Obligaţie de a face. Decizia nr. 136/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 136/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 22-10-2015 în dosarul nr. 136/2015
Dosar nr._ - contestație în anulare -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.136
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 22 OCTOMBRIE 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: F. L.
JUDECĂTOR: C. M. N.
JUDECĂTOR: G. F. F.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, pronunțarea asupra cererii de revizuire formulată de contestatorul I. V., domiciliat în oraș Cajvana, nr.1084, județul Suceava împotriva deciziei civile nr.385 din data de 23.06.2015 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă în dosarul nr. _ * în contradictoriu cu intimații P. Ș. a I. și P. I. a Ș., ambii domiciliați în oraș Cajvana, județul Suceava.
Dezbaterile asupra cauzei civile în fond au avut loc în ședința publică din data de 15 OCTOMBRIE 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie și când, pentru a i se da revizuientului posibilitatea depunerii la dosar de înscrisuri precum și de a formula și depune note de concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru data de astăzi, 22 OCTOMBRIE 2015.
După deliberare,
TRIBUNALUL:
Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți sub nr. 1498/285 din 12 martie 2009, reclamantul I. V. i-a chemat în judecată pe pârâții P. Ș. și P. I., solicitând instanței să-i oblige pe aceștia să ridice construcțiile ridicate abuziv pe terenul său.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este proprietarul mai multor parcele de teren situate în intravilanul orașului Cajvana, printre care și două parcele de câte 1.300 mp (parcelele cu nr. 4525 și 4526 așa cum apar înscrise în titlul de proprietate nr. 980 din 29 noiembrie 1995). În perioada 2003-2004 pârâții, fără nici un drept, au edificat câte o casă de locuit pe ambele parcele, astfel încât se impune a fi obligați la demolarea acestora.
Pârâții, care sunt tată și fiu, nu s-au prezentat la judecată și nici nu și-au formulat apărările în scris, fiind citați în acest sens.
Prin sentința civilă nr. 2176 din 15.06.2009, Judecătoria Rădăuți a admis acțiunea și a obligat pârâții să ridice construcțiile edificate pe parcelele nr. 4525 și 4526 situate în intravilanul orașului Cajvana, înscrise în titlul de proprietate nr. 980 din 29.11.1995.
S-a motivat că, pârâții nu au formulat nici un fel de apărări iar instanța nu putea, forțând limitele art. 129 Cod procedură civilă, să se transforme într-un avocat din oficiu al acestora, situație în care nu putea decât să considere că pârâții au calitatea de constructori de rea credință.
Împotriva sentinței civile sus-menționate, în termen legal, cei doi pârâți P. Ș. și P. I. au declarat recurs, susținând că nu s-au prezentat în instanță din motive obiective și că posedă acte de proprietate și autorizație de construire pentru imobilele din litigiu.
Prin întâmpinarea depusă la fila 16 dosar, reclamanții intimați au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Prin decizia civilă nr. 1975 din 17 noiembrie 2009, Tribunalul Suceava a admis recursul formulat de pârâții P. Ș. și P. I., a casat sentința civilă nr. 2176/15.06.2009 a Judecătoriei Rădăuți și a trimis cauza pentru rejudecare la aceeași instanță.
S-a reținut în motivare că, potrivit art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă, judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare ….
Astfel, cum rezultă din înscrisurile atașate pricinii, față de pretențiile reclamanților, de ridicare a construcțiilor prin demolare, pârâții au depus în apărare, contractul de vânzare-cumpărare nr. 3007/21.06.2001, autorizația de construire nr. 46/16.10.2003, certificatul de urbanism nr. 75/2003 și copia sentinței civile nr. 182/05.02.2009 a Tribunalului Suceava.
Față de această situație, cum ambele părți invocă titluri de proprietate pentru terenul în litigiu, se impune, cu prisosință, compararea acestora, pentru a se putea concluziona, care este preferabil.
După casare, prin încheierea din data de 30.11.2011, instanța de fond a dispus suspendarea cauzei, în temeiul art. 244 al. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, până la soluționarea dosarului civil cu nr._ având ca obiect revendicare, iar ulterior dosarul a fost repus pe rol.
