Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 2137/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2137/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 04-10-2013 în dosarul nr. 2137/2013
Dosar nr._ Acțiune în răspundere delictuală
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 2137
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 4 OCTOMBRIE 2013
PREȘEDINTE L. A.
JUDECĂTOR A. I. M.
JUDECĂTOR V. O. D.
GREFIER S. A.-M.
Pe rol, judecarea recursului declarat de către pârâta Direcția S. S., împotriva sentinței civile nr. 1154 din data de 21 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimată fiind reclamanta Trișciuc E..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat C. C., pentru reclamanta intimată, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că la dosar a fost depusă, prin serviciul registratură, de către pârâta recurentă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 245 lei și timbru judiciar de 1,5 lei, pe care le anulează, recursul fiind legal timbrat.
Apărătorul reclamantei intimate depune la dosar întâmpinare, arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului la dezbateri pe fondul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat în cauză, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul cauzei.
Avocat C. C., pentru reclamanta intimată, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică, cu precizarea că motivele invocate vizează chestiuni cu privire la imparțialitatea și buna credință a expertului, însă la instanța de fond pârâta recurentă și-a dat acordul cu privire la obiectivele stabilite în vederea efectuării raportului de expertiză, iar cu privire la faptul că aceasta susține că în cauză trebuia introdus Statul Român, arată că această afirmație este nefondată, având în vedere că certificatul de urbanism a fost dat pentru pârâta recurentă.
Arată că despăgubirea nu a fost acordată aleatoriu, ci pe baza probatoriului administrat în cauză (înscrisuri, martori, expertiză), iar dacă pârâta recurentă nu a avut încredere în expertul desemnat, aceasta avea posibilitatea să solicite instanței un expert parte sau o contraexpertiză, cea ce nu a făcut, cu cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Rădăuți la data de 01 iulie 2011, reclamanta Trișciuc E. a chemat-o in judecată pe pârâta Direcția S. S., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la atribuirea în schimb a unei suprafețe de teren echivalentă cu terenul proprietatea sa din amonte de Păstrăvăria Brodina și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a precizat că a dobândit prin moștenire de la părinți un teren învecinat cu Păstrăvăria Brodina, aparținând de Ocolul silvic Brodina și Direcția S. S.. Pârâta nu a respectat documentația tehnică și nu a executat digul pentru captarea apei spre terenul său, la . pește și la inundațiile din anii 2008 și 2010, viitura de apă i-a distrus în totalitate terenul, fapt confirmat de specialiștii de la Sistemul de gospodărire a apelor S..
În drept, au fost invocate prev. art.480 cod civil și Ordinul Ministrului Mediului și Pădurilor nr. 926/17.02.2011.
Pârâta a formulat cererea de la filele nr.19-20 prin care a solicitat introducerea în cauză a Statului român în calitate de titular al dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere și respingerea acțiunii ca inadmisibilă față de Direcția silvică S..
Prin cererea de la fila nr.27 reclamanta a înțeles să-și precizeze acțiunea solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 16.000 lei reprezentând contravaloarea suprafeței de 20 ari, teren agricol, care a fost distrus de viiturile din anii 2008 și 2010, datorită lucrărilor defectuoase efectuate de pârâtă pe albia râului.
Legal citată, pârâta a depus întâmpinare (filele nr.38-40) prin care și-a formulat apărările raportate la modificarea acțiunii de către reclamantă și a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește calamitățile produse de viiturile din luna iulie 2008.
Pe fondul cauzei pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât aceasta este o acțiune în răspundere delictuală, aplicabile fiind prev. art.998, 999 Cod civil, iar terenul reclamantei a fost calamitat ca urmare a unei situații de forță majoră constând în depășiri ale debitului pârâului Brodina ce nu au putut fi prevăzute nici prin proiectul de execuție a digului, respectiv Q1-260 mc./s. Pătrunderea apei în spatele digului a fost favorizată de improvizarea de către proprietarii terenului a unui drum de acces peste gambioane, iar pentru terenurile calamitate s-a instituit de către Statul Român modalități specifice de despăgubire, nefiind operante prev. art.998-999 Cod civil.
