Revendicare imobiliară. Decizia nr. 38/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 38/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 16-01-2015 în dosarul nr. 1671/314/2009
Dosar nr._ revendicare imobiliară
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 38/2015
Ședința publică de la 16 Ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. I. M.
Judecător L. A.
Judecător C. L.
Grefier L. A.
Pe rol, judecarea recursurilor formulate de către intervenienta T. A. – decedată, continuator fiind T. V.-Suceava, ..44, ., . și de către pârâții T. C.-. Suceava, T. A.-Bosanci, jud Suceava, S. I.-. Suceava, S. V.- Bosanci, jud Suceava, T. R.- Bosanci, jud Suceava și T. V.- Bosanci, jud Suceava împotriva sentinței civile nr. 3470 din data de 3 iulie 2012 pronunțată de către Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimați fiind reclamanții C. V.- Bosanci, jud Suceava, N. E.- Bosanci, jud Suceava, C. F.- Bosanci, jud Suceava, B. E.- Bosanci, jud Suceava, R. V.- Bosanci, jud Suceava și T. G.-., D. R.-., T. N. – decedat, în calitate de moștenitori ai intervenientei T. Artemizia, T. R.-., T. L.-., jud Suceava și T. D.-., jud Suceava, în calitate de moștenitori ai def. T. N..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 09.01.2015, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 16.01.2015.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursurilor de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr._ din data de 10.03.2009, reclamanții C. V., N. E., C. F., B. E. și R. V. au chemat în judecată pe pârâții T. Nicanor și T. A., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâților să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1.216 mp teren, grădină situat în intravilanul comunei Bosanci cuprins în TP nr.2110/2004 și nr.2392/2009, ce se învecinează cu Z. V.G., T. Artemizia și restul suprafeței de 1.948 mp teren proprietatea pârâților, teren cu o valoare de cca 1.216 lei, obligarea pârâților de a ridica gardul edificat de aceștia din stâlpi de lemn cu plasă, cu o valoare de cca 100 lei, în caz contrar, să fie ei autorizați să ridice acest gard, ce împrejmuiește întreaga suprafață de 1.216 m.p. teren revendicat; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 3,66 ha teren cuprins în T.P. nr.2110/2004 și pentru suprafața de 0,92 ha teren cuprins în T.P. nr.2392/2009, emise după defuncții lor părinți C. G. și N..
Au mai arătat reclamanții că ei au primit titlu pentru o suprafață totală de 0,32 ha teren grădină situată la locul „Deal Parțic”, ce se învecinează cu drum, T. Artemizia, uliță și Z. T.: 0,22 ha teren cuprins în T.P.2110/2004 și 0,10 ha teren cuprins în T.P. nr.2392/2009.
Reclamanții au precizat că la data de 01.05.1991, înainte de apariția legii 18/1991 au convenit cu pârâții, încheind și un act sub semnătură privată, să le vândă suprafața de 0,12 ha teren aferent gospodăriei edificată de aceștia, în timpul CAP-ului, iar prin sentința civilă nr.1996 din 09.03.1995 a Judecătoriei Suceava s-a constatat vânzarea-cumpărarea suprafeței de 0,12ha teren grădină, în baza căreia pârâții au devenit proprietari.
Au mai arătat că pârâții obțin titlul de proprietate nr.1320/22.02.1996 pentru suprafața de 748mp teren aferent gospodăriei sale, primit în urma Hotărârii nr.2209 din 07.12.1995 a Comisiei Județene Suceava, prin care i se constituie dreptul de proprietate pentru 748 mp teren, ce face parte din suprafața de 0,22 ha teren pentru care li s-a reconstituit dreptul de proprietate lor.
De asemenea, reclamanții au trecut câțiva ani, în care pârâții i-au amăgit că vor cumpăra și restul suprafeței de 1.216mp teren grădină, din totalul de 0,32ha teren ce a fost în proprietatea lor, în acel loc din intravilanul comunei Bosanci, iar în acest interval de timp, pârâții nu au mai dorit să dea bani și pentru restul grădinii, întrucât au constatat că este mult mai ușor să ocupe samavolnic și să folosească terenul proprietatea lor, îngrădindu-l cu gard provizoriu din stâlpi de lemn și plasă de sârmă, astfel că ei trebuie să le ceară voie de la pârâți să intre și să folosească proprietatea lor.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 106 lei, 90 lei și timbru judiciar de 0,6 lei.
În dovedire, reclamanții au depus la dosar, în copie, o . înscrisuri (f.5-8).
Legal citați, pârâții au formulat întâmpinare (f.9-10), prin care au solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată, și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării, pârâții au arătat că sunt proprietarii suprafeței de 1948 mp teren situată în intravilanul satului Bosanci, ., între vecinii: drum, Z. T., șosea și T. A., suprafață compusă din 1200 mp teren agricol pentru care s-a constatat vânzarea-cumpărarea în contradictoriu cu reclamantul C. V. prin sentința civilă nr.1996 din 09.03.1995 a Judecătoriei Suceava, pronunțată în dosar nr.85/1995, definitivă și irevocabilă, și din 748 mp curți construcții pentru care li s-a constituit dreptul de proprietate prin titlul de proprietate nr.1320 din 22.02.1996. Pentru această suprafață de 1948 mp și-au intabulat dreptul de proprietate în Cartea Funciară.
Au mai arătat pârâții că dintotdeauna au cunoscut că reclamanții sunt proprietarii doar ai suprafeței de 2200 mp în acest trup – suprafață din care, așa cum au arătat, au cumpărat de la aceștia 1200 mp la data de 1 mai 1991 (vânzare constatată prin hotărârea definitivă și irevocabilă) iar pentru diferență li s-a constituit dreptul de proprietate.
Pârâții au precizat că reclamanții nu s-au prezentat niciodată la teren și nu au arătat că ar fi proprietari și ai suprafeței de 1000 mp teren din spatele grădinii – teren pentru care, de altfel, așa cum rezultă din titlu de proprietate nr.2392/2009 li s-a reconstituit dreptul de proprietate abia la data de 29.01.2009 și cu care nici nu au fost puși în posesie și nu cunosc modalitatea în care reclamanților li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru acest teren și nu cunosc dacă este vorba despre același teren pe care ei îl dețin pentru că nu corespund vecinătățile.
De asemenea, pârâții au arătat faptul că ei au posesia terenului din spatele grădinii lor, în suprafață de 1000 mp, în urma unui schimb efectuat cu vecina lor T. A., care este proprietara acestui teren, așa cum rezultă din titlul de proprietate nr.589 din 12.12.1994.
În apărare, pârâții au depus la dosar înscrisuri (filele 11-17 dosar).
La termenul din 09.02.2010 a fost introdusă în cauză în calitate de titular al dreptului pretins T. A..
La data de 17 martie 2010, numita T. A. a formulat întîmpinare.
În motivarea acesteia, intervenienta a arătat că în ceea ce privește acțiunea de revendicare și ridicare gard formulată de reclamanți solicită respingerea acesteia, ca nefondată, deoarece este proprietara suprafeței de 2.300 mp teren situată în trupul „Imaș" între vecinii D. Nicanor la nord, drum la est, T. Nicanor la sud și drum la vest, teren pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin titlul de proprietate nr. 589 din 12.12. 1994, titlu de proprietate legal emis. Ea a predat acest teren în CAP situație confirmată de copia registrului agricol pe anii 1959 - 1962.
