Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 897/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 897/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 14-10-2014 în dosarul nr. 897/2014
Dosar nr._ - constatare nulitate act juridic –
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA Nr. 897
Ședința publică din 14 octombrie 2014
Instanța constituită din:
Președinte: I. G.
Judecător: I. M.
Grefier: P. L.
Pe rol, judecarea apelurilor promovate de pârâții V. I. și V. M., ambii domiciliați în București, sector 3, .. T., nr. 7, ..2, .> împotriva sentințelor civile nr. 450 din 14.04.2014 și nr. 551 din 19.05.2014, ambele pronunțate de Judecătoria Gura Humorului în dosar nr._, intimați fiind reclamanții V. P. și V. V., ambii domiciliați în orașul F., județul Suceava și pârâta V. C., cu același domiciliu.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pârâtul apelant V. I. și reclamanții intimați, asistați de avocat A. N., lipsă fiind pârâta apelantă V. M. și pârâta intimată V. C..
Procedura de citare cu părțile a fost legal îndeplinită.
Grefierul a expus referatul cauzei, în cadrul căruia, a învederat că la dosar, prin serviciul registratură a fost depusă, de către pârâtul apelant V. I., chitanța în original privind plata taxei judiciare de timbru în valoare de 1219 lei, pe care instanța o anulează, considerând apelul ca fiind legal timbrat.
Verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată că prin încheierea pronunțată la data de 09 septembrie 2014 în dosar nr._ s-a admis excepția conexității și s-a dispus conexarea la prezenta cauză – dosar nr._, fiind înaintat spre soluționare acestui complet de judecată.
Pârâtul apelant prezent depune două legitimații de călătorie.
Instanța, încuviințează pentru prim pârâtul apelant înscrisurile depuse, având în vedere că administrarea acestei probe nu duce la amânarea judecății
Întrebate fiind, părțile prezente, personal și prin avocat, precizează că nu mai au de formulat alte cereri prealabile, sens în care, instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 244 Cod procedură civilă declară cercetarea procesului încheiată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul cauzei.
Pârâtul apelant solicită admiterea ambelor apeluri, precizând că în mod greșit a reținut prima instanță dobândirea a ½ din imobile, neavând formulată nici o cerere de intabulare și nefiind înscrisă cota în CF. Pârâta intimată Vârstă C. a vândut un drept real de proprietate exclusiv, conform certificatului de moștenitor menționate.
Contractul de vânzare – cumpărare cu clauză de întreținere se referă la suprafața de 112 mp intabulați în CF_ a loc. F., neputând fi reținute susținerile din sentința civilă nr. 450/2014 că suprafața de ½ din imobil a fost vândută ca un imobil nou. Nu se poate invoca
că a adus o atingere, deoarece carte funciară a fost liberă de sarcini iar notarul a încheiat acel document fiind liber de sarcini.
Nu se poate susține că V. C. a înstrăinat ½ din imobil casă nouă, nu a fost intabulată, nu a avut dosar și cerere pentru intabulare și nu a fost înscrisă in CF.
Un imobil ca să fie vândut trebuie să fie intabulat, așa cum prevăd dispozițiile legii. 7/ 1994.
Numita V. C. a vândut un drept real, dreptul ei de proprietate exclusivă în conformitate cu cele două certificate de moștenitor atașate prezentei cauze, deci nu se poate invoca ca s-a adus atingere vreunui drept de proprietate al tatălui său S..
Sentința civilă nr. 450/2014 este dată cu o cauză nelicită, prin încălcarea. bunelor moravuri și a ordinii publice. S-a adresat cu mama sa unui notar public, a solicitat extras de carte funciară de Oficiul de cadastru care era liber de sarcini. Nu se poate susține că s-a încălcat ordinea publică s-au plătit taxe de înscriere în CF.
A solicitat în fața instanței de fond punctul de vedere al notarului public și al Oficiului de Cadastru dacă s-a încălcat ordinea publică, însă a fost respinsă solicitarea, nefiind motivat în fapt și în drept motivul.
Reclamanții intimați dau o declarație în care spun că au dobândit suprafața de teren de ½ din 112 mp, teren construibil împreună cu ½ din casa de locuit identificată cadastral, identificate cadastral, dobândite prin moștenire de la părinții mamei sale. Nu se poate susține de instanța de fond că a încălcat un drept al tatălui său prin contractul cu uzufruct.
În încheierea de autentificare dată în fata notarului se prezintă V. C., vânzătoare și reclamanții intimați care după citirea contractului au consfințit la autentificarea prezentului înscrisului, ceea ce înseamnă că acest contract este valabil și a produs efecte juridice și nu poate ca ulterior să invoce că a cumpărat o casă nouă.
Solicită obligarea reclamanților intimați la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, c/val transport și hrană.
Avocat A. N., pentru reclamanții intimați, solicită respingerea apelurilor ca nefondate și menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor pronunțate de instanța de fond.
În speță, așa cum a arătat prin întâmpinare, după ce într-o sentință definitivă și irevocabilă s-a constatat că această cota de ½ a aparținut defunctul V. S., prin inducerea în eroare a unui notar public și prin folosirea unui extras de carte funciară s-a încheiat acest contract de vânzare cumpărare, care legal a fost de prima instanță, constatat ca fiind lovit de nulitate absolută.
Sentința este legală și temeinică, prima instanță a luat în considerare acele sentințe de constatare a dreptului de proprietate în cote de ½ cât si de partaj.
Solicită obligarea pârâților apelanți la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1500 lei, conform chitanței depusă la dosar.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea înregistrată cu nr._ /24.01.2014 la Judecătoria Gura Humorului reclamanții V. P. și V. V. i-au chemat în judecată pe pârâții V. C., V. I. și V. M., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de uzufruct viager autentificat sub nr. 2.300 din 07.09.2011, pentru cauză ilicită și fraudă la lege, în subsidiar au solicitat anulabilitatea contractului pentru preț derizoriu; cu cheltuieli de judecată.
