Anulare act. Hotărâre din 09-09-2014, Tribunalul SUCEAVA

Comentarii

0

Hotărâre pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 09-09-2014 în dosarul nr. 710/2014

Dosar nr._ - anulare act -

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA Nr. 710

Ședința publică din 09 septembrie 2014

Președinte: I. M.

Judecători: I. G.

Judecători: G. D.

Grefier: P. L.

Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanta C. locală de fond funciar S., prin primar, împotriva sentinței civile nr. 633 din 11.06.2014 pronunțată în dosar nr._ de către Judecătoria Gura Humorului, intimați fiind pârâții B. G., domiciliat în localitatea Sadova, nr. 52A, județul Suceava, D. T. din . și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns consilier juridic C. C. I., pentru reclamanta recurentă, pârâtul intimat B. G. și avocat C. R., pentru pârâtul intimat D. T., lipsă fiind acesta și intimata C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava.

Procedura de citare cu părțile a fost legal îndeplinită.

Grefierul a expus referatul cauzei, în cadrul căruia, învederează că la dosar, prin serviciul registratură, a fost depusă întâmpinare de către pârâtul intimat B. G. și concluzii scrise de către pârâtul intimat D. T., prin avocat, sens în care, instanța, a comunicat duplicatele acestora reprezentantului reclamantei recurente.

Instanța, din oficiu, supune discuției părților calificarea căii de atac exercitată în cauză.

Reprezentantul reclamantei recurente apreciază ca fiind recurs calea de atac exercitată.

Pârâtul intimat B. G. și avocat C. R., pentru pârâtul intimat D. T. apreciază calea de atac ca fiind cea a apelului.

Instanța, dată fiind natura nepatrimonială a litigiului dedus judecății, califică fiind apel calea de atac exercitată de către reclamantă împotriva sentinței civile nr. 633 din 11.06.2014 pronunțată în dosar nr._ de către Judecătoria Gura Humorului, din completul de judecată urmând a face parte doamnele judecător I. M. și I. G..

Întrebate fiind, părțile, personal și prin reprezentanți legali, precizează că nu mai au de formulat alte cereri prealabile, sens în care, instanța, constatând că recursul se află în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.

Consilier juridic C. C. I., pentru reclamanta apelantă, solicită admiterea apelului, modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, cu obligarea pârâților intimați la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâtul intimat B. G. solicită respingerea apelului ca nefondat.

Precizează că în cauza ce formează obiectul dosarului nr._ a fost desemnat expert, întocmind raportul de expertiză în baza înscrisurilor existente, menționând că în adresa nr._/2012 emisă de OCPI Suceava se arată că în arhivă nu există planuri parcelare pentru . planuri cu divizarea obștii. În CF 397 a comunei cadastrale S. care cuprinde și . și alte parcele, la poziția „37” figurează numitul V. S. D. cu cota de 2/90 din ½ părți indivize, iar în adresa 432/2012 emisă de Instituția Prefectului Județului Suceava se arată că planul divizării obștii S. nu reprezintă un act de proprietate.

Mai arată că, la activitatea de măsurare au participat și parte din membrii comisiei S., care au fost de acord cu retrocedarea suprafeței de teren. Suprafețele în litigiu sunt disponibile, fiind întocmit procesul verbal de punere în posesie cu nr. 5450/2010, însă nu s-au întocmit titlurile de proprietate.

Cu ocazia efectuării măsurătorilor a observat că aceste suprafețe sunt ocupate de alte persoane, nerespectându-se vechile amplasamente.

Depune la dosar înscrisurile care au stat la baza întocmirii raportului de expertiză.

Avocat C. R., pentru pârâtul intimat D. T., solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de prima instanță pentru motivele invocate prin concluziile scrise depuse la dosar.

Declarând dezbaterile închise, după deliberare,

TRIBUNALUL ,

Asupra apelului de față, constată:

P. acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Gura Humorului la data de 22.12.2010 sub nr._, reclamanta C. locală de fond funciar S. – prin Primar, jud. Suceava, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că raportul de expertiză întocmit de către expertul pârât B. G. în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar, are caracterul unui înscris fals și să se dispună refacerea în totalitate a acestuia.

În motivare, reclamanta a susținut că raportul de expertiză sus-menționat conține date neconforme cu realitatea, că a produs consecințe juridice, fiind luat în considerare cu ocazia pronunțării sentinței civile nr. 1148 din 16 iulie 2008 a Judecătoriei Gura Humorului, în dosarul sus-menționat.

A mai arătat că, a fost promovată o cerere de chemare în judecată de către D. T., din ., prin care a solicitat anularea Hotărârii nr. 1625 din 14 iunie 2007 a Comisiei Județene Suceava și reconstituirea dreptului de proprietate pentru teren în suprafață de 1,36 ha, cu vegetație forestieră, după autorul D. V. a S., teren aflat la locul numit „Slatina”,că, în cauză, a fost efectuată o expertiză tehnică judiciară de către expertul pârât topo B. G., indicând obiectivele stabilite de instanță și aspectele menționate de către expert în lucrarea efectuată.

S-a menționat că, pentru punerea în executare a sentinței civile nr. 1148 din 16 iulie 2008 a Judecătoriei Gura Humorului, cu ocazia deplasării în teren a membrilor Comisiei Locale de fond funciar S., în vederea identificării suprafeței de 1,36 ha teren pădure, s-a constatat eroarea produsă prin raportul de expertiză, cu privire la categoria de folosință a acestei suprafețe, având categorie de fânaț, și că expertul și-ar fi însușit această eroare.

Reclamanta a solicitat aplicarea prevederilor art. 184 Cod procedură civilă, conform cărora, în situația în care nu este caz de judecată penală sau dacă acțiunea penală s-a stins sau s-a prescris, falsul se va corecta de către instanța civilă prin orice mijloc de dovadă, susținând că, în această expertiză – în mod eronat, nereal și cu rea-credință - expertul a reținut că terenul în suprafață de 1,36 ha – situat în U.P II Slatina U.A 82%, 83% identică cu p.f. nr. 1227/2 și 1228, având categoria de folosință pădure, este încadrat pe amplasamentele altor autori, că – în cazul unei expertize corecte – alta ar fi fost soluția instanței, astfel că se impune anularea în totalitate a acestui raport de expertiză.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 184 Cod procedură civilă.

În cauză, s-a dispus introducerea și citarea, în calitate de pârâți, a numiților D. T. și C. Județeana P. S. D. de P. Privata Asupra Terenurilor Suceava.

P. întâmpinarea formulată, pârâtul D. T. a solicitat respingerea acțiunii formulate, invocând, în primul rând, excepția inadmisibilității acțiunii, față de temeiul de drept invocat (art. 184 Cod procedură civilă) și prin raportare la prevederile art. 14 alin. 3 lit. a Cod procedură penală, întrucât aceste dispoziții legale au ca sferă de reglementare juridică situația înscrisurilor falsificate, iar un raport de expertiză nu poate fi considerat înscris, în sensul dispozițiilor menționate, fiind un mijloc de probă, ca și o declarație de martor.

S-a mai invocat că un raport de expertiză nu reprezintă un act juridic, în sensul de manifestare de voință făcută cu intenția de a produce efecte juridice, dar nici faptele juridice, în sensul de manifestare de voință făcută cu intenția de a produce efecte juridice, dar nici fapte juridice, în sensul de fapte săvârșite cu intenția de a produce efecte juridice, care însă se produc în temeiul legii, astfel că, un raport de expertiză nu poate fi desființat pe calea acțiunii prevăzute de art. 184 Cod procedură civilă, cum solicită reclamanta din prezenta cauză.

S-a mai făcut referire și la faptul că expertul pârât B. G. nu a fost cercetat sub aspectul săvârșirii vreunei infracțiuni de fals în înscrisuri, reglementate de art. 288-289 Cod penal, întrucât doar această categorie de infracțiuni are ca obiect material înscrisul falsificat și, prin urmare, doar în ipoteza săvârșirii unei asemenea fapte, în cadrul acțiunii civile, alăturate acțiunii penale sau promovată separat, se poate solicita și obține repararea pagubei în natură, prin desființarea totală sau parțială a unui înscris sau prin orice alt mijloc de reparare.

Reclamanta a susținut că nu este dată excepția inadmisibilității, întrucât expertul pârât B. G. a refăcut raportul de expertiză.

A susținut că expertiza judiciară este un mijloc legal de probă, având caracterul unui înscris, în senul art. 21 din O.G nr. 2/2000, că acest raport de expertiză a produs consecințe juridice, în sensul că a stat la baza formării convingerii instanței de judecată cu privire la temeinicia susținerilor pârâtului, D. T..

Pârâta C. Județeana pentru S. D. de P. Privata asupra Terenurilor, deși legal citată, nu și-a exprimat poziția față de cererea reclamantei.

Ulterior, pârâtul D. T. a depus completări la întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, în raport de prevederile art. 52 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, ale art. III alin. 2 din Legea nr. 169/1997, că nulitatea absolută a actelor de reconstituire sau a altor acte juridice poate fi invocată numai de primar, prefect, A.N.R.P sau de persoane care justifică un interes legitim și actual, cu atât mai puțin a unui înscris civil, respectiv a unei expertize efectuate într-un litigiu de fond funciar, în care reclamanta a fost parte, expertiză a cărei anulare nu a solicitat-o, în acel cadru procesual, mai ales că expertiza, care nu este un act juridic, în sensul legii, anularea acesteia neputând fi cerută de reclamantă, care nu justifică un interes legitim, față de competența sa materială stabilită de lege.

S-a mai susținut că reclamanta nu ar avea nici o capacitate de exercițiu a drepturilor procedurale, legea neconferindu-i acesteia dreptul procedural de a solicita, într-un proces civil și nu de fond funciar, anularea unei expertize.

S-a invocat și excepția inadmisibilității acțiunii, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 111 și 184 Cod procedură civilă, susținând că prevederile art. 111 Cod procedură civilă determină principiul subsidiarității acțiunii în constatare în raport cu acțiunea în realizare, că reclamanta nu este invocată într-un drept al său, ori într-un interes legitim prin înscrisul a cărei anulare îl cere, prin expertiza efectuată într-un alt dosar, în care reclamanta a făcut parte și a avut dreptul și competența legală de a exercita toate căile de atac, reclamanta nemaijustificând, astfel, un interes legitim în promovarea unei acțiuni civile.

S-a susținut că acțiunea reclamantei este inadmisibilă și pentru motivul că nu poate fi întemeiată pe dispozițiile art. 184 Cod procedură civilă, dispoziții aplicabile numai în cadrul unui proces, în care o parte defaimă un înscris ca fiind fals, și numai dacă nu este caz de judecată penală sau dacă acțiunea penală este stinsă sau prescrisă și nu în cadrul unui proces separat, de genul celui declanșat de reclamantă, prin care a solicitat ca instanța să cerceteze falsul înscrisului, care a fost depus în alt dosar, dosar în care aceasta putea să se prevaleze de prevederile art. 184 Cod procedură civilă., dar nu a înțeles să se apere în acest mod.

A mai făcut referire și la faptul că însăși reclamanta a arătat că nu este caz de judecată penală, nefăcând nici o dovadă cu un act de reîncepere a urmăririi penale, emis de către organul competent, prin care să se fi constatat că acțiunea penală este stinsă sau prescrisă, situație în care sunt inaplicabile prevederile art. 184 Cod procedură civilă pe care reclamanta și-a întemeiat acțiunea și a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În ceea ce privește excepția lipsei calității sale procesuale active, reclamanta a invocat prevederile art. 52 din Legea nr. 18/1991, ale Legii nr. 169/1997, cu privire la invocarea nulității raportului de expertiză, că nulitatea actelor de reconstituire poate fi cerută în cazul de față de Primar, care – potrivit legii, este și Președintele Comisiei Locale de F. F., că ea, reclamanta, are competența materială și justifică un interes legitim în a solicita – prin Președinte – Primarul – anularea unor acte întocmite în mod eronat pentru reconstituirea dreptului de proprietate.