Prin sentința civilă nr. 887 din 16.03.2015, Judecătoria Rădăuți a respins ca neîntemeiată acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Rădăuți la data de 09 iunie 2010, reclamantul I. V. l-a chemat în judecată pe pârâtul M. Ș., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtului să-i lase în deplină și netulburată posesie suprafața de 25 ari teren livadă.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că terenul provine de la autoarea sa B. A., conform deciziei nr. 1395 din 08 iunie 1955, parte succesorală după soțul ei din a doua căsătorie cu B. V. a lui C., reclamantul precizând că pârâtul are dreptul la 73 ari, însă în fapt el deține 98 ari, astfel că deține abuziv 25 de ari.
În acest dosar civil s-a reținut că reclamantul deține suprafața de 26 ari, conform titlului de proprietate nr. 980 din 29 noiembrie 1995, iar în imediata vecinătate se află acel teren revendicat în suprafață de 25 ari, teren cu privire la care, chiar dacă pârâtul M. Ș. nu a depus un titlu de proprietate, este cert că a fost înstrăinat numitului P. I., prin contractul de vânzare cumpărare autentificat cu nr. 3007 din 21 iunie 2001, în baza căruia numitul P. I. este intabulat în cartea funciară.
Reclamantul s-a mai judecat cu pârâtul M. Ș. pentru anularea titlului de proprietate al pârâtului, litigiul fiind soluționat de către Judecătoria Rădăuți prin sentințele civile nr. 1113/2003 și nr. 1742/2005 și de Tribunalul Suceava, prin decizia definitivă nr. 1514 din 25 octombrie 2005, hotărâri judecătorești prin care s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantului în anularea titlului de proprietate pentru suprafața de 0,25 ha, reținându-se că titlul a fost eliberat în mod legal pentru M. Ș..
Instanța a mai reținut că reclamantul I. V. a revendicat suprafața de 2500 mp. întrucât această parcelă a aparținut numitului B. G. a C., care nu a avut descendenți, acesta fiind fratele lui B. V. a C., cel de-al doilea soț al mamei reclamantului, defuncta B. A., dar fără a prezenta un titlu de proprietate în acest sens, terenul fiind înscris în Titlul de proprietate nr.31/20.07.1993 eliberat pe numele lui Mâțan Ș., care ulterior l-a vândut pârâtului P. I. prin contractul de vânzare-cumpărare nr.3007/21.06.2001, aspecte confirmate de expertul judiciar F. G. în dosarul civil nr._ .
Reclamantul a prezentat sentința civilă nr.1395/08.06.1955 a Tribunalului Popular al Raionului Gura Humorului pronunțată în dosarul nr.107/1954, istoricul din Cartea Funciară fiind prezentat în Raportul de expertiză (filele nr.122-123).
Instanța a constatat că terenul în litigiu nu este înscris în Titlul de proprietate nr.980/29.11.1995 eliberat pe numele reclamantului, expertul judiciar concluzionând că suprafețele atribuite numitei B. A. (autoarea reclamantului) în baza Sentinței civile nr.1395/08.06.1955, respectiv parcelele 2086/1 fânaț, nr.146-clădiri, nr.256/2 și nr.1826/1 – arătură nu au făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate.
Astfel, instanța a considerat că nu poate realiza o analiză a procedurilor de fond funciar, acțiunea reclamantului având ca obiect anularea Titlului de proprietate eliberat pe numele lui M. Ș., fiind respinsă de către Judecătoria Rădăuți prin sentințele civile nr. 1113/2003 și nr. 1742/2005.
Având în vedere probatoriul administrat în dosarul civil nr._ a dat eficiență titlului prezentat de pârâți, care sunt înscriși în Cartea funciară, conform contractului de vânzare-cumpărare nr.3007/21.06.2001, încheiat cu M. Ș., în baza Titlului de proprietate nr.31/20.07.1993. Pentru toate acestea a respins ca nefondată acțiunea reclamantului.
Împotriva acestei sentinței susmenționate, în termen legal, a declarat recurs reclamantul, aducându-i critici pe aspecte de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului depus la fila 3 dosar a susținut că mama sa B. A. fostă I. A. este proprietara parcelelor trecute în decizia nr. 1395/1955, nu M. Ș..