Intervenienta a precizat că terenul revendicat de reclamanți se presupune că se suprapune peste terenul sus menționat la reconstituirea căruia aceștia nu erau îndreptățiți. Astfel, pentru terenul revendicat în suprafață de 1216 mp reclamanților li s-a reconstituit dreptul de proprietate printr-o hotărâre judecătorească care nu le este opozabilă și în care reconstituirea s-a făcut în trupul „vatră ." fără a fi menționate vecinătățile. Cu toate acestea arătând vecinătățile terenului existente în titlul de proprietate opus de reclamanți nr. 2392/29.01.2009 - deși astfel de vecinătăți nu există în realitate - aceștia sugerează că terenul s-ar afla în spatele proprietății numiților T. Nicanor și T. A. - deci s-ar suprapune peste terenul proprietatea lor. Sentința civilă, în temeiul căreia s-a eliberat titlul de proprietate opus de reclamanți, s-a pronunțat pe baza declarațiilor unor martori care au fost în eroare întrucât peste terenul din trupul „vatră ." reclamanții aveau deja reconstituit dreptul de proprietate prin titlul de proprietate nr. 2110/29.01.2004 ei sau autorii lor neavând în proprietate niciodată înainte de predarea în CAP mai mult decât 2200 mp teren în acest trup (pentru care dețin deja titlul de proprietate 2110/2004).
De asemenea, intervenienta a arătat că anterior intrării în CAP autorii reclamanților nu au avut în proprietate în acest trup mai mult de 2200 mp teren rezultă din registrul agricol și din contractul de vânzare intitulat „act de învoire - 01 mai 1991" privind vânzarea suprafeței de 0,12 ha teren în acest trup, vânzare constatată prin sentința civilă nr. 1996 din 09.03.1995 a Judecătoriei Suceava pronunțată în dosarul nr. 85/1995, definitivă și irevocabilă, iar pentru diferență - 748mp - în același trup - s-a reconstituit dreptul de proprietate numiților T. Nicanor și A. prin titlul de proprietate nr. 1320/1996.
Pentru considerentele expuse, dacă se va constata că terenul reclamanților se suprapune peste terenul proprietatea sa, procedând la compararea titlurilor opuse de ele, părțile solicită să se rețină că titlul de proprietate opus de ea este preferabil deoarece: titlul său este mai bine caracterizat, ea fiind adevăratul proprietar; ea nu a avut acest teren în proprietate înainte de 1962 și a predat acest teren în CAP, reclamanții nu au avut în proprietate înainte de 1962 și nu au predat în CAP mai mult de 2200 mp teren în acest trup pentru care au reconstituit dreptul de proprietate anterior prin titlul de proprietate nr. 2110/2004, (deci înainte de titlul nr. 2392/2009); reclamanții nu erau îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate pentru acest teren, hotărârea judecătorească prin care li s-a reconstituit dreptul de proprietate reclamanților pentru terenul în trupul „vatră ." nu menționează vecinătățile; hotărârea judecătorească pentru care li s-a reconstituit dreptul de proprietate nu ne este opozabilă; punerea în posesie s-a făcut pe amplasamentul terenului pentru care eu aveaum reconstituit dreptul de proprietate anterior prin titlul de proprietate nr. 589/1994, iar Legea fondului funciar prevede expres că în intravilan se reconstituie dreptul de proprietate pe vechiul amplasament dacă acesta este liber, ori în cauză terenul nu era liber fiindu-mi mie reconstituit dreptul de proprietate anterior, din anul 1994; pârâții T. Nicanor și A. au deținut cu acordul său acest teren, ea deținând în schimbul acestuia o altă suprafață de teren echivalentă cu proprietatea pârâților.
Pentru toate aceste motive a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Cererea nu a fost motivată în drept.
La termenul de judecată din data de 24 aprilie 2012, reclamanții au solicitat introducerea în cauză a moștenitorilor pârâtului T. Nicanor, respectiv T. C., S. I., S. V., T. R. și T. V..
A fost încuviințată și administrată proba cu expertiză topometrică, raportul de expertiză și suplimentele întocmite de exp. D. C., fiind depuse la dosar (f. 173-183, 221-225, 242-243).
Prin sentința civilă nr.3470/03.07.2012 pronunțată de către Judecătoria Suceava, prima instanță a admis, în parte, acțiunea având ca obiect „revendicare”, formulată de reclamanții C. V., N. E., C. F., B. E. și R. V. în contradictoriu cu pârâții T. A., T. C., S. I., S. V., T. R., T. V. și titularul dreptului T. A..
A obligat pe pârâți și pe intervenienta T. Artemizia să lase reclamantului C. V. în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1000mp, situat in intravilanul satului/ ., identificat între punctele a-b-c-d-e-h-g-a, în contur de culoare verde, în planul de situație anexă nr. 2 la raportul de expertiză inițial întocmit de exp. D. C. (f.180ds.).
A respins capătul de cerere având ca obiect „ridicare construcții”, ca nefondat.
A obligat pe pârâți și pe intervenientă să achite reclamantului C. V. suma de 2759,3lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Astfel, reclamanții C. V., N. E., C. F., B. E. și R. V. au beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate, în calitate de moștenitori după crupa Gh. Și N., pentru suprafața de 2200mp, situată la locul Deal Parțic, înscris în titlul de proprietate nr. 2110 din 29.01.2004 emis de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava (f. 5ds).
De asemenea, prin titlul de proprietate nr. 2392 din 29.01.2009 emis de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava i-a fost reconstituit reclamantului C. V. dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1000mp, situat la locul Dealul Paticului (f. 6).
În același timp, autorul pârâțior T. Nicanor a beneficit de constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 748mp, teren intravilan, curți-construcții, fiindu-i eliberat titlul de proprietate nr. 1320 din 22.02.1996 de către Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava (f. 8).
De asemenea, autorul pârâțior T. Nicanor a cumpărat de la reclamantul C. V. suprafaț de 1200mp teren agricol, grădină, vânzarea fiind constatată prin sentința civilă nr. 1996 din 09.03.1995 a Judecătoriei Suceava (f. 11).
Din înscrisurile depuse la dsoar și din susținerile părților rezultă că pârâții dețin o suprafață de teren pe baza unei înțelegeri cu intervenienta T. A., care a beneficiat la rândul său de reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2300mp teren, situat la locul numit Imaș, potrivit mențiunilor din titlul de proprietate nr. 589 din 12.12.1994 emis de către Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava (f. 111).
Examinând raportul de expertiză întocmit în cauză de exp. D. C. (f.174-180 ds.) se poate constata că din verificarea documentațiilor care au stat la baza eliberării titlurilor de proprietate ale părților din prezenta cauză nu se poate determina în mod exact amplasamentul terenurilor decât pentru suprafața de 1000mp înscrisă pe titlul de proprietate nr. 2392 din 29.01.2009 eliberat reclamantului C. V. și pentru suprafața de 748mp teren înscris pe titlul de proprietate nr. 1320 din 22.02.1996 eliberat autorului reclamanților T. Nicanor, celelalte procese –verbale de punere în posesie neavând evidențiate lungimile laturilor ori lungimile acestora nu corespund cu identificarea din teren.