A mai susținut reclamanta că, în speță, sunt aplicabile prevederile art. 184 Cod procedură civilă prin aceea că nu este caz de judecată penală, că expertul pârât a refăcut raportul de expertiză, în vederea identificării corecte a amplasamentului și a categoriei de folosință a suprafeței de teren în litigiu, motiv pentru care nu a mai fost necesară sesizarea organului de urmărire penală în acest sens.

P. sentința civilă nr. 975 din 24 iunie 2011 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului s-au respins excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a reclamantei, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, s-a respins ca inadmisibilă acțiunea, reclamanta fiind obligată să plătească pârâtului D. T. suma de 550 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, și s-a luat act că pârâta C. Județeană pentru S. D. de P. Privată asupra Terenurilor nu a solicitat cheltuieli de judecată.

P. a hotărî astfel, instanța a reținut că petentul D. T. a solicitat, în contradictoriu cu C. locală de fond funciar S. și C. Județeană Suceava pentru S. D. de P. Privată asupra Terenurilor, anularea Hotărârii nr. 1625/14.06.2007 a Comisiei Județene Suceava pentru S. D. de P. Privată asupra Terenurilor și reconstituirea, în favoarea sa, a dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,36 ha teren cu vegetație forestieră, situată la locul numit „Slatina”, de pe raza comunei S..

În motivarea plângerii, petentul a arătat că are calitatea de moștenitor după defunctul D. V. a S. și că i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra altor suprafețe de teren, care fac parte din același trup.

P. adresa nr. 5244 din 13.08.2007, C. locală de fond funciar a arătat că defunctul D. V. a S. figurează cu o suprafață totală de 4,36 ha teren, identică cu p. f. nr. 1227/1, și, pentru că în harta cadastrală nu este evidențiat procentul de pădure, respectiv fâneață, se impune ca petentul să prezinte o expertiză în acest sens.

P. sentința civilă nr. 1148 din 16 iulie 2008 a Judecătoriei Gura Humorului s-a admis plângerea formulată de petentul D. T., în contradictoriu cu intimatele C. L. pentru S. D. de P. Privată asupra Terenurilor S. și C. Județeană pentru S. D. de P. Privată asupra Terenurilor de pe lângă Prefectura Suceava, s-a anulat Hotărârea nr. 1625 din 14.06.2007 a Comisiei Județene Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, s-a reconstituit, în favoarea petentului D. T., dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1,36 ha teren cu vegetație forestieră, situat la locul numit „Slatina” de pe raza comunei S., jud. Suceava.

S-a avut în vedere „că terenul în suprafață totală de 4,36 ha este în totalitate acoperit de vegetație forestieră, face parte din UP II, ua 82% și ua 83% a Ocolului Silvic F.. Din punct de vedere tabular, terenul este identic cu p. f. nr. 1102/5 pădure, de 380 ha, 10 ari, 68 m.p. din C.F. nr. 397 a . tabular fiind Obștea comunei S..

În dosarul „Divizarea Obștei S. 1938”, la nr. crt. 41, nr. tabloului judiciar 76, apare înscris D. V. a S., bunicul petentului D. T., cu . divizării parcelei funciare 1102/5 pădure, de 380 ha, 10 ari, 68 m.p., respectiv cu p.f. 1227/1 pădure, de 4 ha, 36 ari și 86 m.p. ./1 pădure, prin divizarea parcelei 1102 pădure din C.F. 397 a . localizată între bornele silvice 297, 296, 277, 276, 275, 274, nu este fânaț, ci are configurația de pădure. După defunctul D. V. a S., moștenitorilor acestuia li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1 ha teren pădure, prin Titlul de proprietate nr. 495 din 9 martie 1998 (fila 119), iar pentru 2 ha teren pădure a fost validat prin Hotărârea nr. 540/12.05.2005 a Comisiei județene Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor. Cum din cele 4,36 ha teren pădure, moștenitorilor după D. V. a S. li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 3 ha, rezultă că moștenitorilor acestuia le mai revine suprafața de 1,36 ha teren pădure. P. diferența de 1,36 ha teren pădure a formulat cerere de reconstituire petentul D. T., fiul lui D. G. și nepotul lui D. S.. Din raportul de expertiză se reține că terenul în suprafață de 1,36 ha este cu vegetație forestieră și este situat la locul numit „Slatina” de pe raza comunei S..

Cum suprafața de teren a fost proprietatea defunctului D. V. a S., iar petentul face dovada vocației succesorale după acesta, instanța, în baza prev. art. 53 din L. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a admis plângerea, si a anulat Hotărârea nr. 1625/14.06.2007 a Comisiei județene Suceava reconstituind petentului D. T. dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1,36 ha teren cu vegetație forestieră, situat la locul numit „Slatina”, de pe raza comunei S..

Având în vedere prevederile art. 137 Cod procedură civilă, instanța a pus în discuție părților și a soluționat excepțiile înainte de a intra în dezbaterea fondului, în ordinea prevăzută de acest text de lege, respingând excepțiile privind lipsa capacității procesuale de exercițiu a reclamantei, precum și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.

Cu privire la cauza, a reținut ca, potrivit art. 184 Cod procedură civilă, când nu este caz de judecată penală sau dacă acțiunea publică s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanța civilă, prin orice mijloace de dovadă.

Față de actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că acțiunea reclamantei este inadmisibilă, în raport de prevederile art. 111 și 184 Cod procedură civilă, cât timp cele solicitate de către reclamantă nu puteau fi invocate decât cu ocazia soluționării dosarului_ și nu ca temei distinct și determinant al unei acțiuni.

Cu privire la incidența Deciziei nr. XV din 21 noiembrie 2005 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocată de reclamantă, instanța a reținut inaplicabilitatea în cauză, deoarece vizează competența instanței civile de a dispune desființarea totală sau parțială a unui înscris falsificat în cauzele penale în care acțiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală și nu este incidenta în situația în speță, in care reclamanta nu a făcut dovada că ar fi sesizat organele de cercetare penală și că acțiunea penală s-a stins.

Instanța a mai avut în vedere și faptul că nulitatea unui mijloc de probă, cum este expertiza tehnică administrată într-o cauză, nu poate fi contestată decât tot de către instanța de judecată investită cu cauza respectivă, în condițiile art. 108 alin. 2 și 3 Cod procedură civilă, că legalitatea mijlocului de probă administrat în aceste condiții nu poate fi astfel cenzurată în afara cadrului stabilit de textul de lege menționat, respectiv, printr-o acțiune distinctă cu acest obiectiv.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta C. Comunală de F. F. S. - prin Primar, jud. Suceava, solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

În motivare, a reluat o parte din aspectele prezentate în conținutul cererii de chemare în judecată, precizând că, odată cu deplasarea în teren, la 07.10.2010, a membrilor comisiei locale de fond funciar S., pentru punerea în executare a sentinței civile nr. 1148/16.07.2008 a Judecătoriei Gura Humorului și pentru identificarea terenului în suprafață de 1,36 ha pădure și punerea petentului în posesie, s-a constatat eroarea produsă prin raportul de expertiză cu privire la categoria de folosință a acestei suprafețe care este fânaț, eroare care a fost însușită de către expert cu acest prilej. Expertul pârât a luat măsura refacerii raportului de expertiză și identificarea corectă a amplasamentului, motiv pentru care a considerat că nu este necesară sesizarea organului de urmărire penală.

A mai arătat referitor la inadmisibilitatea acțiunii față de temeiul de drept invocat, că acțiunea promovată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 184 Cod procedură civilă și nu pe dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă, așa cum pârâtul a arătat.

A subliniat faptul că hotărârea atacată este rezultatul unei greșite aprecieri a probatoriului administrat în cauză și al interpretării greșite a dispozițiilor art. 184 Cod procedură civilă, precum și ale prevederilor Deciziei nr. XV/2005 a Î.C.C.J, în acest sens formulând plângere penală împotriva expertului - pârât la P. de pe lângă Judecătoria Gura Humorului.

Pârâtul intimat D. T. a formulat întâmpinare la apelul declarat, solicitând respingerea acestuia, ca nefondat.

P. decizia nr. 293 din 13 decembrie 2011, Tribunalul Suceava – Secția civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta C. L. De F. F. S. - prin Primar, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 975 din 24 iunie 2011 a Judecătoriei Gura Humorului (dosar nr._ ), pârâți intimați fiind D. T. Și C. Județeană P. S. D. De P. Privată Asupra Terenurilor Suceava, jud. Suceava.

P. a decide astfel, tribunalul a reținut că apelul este neîntemeiat, întrucât examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel invocate și în raport cu întregul probatoriu administrat, ca și de dispozițiile legale aplicabile sau reproșurile aduse instanței de fond, pentru considerațiile ce urmează, tribunalul a confirmat soluția atacată, apreciind că aceasta își găsește suport în probatoriul administrat, a cărui judicioasă analiză a condus la stabilirea unei situații de fapt, la pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale, care își găsește fundament juridic în dispozițiile legale invocate în considerente.

Așa după cum rezultă din expunerea rezumată a lucrărilor dosarului, în speță tema pretențiilor și a probațiunii, vizează a se constata faptul că raportul de expertiză întocmit de expertul pârât B. G. în dosar nr._ al Judecătoriei Gura Humorului, având ca obiect „fond funciar”, are caracterul unui înscris fals și, prin urmare, să se dispună refacerea acestuia în totalitate, reclamanta întemeindu-și acțiunea pe disp. art. 184 Cod procedură civilă.

Față de obiectul dedus judecății și dispozițiile legale invocate, în mod corect instanța de fond a respins acțiunea, ca inadmisibilă, reținând faptul că obiecțiunile reclamantei apelante puteau fi invocate doar cu ocazia soluționării dosarului nr._ și nu ca temei distinct și determinant al unei noi acțiuni.

Prevederile dispozițiilor art. 184 Cod procedură civilă, cu care apelanta și-a motivat acțiunea în drept, reglementează posibilitatea instanței civile de a cerceta falsul comis în cuprinsul unui înscris în situațiile expres și limitativ prevăzute de lege: când acțiunea penală s-a stins; când a intervenit prescripția răspunderii penale, ori când nu a putut fi identificat autorul falsului.

Art. 14 alin. 3 lit. a Cod procedură penală are în vedere desființarea totală sau parțială a unui înscris, ca modalitate de reparare a pagubei în natură. Aceste dispoziții legale au ca sferă de reglementare juridică situația înscrisurilor falsificate, iar un raport de expertiză nu poate fi considerat înscris, în sensul dispozițiilor sus menționate.

Raportul de expertiză este un mijloc de probă la care instanța recurge, când, pentru stabilirea adevărului, este nevoie de lămurirea unor împrejurări de fapt pentru rezolvarea cărora se cer cunoștințe de specialitate. codul de procedură civilă reglementează, ca mijloc de probațiune judiciară, la art. 201 – 214 expertiza, ca fiind un rezultat al activității de cercetare efectuată de expert și nu poate fi considerat înscris, în sensul strict prevăzut de art. 172 Cod procedură civilă.

P. înscris, ca mijloc de probă, se înțelege orice consemnare scrisă care confirmă sau infirmă fapte sau împrejurări cu privire la existența sau inexistența raporturilor juridice civile care formează, în fiecare cauză civilă, obiectul judecății sau orice declarație despre un act juridic sau fapt juridic, făcută prin scriere de mână, dactilografiere, litografiere, imprimare pe hârtie sau orice alt material.