Apare lipsită de temei juridic acțiunea prin care se pretind daune în baza răspunderii delictuale de la un administrator de bună-credință care nici nu a proiectat și nici nu a executat lucrările de îndiguire care sunt proprietatea publică a Statului român, au fost executate cu acordul proprietarului terenului și i-au folosit în egală măsură, protejându-l de inundațiile previzibile până la apariția acestui caz de forță majoră.
Prin sentința civilă nr. 1154 din data de 21 martie 2013, Judecătoria Rădăuți a admis acțiunea, având ca obiect daune, formulată de reclamanta Trișciuc E., în contradictoriu cu pârâta Direcția S. S., a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 16.000 lei cu titlu de daune și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 4.299 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că viiturile din anul 2008 au avut loc în perioada 25-26 iulie, iar prezenta cerere a fost înregistrată la Judecătoria Rădăuți la data de 01.07.2011, fără a se împlini termenul de prescripție de 3 ani, motiv pentru care instanța a respins excepția invocată de pârâtă prin încheierea din data de 02.04.2012.
Instanța a constatat că expertiza judiciară a fost efectuată după deplasarea în teren și studiul unui număr mare de documente privind construcția prizei captare de la Păstrăvăria Brodina (pct.4 din Raportul de expertiză), fără participarea reprezentanților pârâtei.
Prin construirea Prizei Valea Brodinei s-a redus panta râului Brodina pe acest sector fapt ce favorizează depunerea de material aluvionar amonte de pragul de captare. Depunerile sunt accentuate deoarece pragul de captare s-a executat cu cea 2 m mai sus de talveg pentru a asigura căderea tehnologică necesară oxigenării apei la păstrăvărie. Ca urmare în amonte de pragul de priză se recomandă lucrări de dragare sau decolmatări periodice și obligatorii, după fiecare viitură, pentru readucerea secțiunii de scurgere amenajată la capacitatea proiectată, respectiv tranzitarea unui debit cu asigurarea 1% de 260 mc/s (proiect nr. 9562).
Conform adresei nr.2010/12.08.2008 a Centrului meteorologic regional M., la Postul pluviometric Vicovu de Jos cea mai mare cantitate de precipitații din perioada 23.07._08 a fost în data de 26.07.2008 de 135,0 l/mp/24 ore. Conform p.v. din 08.08.2008 al Direcției Silvice S. la Păstrăvăria Valea Brodinei, viitura puternică a început în aceeași zi, ora 14,00 și a durat până la ora 16,00. Stația meteo Vicovu de Jos din administrarea Centrului Regional M. este cea mai apropiată de Păstrăvăria Valea Brodinei, respectiv cea 25 km, în linie dreaptă.
Conform datelor existente la Stația hidrologică S., la postul pluviometric Brodina, aparținând de A.N. Apele Române s-a înregistrat în perioada 23.07._08, cea mai mare cantitate de precipitații în data de 26.07.2008, respectiv de 107,7 l/mp/24 ore. Postul pluviometric se află amplasat la cca. 1 km amonte râu S., de Primăria Brodina, respectiv la cca. 13 km în linie dreaptă de Păstrăvăria Valea Brodinei.
Debitul mediu maxim de 81,2 mc/s și debitul maxim instantaneu de 235 mc/s, maxim istoric, din data de 25.08.2008 sunt mai mici față de Avizul nr.43/16.06.1998 eliberat de Apele Române. Ca urmare, lucrările proiectate și executate conform proiectului nr.9562 trebuiau să asigure tranzitul debitului de 235 mc/s și să nu se inunde zona.
Instanța a reținut faptul că lucrarea din gabioane mal stâng a fost depășită datorită spărturii în digul din gabioane în amonte (prin neîntreținerea lucrării) și nepăstrării secțiunii de scurgere din proiect prin lucrări de dragare sau decolmatări.
Conform adresei nr.1850/21.07.2010 a Centrului meteorologic regional M., la Postul pluviometric Vicovu de Jos cea mai mare cantitate de precipitații din perioada 20.06._10 a fost în data de 29.06.2010 de 54,5 l/mp/24ore. Conform datelor existente la Stația hidrologică S. la postul pluviometric Brodina, aparținând de AN Apele Române, s-a înregistrat în perioada 20.06._10 cea mai mare cantitate de precipitații în data de 29.06.2010, respectiv de 60,3 l/ mp 24 ore. Stația hidrometrică Brodina a înregistrat în această perioadă un maximum de 58,0 mc/s.