În acest sens, expertul a reținut că suprafața de 2200mp teren reconstituită reclamanților are o latură de 100m, cu toate că distanța dintre cele două drumuri ce constituite limitele proprietății potrivit titlului de proprietate este de 120,61m până la 124,07m (f. 175ds).
La solicitarea instanței de a realiza o identificare a terenului respectând lungimea arătată de procesul-verbal de punere în posesie, experta a încercat întocmirea unui plan, însă identificate terenurilor în această manieră a fost pur aleatorie. În consecință, prima instanță nu a avut în vedere la soluționarea cauzei identificarea realizată în suplimentul la raportul de expertiză întrucât și în această variantă identicarea s-a realizat pe o lungime de 120m a terenului, iar cele două parcele pentru care există o identificare exactă de 1000mp și respectiv 748mp ar avea alte lățimi decât cele evidențiate în procesele –verbale de punere în posesie.
Din conținutul raportului de expertiză inițial întocmit de exp. D. C. (f.174-180 ds.) rezultă în mod cert care este amplasamentul suprafeței de 1000mp reconstituit reclamantului C. V. prin titlul de proprietate nr. 2392 din 29.01.2009, precum și faptul că acest teren este ocupat de către pârâți (f. 179-180).
Deși pârâții au arătat că dețin terenul în baza unor acte de proprietate și a unei înțelegeri cu interevenienta T. Artemizia, intabularea acestora pe aliniamentul g, f,e,k,l,i,h,g, (f.180) s-a realizat asupra unui teren indicat doar de aceștia cu prilejul întocmirii planului de intabulare deoarece la baza sentința civilă nr. 1996 din 09.03.1995 a Judecătoriei Suceava nu a stat un plan de situație care să stabilească amplasamantul exact al parcelei vândute.
Cu toate acestea se poate constata că înscrisul sub semnătură privată ce a stat la baza acestei sentințe, semnat de ambele părți, menționează că suprafața de 12 ari vândută este inclusă în suprafaț de 22 ari moștenire de la părinți (f.119). Ori, pentru această suprafață reclamanții au beneficit de reconstituire prin titlul de proprietate nr. 2110 din 29.01.2004, suprapunerea existentă între terenul pârâților și suprafața de 1000mp reconstitută reclamantului C. V. pe aliniamentul g-h-e-f-g nefiind posibilă deoarece ambele părți au recunoscut că ea ar trebui să facă parte din cealată parcelă de 2200mp.
În consecință, prima instanță a apreciat că pentru terenul situat între puncte g-h-e-f-g titlul de proprietate al reclamantului este mai bine caracterizat deoarece ampmasamentul său este bune determinat, în vreme ce pârâții nu au plan de situație pentru terenul cumpărat, iar înscrisul sub semnătură privată arătat confirmă vânzare unei părți din .>
De asemenea, referitor la suprafața de 83 mp, identificată în conturul b-c-d-e-b, expertul reține că se poate presupune că ar face parte din terenul intervenientei deoarece procesul-verbal ce a stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafața de 2300mp înscrisă în titlul de proprietate nr. 589 din 12.12.1994 nu este identificat prin dimensiuni care să permită stabilirea amlasamentului pentru acest teren (f. 178).
Prin urmare, și pentru acestă suprafață de 83mp titlul de proprietate al reclamantului este mai bine caracterizat deoarece terenul reclamantului are un amplasament exact, în vreme ce terenul intervenienta nu poate fi identificat cu certitudine.
Susținerea intervenienetei în sensul că reclamantul nu ar fi fost îndreptățit la reconstituire pentru suprafața de 1000mp deoarece acel teren îi fusese reconstituit acesteia prin eliberarea anterioară a titlului său de proprietate în 1994 nu poate fi reținută atâta timp cât nu se poate stabili care a fost amplasamentul pe care a fost pusă aceasta în posesie.
De asemenea, prima instanță a constatat că reclamanții au revendicat o suprafață totală de 1216mp teren, însă titlul de proprietate eliberat pentru suprafața de 2200mp nu a avut la bază un proces-verbal de punere în posesie care să cuprindă suficiente elemente de identificare, ceea ce a dus la imposibilitatea stabilirii amplasamentului de către expertă.
Ori, în cadrul acțiunii în revendicare reclamantul trebuie să facă dovada dreptului său de proprietate asupra terenului revendicat potrivit art. 1169C.civ, fapt pe care reclamanții nu l-au putut realiza pentru întreaga suprafață de teren revendicată.
Față de cele reținute anterior și față de prevederile art. 480 C.civil (forma în vigoare la data introducerii cererii, prima instanță a admis, în parte, acțiunea și a obligat pe pârâți și pe intervenienta T. Artemizia să lase reclamantului C. V., care este proprietarul suprafeței înscrise în titlul de proprietate nr. 2392 din 29.01.2009, în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1000mp, situat in intravilanul satului/ ., identificat între punctele a-b-c-d-e-h-g-a, în contur de culoare verde, în planul de situație anexă nr. 2 la raportul de expertiză inițial întocmit de exp. D. C. (f.180ds.).
În ceea ce privește capătul de cere având ca obiect „ridicare construcții”, prima instanță a apreciat că acesta este nefondat deoarece gardul evidențiat în planul la raportul de expertiză nu se află pe suprafața de teren pentru care a fost admis capătul principal al cererii (f. 180).
În baza art. 274, 276 C.proc.civ., prima instanță a obligat pe pârâți și pe intervenientă, care au căzut în pretenții, să achite reclamantului C. V. suma de 2759,3lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloare taxă de timbru, timbru judiciar, onorariu avocat, onorariu expert.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții T. C., T. A., S. I., S. V., T. R. și T. V. și intervenienta T. Artemizia.
În motivarea recursului promovat de către pârâți aceștia au arătat că sentința este netemeinică și nelegală fiind dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă. Prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, motiv de recurs prevăzut de art. 312 Cod procedură civilă.
De asemenea, având în vedere disp. art. 3041 Cod procedură civilă, au solicitat examinarea cauzei sub toate aspectele.
În mod greșit prima instanță a admis în totalitate acțiunea de revendicare a reclamanților, obligându-i pe ei și pe intervenienții în interes propriu să le lase acestora în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1.000 m.p. teren, identificată între punctele a-b-c-d-e-h-g-a din raportul de expertiză inițial întocmit de expert C. D., reținând pentru soluționarea cauzei identificarea inițială a expertei în raportul de expertiza și nu cea realizată prin suplimentul la raportul de expertiză - supliment care a fost întocmit la cererea instanței (f. 195 dosar fond) și ale cărui concluzii sunt contradictorii cu cele ale raportului inițial (f. 221-225 dosar fond - comparativ cu f.173-180 dosar fond).
Astfel în cauză se impune admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre reiudecare pentru a se efectua un nou raport de expertiză cu o identificare precisă a terenurilor si a suprapunerilor dintre acestea - dacă există pentru următoarele considerente: în primul rând, prima instanță, deși a admis efectuarea unui supliment la raportul de expertiză tocmai pentru că „experta nu a răspuns la obiectivele stabilite de instanță" încheierea din 08.03.2011 (f. 195 dosar fond) și prin adresă instanța a reformulat obiectivele și chiar a revenit și ulterior cu adresă prin încheierea din 29.11.2011 (f. 236 dosar fond)pentru suplimentarea suplimentului la raportul de expertiză, totuși în considerentele si dispozitivul hotărârii reține doar concluziile raportului de expertiză inițial.
