argumentele dezvoltate pe lar£ în considerentele sentinței apelate.

Prima instanță a arătat că din interogatoriile luate părților, din înscrisuri, din declarațiile martorilor, din constatările personale ale instanței cu ocazia efectuării cercetării locale, a rezultat faptul că B. M. a fost înzestrat de părinții săi B. T. și F., cu ocazia căsătoriei sale cu A. în anul 1963, iar din momentul înzestrării și până la deces, imobilele în cauză au fost stăpânite de B. M. și soția sa A..

S-a mai reținut, în mod expres și amănunțit faptul că defuncții B. Toadei și F. au procedat în aceeași manieră și cu ceilalți copii ai lor, care au primit fiecare în parte, bunuri imobile (case și terenuri) pe care le stăpânesc și în prezent sau pe care le-au înstrăinat mai departe copiilor lor. Instanța de fond a apreciat că intervenientul a făcut dovada existenței unei împărțeli - donație prin înzestrări la încheierea căsătoriei sau ulterior în favoarea moștenitorilor defuncților B. T. și F., fără însă ca să fie consacrată această împărțeală într-un înscris autentic.

Pe de altă parte, instanța de fond a reținut incidența disp. art. 1167 alin. 3 cod civil (1864). în sensul că, confirmarea, ratificarea sau executarea voluntară a unei donații, făcută de erezi sau reprezentanții donatorului, după moartea sa, ține loc de renunțare, atât în privința viciilor de formă, cât și în privința oricărei alte excepții, considerând că după deschiderea moștenirii (la moartea ascendenților împărțitori) nulitatea donației pentru vicii de formă poate fi acoperită în condițiile art. 1167 alin. 3 C civil (1864).

A mai menționat prima instanță că una dintre cerințe este ca, după moartea donatorului, iar nu înainte, să existe o confirmare, o ratificare sau executare voluntară a donației, ceea ce presupune o acceptare totală și necondiționată din partea succesorilor. De asemenea, prima instanță a constatat că în intervalul de timp scurs de la data decesului lui B. T. (1971) și respectiv data decesului Floarei B. (2002) până la data de 17 iulie 2013 (când a fost introdusă acțiunea), reclamanții si pârâții nu au avut nicio pretenție unii față de ceilalți în legătură cu imobilele primite de la părinți, litigiul născându-se doar după moartea lui B. M. (2012), întrucât frații acestuia nu au dorit ca averea defunctului M. să ajungă în proprietatea unui străin de familie, respectiv intervenientul L. E. A.. Acest aspect a fost confirmat inclusiv de apelanții-reclamanți, chiar și prin cererea lor de apel.

Instanța de fond a apreciat că în intervalul de 42 ani, respectiv 11 ani, scurs de la decesele autorilor, a intervenit practic o confirmare tacită din partea mostenitoriloi ascendenților împărtitori în privința donațiilor primite de fiecare dintre ei de la părinții lor, consolidând retroactiv dreptul de proprietate al fiecăruia dintre ei asupra imobilelor primite cu titlul de zestre.

A mai arătat prima instanță faptul că a înlăturat susținerile reclamanților-apelanți în sensul că imobilele în litigiu nu au făcut obiectul partajului de ascendent, întrucât prin probele administrate în cauză, mai ales răspunsurile la interogatorii, s-a demonstrat contrariul.

Față de susținerile apelanților privind valoarea probantă a înscrisului sub semnătură privată din 12.01.2001 (fila nr. 272 dosar fond), intimații au arătat că înțeleg să conteste acest înscris. Nu este adevărat că ei ar fi fost de acord cu cele consemnate în respectivul înscris; acesta a fost depus la unul dintre ultimele termene de judecată (dacă nu chiar laultimul), iar intimații nu au mai apucat să-și exprime poziția procesuală față de acest înscris.

In niciun caz însă nu se poate interpreta că nu l-ar fi contestat sau că ar fi de acord cu reclamanții în privința chestiunilor pentru care a fost adus ca și probă.