În motivare reclamanții au arătat că prin sentința civilă nr. 152 din 27.01.2011 a Judecătoriei Gura Humorului din dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 1499 din 08.11.2011 a Tribunalului Suceava, s-a constatat că pârâta V. C. împreună cu defunctul său soț, V. S., au dobândit în cote egale de ½ fiecare dreptul de proprietate asupra casei de locuit cu anexe gospodărești amplasate pe p. f. nr. 231 din CF 370 a . asupra imobilului care face obiectul contractului de vânzare-cumpărare a cărui anulare au solicitat-o. Astfel, la data la care pârâții V. C. și V. I. au încheiat contractul atacat bunul care face obiectul contractului se afla în litigiu, părțile având calitatea de pârâți, deci cunoșteau faptul că bunul nu era proprietatea exclusivă a vânzătoarei, aceasta fiind doar coproprietară asupra cotei de ½ pe care a înstrăinat-o, în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului V. S., cealaltă cotă de ½ care reprezenta cota sa de bun comun fiindu-le înstrăinată reclamanților în baza contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere nr.2652/21.09.1998. Mai mult, prin sentința civilă nr.98/25.01.2013 a Judecătoriei Gura Humorului din dosarul nr._ modificată prin decizia nr.2310/22.10.2013 a Tribunalului Suceava s-a dispus ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul care face obiectul contractului atacat, reclamanților fiindu-le atribuit lotul nr.1 compus din camera nr.1, cămară, hol 1, camera nr.4, camera nr.5, hol 2 și balcon astfel cum sunt identificate în anexa nr.2.1 din suplimentul la raportul de expertiză în valoare totală de 90.926 lei, iar pârâților V. C. și V. I. lotul 2 compus din camerele 2 și 3 astfel cum sunt identificate în anexa 2.1 la suplimentul de expertiză, în valoare de 42.185 lei. Potrivit deciziei menționate, care le este opozabilă pârâților, aceștia fiind părți în dosarul nr._, reclamanții sunt proprietari asupra unei părți din cota de ½ care face obiectul contractului atacat, totodată, în considerentele deciziei nr.2310/2013 se precizează faptul: „în mod greșit instanța de fond nu a ținut seama de existența contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.2652 din 21 septembrie 1998 conform cărora reclamanții au cumpărat cota de ½ din imobil, precum și faptul că la această cotă se adaugă cota legală de ¾ moștenită după V. S., rezultând o cotă totală din imobil de 11/16”.
De asemenea, instanța de recurs a reținut cu putere de lucru judecat că nu se poate avea în vedere contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 07.09.2011 deoarece cota înstrăinată pârâtului V. I. depășește cota legală la care pârâta V. C. are dreptul în calitate de soție supraviețuitoare având în vedere că prin contractul de vânzare-cumpărare din anul 1998 aceasta și-a înstrăinat cota de ½ din dreptul său de proprietate. Nulitatea absolută a vânzării lucrului altuia are ca punct de plecare împrejurarea că părțile au încheiat contractul știind că lucrul vândut este proprietatea altei persoane, ascunzând intenția de a aduce altuia o pagubă; actul este fondat pe o cauză ilicită sau fraudă, având ca numitor comun reaua-credință a părților. Nulitatea contractului atacat se impune și sub aspectul prețului derizoriu achitat de către cumpărător, în speță suma de 5.000 lei. Astfel, potrivit raportului de expertiză întocmit în dosar nr._ valoarea cotei de ½ din imobilul în litigiu este de 66.666,5 lei, suma de 5.000 lei fiind de mai puțin de 10% din valoarea reală a imobilului, fiind evident că intenția părților nu a fost de a vinde bunul ci de a scoate acest bun din masa de partajat.
Între părțile contractului atacat a fost încheiată o procură specială prin care cumpărătorul V. I. este împuternicit de vânzătoarea V. C. să-i administreze întreaga avere mobilă și imobilă. În acest sens mandatarul vânzătoarei a reprezentat-o în mai multe cauze civile și penale în fața instanțelor judecătorești, între care și dosarul nr._, în care era chiar și el parte, actul de vânzare fiind încheiat cu scopul de a frauda legea, crezând că în această modalitate va putea scoate din masa de partajat a defunctului V. S. cota de ½ din casă, deși la data la care a fost încheiat contractul, respectiv 07.09.2011, Judecătoria Gura Humorului pronunțase sentința civilă nr.152/2011 prin care constatase că V. S. a dobândit dreptul de proprietate asupra cotei de ½ din casă, dosarul fiind în faza de recurs, deci bunul se afla în litigiu. Totodată, pe lângă faptul că pârâții au încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu scopul de a scoate acest bun din masa de partajat a defunctului V. S., au avut ca scop și sustragerea vânzătoarei de la executarea silită, întrucât aceasta le datorează reclamanților o sumă considerabilă de bani cu titlu de cheltuieli de judecată din mai multe dosare la care se adaugă sulta și cheltuielile de judecată din dosarul nr._, pârâta V. C. având venituri mici și neavând alte bunuri imobile pentru ca reclamanții să-și poată recupera creanța.
Reclamanții au atașat copii după sentința civilă nr. 98/25.01.2013 a Judecătoriei Gura Humorului, decizia nr. 2310/22.10.2013 a Tribunalului Suceava, contractul atacat, procura specială la care au făcut referire reclamanții, extras de carte funciară.
Prin cererea depusă la 28.01.2014 reclamanții și-au completat acțiunea, solicitând repunerea în situația anterioară în sensul de a dispune radierea din cartea funciară nr.370 a . pârâților V. I. și V. M. și reînscrierea pârâtei V. C. cu cota de ½ din casa de locuit cu anexe gospodărești amplasate pe p. f. nr. 213 din CF 370 a . ca ulterior reclamanții să pună în executare sentința civilă nr. 98/25.01.2013 a Judecătoriei Gura Humorului modificată prin decizia nr. 2310/22.10.2013 a Tribunalului Suceava.
Prin întâmpinarea depusă la 06.03.2014 pârâta V. C. a arătat că potrivit CF nr._, oraș F. – Suceava, a fost proprietar unic încă din anul 1971 prin actul de moștenire 467 din 1971 la care se adaugă certificatul de moștenitor nr.501/1996. În anul 1998 a vândut cota de ½ reclamanților V. P. și V. V., care au confirmat, precum „cunosc situația de fapt și de drept a acestor imobile”, au scutit de orice verificare asupra acestora și le-au dobândit în indiviziune pe riscul lor prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat cu nr.2652/21.09.1998, iar în anul 2011 a vândut cealaltă cotă de ½, pentru care nu exista nici o interdicție de înstrăinare conform extras CF, către pârâții V. I. și V. M., conform contractului de vânzare-cumpărare cu clauza de uzufruct viager autentificat cu nr.2300/07.09.2011. Reclamanții nu pot invoca prețul derizoriu de 5.000 lei, deoarece acest preț a fost cerut de dânsa și convenit cu pârâții V. I. și V. M.. Vânzătorul și cumpărătorul sunt liberi să determine prețul, iar convenția a fost exprimată în fața notarului, care a aprobat tranzacția, conform baremelor notariale. Suma de 5.000 lei a primit-o astfel: 1.500 lei în numerar la data autentificării tranzacției, iar 3.500 lei în contul personal deschis la CEC BANK conform chitanței nr._/1/07.09.2011. Privind acuzația de fraudă la lege și cauză ilicită, pârâta a menționat că împreună cu pârâtul V. I. s-au adresat notarului public BNP L. G. Pelepco, care a verificat situația imobilului în CF nr._ – F./Suceava, a obținut extras de CF pentru autentificare prin care era menționat că ½ din imobil se poate vinde, fiind liber de sarcini.