Acest debit trebuia să tranziteze fără probleme zona amenajată de la Priza de captare, care ducea un debit de 260 mc/s, dar s-au produs totuși inundații ale terenurilor vecine, printre care și al reclamantei.
Înainte de construcția prizei de captare traseul râului Brodina era un curs de apă natural cu o albie bine delimitată, iar malul stâng în zona terenului reclamantei era stabilizat de arini, acesta fiind cultivat. La viituri terenul reclamantei se inunda, dar nu era distrus. Prin construirea prizei în anul 1990, s-a schimbat panta râului, aceasta devenind mai mică în amonte de pragul de priză. Pragul de priză a fost astfel proiectat pentru a asigura căderea tehnologică necesară oxigenării apei la păstrăvărie. Micșorarea pantei conduce la acumulare de aluviuni în amonte de priză. Pentru a sigura stabilitatea albiei s-a executat în amonte de pragul de priză pe malul stâng un zid din beton ,care la înălțimea sa și cu o albie necolmatată asigura un debit maxim de tranzitare de Q 1 %=260 mc/s (de verificare), fără a se inunda terenul reclamantei.
Deoarece lungimea digului mal stâng era insuficientă și acesta nu se încastra cu versantul stâng al râului a condus ca la decolmatări insuficiente ale zonei amenajate, la viituri, apa să sară peste zidul din beton producând afuierea și răsturnarea sa. Astfel în anul 1996 acest dig din beton fost distrus în capătul amonte pe lungimea de 43 m. În același timp se producea inundarea și ruperea terenului reclamantei prin pătrunderea apei amonte de dig și prin depășirea sa. D. urmare s-a întocmit proiectul nr.9562/1996 care a dat soluțiile de reparare a digului distrus și prelungirea sa cu încă 68 m, cu gabioane care se încastrau în versantul stâng. Astfel se proteja întregul teren al reclamantei.
Prin Avizul nr.43/16.04.1998 eliberat de către Apele Române RA, Filiala Bacău, se prevedea printre condiții ca după terminarea lucrărilor să se redea în circuitul agricol terenul adiacent, înlăturându-se toate materialele rămase.
Instanța a constatat că pârâta Direcția S. S. nu a pus la dispoziție un proces verbal de recepție a lucrărilor.
Lucrarea a fost efectuată dar, datorită neîntreținerii gabioanelor și lipsei decolmatărilor după viituri chiar mici, nu s-a asigurat secțiunea de scurgere din proiect pe toată lungimea lucrării. Ca urmare în iulie 2008 la o viitură importantă s-a distrus complet terenul reclamantei pe o suprafață de cca. 20 ari. După viitură în august 2008 s-a efectuat de către ., conform situaților de lucrări existente la Ocolul Silvic Brodina, decolmatări in volum de 1600 mc, insuficiente pentru întreaga amenajare. Conform proiectului volumul amenajării este de 6127 mc. și nu s-au prezentat situații de lucrări pentru reparații gabioane.
Ca urmare viitura din iunie 2010 a prins secțiunea de scurgere amenajată aproape plină de aluviuni, zid de beton distrus pe porțiuni, gabioane distruse în amonte, ceea ce a dus la degradarea totală a terenului reclamantei.
Instanța a reținut faptul că în luna aprilie 2010 reclamanta a sesizat Instituția Prefectului despre faptul că are terenul distrus datorită lucrărilor de la priza de captare. Reprezentanții SGA S., prin Nota de constatare din 13.04.2010, au constatat că există o colmatare accentuată a frontului de captare și nu este asigurată secțiunea de scurgere și ca atare se afectează terenul petentei, lucru dovedit și de faptul că partea superioară a apărării de mal stâng era la nivelul terenului și nu cu 1,2 m. peste, cum se prevede în proiect și capătul amonte al zidului din beton este avariat și la ape mari acestea se revarsă și curg pe terenul reclamantei, fiind confirmate concluziile din expertiza judiciară.
În cauză s-a întocmit și suplimentul la Raportul de expertiză (filele nr.155-187) prin care expertul judiciar a oferit explicații tehnice cu privire la obiecțiunile pârâtei.
