Pretenţii. Decizia nr. 900/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 900/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 14-10-2014 în dosarul nr. 900/2014
Dosar nr._ - pretenții –
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA Nr. 900
Ședința publică din 14 octombrie 2014
Instanța constituită din:
Președinte: I. G.
Judecător: I. M.
Grefier: P. L.
Pe rol, judecarea apelului promovat de reclamantul A. A. S., cu domiciliul în orașul Gura Humorului, ., județul Suceava împotriva sentinței civile nr. 1466 din 28.04.2014 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimați fiind pârâții C. Vioricuța, domiciliată în ., județul Suceava și F. de Protecție a V. S. București, cu sediul în sector 2, .. 40 – 40 bis, cod_.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat R. C., cu delegație de reprezentare pentru reclamantul apelant, lipsă fiind acesta și pârâții intimați.
Procedura de citare cu părțile a fost legal îndeplinită.
Grefierul a expus referatul cauzei, după care:
Întrebat fiind, avocatul reclamantului apelant, precizează că nu mai are de formulat cereri prealabile, sens în care, instanța constată cercetarea procesului terminată și acordă cuvântul la dezbateri.
Reclamantul apelant solicită, în principal, admiterea apelului, anularea sentinței civile apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, care în mod greșit a respins acțiunea ca inadmisibilă. În subsidiar, solicită, prin admiterea apelului, modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, hotărârea Curții Constituționale nefiind obligatorie, cu obligarea pârâților intimați la plata cheltuielilor de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
INSTANȚA,
Asupra apelului de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți sub nr._ din 21 noiembrie 2013 reclamantul A. A. S. i-a chemat în judecată pe pârâții C. Vioricuța și F. de Protecție a V. S., solicitând instanței să-i oblige pe aceștia, în solidar, la plata sumei de 3.279 lei, cu titlu de daune.
Pârâtul F. de Protecție a V. S. a depus întâmpinare (filele 31-33) prin care a invocat, printre altele, excepția inadmisibilității acțiunii (impropriu denumită excepție a „prematurității”), cu motivarea că nu a fost parcursă procedura prealabilă reglementată de art.601 alin.1 lit.”f” din Lg. nr.192/2006.
Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare, iar la primul termen de judecată a solicitat amânarea acesteia „pentru a-și angaja un avocat”.
Prin sentința civilă nr. 1466 din 28 aprilie 2014, Judecătoria Rădăuți a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță, a reținut următoarele:
Art.222 alin.1 C.proc.civ. prevede că amânarea judecății pentru lipsă de apărare poate fi dispusă „numai în mod excepțional” și numai „pentru motive temeinice și care nu sunt imputabile părții”.
În mod evident solicitarea reclamantului nu pleacă de la o situație excepțională, iar pe de altă parte acesta a avut timp mai mult decât suficient pentru a-și angaja un avocat (fie înainte de a formula cererea de chemare în judecată, fie chiar în cursul procesului – de la data înregistrării și până la termenul de judecată din 14 aprilie 2014 au trecut aproape 5 luni), astfel încât pretinsa lipsă de apărare îi este în totalitate imputabilă.
În consecință, la termenul de judecată din 14 aprilie 2014 instanța a respins cererea de amânare a judecății și, în conformitate cu art.248 alin.1 C.proc.civ., a rămas în pronunțare cu privire la excepție.
Art.601 alin.1 lit.”f” din Lg. nr.192/2006 prevede că, în litigiile a căror valoare este de sub 50.000 lei (cum este și litigiul de față), este obligatorie parcurgerea procedurii prealabile a participării părților la ședința de informare cu privire la avantajele medierii.
În speță, această procedură nu a fost îndeplinită (până la închiderea dezbaterilor reclamantul nu a depus la dosar nici un înscris care să o ateste, iar înscrisurile depuse după închiderea dezbaterilor nu au fost luate în seamă – art-394 alin.3 C.proc.civ.).
În consecință, în temeiul art.193 alin.1 C.proc.civ. și al art.2 alin.12 din Lg. nr.192/2006, instanța a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Împotriva sentinței civile sus menționate a formulat apel reclamantul A. A. S., criticând-o pentru netemeinicie.