De asemenea intimații au arătat că solicită ca înscrisul să fie înlăturat din ansamblul probator atât timp cât el nu concordă cu restul probelor administrate în cauză și nici nu s-a făcut dovada de către reclamant că terenul în litigiu este cel despre care se amintește în înscrisul respectiv.

Cu privire la cererea de uzucapiune conexată, care formează obiectul dosarului nr._ soluția de respingere pronunțată de instanța de fond este una legală și temeinică, cel puțin prin prisma a două argumente, ambele menționate de prima instanță în cuprinsul considerentelor sentinței apelate.

Nu se poate invoca uzucapiunea si joncțiunea posesiilor pentru un teren care în cartea funciară figurează înscris pe autorii reclamantului, deoarece într-o asemenea situație, prioritate are moștenirea, ca si mod originar de dobândire a dreptului de proprietate. Cum a precizat și instanța de fond, întrucât proprietarii tabulari ai terenului pentru care se invocă uzucapiunea sunt părinții reclamantului, acesta poate dobândi dreptul de proprietate asupra terenului în cauză prin moștenire, nicidecum prin uzucapiunea extratabulară reglementată de Decretul-Lege nr. 115/1938.

Din probatoriul administrat în cauză, inclusiv martorii propuși de către reclamant, a rezultat faptul că terenul în suprafață de 4.178 m.p. a fost stăpânit de B. M., cât timp a trăit acesta, iar după decesul său, terenul a intrat în posesia și este stăpânit și folosit de intervenientul L. E. A., împreună cu familia sa (B. T., M. și A.), fără ca reclamantul B. D. să fi avut vreodată posesia acestuia. Ca atare, reclamantul B. D. nu a dovedit faptul că ar exercita o posesie utilă. în condițiile cerute de lege, pentru a uzucapa.

În concluzie, pentru toate argumentele înfățișate, au solicitat respingerea apelului ca nefondat cu obligarea apelantilor-reclamanti la plata cheltuielilor de judecată din apel.

În drept: disp. art. 471 alin. 5 din C. proc. civilă.

Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:

Numitul B. T., decedat la data de 23 martie 1971 a fost căsătorit cu numita B. F., decedată la data de 29 martie 2002, conform actelor de stare civilă atașate la filele nr. 22, 23 dosar, iar din căsătoria celor doi au rezultat nouă copii, respectiv defuncta P. D. (autoarea reclamanților P. V. și P. T.), reclamanta B. A., defunctul B. A., decedat la data de 9 ianuarie 2003 (autorul pârâtei P. Crenguța), reclamantul B. A., defunctul B. M., decedat la data de 22.12.2012, (autorul intervenientului L. E. A., conform testamentului, fila nr. 105 dosar), defunctul B. I., decedat la data de 17.11.1995 (autorul pârâtului B. T. și soțul pârâtei B. A.), reclamantul B. I., pârâtul B. V. și reclamantul B. D., fila nr. 104 dosar.

Inițial prin acțiunea civilă formulată și precizată la data de 1.10.2013, reclamanții B. D., B. A., B. A., P. D., B. I. au chemat în judecată doar pe pârâtul B. V., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că defuncții lor autori au dobândit prin edificare construcțiile casă de locuit cu anexe situate pe suprafața de 14.581 mp teren ;că părțile au dobândit prin moștenire după părinții B. T. decedat la 23.03.1971, B. F. decedată la 29.03.2002 dreptul de proprietate asupra suprafeței de 14.581 mp teren și construcții casă de locuit; să se dispună înscrierea în CF pe numele reclamanților și a pârâtului a dreptului de proprietate astfel dobândit asupra imobilelor descrise mai sus, în cote egale de 1/6 pentru fiecare.

Prin cererea de intervenție principală formulată în cauză la 10.02.2014, L. E. a solicitat respingerea acțiunii reclamanților și admiterea cererii de intervenție principală, cu introducerea în cauză în calitate de pârâți și a numiților B. T., B. A., P. Crenguța, P. T. și P. V..