Amenajarea Priză captare a fost calculată pentru tranzitarea unui debit cu asigurarea de 1% de 260 mc/s. În istoricul debitelor înregistrate la Postul hidrometric Brodina, după 1990 nu se constată depășiri ale asigurării de 1%. Ca urmare lucrarea trebuie să-și îndeplinească rolul pentru care a fost proiectată (dirijarea apei spre pragul de captare și apărarea de inundații a terenurilor limitrofe).
Instanța a apreciat că în cauză nu a existat o situație de forță majoră constând în depășiri ale debitului pârâului Brodina ce nu au putut fi prevăzute prin proiectul de execuție a digului, cum s-a motivat de către pârâtă, fiind evident că nu s-a atins debitul de 260 mc./s, cauzele inundării terenului reclamantei fiind exploatarea și întreținerea necorespunzătoare a lucrărilor conform regulamentului de exploatare, a autorizației de gospodărire a apelor și a Legii apelor nr.107/1996 cu modificările și completările ulterioare, de către reprezentanții pârâtei.
Conform art.72, pct.1 din Legea apelor 107/1996 în cazul distrugerii sau deteriorărilor lucrărilor de apărare împotriva inundațiilor ori a unor construcții hidrotehnice datorită viiturilor, deținătorii cu orice titlu ai unor astfel de lucrări au obligația să le refacă sau să repare aceste lucrări în cel mai scurt timp posibil, fiind evident faptul că pârâta nu a executat aceste lucrări pentru a preveni inundarea și distrugerea terenului reclamantei.
Reclamanta a dovedit și cuantumul despăgubirilor solicitate, fiind audiați martorii C. G. și Ș. G. și s-au depus adeverințele nr.6575/03.12.2012 și nr.1106/19.02.2013 eliberate de Primăria comunei Brodina.
În cauză s-a făcut dovada existenței prejudiciului, terenul fiind distrus în totalitate prin decopertare, cât și a raportului de cauzalitate, motiv pentru care instanța a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 16.000 lei cu titlu de daune.
În baza art. 274 Cod proc. civ., pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 4299 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu avocat și onorariu expert judiciar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta prin care a solicitat în principal admiterea acestuia, casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar in subsidiar, reținând cauza spre judecare, sa se dispună respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare a arătat că instanța de fond soluționând cauza nu s-a pronunțat asupra cererii paratei D.S. S. prin care solicita introducerea in cauza a Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice întrucât statul are calitatea de titularii dreptului de proprietate asupra lucrărilor hidrotehnice cu privire la care s-a motivat prin considerentele hotărârii ca nu au fost reparate s-au refăcute in cel mai scurt timp.
Prevederile legale ce reglementează regimul juridic al bunurilor imobile proprietate publica o obliga la acest lucru, atâta timp cat, problematica dedusa judecații excede dreptului de administrare pe care-l exercita Direcția S. S. in temeiul H.G. 229/2009, intrând in sfera dreptului de dispoziție.
Nu unitatea pârâtă poate decide asupra resurselor de la bugetul de stat ce se aloca pentru refacerea distrugerilor ori deteriorărilor produse lucrărilor hidrotehnice proprietate publica a Statului R. in cazul producerii unor calamități naturale așa cum a fost cazul viiturilor din anii 2008 si 2010.
Orice acte de dispoziție relative la astfel de construcții proprietate publica ale statului cat si controlul întregii activități economice cu privire la aceste imobile, se realizează de către Ministerul Finanțelor, ca reprezentat al statului.
Pe cale de consecința, cererea sa era justificata prin prisma prevederilor legislației speciale privind proprietatea publica, atâta timp cat Direcția S. S. ca administrator, are calitatea de parat in prezentul proces.
Pe fondul cauzei, prima instanța a desconsiderat apărările formulate prin cererea de recuzare a d-lui expert tehnic judiciar C. Ș., cu privire la care au existat si apoi s-au confirmat motive substanțiale care au pus la îndoiala buna credința si imparțialitatea acestuia in realizarea cu obiectivitate a lucrărilor expertizei ce i-a fost încredințata, data fiind poziția sa de salariat in Sistemului de gospodărire a apelor S. din cadrul Administrației Bazinale de Ape Șiret.