Sentințele civile nr. 1113/2003 și nr. 1742/2005 și nr. 887/2013 sunt ilicite. El conform dispozițiilor art. 968 are dreptul la revendicare.
Trei experți au arătat că numitul Mâțan Ș. a lui T. nu are nici un act de proprietate pe acest teren, că s-a dat terenul mamei sale pe bani, iar M. Ș. trebuie să depună acte din care să reiasă de la cine are terenul și în ce mod l-a dobândit, parcelele nr. 538/2 și 538/3 care l-a înstrăinat lui P. I..
A solicitat prin urmare, anularea sentințelor arătate mai sus, revendicarea terenului în baza deciziei nr. 1395 conform art. 480-481 și demolarea construcțiilor făcute abuziv pe terenul său având în vedere decizia nr. 1395 și titlul de proprietate nr. 980/1995.
Prin întâmpinarea depusă la fila 16 dosar, intimatul P. I. a solicitat respingerea recursului reclamantului ca nefondat.
A motivat că se află în litigiu cu reclamantul de peste 10 ani de zile, că a cumpărat terenul în litigiu cu act de vânzare – cumpărare, terenul fiind predat de numitul M. Ș. în fostul CAP . A mai susținut că pământul a fost cumpărat de M. de la numitul M. N. și că nu are nici o legătură cu terenul familiei I.. Mai arată că a investit în amenajarea lui și că și-a construit o locuință pe acest teren și că, întrucât deține acte de proprietate pentru suprafața aferentă gospodăriei sale, iar reclamantul nu are nici un titlu de proprietate, acesta din urmă, nu poate solicita ridicarea construcțiilor sale.
Intimatul P. Ș. a lui I., deși a fost legal citat nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus la dosar întâmpinare pentru a-și preciza poziția cu privire la recurs.
Prin Decizia civilă nr. 385 din data de 23.06.2015 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă în dosarul nr._ *, s-a respins recursul formulat de reclamantul I. V., domiciliat în oraș Cajvana, nr. 1084, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 887/2015 a Judecătoriei Rădăuți, intimați fiind pârâții P. Ș. a I. și P. I. a Ș., domiciliați în oraș jud. Suceava, ca nefondat.
Pentru a decide astfel, examinând sentința prin motivele de recurs invocate și în raport de ansamblul probelor ce s-au administrat în dosar, Tribunalul a confirmat sentința atacată, apreciind că aceasta își găsește suport în probatoriul administrat, a cărui judicioasă analiză a condus la stabilirea unei situații de fapt șu la pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale.
Astfel cum rezultă din petitul cererii de chemare în judecată depusă la fila 3 dosar și din precizările sale ulterioare, reclamantul I. V. V. i-a chemat în judecată pe pârâții P. Ș. a lui I. și P. I. a lui Ș., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții să-și ridice construcțiile edificate ilegal, pe . și 4526 din CF nr. 1734, construcții constând într-o casă de locuit, sens în care s-a prevalat de decizia nr. 1395/1955 a fostului Tribunal Popular al Raionului Gura Humorului, înscris potrivit căruia autoarea sa, ar fi primit în lot terenul susmenționat.
În apărare, pârâții au depus la dosar, copia contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 3007 din 21.06.2001, prin care au cumpărat suprafața de 500 mp de la numitul vânzător Mâțan Ș., copia autorizației de construire cu nr. 46 din 16.10.2003, copia certificatului de urbanism cu nr. 75 din 15.10.2003, precum și copia sentinței civile nr. 182 din 05.02.2009 a Tribunalului Suceava.
În raport de toate aceste înscrisuri, și de precizările ulterioare ale părților, de soluția irevocabilă dată în dosarul nr._ al Judecătoriei Rădăuți având ca obiect revendicarea aceluiași teren din litigiu, Tribunalul constată, că, întemeiat, a apreciat instanța de prim grad, că pretențiile reclamantului sunt nejustificat formulate.
Astfel cum rezultă din precizările reclamantului recurent date în instanță la termenul de astăzi 16.06.2015 și din cuprinsul tuturor actelor și probelor dosarului, pentru terenul de 26 de ani din prezenta cauză, pe care sunt edificate construcțiile proprietatea pârâților, reclamantul nu posedă titlu de proprietate emis în condițiile Legii fondului funciar, având în vedere naționalizarea zonei în care este situat acesta.