Astfel, intervenientul L. E. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că autorul său B. M. decedat la 22.12.2012 a dobândit prin moștenire partaj de ascendent, înzestrare sau partaj voluntar după def. B. T. și B. F., dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 8378 mp situat în intravilanul . și asupra construcțiilor casă C1 și anexe C2, C3, amplasate pe terenul descris mai sus; să se constate că intervenientul a dobândit prin moștenire după B. M., decedat la 22.12.2012, dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile terenuri și construcții descrise mai sus; să se dispună înscrierea în CF cu dreptul de proprietate astfel dobândit.

Prin cererea de intervenție principală formulată la 17.03.2014, B. T. și B. A. au solicitat respingerea acțiunii reclamanților și admiterea cererii de intervenție, formulată în contradictoriu cu părțile din dosar precum și cu L. E. A., P. Crenguța, P. T., P. V..

Astfel, intervenienții au solicitat să se constate că autorul lor B. I. decedat la 17.11.1995 a dobândit prin înzestrare și partaj de ascendent făcut de părinții săi B. T. și F., dreptul de proprietate asupra suprafeței de 6933 mp teren identic cu parc. 3744/1, 3744/2, 3745/6 din CF 424 orna Candrenilor; să se constate că autorul lor B. I. a dobândit prin edificare dreptul de proprietate asupra imobilelor construcții c1- casă, C2, C4, C5, C7 anexe amplasate pe terenurile descrise mai sus; să se constate că intervenienții au dobândit prin moștenire după B. I. în cote de ¼ părți (B. A.) și ¾ părți (B. T.) dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile descrise mai sus și să se dispună înscrierea în CF cu dreptul de proprietate astfel dobândit.

În urma cererilor de intervenție formulate în cauză, reclamanții au solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâți a numiților P. Crenguța, moștenitoare după B. A., B. T. și B. A. moștenitori după B. I. și au arătat că în litigiu este suprafața de 8.378 mp teren precum și imobilele construcții C1 casă, C2, C3 anexe, arătând că înțeleg să-și restrângă acțiunea și să o precizeze,în sensul: să se constate că suprafața de 4.178 mp teren a fost dobândită prin uzucapiune cu joncțiunea posesiilor de reclamantul B. D. cu defuncta sa mamă B. F.; să se constate că împreună cu pârâții au dobândit prin moștenire după părinții lor B. T. și F. dreptul de proprietate asupra suprafeței de 4200 mp teren și construcțiile casă de locuit cu anexe în cote egale de 1/9 părți fiecare;să se dispună înscrierea în CF pe numele reclamantului B. D. a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 4.178 mp teren și pe numele celorlalți reclamanți și pârâți a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 4200 mp teren și construcțiile casă de locuit cu anexe în cote egale de 1/9.

La termenul din 20.05.2014, prima instanța a admis în parte excepția tardivității formulării precizării la cererea de chemare în judecată și a constatat că reclamanții sunt decăzuți din dreptul de a-și modifica acțiunea cu privire la capătul de cerere privind uzucapiunea iar cu privire la capătul de cerere privind moștenirea a constatat incidența disp. art. 204 alin. 2 pct. 2 NCPC în sensul că reclamanții și-au micșorat cuantumul obiectului cererii privind moștenirea de la 14.581 mp la 4.200 mp.

La același termen, prima instanță a dispus disjungerea capătului de cerere privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune de către reclamantul B. D. cu privire la suprafața de 4.178 m.p. teren, cu formarea unui nou dosar, respectiv dosarul nr._ și disjungerea cererii de intervenție formulată de intervenienții B. T. și B. A., cu formarea unui nou dosar, respectiv dosarul nr._ având ca obiect acțiune în constatare.