Pârâta toată viața a știut că este singura proprietară a acestui imobil conform extraselor de carte funciară și a arătat că atunci când a ipotecat casa în anul 1996 în favoarea CEC a semnat doar dânsa ipoteca, iar când a vândut ½ reclamanților și ½ pârâților, conform extrasului de carte funciară era singura proprietară. Când pârâta a vândut ½ reclamanților nu i s-a cerut partaj succesoral, deși soțul V. S. era decedat, rezultă că dânsa era singurul proprietar. Pârâta nu știa în anul 2011 de executările silite ce urmau să vină în anul 2013 astfel că acuzațiile reclamanților de sustragere de la executările silite nu au temei legal. Motivul care a stat la baza vânzării cotei de ½ către pârâți a fost de natură financiară întrucât reclamanții au întrerupt întreținerea sa în natură, prevăzută în contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat cu nr.2562/21.09.1998, promovând o acțiune în instanță pentru a transforma întreținerea în natură într-o sumă de bani lunară. Acest proces s-a desfășurat în perioada 2008-2012 (dosar nr._ *). Pârâta s-a hotărât să vândă cealaltă jumătate de casă celuilalt fiu deoarece avea nevoie de bani, avea datorii la toți vecinii, sperând că așa se vor termina procesele și scandalurile din familia sa. Pârâta a avut pe rol zeci de procese cu V. P., pe toate dânsa le-a pierdut, deși realitatea este cu totul alta. Pârâta este în vârstă de 89 ani, s-a săturat ca poliția să mai vină la casa sa, vrea liniște, să se termine odată toate aceste procese. Pârâta nu este vinovată cu nimic, crezând că va avea bătrânețile liniștite a dat casa fiilor săi, iar acum plătește cheltuieli de judecată (momentan suma de 10.606 lei reprezentând popriri – executări silite) pe nedrept pentru acțiunile și orgoliile lor. Instanța trebuie să respingă chemarea sa la interogatoriu deoarece interogatoriul se aprobă de instanță numai dacă este vorba de o faptă personală, însă aici este vorba de un act autentificat de notarul public la care s-a adresat pentru această tranzacție. În momentul semnării contractului pârâta era în deplinătatea facultăților mintale, conform certificatului medico-legal nr.633/E/08.05.2008. Pârâta nu a văzut niciodată sentința civilă nr.152/2011, nu a știut de existența ei și nu a primit-o. Pârâta a solicitat introducerea în cauză și de a cere punctul de vedere al BNP L. G. Pelepco, cât și al BCPI Gura Humorului privind legalitatea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de uzufruct viager autentificat cu nr.2300/07.09.2011. Pârâta a solicitat respingerea acțiunii pe motive netemeinice și neîntemeiate în fapt și în drept. A atașat copii după certificate de moștenitor, extras CF, certificat medico-legal, declarație notarială.
Prin întâmpinarea depusă la 06.03.2014 pârâții V. I. și V. M. au arătat că la data de 07.09.2011 când s-a încheiat contractul atacat CF nr._ F.-Suceava nu avea nici o notificare sau interdicție de înstrăinare a cotei de ½ aparținând vânzătoarei V. C., care avea drept de proprietate asupra cotei de ½ conform extrasului CF, iar conform art. 1657 NCC „orice bun poate fi vândut în mod liber, dacă vânzarea nu este interzisă ori limitată prin lege sau convenție ori testament”. Prin sentința civilă nr. 98/25.01.2013 a Judecătoriei Gura Humorului din dosar nr._ se dispune ieșirea din indiviziune ținând cont de cele două contracte autentificate nr. 2652/21.09.1998, încheiat între V. C. și reclamanți, și nr. 2300/07.09.2011 încheiat între pârâți, prin atribuirea de loturi cât mai echitabile în natură și valoare. De ce reclamanții nu au deschis în anul 2011 acest proces de constatare nulitate act juridic ? Probabil s-au bazat pe subiectivismul instanței de recurs de la Tribunalul Suceava.
În decizia nr. 2310/22.10.2013 a Tribunalului Suceava se face un abuz prin atribuirea unei cote suplimentare reclamanților, afirmându-se netemeinic în fapt și în drept cum că „nu se poate avea în vedere contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 07.09.2011 deoarece depășește cota legală la care pârâta V. C. are dreptul în calitate de soție supraviețuitoare”, adică instanța de recurs nu avea dreptul să se pronunțe asupra legalității contractului nr.2300/07.09.2011, întrucât verificarea condițiilor de legalitate ale actelor se face în cadrul procedurii contencioase de către instanța de judecată sesizată prin acțiunea părții interesate. Notarul public își exercită din plin rolul activ pentru stabilirea stării de fapt și a raporturilor juridice reale între părți, pe care urmează să le constate prin acte juridice pe care le autentifică. Pârâții au atacat decizia nr.2310/2013 cu o cerere de revizuire, având termen la 13.03.2014 la Tribunalul Suceava.
Nulitatea absolută privind reaua-credință invocată de reclamanți nu are temei legal, deoarece contractul atacat a fost încheiat dintr-o necesitate financiară a vânzătoarei, întrucât reclamanții au întrerupt întreținerea în natură a pârâtei V. C., obligație asumată prin contractul nr.2652/21.09.1998, promovând o acțiune civilă pentru a transforma obligația de întreținere în natură prevăzută în contract în obligația de a plăti o sumă de bani egală cu valoarea întreținerii lunare. Această acțiune s-a desfășurat în perioada 2008-2012 (dosar nr._ * al Judecătoriei Gura Humorului. Reclamanții nu pot invoca prețul derizoriu de 5.000 lei, deoarece acest preț a fost stabilit de comun acord cu vânzătoarea. Suma de 5.000 lei a primit-o vânzătoarea astfel: 1.500 lei în numerar la data autentificării tranzacției, iar 3.500 lei în contul personal deschis la CEC BANK conform chitanței nr._/1/07.09.2011. La data tranzacției nu exista raportul de expertiză invocat de reclamanți, raportul a fost redactat de fapt în data de 03.12.2012. Sub acest aspect al tranzacției părțile sunt libere să determine prețul, iar voința părților a fost exprimată în fața notarului public care a aprobat tranzacția și s-au plătit taxe conform baremelor notariale. Acuzațiile de fraudă de lege și cauză ilicită sunt nefondate, întrucât în CF nr._ F./Suceava nu a existat notificare precum că ar fi un litigiu pentru acest imobil, iar sentința civilă nr. 152/27.01.2011 a Judecătoriei Gura Humorului nu era definitivă și irevocabilă, ci era dată cu drept de recurs, ceea ce pârâții au și făcut, procesul finalizându-se la data de 08.22.2011, iar decizia instanței de recurs nu era previzibilă.
