Îndreptare eroare materială. Decizia nr. 280/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 280/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 280/2015
Dosar nr._ - revendicare imobiliară -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 280
Ședința publică din data de 5 mai 2015
Președinte- T. M.
Judecător - D. D.
Judecător - M. C.
Grefier - P. T.
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pîrîții Ț. P. G., din ., C. C. de fond funciar B. și reclamanții L. M., L. Ș., U. M., N. V., G. A., P. Oltița, L. D., F. E., D. S. și T. M., toți cu domiciliul ales în municipiul Suceava . nr.43, ., ., împotriva sentinței civile nr.914 din 23 septembrie 2014 a Judecătoriei C-lung Moldovenesc (dosar nr._ ), intimate fiind pîrîtele C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava și R.N.P. ROMSILVA prin Direcția S. Suceava.
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din 28 aprilie 2015, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărîre și cînd din lipsă de timp pentru deliberare pronunțarea a fost amînată pentru astăzi 5 mai 2015.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei C-lung Moldovenesc, în primul ciclu procesual la 07 noiembrie 2011, reclamanții L. M., L. Ș., U. M., N. V., G. A., P. Oltița, L. D., F. E., D. S. și T. M., au solicitat în contradictoriu cu pârâți Ț. P. G., C. Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. C. B. și Direcția S. Suceava, anularea actelor emise în favoarea pârâtului Ț. P. G., referitoare la suprafața de 31.155 m.p. . provenită din par.c nr.4127 din CF Nr. 368 B. și suprafața de 3.376 m,p parc. Nr.4131/3 provenită din parc. Nr.4131/3 din CF 368 B., cu motivarea că pentru aceste parcele dreptul de proprietate reconstituit potrivit titlului nr. 589/2009 după autorii L. I. și L. E., făcând parte dintr-un trup de 39 ha și 5.000 m.p., că reclamanții și-au întabulat dreptul de proprietate în baza certificatului de moștenitor nr.233/1996 și că din eroare pârâtul Tâmpău P. G. a fost pus în posesie cu aceste suprafețe de teren.
Pârâtul a depus la dosar întâmpinări solicitând respingerea acțiunii, cu motivarea că dreptul său de proprietate a fost reconstituit conform Legii nr.1/2000 după autoarea Ț. P., conform hotărârii Comisiei Județene de Fond Funciar Suceava nr.463/2002 și procesului verbal e punere în posesie nr.4/2002 emițându-se apoi titlul de proprietate nr.464/2003 și că terenul său nu are nici o legătură cu terenul cuvenit reclamanților.
La 06 ianuarie 2012 reclamanții și-au precizat acțiunea ( filele 92-93) în sensul că nu solicită anularea actelor de reconstituire ci înțeleg să revendice de la pârât parcelele topo nr. 4131/3, 4127, 4126, care se suprapun peste parcelele silvice 138A și 138B, ulterior menționând reclamanții că pârâtul deține din terenul proprietatea lor o suprafață de 34.531 m.p. pădure potrivit unui plan de situație întocmit de C. C..
Judecătoria C-lung Moldovenesc, prin sentința civilă nr.914 din 23 septembrie 2014 a admis în parte, acțiunea civilă având ca obiect „fond funciar” și în consecință:
A obligat pe pârâtul Ț. P. G. să predea reclamanților suprafața de teren de 27.361 m.p. identică cu parte din parcelele nr. 4131/3 și 4127 ambele din C.F. 368 F. Moldovei și să le recunoască dreptul de proprietate asupra acestui teren;
A respins pretențiile reclamanților pentru restul de teren până la suprafața de 85.305 m.p. (8,53 ha) respectiv pt. 5,7944 ha, ca nefondată;
A obligat pe pârâtul sus-arătat să plătească reclamanților suma de 2000 lei cheltuieli de judecată
Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții revendică parte din terenul din titlul lor de proprietate, care însă nu se regăsește ca identificare tabulară în titlul pârâtului pentru că acesta a fost greșit pus în posesie.
Se susține că situația scriptică a terenului pârâtului nu corespunde cu situația din teren.