La termenul din 24 februarie 2015 prin încheierea pronunțată în dosarul nr._ prima instanță în conformitate cu dispozițiile art.139alin.3 NCPC pentru justa soluționare a cauzelor deduse judecății a dispus conexarea dosarului nr._ la prezenta cauză având în vedere cererea formulată de pârâți, poziția procesuală a reclamantului exprimată prin apărător în sensul admiterii cererii de conexare și obiectul celor două acțiuni .

Raportat la aceste constatări, Tribunalul va verifica primul motiv de apel ce vizează aspecte de natură procedurală, referitoare la conexarea dosarului nr._ la dosarul nr._, respectiv critica apelanților în sensul că în mod greșit instanța de fond a dispus această conexare, în condițiile în care ar fi vorba despre proceduri diferite (una contencioasă, alta necontencioasă) și aceeași instanță a dispus, inițial, disjungerea celor două cauze.

Faptul că prima instanță a dispus disjungerea cererii adiționale nu prezintă relevanță sub aspectul soluționării excepției conexității .

Se are în vedere că așa cum rezultă din prezentarea de mai sus, disjungerea a fost dispusă ca urmare a admiterii excepției tardivității cererii adiționale privind uzucapiunea iar în condițiile în care apelanții nu au contestat soluția dată excepției tardivității, soluția subsidiară dispusă de instanță privind disjungerea ,nu poate fi analizată în apel.

De altfel, măsura disjungerii nu poate fi cenzurată în apel având în vedere că s-ar aduce atingere principiului neagravării situației în propria cale de atac. Se apreciază că această măsură este favorabilă apelanților întrucât în ipoteza în care instanța a constatat că reclamanții sunt decăzuți din dreptul de a-și modifica acțiunea cu privire la capătul de cerere privind uzucapiunea, s-ar fi impus respingerea cererii adiționale ca tardiv formulată.

În ceea ce privește excepția conexității soluționată de prima instanță, Tribunalul are în vedere că potrivit prevederilor art. 139 alin. 1 NCPC pentru existența conexității, trebuie întrunite în mod cumulativ următoarele condiții: să existe două sau mai multe cereri între aceleași părți, între obiectul și cauza cererilor să existe o strânsă legătură și cererile să fie în cursul judecății în primă instanță

Or, în speță este dovedit faptul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 139 alin. 1NCPC, atât în privința părților, cât și în privința strânsei legături care exista între obiectul și cauza celor două dosare aflate la data pronunțării pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei având în vedere că terenul care formează obiectul uzucapiunii invocate de apelantul B. D. în dosarul nr._ este unul și același cu terenul (parte din el) care formează obiectul cererii de intervenție principală, formulată de L. E. A. în dosarul nr._, astfel încât corect s-a apreciat că pentru o justă, unitară și completă soluționare a întregii spețe, era necesară conexarea cauzelor.

De altfel, așa cum se menționează și în încheierea din 24 februarie 2015 pronunțată în dosarul nr._ și poziția procesuală a reclamantului exprimată prin apărător la acel termen a fost în sensul admiterii cererii de conexare.

Nu poate fi reținută susținerea apelanților în sensul că fiind vorba despre proceduri diferite (una contencioasă, alta necontencioasă) în mod greșit instanța de fond a dispus conexarea.

Într-adevăr, în cauza având ca obiect uzucapiune, inițial s-a urmat procedura prevăzută de art.1050-1052 alin.1-5 NCPC, însă ca urmare a opoziției formulate în cauză de intimați, s-a procedat în maniera clasică, prevăzută de dreptul comun pentru procedurile contencioase instanța pronunțându-se prin sentință dată în ședință publică și nu prin încheiere dată în cameră de consiliu.

De altfel, aplicarea dreptului comun și a procedurii contencioase în cazul uzucapiunilor începute anterior datei de 1.10.2011 sunt conforme recursului în interesul legii pronunțat prin decizia nr.19/2015 a ÎCCJ prin care s-a statuat că procedura specială reglementată de prevederile art. 1050-1053 din codul de procedură civilă nu este aplicabilă în privința posesiilor începute anterior intrării în vigoare a Codului civil.