Adevărat că, în dovedirea pretențiilor sale, de obligare a pârâților la demolarea construcției casă de locuit, reclamantul a înțeles să uzeze de copia deciziei nr. 1395/1955 a fostului Tribunal Popular al Raionului Gura Humorului, înscris din care rezultă că autoarea sa, respectiv mama B. A. ar fi primit acel teren.
Este a se reține, însă, că terenul în litigiu a fost preluat la Stat de la autorii reclamantului, fiind inclus în patrimoniul fostului CAP din localitate, astfel că, urmare a acestei preluări, reclamantul nu se mai poate prevala de actele vechi de proprietate decât într-o acțiune îndreptată împotriva Statului, având ca obiect restituirea proprietății sale.
În prezenta cauză, reclamantul trebuie să dovedească dreptul său actual de proprietate, iar instanța are obligația de a analiza doar actele care dovedesc proprietatea în prezent, calitatea de proprietar actual fiind impusă de dispozițiile legii.
În ceea ce-i privește pe pârâți, aceștia au probat cu contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 3007/21.06.2001, că au cumpărat terenul de la vânzătorul Mițan Ș., în baza titlului de proprietate cu nr. 31/20.07.1993, că sunt înscriși în CF cu acest teren, și că
și-au edificat pe suprafața de teren dobândită construcțiile constând într-o casă de locuit, în baza autorizației de construcție emisă de Primăria comunei Cajvana la data de 16.10.2003 sub nr. 46 .
În considerarea celor de mai sus, cum reclamantul recurent n-a făcut dovada dreptului de proprietate pentru terenul din litigiu, iar pârâții au probat atât proprietatea suprafeței stăpânite cât și faptul edificării construcțiilor în condițiile respectării legii prin eliberarea unei autorizații de construcție, e de necontestat că pretențiile recurentului în ridicarea, respectiv demolarea construcțiilor proprietatea pârâților sunt nejustificat formulate, în mod just fiind respinse de instanța de fond.
Că lucrurile stau astfel, rezultă și din cuprinsul dosarului nr._ al Judecătoriei Rădăuți, având ca obiect revendicare, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 4651 din 20.12.2011 a Judecătoriei Rădăuți, sentință ce se impune cu putere de lucru judecat părților și prin care s-a respins irevocabil acțiunea reclamantului de revendicare a terenului de 25 de ari.
În considerentele acestei hotărâri s-a reținut că reclamantul deține suprafața de 26 ari, conform titlului de proprietate nr. 980 din 29 noiembrie 1995, iar în imediata vecinătate se află acel teren în suprafață de 25 ari, revendicat de reclamant, teren cu privire la care, chiar dacă pârâtul nu a depus un titlu de proprietate, este cert că a fost înstrăinat numitului P. I., prin contractul de vânzare cumpărare autentificat cu nr. 3007 din 21 iunie 2001, în baza căruia numitul P. I. este intabulat în cartea funciară. S-a mai reținut că tot din raportul de expertiză reiese faptul că reclamantul s-a mai judecat cu pârâtul pentru anularea titlului de proprietate al pârâtului, litigiul fiind soluționat de către Judecătoria Rădăuți prin sentințele civile nr. 1113/2003 și nr. 1742/2005 și de Tribunalul Suceava, prin decizia definitivă nr. 1514 din 25 octombrie 2005, hotărâri judecătorești prin care s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantului în anularea titlului de proprietate al pârâtului, pentru suprafața de 0,25 ha, concluzionându-se că titlul a fost eliberat în mod legal.
S-a reținut apoi, că din declarațiile martorilor propuși de reclamant a reieșit că terenul din litigiu nu se află în posesia pârâtului, ci este deținut de numitul P. I., cel care și-a construit casă pe acel teren, cumpărat de la pârâtul M. Ș..