Reclamanții nu contestă dreptul subiectiv al pârâtului pentru terenul din actele sale de reconstituire, ci doar amplasamentul greșit al terenului acestuia, considerând că pentru terenul cu care a fost pus în posesie cu justifică dreptul și nu deține acte de reconstituire, invocând o neconcordanță între terenul efectiv predat în posesie și cel la care este îndreptățit potrivit actelor de reconstituire.
Prima expertiză considerată necorespunzătoare de către instanța de control judiciar a ocolit răspunsul la această problemă impunându-se efectuarea unei expertize noi.
Prin extrasele de carte funciară de la filele 13 și 14 dosar depuse în primul ciclu procesual, reclamanții dovedesc că terenul pretins de ei și identificat din punct de vedere tabular prin acțiune, este vechiul amplasament al autorului lor L. I. a lui Ș. ai cărui moștenitori sunt.
În cel privește pe pârât acesta nu a depus la dosar un extras de carte funciară pentru terenul său, însă nici reclamanții nu-i contestă dreptul subiectiv, recunoscând că terenurile trebuie să fie vecine și susțin doar că cel puțin în parte prin modul în care au fost puși în posesie s-a ajuns la o suprapunere între terenurile cuvenite celor două categorii de părți.
Potrivit expertului I. D. și concluziilor din expertiza efectuată în al doilea ciclu procesual și la reclamanți și la pârât există erori la punerea în posesie, în sensul că reclamanții au fost puși în posesie cu o parte din parc. nr.4131/1 in CF 1105 Fd.Moldovei, care aparține pârâtului, iar pârâtul ocupă parte din parcelele 4127 și 4131/3 din CF 368 Fd.Moldovei, care a aparținut autorului reclamanților.
Concluzia expertului se justifică de faptul că parc. Nr. 4131/1 din care parte a fost predată reclamanților într-o reconstituire la nivelul anilor 2008-2009, nu figurează în extrasul de carte funciară al CF Nr.368 pe care reclamanții își justifică dreptul de moștenire.
Conform concluziilor expertizei pârâtul Ț. este intabulat cu 2,5630 ha din terenul reclamanților, dar deține din terenul lor din parcelele 4127 și 4131/3 din CF 368 Fd. Moldovei, 2,7361 ha .
Aceasta este suprafața pentru care reclamanții își justifică susținerile privind suprapunerea și nu peste 8 ha cât au pretins la un moment dat reclamanții potrivit expertizei.
Se impune mențiunea că reclamanții au formulat mai multe precizări la dosar oscilând asupra suprafeței pe care o revendică de la pârât, în concluziile finale și speculând susținerile din expertiză, aceștia au pretins peste 8 ha teren, însă suprapunerea reală este doar pentru 2,7361 ha.
În consecință pârâtul a fost obligat să predea reclamanților suprafața de teren de 27.361 m.p. identică cu parte din parcelele nr. 4131/3 și 4127 ambele din C.F. 368 F. Moldovei și să le recunoască dreptul de proprietate asupra acestui teren.
S-au respins pretențiile reclamanților pentru restul de teren până la suprafața de 85.305 m.p. (8,53 ha) – rezultată din precizările succesive depuse la dosar, respectiv pt. 5,7944 ha ca nefondată.
În raport de soluția mai sus preconizată, potrivit art. 274 cod pr.civilă vechi, instanța a obligat pe pârâtul sus-arătat să plătească reclamanților suma de 2000 lei cheltuieli de judecată, justificată cu plata onorariului pentru expert și onorariului pentru avocat potrivit chitanțelor depuse la dosar.
Împotriva sentinței civile au declarat recurs reclamanții L. M., L. Ș., U. M., N. V., G. A., P. Oltița, L. D., F. E., D. S. și T. M., pîrîtul Ț. P. G. și C. C. de fond funciar B..
Reclamanții, în motivare, au arătat că au fost calculate greșit cheltuielile de judecată întrucît pe parcursul judecății, care a cuprins două cicluri procesuale, s-au efectuat două expertize, prima întocmită de ing.M. V., al cărei cost a fost de 2000 lei, iar cea întocmită de expert I. D. C. a costat 8500 lei.