Critica subsidiară formulată de apelanți în sensul că trebuiau conexate toate cele 3 dosare disjunse, inclusiv dosarul nr._ excede obiectului de analiză în prezentul apel întrucât prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la acest aspect, nefiind invocată excepția conexității între cele două cauze.

Se are în vedere că, potrivit art.139 alin.2 NCPC „excepția conexității poate fi invocată de părți sau din oficiu cel mai târziu la primul termen de judecată înaintea instanței ulterior sesizate, care prin încheiere, se va pronunța asupra excepției .Încheierea poate fi atacată numai odată cu fondul.”

Al doilea motiv de apel invocat de către reclamanți se referă la împrejurarea că instanța de fond ar fi dat ceea ce nu s-a cerut, în opinia apelanților fiind vorba despre un caz de « extra petita ».

Contrar susținerii apelanților ,instanța de fond s-a pronunțat în limitele învestirii constatând că B. M. a dobândit prin partaj de ascendent - donație, dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile descrise în cererea de intervenție principală, în condițiile în care intervenientul L. E. A. ca și modalitate de dobândire a invocat moștenirea și partajul voluntar, dar și înzestrarea și partajul de ascendent (f.97,100).De altfel, în cursul judecății în primă instanță ,prin întâmpinarea formulată, reclamanții s-au apărat sub acest aspect, arătând că în speță nu s-a realizat un partaj voluntar «și cu atât mai puțin nu este vorba de un partaj de ascendent ».De asemenea ,reclamanții au arătat că « nu a existat nici un partaj de ascendent așa cum s-a invocat în speță, întrucât astfel de partaj ar trebui probat și ar trebui să fie făcut în conformitate cu art.795alin.1și 2 din vechiul Cod civil –legea aplicabilă în speță. »(f.155)

În ceea ce privește fondul cauzei, Tribunalul constată că nu sunt întemeiate criticile formulate de apelanți.

Soluția pronunțată de prima instanță este argumentată prin raportare la probele administrate în cauză și dispozițiile art.794-795 coroborate cu art. 1167 alin.3 Cod civil .

Contrar susținerii apelanților, prima instanță a analizat cauza pornind de la constatarea că terenul în litigiu în suprafață de 8.378 mp se identifică cu . cu parte din parcelele nr. 3744/1, 3744/2 și 3745/6, toate din CF nr. 424 orna Candrenilor (fila nr. 236) având ca proprietari tabulari pe defuncții B. T. și B. F..

Se are în vedere că moștenitorii defuncților B. Toadei și F. au relevat prin răspunsurile date la interogatoriile luate în cursul judecății în primă instanță, că fiecare dintre ei la încheierea căsătoriei sau ulterior a primit de la autorii lor bunuri imobile (case și terenuri) pe care le stăpânesc și în prezent sau pe care le-au înstrăinat mai departe copiilor, iar această împărțeală - donație prin înzestrări chiar dacă nu este constatată într-un înscris autentic, a fost confirmată ulterior decesului ascendenților, prin executarea voluntară, respectarea proprietății astfel dobândite și acceptarea intrării în circuitul civil de către fiecare moștenitor.În acest sens, relevantă este susținerea constantă a părților că după decesul defuncților B. Toadei și F. ,moștenitorii s-au înțeles asupra bunurilor moștenirii, acestea fiind deținute conform voinței autorilor.

Astfel, în imediata vecinătate a terenului folosit pe timpul vieții de către B. M. au primit teren de la părinți și frații B. I., B. D. așa cum rezultă din răspunsurile la întrebările nr.2,11,12 date de către pârâții B. V. (f.246-247), P. Crenguța(f.251-252), reclamantul B. D.(f.260-261), reclamantul B. A. (f.266-267), reclamanții P. T. și P. V. (f.285-287,269-271).