Raportul de expertiză nu reprezintă un act juridic, în sensul de manifestare de voință făcută cu intenția de a produce efecte juridice, dar nici fapte juridice, în sensul de fapte săvârșite cu intenția de a produce efecte juridice, care însă se produc în temeiul legii.

Cum un raport de expertiză nu poate fi asimilat sferei noțiunii juridice de înscris, fiind doar un mijloc de probă, rezultă că acesta nu poate fi desființat pe calea acțiunii întemeiată pe dispozițiile art. 184 Cod procedură civilă, așa cum a solicitat reclamanta apelantă în prezenta cauză.

Pe de altă parte, din lucrările dosarului, rezultă că expertul pârât B. G. nu a fost cercetat sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni de fals în înscrisuri, reglementată de art. 288-294 Cod penal, doar această categorie de infracțiuni are ca obiect material înscrisul falsificat și, prin urmare, doar în ipoteza săvârșirii unei asemenea fapte, în cadrul acțiunii civile, alăturate acțiunii penale sau promovată separat, se poate solicita și obține repararea pagubei în natură, prin desființarea totală sau parțială a unui înscris sau prin orice alt mijloc de reparare.

Susținerea apelantei că a formulat plângere penală împotriva expertului - pârât B. G. este de fapt, o recunoaștere a acesteia, a faptului că acțiunea promovată, care formează obiectul prezentului dosar, este inadmisibilă, potrivit temeiului de drept invocat de către acesta, respectiv dispozițiile art. 184 Cod procedură civilă și, din acest motiv, a formulat plângere penală. Însă, nefiind dată o soluție definitivă cu privire la plângerea penală formulată, instanța civilă nu poate analiza raportul de expertiză contestat.

Față de toate aceste considerente, tribunalul a considerat că, în prezenta cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 184 Cod procedură civilă, acțiunea formulată fiind inadmisibilă, motiv pentru care, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, a respins apelul, ca nefondat, menținând hotărârea atacată, ca fiind legală și temeinică.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta C. L. de F. F. – prin primar, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

În motivare, arată că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul D. T. a solicitat anularea hotărârii nr. 1625/14.06.2007 a Comisiei Județene Suceava și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,36 ha teren cu vegetație forestieră după autorul D. V. a S., teren aflat la locul numit „Slatina".

În cauză s-a încuviințat și efectuat expertiză tehnică judiciară de către expertul pârât B. G..

P. Sentința civilă nr. 1148/16.07.2008, pronunțată de către Judecătoria Gura Humorului în dosarul_, s-a reconstituit petentului dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,36 ha teren cu vegetație forestieră la locul numit „Slatina”.

Cu ocazia deplasării în teren la data de 07.10.2010, a membrilor Comisiei locale de fond funciar S., pentru punerea în executare a sentinței civile nr. 1148 din 16.07.2008 a Judecătoriei Gura Humorului, în vederea identificării terenului în suprafață de 1,36 ha teren pădure și punerea în posesie a petentului, s-a constatat eroarea produsă prin raportul de expertiză cu privire la categoria de folosință a acestei suprafețe, aceasta având categoria fânaț, eroare însușită de către expert cu această ocazie.

P. aceste considerente, expertul pârât a luat măsura refacerii raportului de expertiză, în vederea identificării corecte a amplasamentului și a categoriei de folosință a suprafeței de teren în litigiu, motiv pentru care nu a mai fost necesară sesizarea organului de urmărire penală în acest sens.

În această expertiză, în mod eronat, nereal și cu rea credință, expertul - pârât a susținut faptul că suprafața de 1,36 ha teren situată în UP II Slatina UA 82%, 83%, identică cu parcelele nr. 1227/2 și 1228, are categoria de folosință pădure, având ca autor pe defunctul D. V. a S..

Dacă expertul – pârât B. G. ar fi efectuat o expertiză corectă, ar fi arătat în cuprinsul expertizei situația reală de fapt și de drept și nu prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, ori prin omisiunea cu bună știință sau prin inserarea unor date eronate, neconforme cu realitatea, care au produs consecințe juridice, alta ar fi fost soluția dată de către instanță cu privire la acțiunea promovată de către petentul D. T..

Deci, esențial pentru declararea unui înscris ca fiind fals este ca, printr-o operațiune de alterare a realității, aceasta să aibă un conținut care nu este real.

Cu privire la inadmisibilitatea acțiunii față de temeiul de drept invocat, arată că acțiunea promovată de către C. locală de fond funciar a fost întemeiată pe dispozițiile art. 184 Cod procedură civilă, care prevăd:

„Când nu este caz de judecată penală sau dacă acțiunea publică s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanța civilă, prin orice mijloace de dovadă".

Din conținutul prevederilor deciziei mai sus menționate, rezultă, în mod destul de clar și fără echivoc, că, atunci când nu este caz de judecată penală, având în vedere principiul disponibilității, ca principiu general al desfășurării procesului civil, acțiunea pentru desființarea totală sau parțială a unui înscris falsificat aparține părților, pe calea unei acțiuni separate.

În practica judiciară s-a decis, în mod constatat și deplin motivat, că, atunci când învederarea infracțiunii nu mai este posibilă printr-o hotărâre penală, datorită faptului că expertul pârât a recunoscut eroarea comisă, procedând ulterior la refacerea raportului de expertiză, în această situație, anularea raportului de expertiză aparține instanței civile, deoarece altfel ar însemna ca erorile judiciare să rămână în ființa, ceea ce este de neconceput.

Arată, de asemenea, că hotărârea atacată este rezultatul unei greșite aprecieri a probatoriului administrat în cauză și al interpretării și aplicării greșite a art. 184 Cod proc. Civilă, cât și a prevederilor Deciziei nr. 15/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cu privire la expertiză, arată că aceasta este reglementată de dispozițiile art. 201 - 214 Cod procedură civilă și are ca obiect împrejurări de fapt asupra cărora expertului i se cere să-și exprime părerea, să dea lămuriri sau să le constate ca specialist, împrejurări care au legătură cu obiectul pricinii și ajută la soluționarea pricinii.

Pe de altă parte, prin înscris se înțelege orice declarație despre un act sau fapt juridic, consemnată cu un mijloc adecvat pe un anumit suport material.

Din moment ce constatările expertului asupra împrejurărilor de fapt reținute de el ca urmare a măsurătorilor și observațiilor efectuate la terenul în litigiu produc consecințe juridice, este asimilată lucrarea executată de acesta unui „înscris".

În consecință, deoarece, astfel cum a arătat, atât la instanța de fond, cât și în instanța de apel, raportul de expertiză cuprinde mențiuni neconforme cu realitatea, rigorile dispozițiilor art. 184 Cod procedură civilă îi sunt pe deplin aplicabile

Arată, de asemenea, că, pentru punerea în posesie cu suprafața de 1,36 ha teren cu vegetație forestieră, pârâtul - intimat D. T. a apelat la procedura executării silite, prin intermediul executorului judecătoresc, procedură care nu a fost realizată la cele două termene de până acum, datorită lipsei planului de situație cadastral pentru identificarea suprafeței de teren solicitată.

În acest sens, văzând soluția de respingere a acțiunii din hotărârea instanței de fond, a formulat plângere penală împotriva expertului pârât B. G., care se află în lucru la P. de pe lângă Judecătoria Gura Humorului.

În drept, a invocat art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.

P. întâmpinare, pârâtul intimat D. T. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de Tribunalul Suceava ca fiind legală și temeinică.

P. Decizia nr. 739 / 13 martie 2012 a Curții de Apel Suceava a fost admis recursul declarat de reclamanta C. L. de F. F. S., prin primar, fiind casate ambele hotărâri și trimisă cauza spre rejudecare Judecătoriei Gura Humorului.

Curtea a reținut că astfel cum rezultă și din considerentele deciziei XV/2005, pronunțată în recurs în interesul legii de către Î.C.C.J., art. 14 din Codul de procedură penală prevede, la alin. 3 lit. „a”, că repararea pagubei se face, potrivit legii civile, în natură, prin restituirea lucrului, prin restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, prin desființarea totală sau parțială a unui înscris și prin orice alt mijloc de reparare.

Ori de câte ori repararea pagubei în natură nu se face prin restituirea lucrurilor sau restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii – acțiuni în atribuțiile procurorului, competența aparține instanței de judecată, astfel cum este și în cazul de față, în care se cere anularea unui înscris.

În lipsa unei norme care să prevadă competența instanței penale de a soluționa acțiunea civilă în cauzele în care procurorul a adoptat o soluție de netrimitere în judecată și în raport cu prevederile art. 184 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora, când nu este caz de judecată penală sau dacă acțiunea penală s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanța civilă, prin orice mijloace de probă, competența de a dispune desființarea totală sau parțială a unui înscris falsificat, aparține instanței civile.

În speță, reclamanta a precizat că nu este caz de judecată penală, expertul pârât B. G. însușindu-și eroarea din raportul de expertiză cu privire la categoria de folosință a terenului, în cadrul deplasării în teren a membrilor Comisiei locale de fond funciar S. pentru punerea în executare a sentinței civile nr. 1148/16.07.2008 a Judecătoriei Gura Humorului, drept pentru care înscrisul fals putea fi analizat de către instanța civilă.

A reținut că ambele instanțe au apreciat eronat că un raport de expertiză nu reprezintă un act juridic sau o faptă juridică, pentru a fi incidente în cauză dispozițiile art. 184 din Codul de procedură civilă.

Rațiunea consacrării de către legiuitor a prevederilor art. 184 Codul de procedură civilă a fost determinată de nevoia – des întâlnită în practică – de a lipsi de efecte juridice înscrisurile care nu reflectă situația reală, însă nu se înscriu în sfera de analiză a dreptului penal, din diverse motive. Categoria înscrisurilor care intră sub incidența acestui text de lege este foarte extinsă, legea nefăcând distincție între înscrisurile prin care se materializează o probă (expertiză, declarație de martor) sau un act juridic, astfel că, nici instanța nu poate exclude de la analiză, pe diferite criterii, o anumită categorie de înscrisuri (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus).

Cercetarea falsului de către instanța civilă presupune formarea convingerii instanței că actul analizat nu reflectă realitatea, consecința fiind lipsirea lui de efecte juridice, în ceea ce privește părțile litigante. Formularea acestui text de lege în termeni generali, fără prevederi concrete și stricte, precum și îngăduința folosirii oricăror mijloace de dovadă, exclude posibilitatea instanței de a limita sfera înscrisurilor supuse analizei și denotă scopul imperativ al aplicării sancțiunii anulării actului, legiuitorul urmărind, în principal, înlăturarea efectelor pe care actul necorespunzător realității le produce cu privire la părțile în proces, în litigiul cu care acestea se confruntă.

Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și art. 312 al. 5 Cod procedură civilă, Curtea a admis recursul și a casat ambele hotărâri pronunțate în cauză, cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cauza a fost reînregistrată, pe rolul Judecătoriei Gura Humorului, la data de 25.04.2014, sub nr._ .

P. sentința civilă nr. 633 din 11.06.2014, Judecătoria Gura Humorului a respins acțiunea ca nefondată, obligând reclamanta să plătească pârâtului D. T. suma de 1300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

P. a hotărî astfel, prima instanță, a reținut ca la termenul din data de 30.05.2012, la solicitarea pârâților, a fost introdus în cauză, în calitate de pârât expertul pârât B. G., care a întocmit expertiza contestată, care face obiectul prezentei cauze.