Pârâții nu au avut ca scop sustragerea vânzătoarei de la executări silite, pentru că executările au venit în anul 2013, deci nu aveau cunoștință în anul 2011 de executările ce vor veni în anul 2013 pe numele vânzătoarei. În momentul semnării contractului pârâta V. C. era în deplinătatea facultăților mintale, conform certificatului medico-legal nr.633/E/08.05.2008. În contractul nr. 2652/1998 se arată că reclamanții au acceptat că singurul proprietar din CF nr._ F./Suceava este pârâta V. C.. Acuzațiile ce li se aduc de fraudă de lege și cauză ilicită sunt acuzații foarte grave și directe, iar în mod indirect sunt acuzați și BNP L. G. Pelepco și OCPI Suceava prin BCPI Gura Humorului. Din aceste motive solicită de a introduce în cauză și de a cere punctul de vedere al BNP L. G. Pelepco și al BCPI Gura Humorului privind legalitatea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de uzufruct viager autentificat cu nr.2300/07.09.2011. Instanța trebuie să respingă chemarea lor la interogatoriu, deoarece interogatoriul se admite numai dacă este vorba de fapte personale ale celui ce urmează a fi întrebat, ori aici nu este vorba de fapte personale, actul atacat fiind un contract autentic încheiat de un notar public. Pârâții au solicitat instanței să pună în vedere reclamanților să aducă mijloace de probă, documente, cu care să susțină în fapt și drept aceste acuzații grave. Pârâții au solicitat respingerea acțiunii pe motive neîntemeiate în fapt și drept și să-i oblige pe reclamanți la plata eventualelor cheltuieli de judecată. Au atașat copii după certificat medico-legal, încheiere de intabulare, extras de carte funciară, chitanțe, o citație, decizia nr.2098/02.11.2012 a Tribunalului Suceava secția civilă, dovezi de executare silită a pârâtei V. C., contractul nr. 2652/21.09.1998, extras din raportul de expertiză cuprinzând lotizarea de la partaj cu indicarea valorilor bunurilor.
Prin cererile depuse la 21.03.2014 reclamanții au răspuns la întâmpinarea formulată de pârâți, arătând că susținerile pârâtei – că toată viața a știut că este unica proprietară a casei în litigiu – nu sunt reale, întrucât în dosarul_ au fost anexate autorizația de demolare a imobilului pe care dânsa l-a dobândit prin moștenire de la părinți și autorizația de construire a casei pe numele lui V. S.. Deși pârâta V. C. susține că nu are cunoștință de . nu a știut de existența acesteia și nici nu a primit-o, în fapt la dosar există dovada că i-a fost comunicată, a formulat cereri în dosar, a formulat recurs împotriva acestei sentințe, iar dacă mandatarul a formulat cererile după retractarea împuternicirii și nu și-a îndeplinit corespunzător mandatul are posibilitatea să se întoarcă împotriva acestuia pentru daune. În ce privește . definitivă și irevocabilă prin decizia Tribunalului Suceava, aceasta este opozabilă pârâtei V. C., partajul succesoral după defunctul V. S. în care, de asemenea a fost parte, a formulat cereri, recurs, a fost și reprezentată de avocat o perioadă, a fost soluționat în raport de această sentință care dispune că acest imobil a fost dobândit în devălmășie de către V. C. și V. S.. Pârâții arată că prin sentința civilă nr.98/25.01.2013 se dispune ieșirea din indiviziune ținându-se cont de contractul ce este atacat în prezent, însă în fapt această sentință a fost modificată în recurs, când Tribunalul arată în motivare că nu se poate avea în vedere contractul din 07.09.2011 deoarece cota înstrăinată depășește cota legală la care pârâta V. C. avea dreptul. Susținerea pârâților - că contractul în litigiu a fost încheiat din motive financiare întrucât reclamanții au întrerupt întreținerea lui V. C. – nu sunt reale, deoarece Vârstă C. are pensie și refuză să fie întreținută de reclamanți, ei i-au trimis lunar o sumă de bani, însă de fiecare dată a refuzat primirea banilor pentru a avea motiv să solicite rezilierea contractului, astfel că reclamanții au fost nevoiți să promoveze o cerere de transformare a obligației de întreținere în natură cu o sumă de bani lunară, reclamanții fiind cei care achită facturile la energia electrică, pârâta încălzindu-se iarna cu un radiator electric. Reclamanții au invocat prețul derizoriu și au invocat raportul de expertiză unde se indică valoarea de piață pentru a face o comparație între valoarea de piață și prețul din contract, neavând relevanță faptul că raportul de expertiză a fost întocmit la un an după încheierea contractului în litigiu (în timp prețul imobilelor au scăzut, nu au crescut) și nici pentru a reproșa faptul că nu s-a vândut la acel preț, ci au invocat că prețul este derizoriu, îmbunătățirile aduse cotei de ½ din imobil depășind valoarea din contract, iar faptul că notarul a aprobat tranzacția se datorează inducerii în eroare a acestuia cu privire la starea în care se află acest imobil, pârâții ascunzând faptul că nu este vorba despre acel imobil care apare în cartea funciară că ar fi fost construit de tatăl pârâtei V. C. cu aproximativ 70 de ani în urmă, imobil care a fost demolat, ci este vorba despre un imobil dobândit după anul 1970, în condițiile în care s-ar fi arătat situația juridică a imobilului prețul vânzării și taxele notariale ar fi fost cu totul altele. În ce privește punctul de vedere al notarului privind legalitatea contractului în litigiu, reclamanții au arătat că nu au invocat drept cauză de nulitate încălcarea condițiilor de formă a contractului, ci cauze imputabile părților care au încheiat acest contract.
Prin sentința civilă nr. 450 din 14 aprilie 2014, Judecătoria Gura Humorului a admis acțiunea și, în consecință, a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de uzufruct viager autentificat sub nr. 2.300 din 07.09.2011 de Biroul Notarului Public L. G. Pelepco din Gura Humorului și a obligat pe pârâți în solidar să plătească reclamanților în solidar suma de 3.438 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță, a reținut că în baza certificatului de moștenitor nr. 467/1971 din 03.09.1971 după defunctul Harand Adolf, decedat la 24.04.1971 (filele 50-51) și a certificatului de moștenitor nr. 501 din 19.12.1996 după defuncta Harand E., decedată la 02.01.1973 (fila 52), pârâta V. C. a dobândit dreptul de proprietate exclusivă asupra casei situată pe . 112 mp din orașul F. nr. 180, județul Suceava, intabulându-se în CF nr.370 a ., prin conversia de pe hârtie a devenit actualul CF nr._ F. – fila 54.
Ca stare de fapt, casa menționată a fost demolată, iar în locul ei a fost construită o casă nouă de către reclamantă și soțul ei V. S., decedat la 29.05.1997, casa nouă fiind bun comun dobândit în timpul căsătoriei. Această casă este acum în litigiu. Dar în cartea funciară nu s-a operat faptul că vechea casă a fost demolată, nici nu s-a operat că s-a construit casa nouă și are doi proprietari devălmași, în cartea funciară rămânând intabulată doar casa veche cu unic proprietar V. C.. Această stare de fapt, invocată de reclamanți, este confirmată de extrasele de carte funciară depuse la dosar și de sentința civilă nr. 98/25.01.2013 a Judecătoriei Suceava.
Prin sentința civilă nr. 152 din 27.01.2011 a Judecătoriei Gura Humorului s-a constatat că V. C. și V. S. au dobândit în cote egale de câte 1/2 în timpul căsătoriei dreptul de proprietate asupra casei, cea nouă, situate pe . CF nr.370 a . ce rezultă din considerentele sentinței civile nr. 98 din 25.01.2013 a Judecătoriei Gura Humorului (filele 8-19 cu referire expresă la filele 12 ultimul paragraf și 13).
Prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat cu nr.2652 din 21.09.1998 de BNP S. C. din Câmpulung Moldovenesc (fila 81) pârâta V. C. a transmis reclamanților V. P. și V. V. dreptul de proprietate asupra cotei de 1/2 dintr-o casă de locuit, etajul aflat în construcție, situată în . oraș, identic cu P.T. nr.213 clădire cu casă din CF 370 a . prețul de 12.000.000 lei din care 10.000.000 lei reprezintă prețul de vânzare iar pentru restul de 2.000.000 lei reclamanții au obligația de a o întreține pe V. C. pe tot timpul vieții, procurându-i cele necesare traiului și dându-i îngrijirile necesare în caz de boală, iar la deces să o înmormânteze după obiceiul locului. Pentru că la un moment dat pârâta V. C. a refuzat să mai primească întreținerea în natură de la reclamanți, la cererea acestora contractul a fost modificat, iar prin decizia nr. 2098/02.11.2012 a Tribunalului Suceava secția civilă (filele 72-77) s-a transformat obligația de întreținere prin executarea în natură, în plata unei sume de bani – în cuantum de 400 lei lunar începând cu data de 12.11.2008 a introducerii acțiunii și până la sfârșitul vieții pârâtei, starea de fapt arătată fiind descrisă și în considerentele deciziei.
Prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de uzufruct viager autentificat cu nr.2300/07.09.2011 de BNP L. G. Pelepco din Gura Humorului (filele 23-24) pârâta V. C. a vândut pârâților soți V. I. și V. C. dreptul de proprietate asupra cotei de 1/2 din casa situată pe .-construcții înscrisă în CF nr._ a Localității F. provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.370 F., cu prețul de 5.000 lei, din care 3.500 lei s-a achitat în contul vânzătoarei deschis la CEC BANK, iar diferența de 1.500 lei s-a achitat numerar la data autentificării contractului, vânzătoarea păstrându-și dreptul de uzufruct viager.
Soții V. S. și V. C. au avut mai mulți copii, respectiv reclamantul V. P., pârâtul V. I., R. Olguța, L. F.. Datorită faptului că pârâta V. C. nu a operat modificările corespunzătoare în cartea funciară (nu s-a operat că s-a demolat casa veche, nici că s-a construit casa nouă cu proprietari soții V. C. și V. S., rămânând intabulată casa veche cu unic proprietar V. C.), după decesul lui V. S. între soția și copiii acestuia au intervenit neînțelegeri, existând mai multe litigii contravenționale, civile și penale, îndeosebi între reclamanții V. P. și V. V. și pârâții V. C. și V. I. - cu diverse calități procesuale, fapt recunoscut și de reclamanți și de pârâți -, V. I. având fie calitate de parte în proces, fie calitatea de mandatar al mamei sale V. C..
Dosarul nr._ a fost soluționat prin sentința civilă nr.98 din 25.01.2013 a Judecătoriei Gura Humorului, când s-a dispus: „admite, în parte, acțiunea civilă privind reclamanții VÂRSTĂ P. și VÂRSTĂ V., domiciliați în F., ., nr. 504, județul SUCEAVA în contradictoriu cu pârâții VÂRSTĂ C. (E.), cu domiciliul în orașul F., județul SUCEAVA, F. E., cu domiciliul în ., VIRSTĂ M., cu domiciliul în mun.București, ., .. 1, ., ROCNA E., cu domiciliul în ., R. OLGUȚA, cu domiciliul în BISTRIȚA, ., .. 64, J. BISTRIȚA NĂSĂUD, VÂRSTĂ I., cu domiciliul în mun.București, .. 7, .. 89 și L. FLORICICA, cu domiciliul în GURA HUMORULUI, ., nr. 74, J. SUCEAVA, având ca obiect „partaj judiciar”, și în consecință:
Constată că masa de partaj după defunctul V. S. ,decedat la data de 29 mai 1997 ,se compune din:
- cota de 1 din imobilul casă de locuit ,situat pe raza orașului F., jud. Suceava, amplasat pe p. f. nr.213 din Cartea funciară nr.370 a comunei cadastrale F., în valoare de 66.555,5 lei (valoarea totală a imobilului fiind de 133.111 lei), cealaltă cotă din acest imobil reprezentând cota de bun propriu a soției supraviețuitoare V. C..
Constată că reclamanții au efectuat îmbunătățiri la imobilele în cauză,în cuantum total de 37.862 lei .
Constată că asupra masei de partaj concură:
- pârâta V. C., în calitate de soție supraviețuitoare, cu o cotă de 1 din 1, respectiv de 2/ 8, în valoare de 16.638,875 lei;
- reclamantul V. P., în calitate de fiu, cu o cotă de 1 din 3, respectiv de 3/8, în valoare de 24.958,3125 lei ;
- pârâtul V. I. ,în calitate de fiu ,cu o cotă de 1 din 3 ,respectiv de 3/8, în valoare de 24.958,3125 lei ;
Dispune ieșirea din indiviziune
Atribuie părților următoarele loturi:
-reclamantul V. P. va primi lotul nr.1, în suprafață de 70,95 m.p. ( parter - 42,96 m.p. și etaj – 27,99 m.p.) compus din camera nr.1-23,98 m.p., hol 1 – 14,50 m.p.,cămară -5,28 m.p., hol 2-5,65 m.p., camera nr.5 – 17,09 m.p. și balcon – 5,25 m.p., în valoare de 67.133 lei.
-pârâții V. C. și V. I. vor primi lotul nr.2, în suprafață de 69,73 m.p.( parter-42,59 m.p.,etaj-27,14 m.p.), compus din camera nr.2-20,85 m.p., camera nr.3-21,74 m.p.,camera 4-20,85 m.p. și hol 3 -6,29 m.p., în valoare de 65.978 lei.
Constată că reclamanții au un drept de creanță asupra imobilului mai sus arătat, în cuantum total de 18.931 lei
Obligă părțile să-și predea reciproc loturile.
Dispune echilibrarea loturilor:
Obligă pe pârâții V. C. și V. I. să plătească reclamanților, în solidar, suma de 18.353,5 lei, cu titlu de sultă .
Admite excepția tardivității privind capătul de cerere având ca obiect pasivul succesoral după defunctul V. S..
Respinge capătul de cerere având ca obiect pasivul succesoral după defunctul V. S., ca fiind tardiv formulat.
Obligă pe pârâta V. C. să plătească reclamanților, în solidar, suma de 756,29 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Obligă pe pârâtul V. I. să plătească reclamanților, în solidar, suma de 1134,37 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare .
Pronunțată în ședința publică de la 25 ianuarie 2013”.
Sentința a fost modificată prin decizia nr. 2310 din 22.10.2013 a Tribunalului Suceava, irevocabilă, când s-a dispus: „respinge recursurile declarate de pârâții V. C. și I. ca nefondate.
Admite recursul declarat de reclamanții V. P. și V. V.. Modifică în parte sentința civilă nr. 98/25.01.2013 a Judecătoriei Gura Humorului și în consecință: Constată că asupra masei de partajat concură pârâta V. C., în calitate de soție supraviețuitoare cu o cotă de 2/16 în valoare de 16.639 lei.