Aceasta apartenența profesionala implica si calitatea de coleg de serviciu si subordonat fata de numiții ing. V. P., ing. F. B. - sef birou, ing. D. D. - inginer sef, ing. I. U. - director, persoane care, premergător efectuării expertizei au cercetat situația creata la gura de captare a apei - Pastravaria Brodina, au întocmit note de constatare si au comunicat concluzii si răspunsuri către Instituția Prefectului S. si reclamanta Trisciuc E., înscrisuri ce se regăsesc la dosarul cauzei.
Este evident ca, evenimentele in cauza au făcut obiect de analiza in cadrul acestui colectiv redus numeric ca număr de personal si fara echivoc si-a spus părerea si expertul C. Ș..
Totodată, chiar daca s-au constatat alte împrejurări de fapt si cauze care au generat degradarea terenului deținut de către reclamanta, expertul nu a putut fundamenta o expertiza obiectiva care sa contrazică concluziile șefilor săi profesionali si sa-i pună pe aceștia in poziție de inferioritate.
Deci admiterea acestei cereri legitime si întemeiate se impunea si era de natura a preveni efectuarea unei expertize subiective, fondata pe concluzii si teze deja promovate si materializate prin înscrisuri ce i s-au impus ierarhic expertului desemnat, cu afectarea negativa a actului de justiție.
De asemenea, desemnarea unui alt expert cu adevărat neutru, nu ar fi avut nici o înrâurire sau consecința negativa in soluționarea cazului, nefiind in prezenta unei pierderi iminente, imposibilitatea de recuperare a prejudiciului sau alte considerente care sa justifice graba judecații.
La data desemnării expertului, reprezentantul in instanța a D.S. S. nu cunoștea despre calitatea de salariat la SGA S. a d-lui C. Ș., iar atunci când s-a aflat motivul de recuzare, cererea a fost formulata in termenul procedural de 5 zile.
Raportat la prevederile art. 27 si 204 Cod pr. civila, pentru o corecta desfășurare a procesului si ca o măsura de protecție pentru părți împotriva suspiciunilor privind situații de natura sa altereze actul de justiție, se impune admiterea cererii de recuzare a expertului C. Ș. si nu omologarea raportului de expertiza așa cum in mod greșit a dispus instanța de fond.
A criticat pentru netemeinicie sentința si prin prisma modalității subiective si prin nimic fundamentate de stabilire a cuantumului despăgubirilor.
In mod legic si obiectiv, acestea nu puteau sa cuprindă alte sume decât contravaloarea operațiunii de readucere a solului la starea inițiala (reținându-se de către instanța ca suprafața in cauza a fost decopertata de către viituri) si eventual valoarea culturii nerealizate.
Or, instanța de fond a acordat cat s-a cerut de către reclamanta in baza unor aprecieri speculative a doi martori ce s-au contrazis intre ei de parca s-ar fi vândut terenul si interesa valoarea de circulație a acestuia.
Insa terenul a rămas in proprietatea reclamantei, nu a fost ocupat si folosit de către D.S. S., iar valoarea reala a despăgubirilor nu se putea realiza decât printr-o expertiza efectuata in cauza cu asemenea obiective întrucât expertul C. s-a pronunțat exclusiv asupra influentei lucrărilor hidrotehnice in degradarea solului si nu a costurilor de refacere a acestuia si prețului culturilor nerealizate.
Deci, sub aspectul stabilirii cuantumului despăgubirilor a aprecit ca nu s-a efectuat o cercetare judecătoreasca a fondului cauzei, iar rolul activ al instanței practic nu s-a exercitat, motiv pentru care s-a acordat o despăgubire aleatorie care afectează resurse bugetare ale statului deși s-a invocat in apărare si existenta cazului de forța majora, aspect rezultat din înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Neexistând vinovăție nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv ale art. 998 C. civil invocate ca temei de drept, printr-o greșita aplicare a legii de către instanța de fond.
Totodată instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la apărările paratei D.S. S. relative la modalitățile de despăgubire in cazul producerii de calamități naturale.
Statul a acordat tuturor persoanelor fizice afectate despăgubiri care, doar in măsura in care nu erau acoperitoare puteau fi întregite printr-o acțiune de natura celei care a făcut obiectul judecații.
Dar, neprobându-se cuantumul acestora, prin greșita soluționare a pricinii de către instanța de fond reclamanta a beneficiat de o îmbogățire fără just temei in detrimentul proprietății publice.