Cum, prima instanță a acordat doar suma de 2000 lei se impune completarea și cu contravaloarea expertizelor.
C. C. de fond funciar B., a arătat că în mod greșit a fost admisă acțiunea în revendicare și a solicitat schimbarea sentinței civile.
Pîrîtul Ț. P. G., în recursul său, a criticat hotărîrea invocînd prevederile art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă.
În motivare, a arătat că deși și-au modificat acțiunea, reclamanții au urmărit în realitate obținerea unei suprafețe de pădure prin modificarea titlului de proprietate nr.464/2003, a procesului verbal de punere în posesie nr.2 din 21 octombrie 2002 cu suprafața de 8,53 ha pădure, dar și a titlului lor de proprietate, nr.584/2009, cu suprafața de 36,5 ha pădure, prin obținerea în plus față de drepturile recunoscute potrivit cu Legea nr.247/2005 prin sentința civilă nr.623/2007 a Judecătoriei C-lung Moldovenesc.
A arătat că în mod greșit a fost admisă acțiunea în revendicare, luîndu-se în considerare doar concluziile raportului de expertiză care au identificat tabular parcelele în litigiu și au ignorat prevederile legilor fondului funciar în baza cărora s-a făcut reconstituirea.
A precizat că reconstituirea dreptului său de proprietate s-a făcut potrivit amenajamentului silvic existent în anul 1994 și a dreptului după autorii lui, vecini cu terenul autorilor reclamanților și niciunul din actele premergătoare nu a fost contestat ci, dimpotrivă, în cauza în care s-a dat sentința civilă nr.623/2007 a Judecătoriei C-lung Moldovenesc, pentru reconstituirea dreptului de proprietate al reclamanților cu privire la suprafața de 36,5 ha pădure, el a fost propus martor vecin, reclamanții primind și stăpânind terenul în procesul-verbal din 10 ianuarie 2008.
A criticat și faptul că a fost eludată intabularea sa cu privire la suprafața de 5 ha pădure, care include și parte din terenul în litigiu, dar și dispozițiile modificărilor Legii nr.18/1991 care au păstrat amplasamentele primite de persoanele îndreptățite la reconstituire potrivit cu legea inițială.
Verificînd actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că recursul pîrîtului este fondat, hotărîrea fiind dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de modificare conform art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Astfel, cum rezultă din cele două rapoarte de expertiză întocmite în cauză, pîrîtului Ț. P. G. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de 6 ha teren pădure în UP I, u.a.138A, 138B și 138C, în baza titlului de proprietate nr. 464 din 4 iulie 2003 în calitate de moștenitor al defunctei Ț. P., fiind pus în posesie conform Legii nr.1/2000, în baza hotărîrii nr.463/2002 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, întocmindu-se procesul verbal de punere în posesie nr.2 din 21 octombrie 2002.
Deși punerea în posesie s-a făcut de către reprezentanții Comisiei locale B. și Direcției Silvice Suceava, cu ocazia măsurătorilor în vederea intabulării, s-a găsit, potrivit planului de amplasament nr.7207/2011, suprafața de_ m.p.
Din acest plan rezultă că a fost respectat procesul verbal de punere în posesie privitor la vecinătăți și configurație, la S terenul învecinîndu-se cu terenul reclamantului L. M..
Reclamanții sînt proprietarii unui trup de pădure în suprafață de 15,50 ha, în baza titlului de proprietate nr. 584 din 2 februarie 2009 emis conform cu procesul verbal de punere în posesie nr.175 din 10 ianuarie 2008, înscrisuri date potrivit cu Legea nr.247/2005.
Terenul a fost redobîndit de reclamanți în calitate de moștenitori după L. I. și E., prin sentința civilă nr.623 din 24 aprilie 2007 a Judecătoriei C-lung Moldovenesc, în care s-a dispus reconstituirea pentru suprafața de 36,50 ha pe raza comunei B..