- reclamanții V. P. și V. în calitate de fiu cu o cotă de 11/6 în valoare de 91.514 lei și
- pârâtul V. I. în calitate de fiu cu o cotă de 3/16 în valoare de 24.958 lei
Constată că pârâtele Rocna E., F. E., R. Olguța, L. F. și C. (V.) M. nu au acceptat succesiunea după defunctul V. S..
Dispune ieșirea din indiviziune și atribuie pârâților următoarele loturi:
1. Reclamanții V. P. și V. lotul nr.1 compus din camera nr.1, cămară, hol 1, camera nr.4, camera nr.5, hol 2 și balcon astfel cum sunt identificate în anexa 2.1 din suplimentul la raportul de expertiză (fila 80), în valoare totală de 90.926 lei.
2. Pârâților V. C. și V. I. lotul nr.2 compus din camerele 2 și 3 astfel cum sunt identificate în anexa 2.1 din suplimentul la raportul de expertiză (fila 81), în valoare totală de 42.185 lei.
Obligă pe pârâții V. C. și V. I. să plătească reclamanților suma de 588 lei cu titlu de sultă.
Constată că reclamanții au efectuat îmbunătățiri la imobilele supuse partajului în cuantum de 37.862 lei.
Obligă pe pârâți să plătească reclamanților suma de 11.832 lei reprezentând cota de 5/16 din valoarea totală a îmbunătățirilor.
Obligă pe pârâta V. C. să plătească reclamanților suma de 380 lei cheltuieli de judecată iar pe pârâtul V. I. suma de 570 lei cu același titlu..
Menține capetele de cerere referitoare la compensarea masei de partajat, a obligării părților de a-și preda reciproc loturile precum și a respingerii pasivului succesoral ca tardiv formulat.
Irevocabilă.”.
Contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de uzufruct viager autentificat cu nr.2300/07.09.2011 de BNP L. G. Pelepco din Gura Humorului, atacat, fiind încheiat înainte de . noului cod civil, este guvernat de legea în vigoare la data încheierii lui respectiv codul civil din 1864. Conform art.948 cod civil: „condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt: 1. capacitatea de a contracta; 2. consimțământul valabil al părții ce se obligă; 3. un obiect determinat; 4. o cauză licită”, conform art.966: „obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă, sau nelicită, nu poate avea nici un efect”, iar potrivit art.968: „cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice”.
În speță este dată cauza nelicită întrucât contractul atacat a fost încheiat cu încălcarea bunelor moravuri și a ordinii publice. Astfel, atât V. C. cât și V. I. aveau cunoștință atât dinainte cât și la momentul încheierii contractului atacat despre faptul că vechea casă - moștenită de V. C. și care figurează și acum înscrisă la cartea funciară – a fost demolată, că actuala casă a fost edificată în timpul căsătoriei de soții V. C. și V. I. și că este bun comun al acestora și nu a fost înscrisă la cartea funciară, că nu s-a făcut publicitatea necesară privind proprietarii reali ai casei ce face obiectul contractului, că V. C. a înstrăinat deja actualilor reclamanți cota sa de 1/2 din casa nouă și că cealaltă cotă de 1/2 constituia proprietatea lui V. S. și se cuvine tuturor moștenitorilor, deci știau că la data încheierii contractului atacat V. C. nu avea în proprietatea sa cota de 1/2 din casă, au declarat notarului că obiectul contractului este cota de 1/2 din casa veche înscrisă la cartea funciară deși aceasta fusese de mult demolată și se construise casa nouă, voința reală a pârâților privind casa nouă și nu casa veche demolată. Totodată pârâții nu au adus la cunoștință notarului despre situația reală, pârâții uzând de un extras de carte funciară care nu corespunde situației reale. Nu prezintă relevanță că în cartea funciară a figurat la cartea funciară la momentul încheierii contractului atacat proprietară V. C. cu cota de 1/2 din casă, cealaltă cotă fiind intabulată pentru reclamanți, întrucât cartea funciară este un sistem de publicitate pentru terți. Ori părțile din proces nu sunt terți, situația reală privind proprietatea casei fiindu-le opozabile părților din proces, inclusiv pârâților, și fără înscrierea în cartea funciară. Tocmai faptul că noua casă nu a fost intabulată și nu s-a menționat la cartea funciară cine sunt adevărații proprietari și înstrăinarea cotei personale de 1/2 din casă de către V. C. către reclamanți a generat nemulțumirea pârâtului V. I., nemulțumit că i s-a încălcat dreptul succesoral după tatăl său, și . litigii dintre părți.
Față de situația de fapt și de drept arătate mai sus instanța a constatat că acțiunea este întemeiată și a admis-o și pentru cauză nelicită a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de uzufruct viager autentificat sub nr. 2.300 din 07.09.2011 de Biroul Notarului Public L. G. Pelepco din Gura Humorului.
Întrucât nu au recunoscut pretențiile reclamanților până la primul termen de judecată, căzând în pretenții, în baza art. 453 Cod procedură civilă instanța a obligat pe pârâți în solidar să plătească reclamanților în solidar suma de 3.438 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând 2.438 lei taxa judiciară de timbru și 1.000 lei onorariul avocatului, conform chitanțelor de la dosar.
La data de 17 aprilie 2014, pe rolul Judecătoriei Rădăuți a fost înregistrat dosarul cu nr._ , creat urmare a rezoluției privind sesizarea și înlăturarea omisiunii vădită din dispozitivul sentinței pronunțate în dosarul nr._, care cu ocazia motivării sentinței s-a sesizat din oficiu că a omis să se pronunțe asupra cererii completatoare a acțiunii privind repunerea părților în situația anterioară.
Prin sentința civilă nr. 551 din 19 mai 2014, Judecătoria Gura Humorului a admis sesizarea pentru înlăturare omisiune vădită, privind pe reclamanții V. P. și V. V., domiciliați în F., județul Suceava, și pe pârâții V. C., domiciliată în F., jud. Suceava, V. I. și V. M., domiciliați în București, ..T., nr. 7, .. 2, ., sector 3, și în consecință, a înlăturat omisiunea vădită din sentința civilă nr.450 din 14.04.2014 a Judecătoriei Gura Humorului, în sensul că dispozitivul acestei sentințe se completează cu paragrafele:
„Admite în parte cererea completatoare a acțiunii.
Repune părțile în situația anterioară în sensul că dispune radierea din cartea funciară nr._ F. (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.370 F.) a dreptului de proprietate a pârâților V. I. și V. M. asupra cotei de 1/2 din casa de locuit amplasată pe .>
Respinge cererea privind rectificarea tabulară cu privire la anexe gospodărești.”.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut având în vedere că prin sentința civilă nr. 450 din 14.04.2014 a Judecătoriei Gura Humorului s-a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de uzufruct viager autentificat sub nr. 2.300 din 07.09.2011 de Biroul Notarului Public L. G. Pelepco din Gura Humorului, iar consecința nulității este repunerea părților în situația anterioară, având în vedere că instanța a omis în dosarul nr._ să se pronunțe asupra repunerii părților în situația anterioară deși era sesizată în acest sens, instanța a constatat că sesizarea din oficiu este întemeiată și o a admis-o.