Mai mult, concluziile și planurile de situație aferente raportului de expertiză inițial (f. 173-180 dosar fond) și ale suplimentului la raportul de expertiză (f. 221-225 dosar fond) sunt contradictorii. Astfel, în raportul de expertiză (f, 178 dosar fond) experta arată că: „Terenurile de 2.200 m.p. din T.P. 2110/2004 și 1.000 m.p. din T.P. 2392/2009 se suprapun. În ipoteza considerării lățimii de 22 m a terenului de 2200 m.p: din T.P. 2110/2004 la pct. ., coroborat cu lățimea de 24 m a terenului de 1.000 m.p. din T.P. 2392/2009 al reclamanților rezultă că pe lățimea de 2 m și lungimea de 41,67 m în conturul delimitat de literele b,c,d,e, colorat cu galben în anexa 2 raport, în suprafață de 83 m.p., terenurile de la pct. 1 și 2 se suprapun, cu precizarea că această suprapunere nu este certă, ci probabilă.Intreaga suprafață de 2200 m.p. a reclamanților din T.P. nr. 2110/2004 este ocupată de pîrîții T.. Așa cum rezultă din planurile de situație anexate.Intervenienta T. A. nu deține din terenul reclamanților nicio suprafață de teren"- deci suprafețele de teren ale reclamanților se suprapun -în realitate în teren nu există 2.200+1.000=3.200 m.p.! și, pe de altă parte, deși din planul de situație -concluziile pct. 7.3 (f. 178 dosar fond + f. 180 dosar fond) rezultă că există suprapunere între terenul intervenientei T. A. și al reclamanților în suprafață de83 m.p. (situație reținută si de instanță în considerente si dispozitiv) la pct. 7.4 arată că „intervenienta T. A. nu deține din terenul reclamanților nicio suprafață de teren.
Deci inclusiv concluziile raportului de expertiză sunt contradictorii motiv pentru care instanța a solicitat refacereaexpertizei pe care experta a efectuat-o prin suplimentul la raportul de expertiză.
De altfel nici măsurătorile nu corespund și de aceea au și formulat obiecțiuni arătând că ei dețin terenul în aceeași configurație cu aceeași lățime de 18 m.p. conform planului de situație din anul 1971 (f 250 dosar fond) când și-au construit casa și când în partea estică era teren C.A.P. si nu intervenienta iar experta atât în raportul de expertiză (pct. 7.3), cât și în suplimentul la raportul de expertiză propune o configurație probabilă care nu corespunde realității, cu o lățime de 22 m a terenului - în realitate terenul fiind în fapt mai lung (lungindu-se în spate), astfel că nici terenul constatat liber în spatele proprietății lor (în continuare) prin supliment nu este în suprafață de 675 m.p. sau 625 m.p.
Suplimentul la raportul de expertiză este, de asemenea, contradictoriu cu expertiza inițială Astfel în supliment, contrar celor exprimate in raportul de expertiză invocate anterior - experta arată că există:
„- suprapunere 685 m.p. în contur „f,a,d,e" hașurat cu galben între terenul de 2.200 m.p. al reclamanților din T.P. nr. 2110/2004 și terenul pârâților T. de 748 m.p. din T.P. nr. 1320/1996;
- suprapunere 1200 m.p. în contur ,,g,h,a,f" hașurat cu ciclamen între terenul de 2200 m.p. al reclamanților din T.P. nr. 2110/2004 și terenul pârâților T. de 748 m.p. din sentința civilă nr. 1996/1995;
- suprapunere 63 m.p. în contur „a,b,c,d" hașurat cu galben și albastru între terenul de 2300 m.p. al intervenientei T. A. din T.P. nr. 589/1994 și terenul pârâților T. de 748 m.p. din T.P. nr. 1320/1996" și că „pârâții ocupă din terenul reclamanților suprafața de 2875 m.p., din care 1885 m.p. se suprapune cu terenul proprietatea lor (d.c. 685 m.p. din T.P. și 1200 m.p. din sentința civilă) Intervenienta nu ocupă teren din terenul reclamanților".
Deci se prezintă o altă situație de fapt.
Având în vedere concluziile raportului de expertiză inițial toate părțile au formulat obiecțiuni (f. 191 și 192 dosar fond) care au fost admise si îmbrățișate de către instanța de fond (f. 195 dosar fond), iar după efectuarea suplimentului la raportul de expertiză toate părțile au formulat din nou obiecțiuni (f. 233, f. 234, f. 249 și f. 251 dosar fond) și cu toate acestea prima instanță, în loc să dispună efectuarea unui nou raport de expertiză care să lămurească toate contradicțiile expertizei si ale suplimentului, îmbrățișează în considerentele si dispozitivul hotărârii expertiza inițială si îi obligă să le lase reclamanților în deplină proprietate si liniștită posesie toată suprafața de 1.000 m.p. teren - deși raportat la expertiza inițială se reține că aceasta se suprapune în totalitate peste cea de 2.200 m.p.din titlul de proprietate din 2004 al reclamanților.
Pentru aceste considerente se impune admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se efectua un nou raport de expertiză cu o identificare precisă a terenurilor si a suprapunerilor dintre acestea - dacă există.
De asemenea se impune trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât prima instanță nu a cercetat fondul cauzei având în vedere că în motivarea hotărârii nu se face nicio referire la titlul lor de proprietate nr. 1320/1996 (f. 12 dosar fond) prin care și-au constituit dreptul de proprietate pentru 748 mp care fac parte din cei 2200 m.p. înscriși pe titlul de proprietate nr._ al reclamanților.
Deci ei dețin terenul de la data edificării casei din anul 1971 -deci l-au uzucapat de atunci mai ales că ei au făcut acest teren să devină productibil pentru că era neexploatabil - ape, bălți, mlăștinos - și au dobândit dreptul de proprietate pentru teren prin constituirea dreptului de proprietate din anul 1996 și constatarea vânzării-cumpărării în contradictoriu cu reclamanții din anul 1995 - 748 mp+1200 mp=1.948 mp din cei 2.200 m.p. teren înscriși pe titlul reclamanților din 2004 - situație care rezultă și din „actul de învoire din 1 mai 1991" (f. 15 dosar fond) -titluri care evident primează înaintea unei reconstituiri ulterioare din anul 2009 a reclamanților pentru încă o suprafață de teren de 1.000 m.p. care în realitate nu există. Pentru aceste motive este imperios necesară reiudecarea cauzei de către instanța de fond care trebuie să se pronunțe asupra titlului lor de proprietate nr. 1320/1996 (f. 12 dosar fond) prin care li s-a constituit dreptul de proprietate pentru 748 m.p. care fac parte din cei 2200 m.p. înscriși pe titlul de proprietate nr. 2110/2004 al reclamanților.
Dacă nu se va dispune trimiterea spre reiudecare, au solicitat admiterea recursului și în reiudecare respingerea acțiunii reclamanților ca nefondată.