De asemenea, reclamantul apelant B. D. a confirmat că a primit de la părinți terenuri care se învecinează cu cel primit de fratele M. .(f.260 întrebarea nr.2)

În imediata vecinătate a terenului folosit de către B. D. lângă terenul folosit de către B. M. a primit teren și B. A., pe care l-a transmis fiului său B. T., conform răspunsurilor date la interogatoriu de către reclamantul B. D.(f.261, întrebarea 12), reclamantul B. A. (f.266-267, întrebarea 2) reclamanții P. T. și P. V. (f.285-287,269-271).

În imediata vecinătate a gospodăriei reclamantului B. D. de la nr.623 au primit teren de la părinți și frații B. V. și B. I. care și-au edificat la rândul lor case și gospodării, conform răspunsurilor date la interogatoriu de către reclamantul B. D.(f.261, întrebarea 13), pârâtul B. V. (f.247 întrebarea 13), pârâta P. Crenguța (f.252, întrebarea 13), reclamantul B. A. (f.266-267, întrebarea 13), reclamanții P. T. și P. V. (f.285-287,269-271).

De asemenea, moștenitorii numitei P. D. (f.271,287 întrebarea 20) și moștenitoarea defunctului B. A. (f.253, întrebarea 20) au confirmat că și autorii lor au primit teren de la părinți.

Toate părțile prin răspunsul dat la interogatoriu la întrebarea nr.14 propusă de intervenient au confirmat că până la decesul fratelui B. M. nu au existat nemulțumiri privind împărțeala făcută de părinți.

Raportat la recunoașterea părților, corect prima instanță a reținut ca dovedită existența unei împărțeli donație prin înzestrări (la încheierea căsătoriei sau ulterior) în favoarea moștenitorilor defuncților B. T. și B. F. .

Într-adevăr împărțeala donație imobiliară prin înzestrări la încheierea căsătoriei este nulă în lipsa formei autentice (art.813 Cod civil), însă după deschiderea moștenirii (moartea ascendentului împărțitor ) nulitatea donației pentru vicii de formă poate fi acoperită în condițiile art.1167 alin.3 Cod civil, respectiv prin confirmarea, ratificarea sau executarea voluntară, în deplină cunoștință de cauză a donației, de către moștenitori.(a se vedea F. D. „Tratat de drept succesoral” pag. 518 ediția 2002 și „Tratat de drept civil”pag.96 ediția 1996;V. T. „Noul Cod civil” pag.1158)

În acest sens, instanța de fond constatând că reclamanții și pârâții nu au avut nicio pretenție unii față de ceilalți în legătură cu imobilele primite de la părinți a apreciat că în intervalul de 42 ani, respectiv 11 ani, scurs de la decesele autorilor, a intervenit practic o confirmare tacită din partea moștenitorilor ascendenților împărțitori în privința donațiilor primite de fiecare dintre ei de la părinții lor, consolidând retroactiv dreptul de proprietate al fiecăruia dintre ei asupra imobilelor primite cu titlu de zestre.

Chiar și în prezentul cadru procesual părțile au confirmat că împărțeala a fost acceptată după decesul autorilor, litigiul născându-se, doar după moartea lui B. M. (2012), care a testat averea sa intervenientului L. E. A. iar frații defunctului nu au dorit ca bunurile acestuia să ajungă în proprietatea unui străin de familie.

În acest sens sunt consemnările din procesul verbal întocmit de prima instanță cu ocazia cercetării la fața locului.(f.320)

Și în cererea de apel s-a arătat că „între ei frații si ceilalți moștenitori menționați în cererea de intervenție nu au existat nicioadată neînțelegeri sau litigii”.(f.12 apel)

În ceea ce îl privește pe B. M. autorul intervenientului corect s-a reținut că din înscrisurile atașate, declarațiile martorilor, constatările personale ale instanței cu ocazia efectuării cercetării locale, a rezultat că a fost înzestrat de părinții săi B. T. și F., cu ocazia căsătoriei sale cu A. în anul 1963, cu terenul în suprafață de 8.378 mp. și construcțiile C1 – casă, C2 – anexă și C3 – anexă, situate în intravilanul com. Dorna Candrenilor, .. 607, jud. Suceava, cu nr. cadastral_, imobile care au fost stăpânite de B. M. și soția sa A. din momentul înzestrării și până la deces, fără a exista litigii, fiind confirmată calitatea de proprietar a acestuia.