În ce privește cererea completatoare a acțiunii, referitor la casa în litigiu instanța a admis cererea și a repus părțile în situația anterioară în sensul că a dispus radierea din cartea funciară nr._ F. (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.370 F.) a dreptului de proprietate a pârâților V. I. și V. M. asupra cotei de 1/2 din casa de locuit amplasată pe . ce privește anexele gospodărești, instanța a constatat că acestea nu fac obiectul contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de uzufruct viager autentificat sub nr.2.300 din 07.09.2011 de Biroul Notarului Public L. G. Pelepco din Gura Humorului, astfel că față de motivele invocate de reclamanți cererea de rectificare tabulară nu este întemeiată.
Împotriva sentinței civile nr. 450 din 14.04.2014 au formulat apel pârâții V. I. și V. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, au arătat că instanța a constatat în mod eronat și contradictoriu că reclamanții V. P. și V. V. prin contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere nr. 2652/21.09.1998 ar fi dobândit dreptul de proprietate asupra cotei de ½ dintr-o „casă nouă”, iar ei pârâții, prin contractul de vânzare – cumpărare cu clauză de uzufruct viager, autentificat sub nr. 2300/07.09.2011 ar fi dobândit dreptul de proprietate asupra celeilalte cote de ½ dintr-o „casă veche”. Acest lucru este imposibil deoarece acea casă nouă care se invocă nu este și nu a fost vreodată intabulată, iar cele două contracte mai sus menționate au pornit de la același proprietar, respectiv de la pârâta V. C., singura proprietară conform certificatelor de moștenitor menționate atât în ambele contracte de vânzare – cumpărare cât și înscrise în CF cu nr._ a loc. F., provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 370 loc. F..
Neintabularea unui imobil înseamnă că nu poate fi înstrăinat sau disponibil pentru alte operațiuni privind dreptul de proprietate al acestuia.
Sub acest aspect, afirmația instanței cum că ei cunoșteau faptul că vânzătoarea nu este în totalitate proprietarul lucrului vândut este netemeinică.
Instanța de fond a constatat în mod greșit că ei nu au adus la cunoștința notarului situația reală a imobilului, folosind un extras de CF care nu corespunde situației reale. Însă, la încheierea și autentificarea contractului cu nr. 2300/07.09.2011 notarul public a făcut demersurile legale necesare întocmirii unuia astfel de act, solicitând extras CF.
A mai arătat că instanța ascunde faptul că reclamanții au declarat în contractul nr. 2652/21.09.1998 că cunosc situația de fapt și de drept a imobilelor.
Cu toate că au solicitat instanței, prin întâmpinarea depusă de a introduce în cauză, conform art. 78 NCPC și de a cere punctul de vedere al BNP „Pelepco L. G.” și a BCPI Gura Humorului, privind legalitatea contractului de vânzare – cumpărare cu clauza de uzufruct viager autentificat cu nr. 2300/07.09.2011, instanța a respins această solicitare, fără a motiva în drept și fapt această decizie.
În ceea ce privește cauza nelicită cu încălcarea bunelor de moravuri și ordinii publice dată în acest dosar, instanța a interpretat eronat acest motiv. Existența cauzei obligației și caracterul ei real și licit sunt prezumate prin lege până la proba contrară. Pentru actele civile juridice, inclusiv contracte de vânzare – cumpărare, numai scopul mediat poate fi ilicit. Acest motiv privește fie însușirile unei prestații, fie calitățile unei persoane.
Consideră că sentința este netemeinică, nelegală și contradictorie, având în vedere că judecătoarea care a dat această sentință civilă a fost sancționată de către CSM pentru abatere disciplinară prevăzută de art. 99 lit. h din legea 303/204.
Prin întâmpinare, reclamanții V. P. și V. V. au solicitat respingerea apelului ca nefondat, precizând că instanța de fond a avut în vedere faptul că V. C. a vândut cota sa de ½ din imobil reclamanților, iar prin sentința civilă nr. 98/2013, modificată prin decizia nr. 2310/2013 a Tribunalului Suceava s-a dispus partajarea averii rămase după defunctul V. S., din masa de partajat făcând parte și cota de ½ care a fost împărțită între ei și pârâți.
Pârâții au încheiat contactul atacat la 7.09.2011, în timp ce dosarul cu nr._ privind constatarea dreptului de proprietate asupra imobilului din litigiu de către V. C. și V. S. se afla în recurs, fără a ține seama că obiectul contractului de vânzare – cumpărare nr. 2300/07.09.2011 îl reprezenta cota de ½ care îi aparținea lui V. S. și care a făcut obiectul dosarului, fiind dată cauza ilicită întrucât contractul atacat a fost încheiat cu încălcarea bunelor moravuri și a ordinii publice, pârâții având cunoștință încă dinainte de încheierea contractului despre faptul că vechea casă a fost demolată, actuala casă fiind edificată în timpul căsătoriei de soții V. C. și V. S..
Pârâții au încheiat contractul de vânzare – cumpărare cu scopul de a scoate acest bun din masa de partajat a defunctului V. S., precum și sustragerea vânzătoarei de la executare silită, întrucât aceasta datorează reclamanților o sumă considerabilă de bani cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pârâta V. C., prin întâmpinare, a precizat că nu se poate invoca de nimeni că ar fi vândut casa nouă, atâta timp cât este neintabulată (art. 21 din legea 7/1996).
Pârâții V. I. și V. M., prin răspunsul la întâmpinare, au solicitat admiterea apelului, reiterând motivele invocate prin cererea de apel.
Împotriva sentinței civile nr. 551 din 19 mai 2014 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului au formulat apel pârâții V. I. și V. M., invocând interpretarea eronată, netemeinică și vădit părtinitoare a prevederilor legale.
În motivare, a arătat că instanța de fond nu a sesizat că reclamanții nu au calitatea procesuală necesară pentru a solicita repunerea părților în situația anterioară.
Acțiunea în constatarea nulității unui contract de vânzare – cumpărare are natura juridică a unei acțiuni în realizare, cu consecința repunerii în situația anterioară atunci când cel care o promovează este una din părțile la convenție și nu un terț interesat.
În drept, au invocat dispozițiile art. 470 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, reclamanții V. P. și V. V. au solicitat respingerea apelului, arătând că în condițiile în care instanța de fond a admis capătul de cerere principal și a dispus anularea contractului de vânzare – cumpărare în baza căruia a fost înscrisă în cartea funciară cota de ½ din casa de locuit amplasată pe . corect instanța de fond a admis și cererea completatoare privind radierea din CF a imobilului.
Examinând sentința civilă nr. 450 din 14.04.2014 prin prisma motivelor de apel invocate și în raport de ansamblul probelor ce s-au administrat în dosar, tribunalul apreciază că apelul formulat este nefondat.