Ei, pârâții, sunt proprietarii suprafeței de 1948 m.p. teren, situată în intravilanul satului Bosanci, ., intre vecinii: drum, Z. T., șosea și T. A., suprafață compusă din 1200 in.p. teren agricol pentru care s-a constatat vânzarea-cumpărarea în contradictoriu cu reclamantul C. V. prin sentința civilă nr. 1996 din 09.03.1995 a Judecătoriei Suceava, pronunțată în dosar nr. 85/1995, definitivă și irevocabilă (f 11 dosar) și din 748 m.p. curți-construcții pentru care li s-a constituit dreptul de proprietate prin titlul de proprietate nr. 1320 din 22.02.1996 (f 12 dosar). Pentru această suprafață de 1948 m.p. și-au intabulat dreptul de proprietate în Cartea funciară (f 14 dosar).
Reclamanții ori autorii acestora nu au avut niciodată în proprietate mai mult decât 2200 mp, în acest trup-TP 2110/2004 (f 5 dosar) -suprafață din care ei au cumpărat de la aceștia 1.200 m.p. la data de 1 mai 1991 (vânzare - f 15 dosar - constatată prin hotărârea definitivă și irevocabilă și care a avut la bază plan de situație - sentința civilă nr. 1996/1995 a Judecătoriei Suceava, pronunțată în dosar nr. 85/1995 - f. 11 dosar) iar pentru diferență li s-a constituit dreptul de proprietate (prin titlul de proprietate nr. 1320/1996 - f. 8 dosar).
Deși reclamanților li s-a reconstituit dreptul de proprietate și asupra suprafeței de 1.000 m.p. teren intravilan în trupul „V. . 2200 mp ) prin Sentința civilă nr. 412/2008 a Judecătoriei Suceava - această hotărâre, în temeiul căreia s-a eliberat titlul de proprietate nr. 2392/29.01.2009, nu le este opozabilă ( ei nefiind parte în proces întrucât nu au dorit să știe de proces) si a fost dată prin inducerea în eroare a instanței de judecată prin mărturii în care se făcea referire la trupul total de 2.200 m.p. pentru care au titlu din 2004 pe care autorii reclamanților l-au avut în proprietate înainte de C.A.P. - singurul pe care l-au avut și pe care l-au înstrăinat lor pentru că dacă ar fi avut mai mult le-ar fi vândut mai mult.
Niciodată reclamanții nu au avut în proprietate alt teren în acest trup de aceea nu au spus nimic niciodată, nu le-au vândut niciodată mai mult si nu au arătat niciodată acest lucru în nenumăratele procese în care i-au acționat, deși ar fi avut interes s-o facă.
Mai mult, niciodată reclamanții nu s-au prezentat la teren și nu au arătat că ar fi proprietari și ai suprafeței de teren din spatele grădinii care nu măsoară 1000 mp pentru care li s-a reconstituit dreptul de proprietate în mod eronat abia în anul 2009 și cu care nici nu au fost puși în posesie efectiv (ci doar scriptic - în birou), de aceea schița procesului-verbal de punere în posesie nici nu corespunde realității din teren și nici vecinii înscriși nu corespund cu realitatea.
De asemenea, au arătat că tocmai pentru a fi lăsați să stăpânească terenul cumpărat în liniște nu i-au executat niciodată pe reclamanți pentru cheltuielile de judecată pe care le datorau în urma proceselor pierdute pentru singurul teren pe care l-au avut în proprietate, de 2.200 m.p., tocmai pentru a le permite acestora să-și cumpere teren în altă parte - dar nu după 14 ani cu o hotărâre judecătorească obținută prin inducerea în eroare a instanțelor de judecată să invoce o cu totul altă situație de fapt. De altfel toate susținerile lor au fost expuse de către expertă în raportul de expertiză ( f 173 dosar) pentru ca ulterior să găsească totuși un plus de 675 mp pe care ei l-ar deține din terenul de 1000 mp înscriși pe titlul de proprietate din 2009 diferența de 375 neregăsindu-se în teren. Este evident că suprafața de 1000 mp reconstituită prin titlul de proprietate din 2009 nu există în totalitate astfel că nu pot fi obligați să lase in deplină proprietate o suprafață de 1000 mp pentru că nu o ocupă, iar în ceea ce privește suprapunerea dintre terenul reclamanților de 1000 mp și suprafața de 1948 m.p. teren deținută legal de ei compusă din 1200 m.p. teren (pentru care s-a constatat vânzarea-cumpărarea în contradictoriu cu reclamantul C. V. prin sentința civilă nr. 1996 din 09.03.1995 a Judecătoriei Suceava, pronunțată în dosar nr. 85/1995, definitivă și irevocabilă - f 11 dosar) și din 748 m.p. curți-construcții (pentru care li s-a constituit dreptul de proprietate prin titlul de proprietate nr. 1320 din 22.02.1996 - f 12 dosar) procedând la compararea titlurilor se constată că titlul opus de ei este preferabil întrucât este mai bine caracterizat.
Astfel, ei au dobândit terenul în mod legal - 1200 m.p. teren pentru care s-a constatat vânzarea-cumpărarea în contradictoriu cu reclamantul C. V. prin sentința civilă nr. 1996 din 09.03.1995 a Judecătoriei Suceava, pronunțată în dosar nr. 85/1995 în care s-a întocmit plan de situație, definitivă și irevocabilă - f 11 dosar și 748 m.p. curți-construcții pentru care li s-a constituit dreptul de proprietate prin titlul de proprietate nr. 1320 din 22.02.1996 - f 12 dosar,.
Titlurile lor sunt din anul 1995 ,și 1996 deci anterioare chiar emiterii primului titlu emis în favoarea reclamanților în anul 2004.
Ei și-au intabulat dreptul de proprietate pentru teren în Cartea Funciară anterior reclamanților (f 14 dosar).
Titlurile lor sunt perfect valabile fiind supuse controlului judecătoresc în nenumăratele acțiuni de anulare a acestora promovate de către reclamanți - acțiuni respinse defintiv și irevocabil.
Autorii reclamanților nu au avut niciodată în proprietate în acest trup de teren mai mult de 2200 mp- de aceea au predat în CAP 2200 mp si nu 3200 mp cât au acum reconstituit în 2009 după 19 ani de la apariția Legii fondului funciar - deci nu erau îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate pentru încă 1000 mp în acest trup de teren.
Hotărârea judecătorească prin care li s-a reconstituit reclamanților dreptul de proprietate pentru terenul în cauză nu le este opozabilă.
In hotărârea judecătorească prin care li s-a reconstituit dreptul de proprietate reclamanților pentru terenul în cauză nu sunt menționate vecinătățile acestui teren.
Pentru aceste motive, în subsidiar, au solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate si respingerea acțiunii reclamanților ca nefondată.
În motivarea recursului promovat de către intervenientă, a reiterat aceleași critici ca și pârâții.
De asemenea a arătat că măsurătorile nu corespund și de aceea a și, formulat obiecțiuni arătând că experta nu a ținut cont de limitele și lungimile indicate de ei în teren și în fapt terenul său nu se suprapune cu terenul pârâților T. Nicanor și A.. Deci se prezintă o altă situație de fapt- din raportul inițial -planul de situație rezultă o probabilă suprapunere de 83 mp între terenul proprietatea sa si cea de 1000 mp a reclamanților iar în supliment apare o suprapunere între terenul proprietatea sa si cea a pârâților.