Este real că parte din terenul deținut de pîrît se identifică cadastral cu terenul proprietatea autorilor reclamanților, în acest sens răspunzând obiectivelor instanței expertul propus în rejudecare, însă, în cauză, nu este dată procedura analizării titlului preferabil, ci în raport de probele administrate, se impune verificarea titlurilor conform cu prevederile legale sub imperiul cărora au fost emise.
Astfel, potrivit art.2 alin.1 din Legea nr.1/2000, modificat prin Legea nr.247/2005 se exceptează dreptul la reconstituire pe vechile amplasamente terenurile atribuite foștilor proprietari cu respectarea prevederilor Legii nr.18/1991, pentru care s-au eliberat titlurile de proprietate sau procesele verbale de punere în posesie.
Așadar, reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane.
Ori, cum rezultă din considerentele sentinței civile nr. 623/2007 a Judecătoriei C-lung Moldovenesc, reclamanților li s-a reconstituit la Legea nr. 18/1991, respectiv Legea nr.1/2000 dreptul de proprietate pentru suprafața de 18 ha pădure, moștenire de la autorii L. I. și E., iar diferența de 36,50 ha a fost solicitată în condițiile Legii nr.247/2005.
Ori, aplicându-li-se prevederile art.2, mai sus-invocat, instanța a dispus reconstituirea pentru această suprafață fără a stabili amplasamentul, pentru că, așa cum au motivat în cerere reclamanții, înscrierea terenului în CF pe CM nr.233/1996 a fost prematură, terenul fiind trecut sub bornă silvică încă din anul 1949.
În aceste condiții, reconstituirea dreptului de proprietate a reclamanților s-a făcut pe un amplasament liber, conform cu dispozițiile actului normativ în vigoare la data punerii în posesie.
Astfel, nu poate fi primită apărarea relativ la stăpînirea fără drept de către pîrît a terenului în litigiu, în cauză nefiind date condițiile cerute acțiunii în revendicare.
Față de aceste considerente, în baza art.312 Cod procedură civilă, tribunalul va admite recursului pîrîtului Ț. P. G., va modifica sentința civilă și va respinge acțiunea ca nefondată.
Cît privește recursul reclamanților, față de modificarea hotărîrii, rămîne fără obiect.
Recursul pîrîtei C. C. de fond funciar B. va fi anulat ca netimbrat, recurenta neachitînd taxa judiciară de timbru aferentă, cum i s-a pus în vedere prin încheierea din 3 martie 2015, după respingerea cererii de reexaminare din data de 17 martie 2015.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Admite recursul declarat de pîrîtul Ț. P. G., din ., împotriva sentinței civile nr.914 din 23 septembrie 2014 a Judecătoriei C-lung Moldovenesc (dosar nr._ ), intimate fiind pîrîtele C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava și R.N.P. ROMSILVA prin Direcția S. Suceava.
Modifică sentința civilă și în consecință:
Respinge acțiunea, ca nefondată.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții L. M., L. Ș., U. M., N. V., G. A., P. Oltița, L. D., F. E., D. S. și T. M., toți cu domiciliul ales în municipiul Suceava . nr.43, ., ., împotriva sentinței civile nr.914 din 23 septembrie 2014 a Judecătoriei C-lung Moldovenesc (dosar nr._ ), intimate fiind pîrîtele C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava și R.N.P. ROMSILVA prin Direcția S. Suceava.
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pîrîta C. C. de fond funciar B., împotriva sentinței civile nr.914 din 23 septembrie 2014 a Judecătoriei C-lung Moldovenesc (dosar nr._ ), intimate fiind pîrîtele C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava și R.N.P. ROMSILVA prin Direcția S. Suceava.
Obligă reclamanții L. M., L. Ș., U. M., N. V., G. A., P. Oltița, L. D., F. E., D. S. și T. M. să plătească pîrîtului Ț. P. G. cheltuieli de judecată în sumă de 3.700 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 mai 2015.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
T. M. D. D. M. C. P. T.
Red. T.M.
Jud.fond – M. M.
Tehnored.P.T. – Ex.2 – 7 mai 2015
| ← Fond funciar. Decizia nr. 281/2015. Tribunalul SUCEAVA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 136/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