Pârâtul B. G., prin întâmpinarea formulată (f. 20-25 vol. I, dosar nr._ ) a reiterat și argumentat toate atestările din raportul de expertiză contestat, întocmit în dosarul nr._ a Judecătoriei Gura Humorului, cât și expertiza extrajudiciară ulterioară, privind același obiect.

A menționat și atașat actele care le-a avut în vedere la efectuarea raportului de expertiză, respectiv: planșa cadastrală cu ., Pd de 380 ha, 10 ari 68 mp, din CF 397 . la Cartea Funciară Câmpulung Moldovenesc, Extrasul C.F. nr. 397 a . amenajistică S., la locul numit „Slatina” de la Ocolul Silvic F., planurile din dosar, extras C.F. nr. 397 S. cu . pădure, documente din dosarul nr._ a Judecătoriei Gura Humorului, documente de la un cetățean al comunei S., numit M. V., parte din panul de situație proiect de divizare al obștei din 1938, plan care nu este operat la Cartea Funciară, Tabloul parcelelor rezultate după divizare.

A mai arătat că din punct de vedere al divizării Obștei comunei S., aceasta a fost divizată între anii 1923-1938, iar această divizare nu este trecută în CF nr. 397 S., la locul „S.”, că planul proiect cu divizarea Obștei S., din anul 1938, folosit ulterior de expertul pârât, ca document ajutător (în expertiza extrajudiciară), nefiind înscris în CF 397 S., nu reprezintă un act de proprietate, așa cum se atestă prin adresa 432/P/PCl. din 08.05.2012 a Prefecturii Județului Suceava.

A argumentat pe larg toate aspectele care se regăsesc, atât în expertiza contestată, cât și ce extrajudiciară, susținând că a procedat în mod corect, iar atestările au ca fundament înscrisurile ce i-au fost puse la dispoziție.

În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate și suplimente la expertiză, la solicitarea părților cât și din oficiu, de către expertul topo B. C. M., prin care s-a analizat raportul de expertiză întocmit de expertul pârât B. G. în dosarul nr._ a Judecătoriei Gura Humorului, având ca obiect fond funciar, a cărui anulare se solicită, de către reclamantă, susținându-se că are caracterul unui înscris fals, cu consecința refacerii în totalitate a acestuia.

Astfel, reclamanta, prin acțiunea formulată – și care constituie obiectul dedus judecății – a arătat că în dosarul sus-menționat, reclamantul D. T., pârâtul din prezenta cauză, a solicitata anularea Hotărârii nr. 1625 din data de 14.06.2007 a Comisiei Județene Suceava și reconstituirea dreptului de proprietate, pentru suprafața de 1,36 ha teren pădure, la Locul „Slatina”, după autorul D. V. a S..

În cauză, s-a efectuat expertiză tehnică judiciară de către expertul pârât B. G. cu următoarele obiective:

1. Identificarea în amenajamentui silvic pe vechiul amplasament a suprafeței de 1,36 ha teren cu vegetație forestieră, situate la locul numit „Slatina" pe raza comunei S.., ce a aparținut defunctului (autor) D. V. a S..

2. Să se comunice situația juridică actuală a terenului mai sus-menționat.

3. Identificarea în teren a întregii suprafețe de 4,36 ha teren.

4. Să se precizeze cât din suprafața totală de 4,36 ha teren este cu vegetație forestieră și cât din suprafață are categoria fânaț.

5. Să se precizeze ce suprafață de teren cu vegetație forestieră s-a reconstituit după autorul D. V. a S., conform Legii nr. 18/1991 și să se precizeze dacă reconstituirea s-a făcut pe vechiul amplasament.

Reclamanta C. L. de F. funciar S. prin cererea de chemare în judecată a arătat că, din raportul de expertiză au rezultat următoarele:

La pct. 1.- identificarea suprafeței de 1,36 ha teren pădure (anexa nr. 1) s-a făcut parțial în sensul că aceasta (culoarea verde) a fost identificată în UP II %, UA 82% și 83 %, fiind delimitată pe vechiul amplasament al altor autori, respectiv: D. M. căsătorită F., . Z. D. .> La pct. 3.- identificarea s-a făcut în mod eronat, suprafața scriptică având două amplasamente:

- suprafața corectă de 4,36 ha teren (culoarea galbenă) reprezintă vechiul amplasament al autorului D. V. a S. (anexa nr. 1).

- aceeași suprafața de 4,36 ha teren a fost identificată incorect (culoarea verde) fiind vechiul amplasament al autorilor, D. M. și Z. D. (anexa nr. 2).

- suprafața de 4,36 ha teren (anexa 2), este transpusă pe același amplasament sub alt număr, respectiv 1227/11, în suprafață de 1,36 ha teren (anexa 3).

La pct. 4.- expertul pârât precizează în mod eronat, că întreaga suprafață de 4,36 ha teren, este cu vegetație forestieră, iar din ortofotoplanul satului S., (anexele 4-5) rezultă clar că, . suprafață totală de 4,36 ha are categoria de folosință: - 2,72 ha pădure și

1,64 ha teren fâneață, pășune, confirmate de câtre topograful C. C. și șeful Ocolului Silvic F. ing. S. A. P..

La pct. 5- expertul pârât a arătat în mod incorect că, după autorul D. V. a S. s-a reconstituit numai 1 ha teren cu vegetație forestieră, că în realitate au fost reconstituite 3 ha teren cu vegetație forestieră, după cum urmează: 1 ha pădure la Legea nr. 18/1991 și 2 ha pădure prin Hotărârea nr. 540/2005.

Astfel, practic reclamanta a contestat punctele 1,3,4,5 și din raportul de expertiză întocmit de expertul pârât B. G..

Din raportul de expertiză și suplimentele la acest raport, întocmite de expertul B. C. M., care a refăcut raportul de expertiză, și de asemenea a răspuns solicitărilor instanței, dacă se impune sau nu anularea punctelor 1,3,4,5 din raportul de expertiză întocmit de expertul pârât B. G., punctele care au fost contestate de reclamantă,așa cum s-a arătat mai sus, a rezultat faptul că, nu se impune anularea acestor puncte, ci expertul pârât a răspuns corect, față de obiectivele stabilite (f. 34-36 vol. II dosar nr._ ).

Astfel, din suplimentul la raportul de expertiză s-a reținut următoarele, în legătură cu expertiza contestată, că la solicitarea instanței, să se arate cu claritate, dacă se impune anularea punctelor 1, 3, 4, 5, din raportul de expertiză, întocmit de expert B. G.,- acesta fiind obiectul dedus al judecății -, cu argumentarea corespunzătoare, respectiv „ dacă se impune, de ce este greșit" și dacă nu se impune „de ce este corect", cu mențiunea că în ultimul supliment, s-a răspuns evaziv și fără argumentare, expertul B. M. a formulat următorul răspuns:

- La punctul 1 din raportul de expertiză întocmit de expert B. G., privind identificarea în amenajamentul silvic pe vechiul amplasament a terenului de 1,36 ha, teren cu vegetație forestieră situat la locul numit „ Slatina", pe raza comunei S., ce a aparținut defunctului D. V. a S..

Arată expertul B. M. că expertul pârât B. G. a răspuns corect că:

- terenul expertizat face parte din UP II, ua 82% și ua 83%, a Ocolului Silvic F.;

- din punct de vedere tabular și cadastral terenul este identic cu parte din ., de 380 ha, 10 ari, 68 mp din CF 397, a comunei cadastrale S..

- din punct al proiectului divizării Obștei comunei S., s-a arătat corect că această divizare nu este trecută în CF 397, S., locul Slatina.

- în dosarul cu divizarea Obștei S. din 1938, la nr. curent apare înscris D. V. a S., cu . divizării 1102/5, dar ./1, nu este înscrisă în CF 397, S..

Analizând punctului 3, a obiectivului din raportul de expertiză întocmit de expertul pârât B. G.,contestat .respectiv.,, identificarea în teren a întregii suprafețe de 4,36 ha.”

Expertul-pârât B. G. a arătat că la expertiză a fost indicată o suprafață mai mare de 4,36 ha, adică suprafața de_, 53, mai mult cu_, 53 mp.

P. prezenta expertiză dispusă în cauză, expertul B. M. precizează că, la expertiză i-a fost indicată suprafața de_ mp, teren cu vegetație forestieră (ce se află în UP11, ua 50%, ua 82% și ua 83% ale Ocolului Silvic F.,) mai mult cu_ mp.

A mai reținut faptul că, în planul anexa nr. 1, a raportului de expertiză întocmit de expertul-pârât B. G., se prezintă corect identificarea celor 4,36 ha conform punctelor prezentate în raportul de expertiză.

Analizând punctului 4, a obiectivului din raportul de expertiză contestat, întocmit de expertul pârât B. G., respectiv ,,să se precizeze cât din suprafața totală de 4,36 ha este teren cu vegetație forestieră și cât din suprafață are categoria fânaț”se arată că expertul pârât B. G. arată corect că:

- Terenul în suprafață de 4,36 ha este în totalitate cu vegetație forestieră, face parte din ., pădure din C.F. 397, a comunei cadastrale Slatina.

Categoria de folosință a parcelei 1102/5, este pădure, conform înscrierilor din C.F. 397, a comunei cadastrale Slatina.

S-a mai reținut, prin raportul de expertiză, că . este înscrisă în CF 397, S.,, iar proiectul cu divizarea Obștiei S., nefiind înscris în CF 397, S., nu a produs efecte juridice și astfel expertul a luat în considerare corect efectul juridic înscris în CF 397, S., adică parte din . cota de 2/90 din Vi, din p.f. 1102/5, pădure, pentru autorul D. V. a S..

De asemenea în baza adresei nr. 432/P/P.Ct. din 8.05.2012, a Instituției Prefectului Județului Suceava, se arată că planul divizării obștei S. (proiect), nu reprezintă un act de proprietate,și în concluzie, din punct de vedere juridic, răspunsul îl dă înscrierea actuală din CF 397 a . apare D. V. a S. cu cotă indiviză 2/90 din 1/2 din p.f. U02/5, pădure.

Expertul B. M. arată că la expertiză a prezentat o suprafață de 1983 mp, care nu are vegetație forestieră, dar conform înscrierilor din CF 397, S., acest teren este pădure.

Analizând punctul 5, a obiectivului din raportul de expertiză întocmit de expertul-pârât B. G., respectiv,, să se precizeze ce suprafață de teren cu vegetație forestieră s-a reconstituit după autorul D. V. a S. conform Legii 18/1991 și să se precizeze dacă reconstituirea s-a făcut pe vechiul amplasament”- la acest obiectiv s-a arătat că lui D. V. a S. i s-a reconstituit cu T.P. 1 ha un hectar de pădure conform legii 18/1991, cu Titlul de proprietate 495 din 09.03.1998, ce se află la locul numit Ursoaia, U.P. II, U.a 44B, pe alt amplasament față de cel indicat în planul proiect, cu divizarea obștei S., parte din . din CF 397 a .>

În consecință, față de concluziile raportului de expertiză, dispus în cauză, prin care așa cum s-a arătat mai sus, nu s-au reținut atestări cu caracter fals, instanța a reținut faptul că, raportul de expertiză efectuat de expertul pârât B. G. este corect, astfel încât nu se impune anularea acestuia.