Primul motiv de apel vizează faptul că instanța a constatat în mod eronat și contradictoriu că reclamanții V. P. și V. V. prin contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere nr. 2652/21.09.1998 ar fi dobândit dreptul de proprietate asupra cotei de ½ dintr-o „casă nouă”, iar ei pârâții, prin contractul de vânzare – cumpărare cu clauză de uzufruct viager, autentificat sub nr. 2300/07.09.2011 ar fi dobândit dreptul de proprietate asupra celeilalte cote de ½ dintr-o „casă veche”. Acest lucru este imposibil deoarece acea casă nouă care se invocă nu este și nu a fost vreodată intabulată, iar cele două contracte menționate au pornit de la același proprietar, respectiv de la pârâta V. C., singura proprietară conform certificatelor de moștenitor menționate atât în ambele contracte de vânzare – cumpărare cât și înscrise în CF cu nr._ a loc. F., provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 370 loc. F..
Critica invocată nu poate fi primită, întrucât prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de uzufruct viager autentificat cu nr. 2300/07.09.2011 de BNP L. G. Pelepco din Gura Humorului, pârâta V. C. a vândut pârâților soți V. I. și V. C. dreptul de proprietate asupra cotei de 1/2 din casa situată pe .-construcții înscrisă în CF nr._ a localității F. provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 370 F.. În cartea funciară însă nu s-a operat faptul că vechea casă a fost demolată și nici nu s-a menționat că s-a construit casa nouă, cu doi proprietari devălmași. În cartea funciară a rămas intabulată doar casa veche cu unic proprietar V. C.. Această stare de fapt, invocată de reclamanți, este confirmată de extrasele de carte funciară depuse la dosar, precum și de sentința civilă nr. 98/25.01.2013 a Judecătoriei Suceava.
Apelanții au menționat că neintabularea unui imobil înseamnă că nu poate fi înstrăinat sau disponibil pentru alte operațiuni privind dreptul de proprietate al acestuia, iar sub acest aspect, afirmația instanței cum că ei cunoșteau faptul că vânzătoarea nu este în totalitate proprietarul lucrului vândut este netemeinică.
De asemenea, se consideră că instanța de fond a constatat în mod greșit că ei nu au adus la cunoștința notarului situația reală a imobilului, folosind un extras de CF care nu corespunde situației reale. Însă, la încheierea și autentificarea contractului cu nr. 2300/07.09.2011 notarul public a făcut demersurile legale necesare întocmirii unuia astfel de act, solicitând extras CF.
Argumentele apelanților sunt nefondate, întrucât apelantul V. I. a fost parte în dosarele nr._ în care s-a constatat că imobilul casă de locuit a aparținut în cotă de ½ defunctului V. S., precum și în_ în care s-a dispus partajarea averii rămase după acel defunct, constatându-se că din masa succesorală face parte și cota de ½ din imobil, cunoscând, în mod evident, situația juridică a imobilului ce a făcut obiectul contractului contestat.
Motivul referitor la solicitarea formulată instanței prin întâmpinarea depusă de a introduce în cauză, conform art. 78 NCPC de a cere punctul de vedere al BNP „Pelepco L. G.” și a BCPI Gura Humorului, privind legalitatea contractului de vânzare – cumpărare cu clauza de uzufruct viager autentificat cu nr. 2300/07.09.2011 și la respingerea acestei solicitări, fără a motiva în drept și fapt această decizie, nu este relevant în cauză, condițiile încheierii acestuia fiind deja supuse controlului instanței de judecată.
Se mai susține de apelanți că în ceea ce privește cauza nelicită cu încălcarea bunelor de moravuri și ordinii publice dată în acest dosar, instanța a interpretat eronat acest motiv. Existența cauzei obligației și caracterul ei real și licit sunt prezumate prin lege până la proba contrară. Pentru actele civile juridice, inclusiv contracte de vânzare – cumpărare, numai scopul mediat poate fi ilicit. Acest motiv privește fie însușirile unei prestații, fie calitățile unei persoane.
Tribunalul consideră că aprecierile apelanților nu prezintă o critică în sine, apelanții neindicând în ce ar consta o eventuală interpretare eronată a instanței de fond, după cum nici
mențiunea referitoare la judecătoarea care a dat această sentință civilă, sancționată de către CSM pentru abatere disciplinară prevăzută de art. 99 lit. h din legea 303/204 nu poate fi reținută ca fiind motiv de apel, neavând relevanță în calea de atac exercitată.
Apelul formulat de pârâții V. I. și V. M. împotriva sentinței civile nr. 551 din 19 mai 2014 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului nu este întemeiat.
Singura critică adusă de apelanți sentinței menționate se referă la faptul că instanța de fond nu a sesizat că reclamanții nu au calitatea procesuală necesară pentru a solicita repunerea părților în situația anterioară, acțiunea în constatarea nulității unui contract de vânzare – cumpărare având natura juridică a unei acțiuni în realizare, cu consecința repunerii în situația anterioară atunci când cel care o promovează este una din părțile la convenție și nu un terț interesat.
Motivul indicat este irelevant în condițiile în care instanța de fond s-a sesizat din oficiu în ce privește cererea completatoare a acțiunii, referitor la casa în litigiu reținând în mod corect că prin sentința civilă nr. 450 din 14.04.2014 a Judecătoriei Gura Humorului s-a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de uzufruct viager autentificat sub nr. 2.300 din 07.09.2011 de Biroul Notarului Public L. G. Pelepco din Gura Humorului, iar consecința nulității este repunerea părților în situația anterioară.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 480 Cod procedură civilă, apelurile formulate de apelanți vor fi respinse ca nefondate, iar hotărârile primei instanțe vor fi menținute ca fiind temeinice și legale.
Fiind în culpă procesuală, în baza art. 453 al. 1 Cod procedură civilă, apelanții vor fi obligați să plătească intimaților Vârstă P. și Vârstă V. suma de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din apel, reprezentând onorariu avocat conform chitanței depusă la dosar.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge ca nefondat apelul formulat promovat de pârâții V. I. și V. M., ambii domiciliați în București, sector 3, .. T., nr. 7, .. 2, . împotriva sentinței civile nr. 450 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului la data de 14.04.2014 în dosar nr._, intimați fiind reclamanții V. P. și V. V., ambii domiciliați în orașul F., județul Suceava și pârâta V. C., cu același domiciliu.
Respinge ca nefondat apelul formulat de pârâții V. I. și V. M., ambii domiciliați în București, sector 3, .. T., nr. 7, ..2, . împotriva sentinței civile nr. 551 din data de 19.05.2014 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului în dosar nr._, intimați fiind reclamanții V. P. și V. V., ambii domiciliați în orașul F., județul Suceava și pârâta V. C., cu același domiciliu.
Obligă apelanții să plătească intimaților Vârstă P. și Vârstă V. cheltuieli de judecată din apel în sumă de 1500 lei, reprezentând onorariu avocat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 octombrie 2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
I. G. I. M. P. L.
Red. I.M.
Jud. fond: P. C.
Tehnored. P.L./ 7ex./12.11.2014
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1400/2014. Tribunalul SUCEAVA | Pretenţii. Decizia nr. 900/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