Reclamanta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului si obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata.
În motivare a arătat că se susține ca ar fi trebuit ca in cauza sa fie introdus Statul roman prin Ministerul Finanțelor, ca proprietar al lucrărilor hidrotehnice. Este o încercare de inducere in eroare a instanței, așa cum s-a încercat de altfel si la instanța de fond. Ce legătura are Statul Român sau Ministerul Finanțelor, din moment ce beneficiarul lucrărilor făcute a fost Direcția S. pentru acea pastravarie de pe valea Brodinii, iar certificatul de urbanism nr. 151/1997 eliberat de Consiliul județean S., a fost dat pentru aceeași Direcție silvica S..
La pct. 2 din recurs s-a arătat ca au existat motive substanțiale ce s-ar fi confirmat vis-a-vis de buna credința si imparțialitate a expertului desemnat in cauza. Care sunt acele motive nici până astăzi nu le-a găsit in dosar si nici nu au fost indicate in concret de pârâtă, ci doar așa pentru „impresie" au fost enunțate.
Ca pârâtei nu i-au convenit concluziile raportului de expertiza este o cu totul alta problema, care nu știe cât de mult interesează instanța. Daca pârâta nu avea încredere in expertul desemnat, de ce nu a solicitat instanței un expert parte, sau de ce nu au cerut o contraexpertiza.
Susținerile puerile, ca expertul ar fi coleg de service cu anumite persoane care ar fi făcut anumite note de constatare si ar fi tras niște concluzii, nu sunt de maniera unor obiecțiuni.
La dosarul cauzei exista o . înscrisuri, respective note de constatare (7, 8), care nu au fost in nici un moment contestate de pârâtă prin reprezentanții săi, ba mai mult, aceasta a formulat o . adrese prin care a informat ca trebuie sa promoveze o . lucrări hidrotehnice si ca s-au informat cu privire la lucrările necesare in zona (f. 9, 10).
Așadar, ce legătura au presupusele relații de subordonare invocate de recurenta, vis-a-vis de persoana expertului.
In privința acordării despăgubirii, aceasta nu a fost acordata aleatoriu, așa cum a susținut pârâta, ci pe baza unui probator si când a spus probatoriu, s-a referit la înscrisuri, raport de expertiza, probe testimoniale.
De altfel, la instanța de fond, dar si prin acest recurs s-a recunoscut, oarecum voalat, ca exista o culpa a pârâtei, dar ca acea despăgubire ar trebui acordata de stat (?!?). De ce, nici acum nu a interes, pentru ca in nici in acele obiecțiuni formulate la raportul de expertiza nu s-a adus vreo argumentație pertinenta, lansându-se date sau cifre străine de aceasta cauza.
Pe de alta parte, statul nu a acordat nici un fel de despăgubire, iar aceasta acțiune a fost promovata tocmai datorita lucrărilor defectuoase întreprinse de pârâtă, care au dus la distrugerea proprietății sale.
Nu in ultimul rând, a solicitat a se avea in vedere ca la momentul când s-au pus in discuție obiectivele pentru raportul de expertiza, pârâta prin reprezentant s-a arătat de acord cu acestea, iar expertul a răspuns punctual la ceea ce a cerut instanța. De altfel, expertul a consemnat ca pârâta a refuzat sa-i pună la dispoziție o așa-zisă documentație pe care a invocat-o in apărarea sa, aspect reținut si de instanța de fond.
In privința existentei forței majore, a considerat ca acest aspect a fost pe deplin lămurit, din probatoriul administrat, din care a rezultat ca daca acea lucrare s-ar fi executat corect si cu responsabilitate, putea asigura un debit de 260 mc/sec. ceea ce nu s-a atins la acele inundații, după cum a rezultat din notele de informare a centrelor de meteorologie. Ca urmare lucrarea trebuia să-si îndeplinească rolul pentru care a fost proiectata, respectiv de dirijare a apei spre pragul de captare si de apărare a terenurilor limitrofe.
Or, Lg. 1.07/1996 art72 prevede clar ce obligații au deținătorii unor astfel de lucrări hidrotehnice, pe care pirita le-a ignorant.
Prin urmare, a apreciat ca susținerile pârâtei sunt nefondate.