Este adevărat că pârâtul expert B. G., ulterior rămânerii definitive a Sentinței Civile nr. 1148 din data de 16 iulie 2008, pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Gura Humorului, a refăcut raportul de expertiză contestat, prin care la pct. 3 arată că ”există teren cu vegetație forestieră, doar 3 ha, iar diferența de 1,36 ha este teren fânaț și arabil”, însă la stabilirea acestei situații expertul pârât B. G. a avut în vedere proiectul – plan de divizare a Obștei S., care însă, așa cum s-a arătat prin expertiza dispusă în prezenta cauză, nefiind înscris în C.F. 397 S., nu a produs efecte juridice și de asemenea, conform adresei nr. 432/P/P din 08.05.2012 a Instituției Prefectului Județului Suceava, acest plan nu reprezintă un act de proprietate, ci doar înscrierile în C.F. nr. 397 S., astfel încât, expertiza extrajudiciară, a expertului – pârât B. G., a avut în vedere un act, ce nu produce efecte juridice, iar răspunsul corect este cel stabilit prin expertiza inițială (cea contestată).

În consecință, pe considerentele expuse mai sus, și în temeiul art. 184 Vechiul Cod procedură civilă, aplicabil în cauză, cererea a fost respinsă, ca nefondată.

În temeiul. art. 451 Cod procedură civilă, a fost obligată reclamanta, să plătească pârâtului D. T., suma de 1300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, justificate cu onorariul apărător.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta C. locală de fond funciar, prin primar, solicitând admiterea acestuia, casarea în tot a sentinței și pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

În motivare a arătat că, prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Gura Humorului la data de 22.12.2010 sub numărul_, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că Raportul de expertiză întocmit de către expertul B. G. în Dosarul nr._, având ca obiect - fond funciar, are caracterul unui înscris fals și să se dispună refacerea în totalitate a acestuia.

P. cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul D. T., în Dosarul nr._, acesta a solicitat anularea Hotărârii nr. 1625/14.06.2007 a Comisiei Județene Suceava și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,36 ha teren cu vegetație forestieră după autorul D. V. a S., teren aflat la locul numit „ Slatina”.

În cauză s-a încuviințat și efectuat expertiză tehnică judiciară de către expertul B. G..

P. Sentința civilă nr. 1148/16.07.2008, pronunțată de către Judecătoria Gura Humorului în Dosarul_ s-a reconstituit petentului dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,36 ha teren cu vegetație forestieră la locul numit ,,Slatina”.

Cu ocazia deplasării în teren la data de 07.10.2010, a membrilor Comisiei locale de fond funciar S., pentru punerea în executare a Sentinței civile nr. 1148 din 16.07.2008, a Judecătoriei Gura Humorului în vederea identificării terenului în suprafață de 1,36 ha teren pădure și punerea în posesie a petentului, s-a constatat eroarea produsă prin Raportul de expertiză cu privire la categoria de folosință a acestei suprafețe, aceasta având categoria fânaț, eroare însușită de către expert cu această ocazie.

P. aceste considerente, expertul a luat măsura refacerii Raportului de expertiză în vederea identificării corecte a amplasamentului și a categoriei de folosință a suprafeței de teren în litigiu, motiv pentru care nu a mai fost necesară sesizarea organului de urmărire penală în acest sens.

P. sentința civilă nr. 975 din 24.06.2011, pronunțată de către Judecătoria Gura Humorului, acțiunea a fost respinsă.

Văzând soluția de respingere a acțiunii din hotărârea instanței de fond, au formulat Plângere penală împotriva expertului B. G. la P. de pe lângă Judecătoria Gura Humorului, iar prin Rezoluția Parchetului din 26.07.2012, anexată la dosar, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de expertul B. G., deoarece acesta a recunoscut că a întocmit un Raport de expertiză eronat.

În încheierea din 28.05.2014 a Judecătoriei Gura Humorului, se arată că din declarația dată de către expertul B. G. în dosarul penal 1134/P/2011 atașat, nu rezultă de nicăieri că și-a dat seama că raportul de expertiză este eronat, ci dimpotrivă a arătat că nu se face vinovat, contrar celor consemnate în Referatul cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală împotriva expertului B. G., întocmit de către organele de cercetare penală, unde în declarația dată, expertul arată că „după ce s-a deplasat în teren la data de 07.10.2010 și-a dat seama că raportul este eronat si l-a refăcut”, de unde rezultă că instanța s-a substituit astfel organului de cercetare penală, înlăturând cele declarate și consemnate în referat.

Împotriva sentinței civile nr. 975 din 24.06.2011, pronunțată de către Judecătoria Gura Humorului, au formulat apel, iar prin decizia civilă nr. 293 din 13.12.2012 a Tribunalului Suceava, acțiunea a fost respinsă.

Au formulat recurs împotriva acestei decizii iar prin Decizia nr. 739 din 13.03.2012 a Curții de Apel Suceava, ambele hotărâri au fost casate și cauza a fost trimisă spre rejudecare Judecătoriei Gura Humorului.

În rejudecare, instanța a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate cât și un număr de două suplimente la raportul de expertiză, de către expertul topo B. C. M., prin care s-a analizat Raportul de expertiză contestat întocmit de către expertul B. G. în Dosarul nr._ .

Hotărârea atacată este nelegală și netemeinică deoarece instanța de fond, nu a analizat probatoriul administrat de către ei, respingând fără a analiza temeinic în fapt și în drept, toate obiecțiunile formulate atât la Raportul de expertiză cât și la cele două suplimente de expertiză întocmite ulterior.

Raportul de expertiză întocmit de către expertul B. C. M., este de asemenea eronat deoarece este aproape identic cu cel contestat, nu reflectă situația reală din teren și nu a pornit de la procedura legală a identificării vechiului amplasament al autorului D. V. a S..

De altfel, instanța de fond a înlăturat toate obiecțiunile formulate pe parcursul derulării procesului de către C. locală de fond funciar S., mărginindu-se la analiza doar obiectivelor trasate în Suplimentul nr. 2 la Raportul de expertiză, mai precis, punctele 1, 3, 4, și 5 din Raportul de expertiză contestat.

Învederează instanțe de control judiciar faptul că, cele două suplimente la raportul de expertiză nu sunt credibile, deoarece expertul nu a identificat toate documentele

Nici în suplimentul nr. 2 la raportul de expertiză, expertul nu răspunde clar și cu un grad de precizie maxim care să poată fi acceptat, având ca și criterii procedurale legale vechiul amplasament.

Astfel, la obiectivul nr. 1 expertul a efectuat operațiunile pentru determinarea suprafeței de pădure aferentă cotei de 2/90 din 1/2 drepturi ce revin autorului D. V. a S., raportată la totalul suprafeței din . din CF 397 S. și nu la suprafața de pădure care a fost naționalizată autorului.

P. a determina cota de 2/90 din 1/2 drepturi ce revin autorului D. V. a S., expertul avea obligația ca mai întâi de toate să identifice vechiul amplasament al autorului, să îl suprapună peste amenajamentul silvic al Obștii de pădure Trupul Slatina, să determine categoria de folosință a vechiului amplasament, după care să determine cota de pădure care îi revenea acestuia.

Ori, expertul a determinat cota de 2/90 din 1/2 drepturi raportându-se la totalul suprafeței de 380 ha 10 ari și 68 mp, din ./5 pădure din CF nr. 397, fără a ține cont de vechiul amplasament al autorului D. V. a S..

Mai arată expertul că, cota de 2/90 din 1/2 drepturi este evidențiată în Dosarul cu divizarea Obștii de pădure Slatina, care tot expertul arată că potrivit Adresei nr. 432/P/P.Ct. din 08.05.2012, transmisă de către Instituția Prefectului - Județul Suceava, că această divizare - planul parcelar, nu reprezintă un act de proprietate, deoarece nu a fost operat în CF.

Fac mențiunea specială că, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră din . făcut în conformitate cu Parcelarul Obștii divizate S. si Harta aferentă acestuia din anul 1938.

Mai mult decât atât, autorul pârâtului D. T., respectiv, D. V. a S., este înscris în Parcelarul Obștii divizate S., la poziția nr. 41 cu suprafața de 4,3686 ha, ./1

Tot aici, expertul mai arată că, evidența suprafețelor de pădure deținute de autorul D. V.; a S. trebuie căutate în cărțile funciare de pe raza comunei S..

În concluzia de la punctul 1, expertul arată că terenul în litigiu a fost măsurat atât de către expertul B. G. cât și de către acesta și se află în interiorul parcelei 1102/5 din CF 397, arătând de această dată că identificarea s-a făcut ținându-se cont de înscrisurile din CF 397 și nu de parcelarul Obștii de pădure Slatina.

Răspunsul este confuz, nu se identifică vechiul amplasament cu suprapunerea acestuia peste amenajamentul silvic al zonei, mai precis locul unde este situat acesta, așa după cum prevăd legile fondului funciar.

La obiectivul nr. 2

Pct. 1. Expertul arată că suprafața de 1.36 ha teren cu vegetație forestieră, se identifică cu parte din parcelele nr. 1227/1, 1227/2 și 1228, fără a identifica care este suprafața aferentă fiecărei parcele raportat la vechiul amplasament și suprapus peste amenajamentul silvic al zonei, pentru a se stabilii în mod precis care este categoria de folosință a fiecărei suprafețe din fiecare parcelă.

Din nou, expertul arată că planul parcelar de divizare al Obștii de pădure ,,Trupul Slatina” nu reprezintă un act de proprietate, dar se raportează totuși la acesta, cât și la CF 397, ., încercând astfel să ducă în eroare instanța cu privire la categoria de folosință a parcelelor identificate aleatoriu în cadrul parcelei nr. 1102/5 din CF 397.

Mai arată expertul că, suprafața de 1,36 ha teren este parte din . CF 397, dar nu arată cu precizie locul unde se regăsește această suprafață în cadrul parcelei în vechiul amplasament și care este categoria de folosință a acesteia.

Dacă expertul ar fi încercat să identifice vechiul amplasament, putea folosi metoda determinării indirecte, prin raportare la alte persoane care dețin teren în cadrul acestor parcele.

Determinarea vechiului amplasament este fundamentală pentru procesul reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră, așa după cum prevăd dispozițiile art. 39 din Hotărârea nr. 890/2005.

Expertul avea îndatorirea de a determina precis locul unde se află vechiul amplasament al terenului în litigiu.

Tot aici, expertul se repetă și arată din nou că planul parcelar, nu reprezintă un act de proprietate, deoarece nu a fost operat în CF, dar se raportează adesea la el afirmând că, prin aplicarea Legii nr. 18/1991, nu au fost respectate vechile amplasamente ale altor persoane care au fost puse în posesie în Trupul de pădure Slatina, fără însă a preciza care este de fapt și de drept vechiul amplasament al acelor persoane.

La obiectivul nr. 3.

Expertul arată că suprafața de 4,36 ha teren are categoria de folosință pădure care este dată de . CF 397, iar terenul expertizat este tot pădure, nefiindu-i schimbată categoria de folosință, afirmație care este total eronată, deoarece, așa după cum am mai arătat, atâta vreme cât nu a fost identificat vechiul amplasament și categoria de folosință a acestuia, afirmația expertului nu poate fi luată în seamă.

La obiectivul nr. 4

În legătură cu metoda legală de determinare a categoriei de folosință a suprafeței de 4,36 ha teren, expertul arată din nou că aceasta este dată de înscrierea din CF 397 S., ..

Din nou expertul este în eroare deoarece categoria de folosință a suprafeței de 4,36 ha teren este în relație directă cu determinarea vechiului amplasament și care era categoria de folosință a acestuia la data naționalizării pădurilor.