Motivațiile reclamantului că potrivit deciziei nr. 1395, mama sa B. A. fostă I. A. este proprietara parcelelor trecute în decizia nr. 1395 din 08.06.1955 și nu M. Ș., urmează a fi înlăturate de instanța de recurs. Așa cum s-a motivat pe larg, mai sus, cum a reieșit și din probele și înscrisurile atașate pricinii și cum de altfel recunoaște și recurentul acest teren a trecut la naționalizare în proprietatea fostului CAP din localitate, or, ca urmare a acestei preluări reclamantul nu se mai poate prevala de actele vechi de prorpietate, în lipsa unui titlu de proprietate emis în condițiile Legii nr. 18/1991.
Este a se reține, de asemenea, că verificarea susținerilor reclamantului recurent conform cărora sentințele civile nr. 1113/2003 și nr. 1742/2005 ale Judecătoriei Rădăuți ar fi false, prohibite de lege și necorespunzătoare adevărului și ordinii de drept, nu poate fi primită de instanța de control judiciar.
Astfel, cum s-a reținut în considerentele sentinței civile nr. 4651 din 20.12.2011 ale Judecătoriei Rădăuți dată în dosar nr._, aceste hotărâri prin care s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantului în anularea titlului de proprietate nr. 31/1993 al numitului M. Ș., reținându-se că titlul a fost legal eliberat, au făcut obiectul verificărilor necesare în căile de atac reglementate de lege, fiind menținute prin decizia civilă nr. 1514/25.10.2005 a Tribunalului Suceava.
De altfel, așa cum reiese din înscrisurile ce s-au atașat cauzei, pentru terenul înstrăinat pârâților din prezentul dosar, pe care aceștia și-au edificat construcțiile a căror demolare se solicită, vânzătorului M. T. Ș. i s-a eliberat titlul de proprietate cu nr. 31/20.04.1993, iar acest din urmă act, a avut la bază înscrierile din RA ale . cooperativizării (fila 14 dosar nr._ ), aspect reținut cu puterea lucrului judecat și în considerentele sentinței civile date în acțiunea de anulare a titlului de proprietate nr. 31/1993.
Așa fiind, în considerarea tuturor celor mai sus arătate, găsind că motivațiile recurentului sunt nejustificat formulate și că soluția primei instanțe este legală și temeinică, în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, Tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
Date fiind și prevederile art. 274 Cod procedură civilă,
Împotriva acestei decizii I. I. a formulat prezenta cerere de revizuire motivat de faptul că motivat de faptul că în cauză există o decizie contrată, potrivnică.
Astfel, face vorbire despre decizia nr. 1395 din data de 8 iunie 1955 dată în dosarul nr. 107/54 al Tribunalului Popular al Raionului Gura Humorului, precum și sentința civilă nr.4651 din data de 20 decembrie 2011 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Rădăuți, depunând la dosar cele două hotărâri despre care a făcut vorbire (filele 10-14).
A mai precizat că în ceea ce privește sentința civilă nr.4651 din data de 20 decembrie 2011 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Rădăuți, împotriva acesteia a fost formulată o cale de atac însă dosarul a rămas în perimare, pronunțându-se decizia nr.349 din data de 11.02.2014 de către Tribunalul Suceava - Secția civilă în dosarul cu același număr.
La termenul de judecată din data de 10 septembrie 2015, tribunalul a invocat excepția tardivității promovării cererii de revizuire.
Analizând excepția tardivității cererii de revizuire formulată de contestatorul I. V., tribunalul a reținut că recurentul I. V. a invocat incidența disp. art. 322 pct.7 Cod Procedură Civilă.
Astfel, potrivit textului menționat anterior, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad, sau de grad deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.
După cum a precizat recurentul la termenul de judecată de astăzi, rezultă că el a înțeles să invoce faptul că între decizia nr. 385/23.06.2015 pronunțată de tribunalul Suceava în dosarul nr._ * și sentința civilă nr. 1395/08.06.1955, pronunțată de Tribunalul Popular al Raionului Gura Humorului Regiunea Suceava în dosarul nr. 107/1954 și sentința civilă nr.4651/20 decembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._, există contrarietate în sensul prevăzut de art. 322 pct.7 Cod Procedură Civilă.
Ori, potrivit art.322 alin.1 Cod Procedură Civilă, termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazurile prev. de art. 322 pct.1,2, și 7 alin.1 de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanța de recurs, după evocarea fondului, de la pronunțare pentru hotărârile prev. la pct.7, alin.2, de la pronunțarea ultimei hotărâri.