Totodată se impune trimiterea cauzei spre reiudecare întrucât prima instanță nu a cercetat fondul cauzei.
În primul rând în momentul în care pârâții au arătat ca fiind titularul dreptului și instanța de judecată a introdus-o în cauză în calitate de intervenienta pe T. Artemizia, aceasta a cerut (f. 110 dosar fond) că dacă se constată că terenul reclamanților se suprapune peste terenul proprietatea sa să dispună radierea intabulării din Cartea Funciară a dreptului de proprietate a reclamanților asupra terenului în litigiu, cerere asupra căreia prima instanță nu s-a pronunțat.
În motivarea hotărârii nu se face nicio referire la titlul de proprietate al pârâților nr. 1320/1996 (f. 12 dosar fond) prin care li s-a constituit dreptul de proprietate pentru 748 m.p. care fac parte din cei 2200 m.p. înscriși pe Jtitlul de proprietate nr. 2110/2004 al reclamanților.
Dacă nu se va dispune trimiterea spre reiudecare, a solicitat admiterea recursului si în reiudecare respingerea acțiunii reclamanților ca nefondată.
Intervenienta T. Artemizia este proprietara suprafeței de 2.300 mp teren situată în trupul „Imaș" între vecinii D. Nicanoir la nord, drum la est, T. Nicanor la sud și drum la vest, teren pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin titlul de proprietate nr. 589 din 12.12.1994 (fila 16 dosar fond), titlu de proprietate legal emis. Ea a predat-acest teren în CAP situație confirmată de copia registrului agricol pe anii 1959 - 1962 existentă la dosarul cauzei.
Terenul revendicat de reclamanți se presupune că se suprapune peste terenul sus menționat la reconstituirea căruia aceștia nu erau îndreptățiți. Astfel, pentru terenul revendicat în suprafață de 1-216 mp-reclamanților li s-a reconstituit dreptul de proprietate printr-o hotărâre judecătorească care nu le este opozabilă și în care reconstituirea s-a făcut în trupul „vatră ." fără a fi menționate vecinătățile.Cu toate acestea arătând vecinătățile terenului existente în titlul de proprietate opus de reclamanți nr. 2392/29.01.2009 (f. 6 dosar fond), aceste vecinătăți nu există în realitate.
Sentința civilă în temeiul căreia s-a eliberat titlul de proprietate opus de reclamanți, s-a pronunțat pe baza declarațiilor unor martori care au fost în eroare întrucât peste terenul din trupul „vatră ." reclamanții aveau deja reconstituit dreptul de proprietate prin titlul de proprietate nr. 2110/29.01.2004 (f. 5 dosar fond) ei sau autorii lor neavând în proprietate niciodată înainte de predarea în CAP mai mult decât 2200 mp teren în acest trup (pentru care dețin deja titlul de proprietate 2110/2004).
Că anterior intrării în CAP autorii reclamanților nu au avut în proprietate în acest trup mai mult de 2200 mp teren rezultă din registrul agricol și din contractul de vânzare intitulat „act de învoire - 01 mai 1991" privind vânzarea suprafeței de 0,12 ha teren în acest trup, vânzare constatată prin sentința civilă nr. 1996 din 09.03.1995 a Judecătoriei Suceava pronunțată în dosarul nr. 85/1995 (f. 11 dosar), definitivă și irevocabilă, iar pentru diferență - 748mp - în același trup - s-a reconstituit dreptul de proprietate numiților T. Nicanor și A. prin titlul de proprietate nr. 1320/1996.
In ceea ce privește suprapunerea dintre terenul reclamanților și terenul proprietatea sa, procedând la compararea titlurilor se constată că titlul opus de ea este preferabil întrucât:
1) - titlul său este mai bine caracterizat, fiind adevăratul proprietar;
2) - a avut acest teren în proprietate înainte de 1962 și a rpredat acest teren în CAP, reclamanții nu au avut în proprietate înainte de 1962 și nu au predat în CAP mai mult de 2200 mp teren în acest trup pentru care au reconstituit dreptul de proprietate anterior prin ul titlul de proprietate nr. 2110/2004, (deci înainte de titlul nr. 2392/2009) și care nu se suprapune cu terenul său; - reclamanții nu erau îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate pentru acest teren;
3) hotărârea judecătorească prin care li s-a reconstituit dreptul de proprietate reclamanților pentru terenul în trupul „V. ." nu menționează vecinătățile;
4) hotărârea judecătorească pentru care li s-a reconstituit dreptul
de proprietate nu le este opozabilă;
5) Punerea în posesie s-a făcut pe amplasamentul terenuluipentru care ei au reconstituit dreptul de proprietate anterior prin titlul de proprietate nr. 589/1994, iar Legea fondului funciar prevede expres că în intravilan se reconstituie dreptul de proprietate pe de vechiul amplasament dacă acesta este liber, ori în cauză terenul nu era liber fiindu-i ei reconstituit dreptul de proprietate anterior, din anul 1994.
6) Titlul său este din anul 1995 si 1996 deci anterior chiar emiterii primului titlu emis în favoarea reclamanților în anul 2004, deci evident si înaintea celui din 2009.
7) Autorii reclamanților nu au avut niciodată în proprietate în acest trup de teren mai mult de 2200 mp si de aceea au predat în CAP 2200 mp si nu 3200 mp cât au acum reconstituit în 2009 după 19 ani de la apariția Legii fondului funciar.
Legal citați intimații reclamanți C. V., N. E., C. felicia, B. E. și R. V. au formulat întâmpinări ( filele 31,32, 44,45) prin care au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
În apărare au arătat că susținerile recurenților nu pot fi primite întrucât terenul a fost reconstituit pe vechiul amplasament așa cum a fost deținut înainte de colectivizare. Pentru a se da această soluție instanța a admis mai multe măsurtători pentru ca în final experta să dea lămuriri suficiente pentru o soluție temeinică. Motivele pe care recurenții le arată în recurs sunt nefondate și nu fac altceva decât să susțină un neadevăr pentru a ocupa în continuare terenul ce nu le-a aparținut niciodată.
Hotărârea și titlul de proprietate eliberat lui C. V. nu trebuia să le fie opozabilă pârâților deoarece acest teren nu le-a aparținut niciodată, ei au venit și s-au așezat pe terenuzl reclamanților în timpul CAP-ului iar ei au tolerat acest lucru până la un moment dat când pârâții au vrut să le ia totul.
Pârâții nu au dreptul decât la ceea ce au obținut prin lege sau printr-un act de vânzare-cumpărare.
Acțiunea intervenientei a fost făcută probabil la presiunea pârâților sau la înțelegere cu aceștia pentru a încurca lucruruile și a induce instanța în eroare. Atât pârâții cât și intervenienții au arătat că au avut înțelegeri cu privire la aceste terenuri însă nu au făcut probe în acest sens. Ei reclamanții nu au avut nicio înțelegere cu T. Artemizia și nicio obligație, ceea ce au vândut pârâților au recunoscut la timpul respectiv și le-au lăsat terenul însăî nu și această suprafațaă cu care au fost puși în posesie și cu care au fost ulterior intabulați. Intervenienta în recursul său face afirmații și merge pe aceleași principii de a susține interesul pârâților fără practic a avea vreun interes pentru ea.