La obiectivul nr. 5

În care se solicită a se arăta dacă expertul B. G. a stabilit corect amplasamentul suprafeței de 4,36 ha teren, expertul B. C. în mod cu totul eronat arată că amplasamentul este corect stabilit fără a proceda la stabilirea vechiului amplasament al suprafeței de teren în litigiu, ba mai mult decât atât, pentru punerea în executare a Sentinței civile nr. 1148 din 16.07.2008, a Judecătoriei Gura Humorului, cu ocazia deplasării în teren a membrilor Comisiei locale de fond funciar S. în vederea identificării terenului în suprafață de 1,36 ha teren pădure pentru punerea în posesie a petentului, s-a constatat eroarea produsă prin Raportul de expertiză cu privire la categoria de folosință a acestei suprafețe, aceasta având categoria fânaț, eroare însușită si recunoscută de către expertul B. G. cu această ocazie, ulterior acesta procedând la întocmirea unui nou Raport de expertiză care se află depus la dosar și în care la obiectivul nr. 3 - Identificarea în teren a întregii suprafețe de 4,36 ha teren, arată în răspuns că „există teren cu vegetație forestieră doar 3 ha iar diferența de 1,36 ha este teren fanat si arbori”.

La obiectivul nr. 6

Referitor la menținerea sau anularea punctelor nr. 1, 3, 4 și 5 din Raportul de expertiză întocmit de către expertul B. G., expertul B. C. arată din nou că acestea sunt corecte, fără o argumentare clară și precisă raportată la identificarea vechiului amplasament al terenului în litigiu cât și la stabilirea locului acestuia în cadrul parcelei 1227/1 din Parcelarul Obștii divizate S., ,,Trupul de pădure Slatina” cât și . din CF, 397 suprapuse peste amenajamentul silvic al zonei.

Față de cele arătate, precizează că raportul de expertiză efectuat de către expertul B. G. a cărui anulare o solicită este eronat, neconform cu realitatea din teren, la fel și Raportul de expertiză întocmit de către expertul B. C. M. împreună cu cele două suplimente la raport, care așa după cum au mai arătat, nu au răspuns în mod clar și precis la obiectivele trasate, și în esență nu au stabilit poziția vechiului amplasament.

Concluziile prezentate în raportul de expertiză cât și în cele două suplimentele, nu sunt temeinic justificate. Expertul face afirmații subiective fără acoperire, atât de natură tehnică cât și juridică privind obiectivele solicitate și încuviințate de către instanță și nu prezintă efectiv răspunsuri clare și precise la acestea.

În concluzie, față de cele arătate, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, casarea în tot a sentinței și pe fond, admiterea acțiunii în sensul anulării raportului de expertiză întocmit de către expertul B. G., și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând contravaloarea raportului de expertiză.

Pârâtul intimat B. G. a formulat întâmpinare în motivarea căreia a arătat că pentru efectuarea expertizei a avut la bază:

-Planșa cadastrală cu ., de 380 ha, 10 ari 68 mp din CF 397, a comunei cadastrale S., de la Cartea Funciară Câmpulung Moldovenesc

-Extrasul de Carte Funciară CF 397, a comunei cadastrale S.

-Harta amenajistică, S., locul numit Slatina, de la Ocolul Silvic F.

- Planurile ce au fost puse la dosar.

- Extras CF 397, S. cu .

Din analiza cărții funciare 397, a comunei cadastrale S. nu reiese că această carte fundară reprezintă obștea S. și nici faptul că proprietarii înscriși în fila B a acestei cărți funciare au ieșit din indiviziune.

La obiectivul nr.6 al raportului de expertiză întocmit de expert B. C. se arată că în baza adresei nr. 1/6156 din 07.06.2012 a OCPI Suceava, V. a S. D. apare intabulat cu . P., din CF 397Stulpicani, cu cota de 2/90 din ½ p.i. Din analiza acestei cărți funciare nu reiese că reprezintă Obștea Stulpicani9 și nici faptul că proprietarii înscriși la fila B din CF.397 S. au ieșit din indiviziune, nu figurează nici un plan de situație care să ateste acest lucru.

Dacă se analizează planul proiect privind divizarea obștei din anul 1938, se observa că acea parcelă 1227/2 Pd, de 9230 mp, unde apare ca proprietar D. M. căsătorită F., a primit teren cu vegetație pe alt amplasament, lucru confirmat prin expertiza efectuată de către expert B. C..

În baza adresei nr._/RGI/ 08.06.2012, a OCPI Suceava, i-a fost pus la dispoziție TP nr. 316/05.04,1995, pentru D. M., cu suprafața de 9200 mp, pe alt amplasament, respectiv în UP II, ua 45 D si ua 45 D, cu următoarele vecinătăți:

la Nord B. M.

la Est O. S. F.

La Sud O. S. F.

La Vest N. V.

În concluzie . proiectul planului de divizare a obștii din 1938, real după CF 397, S. parte din . rămas disponibilă, deoarece D. M. căsătorită F. a primit teren pe alt amplasament, conform TF nr. 316/05.04.1995, situație confirmată de către expert B. C., prin raportul de expertiză.

În baza TP nr. 492/09.03.1998, D. V. primește 1 ha, de pădure, pe . planul proiect cu divizarea obștii, parcelă ce aparține lui D. V. a S. (real parte din . CF 397, S.). Inițial D. M. a primit terenul cu TP nr. 294/04.04.1995, în UP II ua 50 A, care a fost anulat cu Hotărârea nr. 599 din 04.03.1997, si ulterior D. M. a primit terenul cu TP nr. 492/09.03.1998, în UP II, ua 49 B, cu următoarele vecinătăți:

La Nord C. T

la EST O.S. F.

La Sud O. S. F.

La Vest O. S. F.

A procurat documente ajutătoare de la un cetățean al comunei S., pe nume M. V. în data de 05.03.2008respectiv:

-Parte din planul de situație proiect al divizării obștii din 1938, plan care nu este operat

-Tabloul parcelelor proiect, rezultate după divizarea

-Parte din dosarul cu divizarea obștii proiect

P. elucidarea situației arată că planul proiect cu divizarea obștii din 1938, nu a fost pus la dispoziția instanței, nu este la dosarul cauzei și nici nu a fost pus ta dispoziția expertului așa cum era corect.

Planul proiect cu divizarea obștii din 1938,i-a fost pus la dispoziție în data de_, cu ocazia efectuării altei expertize, dosar_, a Judecătoriei Gura Humorului, când parte din membrii Comisiei de F. F. i-au cerut să efectuez suprapunerea după acest plan.

Menționează că din punct de vedere al divizării Obștei comunei S., aceasta a fost divizată între anii 1923 - 1938, divizare care mu este trecută în Cartea funciară 397, S., la locul numit Slatina, lucru prezentat atât în primul raport de expertiză cât și în al doilea raport de expertiză.

Cu ocazia expertizei din dosar nr._, a Judecătoriei Gura Humorului a constat că punerea în posesie nu s-a făcut pe amplasamentele vechi din planul proiect cu divizarea obștii din anul 1938, amplasamentele vechi fiind ocupate de către alte persoane, ce au primit teren cu vegetație forestieră, conform Legii 18/1991.

În baza adresei nr._/RGI/31.05.2012, a OCPI Suceava i s-a comunicat de către OCPI Suceava că, nu dețin planuri parcelare pentru . planuri cu divizarea obștei.

În baza adresei nr. 1/6156/07.06.2012, a OCPI Suceava, prin care a solicitat dacă Obștea comunei S. figurează ca fiind divizată,i-au fost comunicate următoarele:

În urma analizei CF 397, a comunei cadastrale, care cuprinde .. 1102/5, pădure și alte parcele, în fila B a acestei cărți funciare, la poziția 37, figurează intabulat numitul V. a S. D. cu cota de 2/90 din % părți indivize.

În baza adresei nr. 432/P/P.Ct. din 08.05.2012 a Prefecturii Județului Suceava se arată că planul de proiect cu divizarea obștei S. nu reprezintă un act de proprietate, situație confirmată de expert B. C., prin raportul de expertiză. În baza acestuia se poate stabili dacă vechiul amplasament este liber sau ocupat legal de alte persoane cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza legilor fondului funciar anterioare legii nr. 247/2005.

În concluzie, prin aplicarea Legii nr. 18/1991, pe amplasamentul expertizat se poate arăta că parte din . proiectul cu divizarea obștei ce nu este trecut în CF 397, S., (după CF 397, este parte din . teren este ocupat de TP nr. 492/1998, pentru D. M., cu suprafața de 1 Ha.

După autorul D. V. a S. conform Legii 18/91 s-a reconstituit cu TP 495/09.03.1998,1 ha pădure la locul numit Ursoaia ( unitatea de producție), UP II, ua 49 B, pentru D. V., după D. T., pe alt amplasament față de terenul în litigiu, lucru confirmat de expert B. C. prin raportul de expertiză.

Planul proiect cu divizarea obștei S. din 1938, nu este operat în CF 397 S. și nu este act de proprietate.

Pe vechile amplasamente s-au pus în posesie alte persoane cu Legea 18/1991, în cazul de față:

D. M. căsătorită F. cu TP nr. 310/05.04.1995, pentru suprafața de 9200 mp, pe alt amplasament, respectiv în UP II, ua 45 D și ua 45 8, situație confirmată de expert B. C., prin raportul de expertiză,

După autorul D. V. a S. conform Legii 18/91 s-a reconstituit cu TP 495/09.03.1998,1 ha pădure la locul numit Ursoaia (unitatea de producție), UP II, ua 49 B,

D. M. a primit terenul cu TP nr. 492/09.03,1998, în UP II, ua 49 B, parte din . planul de situție proiect cu divizarea obștei S., ce aparține lui D. V. a S..La această dată D. V. a S. a primit 1ha, în baza TPnr.495/1998, la locul numit Ursoaia, 2ha în baza Hotărârii nr. 540/12.05.2005, emisă de Prefectura Județului Suceava în total 3 ha Pd..Mai este necesar să fie retrocedată suprafața de 1,36 ha teren care este disponibil. Terenul ce a fost repartizat este pădure.

În al doilea raport de expertiză a arătat că:

-Terenul cu pășune care este în proprietatea lui A. I., teren ce este retrocedat în baza Deciziei nr. 7267H,05.2006 a Tribunalului Suceava și a Sentinței civile nr. 151/16.02.2006, a Judecătoriei Gura Humorului, cu . de literele O, P, S, T,, de 3120 mp, dar care face parte din . D. V. a S., după planul cu divizarea obștei din 1938, netrecut în CF 397, S..

-Terenul cu pășune de 1887mp, este deținut de C. P.. Total pășune 3120 mp +1887 mp = 5007 mp - terenul pădure este de 8593 mp, ce poate fi retrocedat.

In recursul înregistrat cu nr. 449/07.02,2012, a Primăriei comunei S. se arată la motivele de recurs că a trecut cu rea credință la parcelele 1227/2 și 1228 categoria de pădure, și în realitate este pășune.

După suprapunerea cu planșa cadastrală și după planul proiect cu divizarea obstei, netrecută în CF 397, S., parcelele 1227/2 si 1228 fac parte din .. 1102/5, din CF 397, și este pădure.

În baza adresei nr. 489 din 09.02.2010, a Ocolului Silvic F., suprafața de 4,36 ha este cu vegetație forestieră, situație confirmată de expert B. C., prin raportul său de expertiză.

Solicită respingerea acțiunii, prin care s-a solicitat anularea expertizei întocmită de el, din dosar nr. dosar nr._, a Judecătoriei Gura Humorului având ca obiect fond funciar motivate de faptul că, toate susținerile reclamantei nu sunt temeinice și nici dovedite.