Astfel, din compararea rolului agricol al numitului B. M. cu cel al părinților săi, B. T. și F. se observă că din anul 1964 suprafața de teren înscrisă pe numele acestora este diminuată cu 80 ari fânaț ca urmare a înzestrării lui B. M. .De asemenea, casa de 72mp/1950 și anexele sunt scăzute din rolul părinților.(f.37, 107)

Procesul verbal de vecinătate încheiat la data de 4.04.2013, identifică imobilul în litigiu, ca fiind deținut de moștenitorul defunctului B. M. ,limitele acestui imobil fiind recunoscute de toții vecinii :B. A., B. T., Ticsa D., inclusiv de reclamantul B. I., excepție făcând reclamantul B. D., vecin pe latura de est.(f.118)

Conform procesului verbal de cercetare la fața locului din 9.01.2015 reclamanții și pârâtul B. V. au confirmat că imobilul construcții a fost folosit de către B. M. de aproximativ 40-45 ani și au arătat că terenul și construcțiile aflate la nr.607 erau cunoscute în comunitate ca aparținând lui B. M., aspect confirmat și de declarațiile martorilor audiați în cauză (f.321, 322,323).Martorii au arătat că frații lui M. nu au avut pretenții la bunuri cât timp a trăit acesta.

În concluzie, din probele administrate se confirmă existența împărțelii de ascendent, toți moștenitorii defuncților B. T. și F. fiind înzestrați la căsătorie și ulterior de către părinți, iar după decesul acestora partajul fiind executat voluntar inclusiv în ceea ce îl privește pe B. M..

Reclamanții cunoscând consecințele acestei situații au vrut să le eludeze, dovadă fiind acțiunea astfel cum a fost promovată inițial (fiind omiși o parte din moștenitorii defuncților ) cât și precizările ulterioare care evidențiază clar intenția reclamanților de a scoate bunurile din masa succesorală rămasă după B. M..

Înscrisul sub semnătură privată din 12.01.2001 (fila nr. 272 dosar fond) nu este de natură a confirma susținerile apelanților și a răsturna situația de fapt reținută din ansamblul probator administrat în cauză în condițiile în care nu s-a dovedit că face referire la terenul și construcțiile în litigiu .

În înscrisul menționat se arată că la data de 12.01.2001 defuncta B. F. donează reclamantului B. D. și soției acestuia „casă, grajdi, șură, 1,57 ha teren, 1 ha pădure în Poiana N., 8,5 ha pădure în Neagra Șarului”.

Corect s-a apreciat că nu se poate stabili cu certitudine că defuncta B. F. a avut în vedere imobilele în litigiu în condițiile în care terenul în cauză are o suprafață de 0,8378 ha și nu 1,57 ha iar din depoziția martorului I. N., fila nr. 323 dosar rezultă că terenul pe care a fost construită casa lui B. M. a aparținut tatălui acestuia din urmă.

De asemenea, potrivit adeverinței nr.1258/08.03.2013, ulterior înzestrării numitului B. M., în rolul agricol din anii 1974 -1996 defuncta B. F. figura înscrisă cu suprafața de 1,58 ha teren și construcții, astfel încât se prezumă că în anul 2001 aceasta a dispus cu privire la aceste bunuri, care după decesul autoarei au fost preluate de către reclamantul B. D..