Examinând recursul sub aspectul criticilor formulate, tribunalul reține următoarele:
Cu toate că prin cererea formulată la primul termen de judecată, respectiv la data de 14.09.2011, pârâta-recurentă a solicitat introducerea în cauză a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice în calitate de titular al dreptului de proprietate asupra terenurilor cu destinație forestieră, fiind invocate dispozițiile art.64-66 Cod de procedură civilă și dispozițiile art.12 alin.4 din Legea nr.213/1998, prima instanță nu a pus în discuția părților și nici nu a soluționat această cerere .
Recurenta susține că instanța a omologat raportul de expertiză întocmit în cauză cu rea– credință deși a formulat o cerere de recuzare a expertului tehnic judiciar C. Ș. întrucât cu privire la acesta au existat și s-au confirmat motive care au pus la îndoială imparțialitatea în realizarea cu obiectivitate a lucrării de expertiză, dată fiind poziția acestuia de salariat în Sistemul de gospodărire a apelor S., cerere care în mod greșit a fost respinsă de instanță .
Se observă că în soluționarea acțiunii instanța a avut în vedere înscrisurile depuse de părți precum și raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul tehnic C. Ș., în privința căruia pârâta a formulat cerere de recuzare, soluționată prin încheierea din data de 28.06.2012, în sensul respingerii cererii.
Din dispozițiile art. 261 alin. (1) Cod de procedură civilă rezultă elementele pe care trebuie să le cuprindă orice hotărâre judecătorească pentru exercitarea unui control judiciar, inclusiv o încheiere interlocutorie.
În acest sens pct. 5 al textului legal sus evocat se referă la necesitatea arătării motivelor de fapt și de drept ce au format convingerea instanței precum și a celor pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Motivarea hotărârii trebuie să fie clară, concisă și concretă în concordanță cu probele și actele de la dosar, ea constituind astfel o garanție pentru părțile din proces în fața eventualului arbitrariu, judecătoresc și de altfel singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar.
Or, din perspectiva celor expuse, este de observat că încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare a expertului nu se circumscrie exigențelor art. 261 pct. 5 Cod de procedură civilă, în condițiile în care nu sunt analizate susținerile petentului și nu sunt evidențiate motivele pentru care s-a dispus respingerea cererii de recuzare.
Ca atare din perspectiva celor expuse, și a incidenței dispozițiilor art. 261 pct. 5 Cod de procedură civilă, controlul judiciar este imposibil de realizat .
Cum nu se poate verifica soluția de respingere a cererii de recuzare, nici celelalte motive privind greșita omologare a raportului de expertiză nu pot fi analizate.
Conform art.105 alin. 2 din Codul de procedură civilă, actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.
În speță, vătămarea recurentei este evidentă, iar actul îndeplinit cu nerespectarea condițiilor art. 261 pct. 5 din Codul de procedură civilă, este nul în ceea ce o privește și conform art. 106 alin.1 Cod de procedură civilă atrage incidența sancțiunii nulității actelor următoare.
Astfel nulitatea încheierii prin care s-a soluționat cererea de recuzare a expertului, atrage și nulitatea hotărârii întemeiată pe expertiză întocmită de expertul tehnic judiciar recuzat, conform art.204 Cod de procedură civilă.
Nulitatea hotărârii fiind echivalentă necercetării fondului, în baza art. 312 alin. 3 teza a II-a și a III-a din Codul de procedură civilă, tribunalul va admite recursul declarat și va trimite cauza spre rejudecarea fondului aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării fondului, instanța va analiza și celelalte motive de recurs, privind cererea de arătare a titularului dreptului, și criticile privind analiza îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale și modul de stabilire a cuantumului despăgubirii.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de către pârâta Direcția S. S., împotriva sentinței civile nr. 1154 din data de 21 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimată fiind reclamanta Trișciuc E., domiciliată în ., jud. S..
Casează sentința civilă nr.1154/21.03.2013 a Judecătoriei Rădăuți pronunțată în dosar nr._, precum și încheierea de ședință din data de 28.06.2012 din același dosar și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 4 octombrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
L. A. A. I. M. V. O. D.
Grefier,
S. A.-M.
Red. L.A.
Judecător fond C. G.-O.
Tehnored. S.A.M.
2 ex./04.11.2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1857/2013. Tribunalul SUCEAVA | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