Examinând recursul pârâților, ce se subsumează prevederilor art.304 pct.5, 9, 3041 vechiul Cod de procedură civilă, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței și a criticilor formulate, tribunalul reține următoarele:
Nu se poate reține necercetarea fondului cauzei de către prima instanță, aceasta a verificat cele cinci acte de proprietate invocate de părți, anume titlul de proprietate nr. 2110/2004 și titlul de proprietate nr.2392/2009, pentru reclamanți, titlul de proprietate nr.1320/1996 și sentința civilă nr.1996/1995, a Judecătoriei Suceava pentru pârâți, respectiv titlul de proprietate nr.589/1994, pentru intervenientă. S-a procedat la analizarea documentațiilor aferente acestora, s-a dispus măsurarea și identificarea terenurilor părților, cu verificarea posesiilor exercitate și a eventualelor suprapuneri.
Corect prima instanță s-a raportat la expertiza inițială, aceasta conținând concluzii clare și pertinente: conform acesteia ( f.173 și urm, judecătorie), experta a reușit identificarea certă doar pentru două terenuri, de 1000 mp, al reclamanților, conform t.p. 2392/2009 și de 748 mp, al pârâților, conform titlul de proprietate nr.1320/1996, întrucât doar acestea au schița cu dimensiunile terenurilor, aferentă proceselor verbale de punere în posesie. Acest lucru rezultă și din documentația care a stat la baza emiterii titlurilor de proprietate ale părților, înaintată de Comisia locală de fond funciar. Pentru celelalte două titluri, titlul de proprietate nr.2110/2004 al reclamanților și titlul de proprietate nr.589/1994 al intervenientei, nu s-a putut face identificarea certă a amplasamentelor, neexistând schița cu dimensiunile terenurilor. Reclamanții nu au contestat această concluzie, însușită și de prima instanță, iar pentru intervenientă acest aspect, reținut de expertă, a fost confirmat expres de Comisia locală de fond funciar, conform adresei depuse la fila 82, judecătorie.
De asemenea, nu se poate identifica terenul de 1200 mp, ce a făcut obiectul sentinței civile nr.1996/1995, întrucât la baza sentinței nu a stat un plan de situație, care să stabilească amplasamentul cert al terenului vândut.
Rezultă că sunt doar două amplasamente certe, pentru 1000 mp, ai reclamanților, conform titlului de proprietate nr.2392/2009, culoare verde ( f.180,judecătorie) și pentru 748 mp, ai pârâților, conform titlului de proprietate nr.1320/1996, culoare mov ( f.180, judecătorie).
Ambele terenuri sunt deținute de pârâți, nu există suprapunere între cele două terenuri arătate mai sus. Corect prima instanță a obligat pârâții să predea terenul de 1000 mp reclamanților, în condițiile în care nu justifică un drept asupra acelui amplasament, astfel cum, pe larg, s-a arătat mai sus.
Suplimentul la expertiza topo nu contrazice concluziile lucrării inițiale: în a doua lucrare se propune o configurație „probabilă” pentru alte două terenuri, de 2200 mp, din titlul de proprietate nr.2110/2004 și de 2300 mp, din titlul de proprietate nr. 584/1994, de către expertă. Aceasta a exprimat o simplă propunere cu privire la aceste amplasamente, care nu sunt certe, în lipsa schiței cu dimensiunile terenurilor, aferentă punerilor în posesie. Nu este culpa expertei că nu există asemenea schițe. În lipsa acestora, ea putea exprima o simplă părere, o probabilitate, ce nu poate fi luată în considerare, nefiind confirmată de ansamblul probelor.
Practic cele două lucrări se completează, nu există contradicții între acestea: doar două amplasamente ale părților sunt certe, celelalte trei sunt incerte și corect nu au fost reținute de prima instanță.
Tribunalul își însușește și argumentele reținute de prima instanță, care au justificat raportarea la expertiza inițială și înlăturarea suplimentului ulterior în ceea ce privește concluziile incerte. Ultimul completează lucrarea inițială, concluziile fiind convergente, în sensul că doar două amplasamente sunt certe, și nu este corectă forțarea identificării celorlalte, în lipsa dimensiunilor de la punerea în posesie, respectiv a unei schițe omologate de sentința care a constatat vânzarea-cumpărarea.
A fost utilă efectuarea suplimentului, pentru a se evidenția și mai clar cele arătate mai sus.
Nu sunt relevante contradicțiile arătate de pârâți: aceștia fac vorbire de 2200 mp, de pe titlul de proprietate nr.2110/2004, însă această suprafață de teren nu a fost acordată de prima instanță, doar cealaltă, de 1000 mp, de pe titlul de proprietate nr.2322/2009. Suprapunerea dintre cele două titluri de proprietate ale reclamanților nu a fost constatată cu certitudine, ci doar probabilă, pentru că nu este cert amplasamentul pentru titlul de proprietate nr.2110/2004, titlu care, repetăm, a fost înlăturat de prima instanță.
Suprapunerea de 83 mp, între cei 1000 mp, ai reclamanților și titlul intervenientei este doar probabilă, nu certă, pentru că amplasamentul intervenientei nu este cert, ( s-a analizat, pe larg, mai sus).
Această concluzie, a unei probabile suprapuneri de 83 mp, nu se contrazice cu concluzia că intervenienta nu deține nicio suprafață din terenul reclamanților, pentru că suprafața de 83 mp este deținută de pârâți, fiind probabil, dar nu cert, a se regăsi pe titlul intervenientei, posesia pârâților fiind justificată de aceștia printr-un schimb cu intervenienta.
Concluziile raportului inițial nu sunt deci contradictorii.
Pârâții invocă altă configurație pentru curte, conform planului din 1971 ( f.250, judecătorie), însă contează dimensiunile de la punere în posesie, titlul de proprietate eliberat, conform legii 18/1991 neputând fi emis decât conform cu punerea în posesie ( a se vedea prevederile art.39 HG 890/2005 care se regăsesc și în regulamentele anterioare de aplicare a legislației de fond funciar).
Experta s-a raportat corect la punere în posesie, raportare necontestată de părți.
Cele două lucrări nu se contrazic, ambele certifică doar două amplasamente, în supliment se stabilesc și alte configurații „probabile”, neînsușite ca certitudini, de expertă.
Pârâții-recurenți insistă asupra titlului de proprietate nr.2110/2004 al reclamanților, care nu a fost reținut de prima instanță.
Prima instanță a admis cererea și pentru al doilea supliment la raportul de expertiză ( f.242, judecătorie). Nu se justifica încă un al treilea supliment sau o contraexpertiză față de toate cele arătate, pe larg, mai sus.
Nu interesează o eventuală suprapunere între titlurile reclamanților pentru că acțiunea a fost admisă în limita a 1000 mp. O asemenea suprapunere nu este certă, pentru că amplasamentul din titlul de proprietate nr.2110/2004 nu este cert.
Interesează, în schimb, că pârâții dețin cei 1000 mp, fără a justifica vreun drept asupra acestei suprafețe de teren.
Titlul nr.1320/1996 a fost luat în considerare de prima instanță, care a făcut referire expresă la cei 748 mp, ai pârâților. Acest teren se află în față, curți-construcții, fiind distinct de terenul în litigiu, care se află în spatele grădinii.