P. acțiunea sa reclamanta contestă identificarea suprafeței de 1,36 ha teren pădure cu privire la categoria de folosința a acestei suprafețe, motivând reclamanta că această suprafață ce a măsurat-o ar avea categoria de folosință fânaț și nu pădure și că și-ar fi însușit această eroare, fapt ce nu este adevărat, iar în declarația ce a dat-o la poliție arată clar că . ha este pădure, face parte din . CF 397, S. unde proprietar tabular este D. V. a S. cu cota de 2/90 din 1/2 părți indivize.

În raportul pe care l-a întocmit ulterior la presiunea, și obligarea de către domnului primar al comunei S., cu amenințarea că-i va face plângere penală fapt ce i s-a întâmplat, în noul raport de expertiză, arată că a efectuat suprapunerea după acest proiect de divizare a obștii S., proiect ce nu este operat în CP 397, S., și astfel acesta nu este un act juridic, nu a produs efecte juridice, nefiind operat în CF 397, S..

La data efectuării expertizei din dosar nr._, a Judecătoriei Gura Humorului a ținut cont în mod special de înscrierile din CF 397, a comunei cadastrale S..

- în CF 397 a comunei cadastrale S., apare înscris D. V. a S. cu ., cu cota indiviză 2/90 din 1/2.

Suprafața parcelei 1102/5 pădure din CF 397 a comunei cadastrale S. este de 380 ha 10 ari 68 metri pătrați.

C. de 2/90 din 1/2 din CF 397, ce reprezintă aproximativ suprafața de 4,36 ha, este evidențiată în Dosarul cu divizarea Obștei Slatina din 1938, la nr. curent 41.

Proiectul cu divizarea Obștei S., din anul 1938, nu este operat în CF 397, S., și astfel acesta nu este un act juridic, nefiind operat în CF 397, S. și astfel nefiind operat în CF 397, S. nu a produs efecte juridice.

P. a proceda legal și corect este necesar să se țină cont de înscrierile din CF 397, S. și de planșa cadastrală.

În baza adresei nr._ din 29.11.2013 a Ocolului Silvic F., se arată că acesta nu are evidențe înainte și după naționalizare cu suprafețe de pădure pentru persoane de pe raza comunei S., evidențele pentru suprafețele de pădure ale parcelelor cadastrale sunt date de evidențele cadastrale înregistrate în Cărțile Funciare de pe raza comunei S.. Evidența suprafețelor de pădure deținute de autorul D. V. a S. trebuie căutate în cărțile funciare de pe raza comunei S..

Deci autorul D. V. a S. este înscris în CF 397. S. cu cota indiviză de 2/90 din ½ din ./5.

În baza adresei nr. 432/P/P,Ct. din 8,05.2012, a Instituției Prefectului Județului Suceava, se arată că planul divizării obștei S. (proiect), nu reprezintă un act de proprietate, în concluzie, din punct de vedere juridic, răspunsul îl dă înscrierea actuală din CF 397 a . apare D. V. a S. cu cotă indiviză 2/90 din 1/2, din ..

În baza legii 18/1991 s-au retrocedat pe alte amplasamente față de înscrierile din proiectul plan cu divizarea obștei, S..

După autorul D. V. a S. s-a reconstituit un hectar de pădure conform legii 18/1991 cu titlul de proprietate 495 din 09.03.1998, ce se află la locul numit Ursoaia, UP. II, U.a. 44B, pe alt amplasament față de cel indicat în planul proiect cu divizarea obștei, S..

De asemenea vecinii, cu terenul revendicat de moștenitorii autorului D. V. a S., au primit terenuri pe alte amplasamente față de înscrierile din proiectul cu divizarea obștii S. în baza Legii 18/1991 astfel:

Lui D. M. căsătorită F. i s-a retrocedat suprafața de 0,92 hectare cu titlul de proprietate 316/1995, pe alt amplasament față de înscrierile din proiectul plan de divizarea obștei, S.;

- Z. D. a primit un hectar cu titlul de proprietate nr. 300 din 1995, pe alt amplasament, față de înscrierile din proiectul plan de divizarea obștei, S.;

În vechiul amplasament a lui D. V. a S., ce este înscris în proiectul de divizarea obștei S., a fost pusă în posesie D. V. cu un hectar cu titlul de proprietate 492/1998.

În concluzie retrocedările nu sunt respectate pe vechile amplasamente, ale proiectului cu divizarea obștei, prin aplicarea Legii 18/1991 și a Hotărârilor judecătorești (cazul A. I.).

Deoarece proiectul cu divizarea obștei S., nu este un act juridic, nu este plan parcelar, nu a fost respectate vechile amplasamente din acest proiect cu divizarea obștei S., trupul Slatina, acest proiect cu divizarea obștei S. nu respectă numerotarea cadastrală din CF 397, S., acest proiect se poate lua în considerare doar ca act anexă în instanța, pentru a se face dovada ce suprafață de pădure a avut autorul D. V. a S., respectiv 4,36 ha și nu ca amplasament, deoarece acestea nu au fost respectate, prin aplicarea legii 18/1991 si a altor Hotărâri Judecătorești.

În planul cu divizarea obștei ( proiect), nu se respectă numerotarea cadastrală, cu cele înscrise în CF 397, S.

În concluzie, parcelele 1227/1, 1227/2,1228 nu pot fi luate în considerare din punct de vedere tabular și cadastral, provenind de un proiect de divizare care nu a fost operat în cartea funciară 397 S.,

Trebuie respectate înscrierile din CF 397, S., pentru D. V. a S., unde este înscris cu cota indiviză de 2/90 din p.f 1102/5, pădure. De asemenea categoria de folosință a parcelei nr. 1102/5, din CF 397. a comunei cadastrale S., este pădure, faptic terenul în suprafață de 1,36 ha, expertizat are categoria de folosință tot pădure.

Desi a întocmit un nou raport, a arătat că vechiul amplasament este ocupat, si nu poate fi interpretat că și-a însușit vreo eroare așa cum susține C. Comunală de F. F. S. ( doar de reprezentanții din Primăria . de la Ocolul Silvic F., care fac și ei parte din C. L. de F. F., a . totul de altă părere, respectarea pentru retrocedare a înscrierilor din CF 397, S., pentru autorul D. V. a S..

- În baza adresei nr._ din 29.11.2013 a Ocolului Silvic F., se arată că acesta nu are evidențe înainte și după naționalizare cu suprafețe de pădure pentru persoane de pe raza comunei S.. Evidențele pentru suprafețele de pădure ale parcelelor cadastrale sunt date de evidențele cadastrale înregistrate în Cărțile Funciare de pe raza comunei S.. Evidența suprafețelor de pădure deținute de autorul D. V. a S. trebuie căutate în cărțile fundare de pe raza comunei S.

Deci autorul D. V. a S. este înscris în CF 397, S. cu cota indiviză de 2/90 din ½ din ./5.La această dată autorului D. V. a S. i s-au retrocedat;

-1ha cu TP 495/1998, 2ha cu Hotărârea 540/12.05.2005, total 3 ha.

Rămas de retrocedat 1,36 ha, pentru care s-a întocmit Procesul verbal de punere în posesie nr. 5450/07.10.2010

Nu s-au întocmit titluri de proprietate pentru 3,36 ha.

În situația că autorului D. V. a S. nu i se retrocedează toată suprafața de 4,36 ha, se încalcă înscrierea din CF 397, S., fără temei legal.

Retrocedările trebuie făcute cu respectarea CF 397, a . retrocedările nu au fost efectuate pe vechile amplasamente, așa cum susțin reprezentanții comisiei din Primăria comunei S., iar cei de la Ocolul Silvic F. nu sunt de acord, aceștia fiind de acord cu înscrierile din CF 397, S..

Cu ocazia altor expertize efectuate în zonă a constatat ca nu s-au respectat amplasamentele din proiectul cu divizarea obștei S., aceste terenuri au fost ocupate în totalitate prin retrocedări la legea 18/1991,

În concluzie cele 1,36 ha ce sunt înscrise în CF 397, S., cu categoria de folosință pădure, suprafață ce face parte din cele 4,36 ha după D. V. a S., poate fi retrocedate deoarece terenul este disponibil, iar proiectul cu divizarea obștii S., nu este un act de proprietate, nu poate fi luat în considerare decât ca o anexă în instanță pentru a prezenta suprafața autorilor, iar retrocedările trebuie corelate cu înscrierile din CF 397, S..

Examinând actele și lucrările dosarului, în limitele criticilor din cererea de apel, instanța reține că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Gura Humorului reclamanta a solicitat să se constate că raportul de expertiză întocmit de către expertul pârât B. G. în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar, are caracterul unui înscris fals și să se dispună refacerea în totalitate a acestuia, întrucât raportul de expertiză menționat conține date neconforme cu realitatea, a produs consecințe juridice, fiind luat în considerare cu ocazia pronunțării sentinței civile nr. 1148 din 16 iulie 2008 a Judecătoriei Gura Humorului, în dosarul indicat.

În dosarul nr._, prin cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul D. T. s-a solicitat anularea hotărârii nr. 1625/14.06.2007 a Comisiei Județene Suceava și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,36 ha teren cu vegetație forestieră după autorul D. V. a S., teren aflat la locul numit „Slatina”, încuviințându-se efectuarea expertiză tehnică judiciară de către expertul B. G..

P. sentința civilă nr. 1148/16.07.2008, pronunțată de către Judecătoria Gura Humorului în dosarul nr._ s-a reconstituit petentului dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,36 ha teren cu vegetație forestieră la locul numit ,,Slatina”, iar cu ocazia deplasării în teren la data de 07.10.2010, a membrilor Comisiei locale de fond funciar S., pentru punerea în executare a sentinței civile nr. 1148 din 16.07.2008, a Judecătoriei Gura Humorului în vederea identificării terenului în suprafață de 1,36 ha teren pădure și punerea în posesie a petentului, s-a constatat eroarea produsă prin Raportul de expertiză cu privire la categoria de folosință a acestei suprafețe, aceasta având categoria fânaț, eroare însușită de către expert cu această ocazie.

Expertul a luat măsura refacerii raportului de expertiză în vederea identificării corecte a amplasamentului și a categoriei de folosință a suprafeței de teren în litigiu, motiv pentru care nu a mai fost necesară sesizarea organului de urmărire penală în acest sens.

P. sentința civilă nr. 975 din 24.06.2011, pronunțată de către Judecătoria Gura Humorului, acțiunea a fost respinsă., situație în care reclamanta a formulat plângere penală împotriva expertului B. G. la P. de pe lângă Judecătoria Gura Humorului, iar prin Rezoluția Parchetului din 26.07.2012, anexată la dosar, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de expertul B. G., deoarece acesta a recunoscut că a întocmit un Raport de expertiză eronat.

Reclamanta susține că în încheierea din 28.05.2014 a Judecătoriei Gura Humorului, se arată că din declarația dată de către expertul B. G. în dosarul penal 1134/P/2011 atașat, nu rezultă de nicăieri că și-a dat seama că raportul de expertiză este eronat, ci dimpotrivă a arătat că nu se face vinovat, contrar celor consemnate în referatul cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală împotriva expertului B. G., întocmit de către organele de cercetare penală, unde în declarația dată, expertul arată că „după ce s-a deplasat în teren la data de 07.10.2010 și-a dat seama că raportul este eronat si l-a refăcut”, de unde rezultă că instanța s-a substituit astfel organului de cercetare penală, înlăturând cele declarate și consemnate în referat.

Împotriva sentinței civile nr. 975 din 24.06.2011, pronunțată de către Judecătoria Gura Humorului, au formulat apel, iar prin decizia civilă nr. 293 din 13.12.2012 a Tribunalului Suceava, acțiunea a fost respinsă, reclamanta a formulat recurs împotriva acestei decizii, iar prin dțecizia nr. 739 din 13.03.2012 a Curții de Apel Suceava, ambele hotărâri au fost casate și cauza a fost trimisă spre rejudecare Judecătoriei Gura Humorului.