În motivare, a arătat că în cursul judecății a făcut dovada prin înscrisurile depuse atât a vinovăției pârâtei C. Vioricuța în ceea ce privește producerea prejudiciului creat, dar și a întinderii prejudiciului. De asemenea a făcut dovada efectuării procedurii de mediere cu pârâtele, astfel încât apreciază că nu era nici un motiv de respingere ca inadmisibilă a acțiunii. Mai mult decât atât dispozițiile privitoare la obligarea la mediere au fost declarate neconstituționale. În plus, dispozițiile art. 1357 și urm. cod civil statuează că persoana care produce o pagubă altuia cu vinovăție este obligată la repararea prejudiciului.
Din moment ce a făcut dovada vinovăției pârâtei C. Vioricuța, a pagubei create consideră că acțiunea formulată este întemeiată, astfel încât solicită admiterea acesteia.
În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtei F. de garantare și protecție a victimelor străzii, legea statuează că dacă persoana răspunzătoare de producerea unui accident rutier nu are asigurare valabil încheiată, prejudiciul creat se acoperă din fondurile acestei instituții special create în acest sens, urmând ca ulterior să se îndrepte cu acțiune în regres împotriva persoanei vinovate de producerea accidentului rutier și a pagubei create prin accident.
În drept, a invocat disp. art. 466 și urm. Cod procedură civilă și art. 1357 și urm. Cod civil.
Prin întâmpinare, pârâta F. de Protecție a V. S., a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond, cu motivarea că reclamantul nu a procedat la formularea unei invitații la ședința privind avantajele medierii, nerespectând prevederile legale care impuneau această etapă prealabilă.
Examinând apelul în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul constată că este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 266 din 07.05.2014 a Curții Constituționale a României s-a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 al. 1 și 12 și art. 601 din legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator și s-a constatat că prevederile art. 2 al. 1 și 12 din legea nr. 192/2006 sunt neconstituționale.
Potrivit art. 147 al. 4 din Constituția României deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României.
Faptul că deciziile Curții Constituționale produc efecte „ex nunc” înseamnă că se pot aplica unor litigii deja soluționate irevocabil, dar nu înseamnă că nu sunt incidente în cazul proceselor în curs de soluționare.
Dacă aplicarea unui text normativ în perioada dintre . și declararea neconstituționalității își găsește rațiunea în prezumția de constituționalitate, această rațiune nu mai există după ce textul de lege a fost declarat neconstituțional iar prezumția de constituționalitate a fost răsturnată.
Prin urmare, deciziile Curții Constituționale produc efecte juridice asupra proceselor în curs de judecată la data publicării acestora în Monitorul Oficial, cu excepția situației în care la acea dată era pronunțată deja o hotărâre definitivă.
În speță, urmare a Deciziei nr. 266 din 7.05.2011 a Curții Constituționale dispozițiile art. 2 al. 1 și 12 și art. 601 din legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, declarate neconstituționale și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial.
Este vorba despre o situație juridică obiectivă și legală în desfășurare, căreia îi este incident noul cadru normativ creat prin declararea neconstituționalității, ivit înaintea definitivării sale.
Așadar, deciziile Curții Constituționale se aplică și proceselor în curs de soluționare, aflate în căile de atac.
Cum prima instanță și-a motivat soluția de respingere ca inadmisibilă a acțiunii pe prevederile art. 2 din legea nr. 196/2006 care au fost declarate neconstituționale prin decizia nr. 266/2014 a Curții Constituționale, tribunalul constatând incidența în cauză a dispozițiilor art. 480 al. 3 Cod procedură civilă, urmează să admită apelul, să anuleze sentința civilă atacată și să trimită cauza spre rejudecare aceleași instanțe pentru a se pronunța asupra fondului cauzei.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Admite apelul promovat de reclamantul A. A. S., cu domiciliul în orașul Gura Humorului, ., județul Suceava împotriva sentinței civile nr. 1466 din 28.04.2014 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimați fiind pârâții C. Vioricuța, domiciliată în ., județul Suceava și F. de Protecție a V. S. București, cu sediul în sector 2, .. 40 – 40 bis, cod_.
Anulează sentința civilă sus menționată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 octombrie 2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
I. G. I. M. P. L.
Red. I.G
Jud. fond: B. B.
Tehnored. P.L./ 5 ex. – 07.11.2014
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 897/2014.... | Pretenţii. Decizia nr. 1531/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