Mai mult chiar apelanții au susținut că anterior decesului numitului B. M. nu au existat discuții cu privire la bunurile deținute de părți, aspect care exclude posibilitatea ca în 2001, autoarea B. F. să fi dispus în favoarea lui B. D. cu privire la casa deținută de B. M.. Se are în vedere că B. F. a locuit și gospodărit alături de reclamantul B. D. în imobilul situat la nr.623 identificat în procesul verbal de cercetare la fața locului ca fiind distinct de cel în litigiu situat la nr.607.

Cu privire la cererea de uzucapiune privind terenul în suprafață de 4178 mp, identic cu . 5F din planul de situație existent la fila 235 corect s-a reținut că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 28 din Decretul Lege 115/1938. Din probatoriul administrat în cauză, inclusiv martorii propuși de către reclamant, a rezultat faptul că terenul în suprafață de 4.178 m.p. a fost stăpânit de B. M., cât timp a trăit acesta, iar după decesul său, terenul a intrat în posesia familiei intervenientul L. E. A..Ca atare, nu s-a dovedit că reclamantul B. D. a exercitat o posesie utilă în condițiile cerute de lege, pentru a uzucapa.

Prima instanță a mai reținut, iar apelanții nu au adus critici concrete sub acest aspect, că proprietarii tabulari ai terenului pentru care se invocă uzucapiunea fiind părinții reclamantului, acesta poate dobândi dreptul de proprietate asupra terenului în cauză prin moștenire, nicidecum prin uzucapiunea extratabulară reglementată de Decretul-Lege nr. 115/1938 și invocarea unei posesii în continuarea posesiei proprietarului tabular

În concluzie, pentru toate argumentele înfățișate, Tribunalul în temeiul art.480 alin.1 NCPC va respinge apelul ca nefundat.

În temeiul art.453alin.1 coroborat cu art.451 și art.452 NCPC se va dispune obligarea apelanților - reclamanți la plata către intimatul L. E. A. a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat conform chitanței atașate la fila 106 dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de către apelanții-reclamanți B. D., B. A., B. A., P. T., B. I., P. V. toți cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat H. A. cu sediul ..15, jud Suceava împotriva sentinței civile nr.254/11.04.2014 A Judecătoriei Vatra Dornei pronunțată în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți B. V.-. orna Candrenilor, nr.624, jud Suceava, P. CRENGUȚA-Dorna Candrenilor, jud Suceava, L. E. A.-comuna orna Candrenilor, ..607, jud Suceava, B. T.- Poiana N., orna Candrenilor, nr.608, jud Suceava, B. A.- Poiana N., orna Candrenilor, nr.608, jud Suceava și intimații-intervenienți în nume propriu L. E. A.- comuna orna Candrenilor, ..607, jud Suceava, B. T. Poiana N., orna Candrenilor, nr.608, jud Suceava și B. A. Poiana N., orna Candrenilor, nr.608, jud Suceava, ca nefondat.

Obligă apelanții să plătească intimatului L. E. A. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 08 Octombrie 2015

Președinte, Judecător, Grefier,

L. A. C. L. L. A.

Red L.A

Jud.fond C. U.

Tehnored.L.A.

22 ex./23.11.2015

← Prestaţie tabulară. Decizia nr. 1207/2015. Tribunalul SUCEAVA		Anulare act. Decizia nr. 1218/2015. Tribunalul SUCEAVA →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Fond funciar. Decizia nr. 554/2015. Tribunalul SUCEAVA Întoarcere executare. Decizia nr. 549/2015. Tribunalul SUCEAVA Fond funciar. Decizia nr. 559/2015. Tribunalul SUCEAVA Prestaţie tabulară. Decizia nr. 1207/2015. Tribunalul SUCEAVA Anulare act. Decizia nr. 1218/2015. Tribunalul SUCEAVA Fond funciar. Decizia nr. 1226/2015. Tribunalul SUCEAVA Contestaţie la executare. Decizia nr. 473/2015. Tribunalul SUCEAVA Rezoluţiune contract. Decizia nr. 478/2015. Tribunalul SUCEAVA