În speță, ultima hotărâre este decizia a cărei revizuire se solicită, respectiv decizia civilă nr. 385/23.06.2015 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr._ *.
Decizia menționată nu se comunică părților, fiind pronunțată în calea de atac a recursului, însă tribunalul a reținut că, la termenul de judecată din data de 16.06.015, la care instanța a rămas în pronunțare (amânând pronunțarea pentru 23.06.2015), reclamantul recurent I. V. a fost prezent în instanță).
Așadar, prin raportare la data introducerii cererii de revizuire, respectiv 02.07.2015, termenul de 30 de zile prevăzut de art.324 alin.1 pct.1 Cod Procedură Civilă, a fost respectat, motiv pentru care instanța de control judiciar a respins, ca nefondată, excepția tardivității formulării cererii de revizuire.
Intimații P. Ș. a I. și P. I. a Ș. deși legal citați nu s-au prezentat în instanță și nici nu au formulat întâmpinare.
Examinând decizia a cărei revizuire se solicită prin prisma motivelor invocate de către revizuient, a actelor și lucrărilor dosarului precum și a textelor de lege incidente în speță, tribunalul reține că cererea de revizuire este nefondată pentru următoarele argumente:
Pentru a fi aplicabil motivul de revizuire prev. de art. 322 pct.7 din vechiul C.pr.civ., se prevede condiția ca prin hotărârile potrivnice să se încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Cu alte cuvinte, dacă în două procese identice s-au pronunțat soluții contrare, cea de-a doua hotărâre încalcă autoritatea de lucru judecat a celei dintâi și va fi anulabilă prin procedura revizuirii.
În speță, prima hotărâre invocată de revizuient este sentința civilă nr. 1395/8.06.1955 (dosar nr. 107/1954) pronunțată de Tribunalul Raional Gura Humorului, Regiunea Suceava într-o acțiune de ieșire din indiviziune asupra masei succesorale rămasă după defunctul B. V. a lui C., formulată de reclamanții B. C. a lui V., B. G. a lui C. și M. C. născută B., în nume personal și pentru minora P. B., în calitate de tutore dativă împotriva pârâtei B. A., toate părțile fiind din . Humorului.
Prin decizia nr. 385/23.06.2015 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr._ * s-a respins recursul formulat de reclamantul I. V., domiciliat în oraș Cajvana, nr. 1084, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 887/2015 a Judecătoriei Rădăuți, intimați fiind pârâții P. Ș. a I. și P. I. a Ș., domiciliați în oraș jud. Suceava, ca nefondat.
Sentința civilă nr. 887/16.03.2015 verificată în calea de atac a recursului vizează o acțiune civilă inițiată de revizuientul I. V., în contradictoriu cu pârâții P. Ș. și P. I. prin care se solicită obligarea acestora din urmă la ridicarea unor construcții edificate pe terenul său, acțiune respinsă ca nefondată de către Judecătoria Rădăuți.
Rezultă așadar că nici pe departe între cele două hotărâri nu există triplă identitate, obiect și cauză, care sunt elementele lucrului judecat astfel încât în cel de-al doilea proces să se fi impus invocarea acestei excepții sau dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei.
Cum instanța în cadrul cererii de revizuire nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor contradictorii, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat, în caz afirmativ procedând la anularea ultimei hotărâri.
În speță, revizuientul nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de textul de lege respectiv 322 al.1 pct. 7 C.pr.civ. astfel încât cererea va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de contestatorul I. V., domiciliat în oraș Cajvana, nr.1084, județul Suceava împotriva deciziei civile nr.385 din data de 23.06.2015 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă în dosarul nr. _ * în contradictoriu cu intimații P. Ș. a I. și P. I. a Ș., ambii domiciliați în oraș Cajvana, județul Suceava, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 OCTOMBRIE 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
F. L. C. M. G. F.
N. F.
GREFIER,
Ș. L.
G.
Red. C.M.N.
Tehnored. Ș.L.G.
Ex.2./02.12.2015.
| ← Îndreptare eroare materială. Decizia nr. 280/2015. Tribunalul... | Anulare act. Decizia nr. 495/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