În rejudecare, instanța a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate cât și un număr de două suplimente la raportul de expertiză, de către expertul topo B. C. M., prin care s-a analizat Raportul de expertiză contestat întocmit de către expertul B. G. în Dosarul nr._ .

Apelanta susține că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, deoarece instanța de fond nu a analizat probatoriul administrat de către ea, respingând fără a analiza temeinic în fapt și în drept, toate obiecțiunile formulate atât la raportul de expertiză cât și la cele două suplimente de expertiză întocmite ulterior.

De altfel, raportul de expertiză întocmit de către expertul B. C. M., este de asemenea eronat, deoarece este aproape identic cu cel contestat, nu reflectă situația reală din teren și nu a pornit de la procedura legală a identificării vechiului amplasament al autorului D. V. a S..

Cu privire la aspectul vizând neanalizarea probatoriului reclamantei, se constată că acesta nu este întemeiat, întrucât s-a solicitat efectuarea unei expertize și a unor suplimente la raport, precum și proba cu înscrisurile atașate la dosar, instanța de fond fundamentând soluția pronunțată pe analizarea acestora. De altfel, se constată că apelanta face referiri generice la neanalizarea de către prima instanță a probatoriului reclamantei, fără a se face, concret, trimitere la vreo probă ignorată de instanță.

Apelanta învederează instanței de control judiciar faptul că cele două suplimente la raportul de expertiză nu sunt credibile, deoarece expertul nu a identificat toate documentele.

Se susține că în suplimentul nr. 2 la raportul de expertiză, expertul nu răspunde clar și cu un grad de precizie maxim care să poată fi acceptat, având ca și criterii procedurale legale vechiul amplasament.

Astfel, la obiectivul nr. 1 expertul a efectuat operațiunile pentru determinarea suprafeței de pădure aferentă cotei de 2/90 din 1/2 drepturi ce revin autorului D. V. a S., raportată la totalul suprafeței din . din CF 397 S. și nu la suprafața de pădure care a fost naționalizată autorului.

La punctul 1 din raportul de expertiză întocmit de expertul B. M. se concluzionează că suprafața parcelei 1102/5, pădure, este de 380 ha, 10 ari, 68 mp din CF 397 a comunei cadastrale S., iar cota de 2/90 din ½ din CF 397 este de aproximativ 4,36 ha.

Apelanta consideră că pentru a determina cota de 2/90 din 1/2 drepturi ce revin autorului D. V. a S., expertul avea obligația să identifice vechiul amplasament al autorului, să îl suprapună peste amenajamentul silvic al Obștii de pădure Trupul Slatina, să determine categoria de folosință a vechiului amplasament, după care să determine cota de pădure care îi revenea acestuia. Ori, expertul a determinat cota de 2/90 din 1/2 drepturi, raportându-se la totalul suprafeței de 380 ha 10 ari și 68 mp, din ./5 pădure din CF nr. 397, fără a ține cont de vechiul amplasament al autorului D. V. a S..

Expertul a menționat cota de 2/90 din 1/2 drepturi este evidențiată în dosarul cu divizarea Obștii de pădure Slatina din anul 1938, aspect recunoscut de apelanta care a subliniat că reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră din . făcut în conformitate cu Parcelarul Obștii divizate S. si Harta aferentă acestuia din anul 1938, iar autorul pârâtului D. T., respectiv, D. V. a S., este înscris în Parcelarul Obștii divizate S., la poziția nr. 41 cu suprafața de 4,3686 ha, ./1

Apelanta a susținut că în concluzia de la punctul 1, expertul arată că terenul în litigiu a fost măsurat atât de către expertul B. G., cât și de către B. C. M., concluzionând că se află în interiorul parcelei 1102/5 din CF 397, iar identificarea s-a făcut ținându-se cont de înscrisurile din CF 397 și nu de parcelarul Obștii de pădure Slatina, motiv pentru care se apreciază că răspunsul este confuz, nu se identifică vechiul amplasament cu suprapunerea acestuia peste amenajamentul silvic al zonei, mai precis locul unde este situat acesta, așa după cum prevăd legile fondului funciar.

Referitor la aceste argumente, tribunalul constată că acestea nu sunt relevante, întrucât nu au fost evidențiate nici în cauza în care s-a efectuat raportul de expertiză a cărui anulare se solicită și nici la efectuarea celui întocmit de expertul B. C. M.,

La obiectivul nr. 2, apelanta consideră că expertul a arătat că suprafața de 1.36 ha teren cu vegetație forestieră, se identifică cu parte din parcelele nr. 1227/1, 1227/2 și 1228, fără a identifica care este suprafața aferentă fiecărei parcele raportat la vechiul amplasament și suprapus peste amenajamentul silvic al zonei, pentru a se stabili în mod precis care este categoria de folosință a fiecărei suprafețe din fiecare parcelă, apreciere eronată, întrucât obiectivul propus de reclamantă era de a se măsura și identifica terenul în suprafață de 4,36 ha, care a aparținut defunctului D. V. a S., identic cu . din CF 397 a . parcelarului Obștii divizate în anul 1938 și hărții aferente acestuia și suprapunerii peste amenajamentul silvic.La aceste cerințe s-a raportat expertul, răspunzând întocmai.

Apelanta susține că expertul arată că planul parcelar de divizare al Obștii de pădure ,,Trupul Slatina” nu reprezintă un act de proprietate, dar se raportează totuși la acesta, cât și la CF 397, ., încercând astfel să ducă în eroare instanța cu privire la categoria de folosință a parcelelor identificate aleatoriu în cadrul parcelei nr. 1102/5 din CF 397, aspect infirmat de concluziile expertului la obiectivul indicat, în care nu se face deloc vorbire de calitatea înscrisului la care se raportează aceasta..

La obiectivul nr. 3 expertul arată că suprafața de 4,36 ha teren are categoria de folosință pădure care este dată de . CF 397, iar terenul expertizat este tot pădure, nefiindu-i schimbată categoria de folosință, afirmație considerată de apelantă ca fiind total eronată, deoarece, atâta vreme cât nu a fost identificat vechiul amplasament și categoria de folosință a acestuia, afirmația expertului nu poate fi luată în seamă.

Critica nu poate fi primită, întrucât expertul a răspuns concret obiectivului propus de reclamantă, în sensul că în momentul înscrierii în cartea funciară, categoria de folosință a parcelei 1102/5 din CF 397 a fost pădure.

Raportat la obiectivul nr. 4 apelanta menționează în legătură cu metoda legală de determinare a categoriei de folosință a suprafeței de 4,36 ha teren, că expertul arată din nou

că aceasta este dată de înscrierea din CF 397 S., ., considerând că expertul este în eroare deoarece categoria de folosință a suprafeței de 4,36 ha teren este în relație directă cu determinarea vechiului amplasament și care era categoria de folosință a acestuia la data naționalizării pădurilor.

Expertul a răspuns concret și concis la obiectivul nr. 4, concluzionând că reconstituirea nu s-a făcut pe vechiul amplasament al parcelei nou formate 1227/1 prin divizarea parcelei 1102/5 pădure din CF 397 Slatina, fără alte trimiteri.

La obiectivul nr. 5 în care se solicită a se arăta dacă expertul B. G. a stabilit corect amplasamentul suprafeței de 4,36 ha teren, apelanta consideră că expertul B. C. în mod cu totul eronat arată că amplasamentul este corect stabilit fără a proceda la stabilirea vechiului amplasament al suprafeței de teren în litigiu, ba mai mult decât atât, pentru punerea în executare a Sentinței civile nr. 1148 din 16.07.2008, a Judecătoriei Gura Humorului, cu ocazia deplasării în teren a membrilor Comisiei locale de fond funciar S. în vederea identificării terenului în suprafață de 1,36 ha teren pădure pentru punerea în posesie a petentului, s-a constatat eroarea produsă prin Raportul de expertiză cu privire la categoria de folosință a acestei suprafețe, aceasta având categoria fânaț, eroare însușită si recunoscută de către expertul B. G. cu această ocazie, ulterior acesta procedând la întocmirea unui nou Raport de expertiză care se află depus la dosar și în care la obiectivul nr. 3 - Identificarea în teren a întregii suprafețe de 4,36 ha teren, arată în răspuns că „există teren cu vegetație forestieră doar 3 ha iar diferența de 1,36 ha este teren fanat si arbori”.

Critica apelantei este neîntemeiată, deoarece ca obiectiv a fost solicitat expertului să se indice planul cu divizarea Obștii . 1938 este operat în cartea funciară și, dacă nu, să se precizeze dacă acest plan are valoare juridică sau este act de proprietate, precum și dacă punerea în posesie se poate efectua pe vechiul amplasament, conform acestui plan parcelar, răspunsul expertului fiind consemnat la fila 141 din dosar.

La obiectivul nr. 6, referitor la menținerea sau anularea punctelor nr. 1, 3, 4 și 5 din Raportul de expertiză întocmit de către expertul B. G., expertul B. C. arată din nou că acestea sunt corecte, fără o argumentare clară și precisă raportată la identificarea vechiului amplasament al terenului în litigiu cât și la stabilirea locului acestuia în cadrul parcelei 1227/1 din Parcelarul Obștii divizate S., ,,Trupul de pădure Slatina” cât și . din CF, 397 suprapuse peste amenajamentul silvic al zonei.

Aspectul prezentat de apelantă este nefondat, expertul concluzionând în sensul confirmării concluziilor expertului B. G. care a efectuat expertiza contestată în cauza de față, ulterior efectuării propriilor verificări, prin sublinierea clară și concisă a răspunsurilor la obiectivele trasate

P. urmare, în mod corect a reținut instanța de fond concluziile raportului de expertiză, dispus în cauză, prin care nu s-au constatat atestări cu caracter fals, confirmând faptul că raportul de expertiză efectuat de expertul pârât B. G. este corect, astfel încât nu se impune anularea acestuia.

P. considerentele expuse, tribunalul va confirma soluția atacată, apreciind că aceasta își găsește suport în probatoriul administrat a cărui judicioasă analiză a condus la stabilirea unei situații de fapt corecte și la pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat.

P. aceste motive,

În numele Legii,

P. aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul formulat de reclamanta C. locală de fond funciar S., prin primar împotriva sentinței civile nr. 633 din 11.06.2014 pronunțată în dosar nr._ de către Judecătoria Gura Humorului, intimați fiind pârâții B. G., domiciliat în localitatea Sadova, nr. 52A, județul Suceava, D. T. din . și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava.

Definitivă.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 09 septembrie 2014.

Președinte, Judecător, Grefier,

I. M. I. G. P. L.

Red. I.M.

Jud. fond: M. O./Tehnored. P.L./ 6 ex./31.10.2014

← Cereri. Decizia nr. 1345/2014. Tribunalul SUCEAVA		Cereri. Decizia nr. 149/2014. Tribunalul SUCEAVA →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Rectificare carte funciară. Decizia nr. 1140/2015. Tribunalul SUCEAVA Legea 10/2001. Sentința nr. 1411/2015. Tribunalul SUCEAVA Revendicare imobiliară. Decizia nr. 86/2016. Tribunalul SUCEAVA Cereri. Decizia nr. 1345/2014. Tribunalul SUCEAVA Cereri. Decizia nr. 149/2014. Tribunalul SUCEAVA Partaj judiciar. Decizia nr. 1355/2014. Tribunalul SUCEAVA Fond funciar. Decizia nr. 807/2014. Tribunalul SUCEAVA Expropriere. Sentința nr. 1875/2014. Tribunalul SUCEAVA