Suprapunere acestuia cu titlul de proprietate nr.2110/2004 nu este certă, de altfel nu s-a acordat reclamanților teren evidențiat pe acest titlu, ci din celălalt titlu, nr.2392/2009.
Nu pot fi reținute apărările privitoare la terenul constituit, de 748 mp, acesta fiind distinct de terenul în litigiu.
Pentru cei 1200 mp, cumpărați de pârâți, nu rezultă amplasamentul cert, deci titlul pârâților nu poate fi preferabil.
Recurenții fac vorbire de un plan de situație avut în vedere de sentința civilă nr.1996/1995, a Judecătorie Suceava, de la filele 15 și 11 dosar judecătorie, care însă nu conțin un asemenea plan de situație, ci sentința și antecontractul de vânzare-cumpărare.
Sentința civilă nr.412/2008, a Judecătoriei Suceava nu este opozabilă părților, însă are forța probantă a unui înscris autentic, deci nu poate fi ignorată.
Pârâții-recurenți critică această reconstituire, fără însă a justifica propriul drept de proprietate pentru respectivul teren.
Faptul că reclamanții nu au pretins acest teren anterior, nu este relevant, acțiunea în revendicare putând fi introdusă oricând.
Punere în posesie aferentă titlului de proprietate nr.2392/2009 nu putea fi ignorată, întrucât conține dimensiunile terenului ( f.50, judecătorie). De altfel, aceasta nu a fost contestată niciodată, având forța probantă a unui înscris autentic.
Cheltuielile de judecată din alte cauze nu fac obiectul prezentului dosar.
Suprafața de 1000 mp din titlul de proprietate nr.2392/2009 există în totalitate, conform expertei, care a concluzionat și că este deținută în totalitate de pârâți.
Pentru cei 1000 mp admiși ca revendicare pârâții nu justifică un drept cert, deci prevalează titlul reclamanților.
Nu rezultă că titlul de proprietate nr.1320/1996 și sentința civilă nr.1996/1995 privesc terenul revendicat, pentru a se lua eventual în calcul data emiterii lor.
Intabularea anterioară în CF acordă o prioritate a dreptului înscris, doar dacă se invocă un autor comun.
Actele de proprietate ale pârâților nu rezultă că privesc terenul revendicat de reclamanți. Pentru reclamanți s-a luat în considerare doar 1000 mp, nu 3200 mp, sau 2200 mp.
Vecinătățile terenului de 1000 mp, al reclamanților rezultă din titlul de proprietate și procesul-verbal de punere în posesie.
În consecință, în baza art.312 alin.1 vechiul Cod de procedură civilă, tribunalul va respinge acest recurs, ca nefondat, nejustificându-se față de această soluție, nici acordarea cheltuielilor de judecată către pârâți.
Examinând recursul intervenientei, ce se subsumează prevederilor art.304 pct.5, 9, 3041 vechiul Cod de procedură civilă, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței și a criticilor formulate, tribunalul reține următoarele:
Prima parte a criticilor, până la punctul 2, se regăsesc și în celălalt recurs, deci au fost analizate mai sus.
S-a mai criticat că experta nu a ținut cont de dimensiunile indicate de ea în teren, însă contează configurația, conform actelor de proprietate.
S-a arătat deja că titlul intervenientei nu poate fi reținut, nerezultând amplasamentul cert al terenului.
Experta a indicat o eventuală suprapunere de 83 mp, cu reclamanții ( f.180), în spatele grădinii și o altă eventuală suprapunere cu pârâții, mai în față, de 63 mp ( f.225), fiind vorba de două terenuri distincte. Deci, cele două lucrări ale expertizei nu se contrazic.
Prima instanță a răspuns, implicit, cererii de radiere a intabulării, formulată de intervenientă, reținând temeinicia acțiunii adversarului.
Prima instanță a analizat titlul pârâților, nr.1320/1996 ( s-a analizat mai sus).
Prima instanță nu a reținut titlul intervenientei, amplasamentul său nefiind cert.
Reconstituirea reclamanților nu poate fi ignorată, deși nu este opozabilă celorlalte părți ( s-a analizat în cadrul celuilalt recurs). Amplasamentul reclamanților conform titlului de proprietate nr.2392/2009 este cert, potrivit celor reținute, pe larg, mai sus.
Se invocă o suprafață de 2200 mp, pentru reclamanți, dar li s-a acordat doar 1000 mp, nu mai mult.
Intervenienta invocă actele de proprietate ale pârâților, deși poate invoca doar propriile dovezi de proprietate.
Intervenienta s solicitat să se considere titlul său preferabil celui al reclamanților, însă ea nu are un drept clar asupra terenului revendicat, amplasamentul său nefiind cert, spre deosebire de reclamanți. Față de acestea, nu se poate considera titlul intervenientei preferabil.
Intervenienta recunoaște predarea la CAP de către reclamanți a 2200 mp, iar terenul revendicat este mai restrâns, de 1000 mp.
Suprapunere terenului revendicat cu cel al intervenientei nu a fost stabilită decât ca probabilă, amplasamentul ei nefiind cert.
Reclamanții sunt îndreptățiți la reconstituire pentru terenul revendicat, conform sentinței de reconstituire și dovezilor de proprietate reținute de aceasta.
Vecinătățile terenului reclamanților rezultă la punerea în posesie și din titlul de proprietate.
Nu reiese că reclamanții au fost puși în posesie pe amplasamentul acordat anterior intervenientei, ultimul nefiind cert.
Punctele 6 și 7 au fost analizate similar, în cadrul celuilalt recurs.
În concluzie, în baza art.312 alin.1 Vechiul cod de procedură civilă, tribunalul va respinge acest recurs, ca nefondat.
În baza art.274 alin.1 vechiul Cod de procedură civilă, va obliga recurenții-pârâți și recurentul-intervenient T. V.( singurul care și-a însușit recursul autoarei, conform partajului depus) să plătească intimatului-reclamant C. V. 1000 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat ( f.142,143).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de către intervenienta T. A. – decedată, continuator fiind T. V.-Suceava, ..44, ., . și de către pârâții T. C.-. Suceava, T. A.-Bosanci, jud Suceava, S. I.-. Suceava, S. V.- Bosanci, jud Suceava, T. R.- Bosanci, jud Suceava și T. V.- Bosanci, jud Suceava împotriva sentinței civile nr. 3470 din data de 3 iulie 2012 pronunțată de către Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimați fiind reclamanții C. V.- Bosanci, jud Suceava, N. E.- Bosanci, jud Suceava, C. F.- Bosanci, jud Suceava, B. E.- Bosanci, jud Suceava, R. V.- Bosanci, jud Suceava și T. G.-., D. R.-., T. N. – decedat, în calitate de moștenitori ai intervenientei T. Artemizia, T. R.-., T. L.-., jud Suceava și T. D.-., jud Suceava, în calitate de moștenitori ai def. T. N.., ca nefondate.
Obligă recurenții-pârâți și recurentul-intervenient T. V. să plătească intimatului-reclamant C. V. 1000 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Ianuarie 2015.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
A. I. M. L. A. C. L. L. A.
Red A.I.M
Jud.fond P. I.
Tehnored.L.A.
2 ex./04.02.2015
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 78/2015. Tribunalul SUCEAVA | Reintegrare spaţiu locativ. Decizia nr. 138/2015. Tribunalul... → |
|---|
