Contestaţie la executare. Decizia nr. 152/2014. Tribunalul SUCEAVA

Tribunalul SUCEAVA - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 152/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 16-09-2014 în dosarul nr. 152/2014

Dosar nr._ - contestație în anulare –

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA C.

DECIZIA C. NR. 152

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 16 SEPTEMBRIE 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE: G. F. F.

JUDECĂTOR: F. L.

JUDECĂTOR: C. M. N.

GREFIER: Ș. L. G.

Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul R. A., domiciliat în nun. Vatra Dornei, ..72, județul Suceava împotriva deciziei civile nr. 1784 din data de 01 august 2013 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații S. C. DE AVOCAȚI R. ȘI ASOCIAȚII prin avocat T. D., cu sediul în mun. Cluj N., ..1, ., R. S., domiciliată în mun. Vatra Dornei, ..72, județul Suceava și B. E. J. T. I., cu sediul în mun. Suceava, ., nr.43, ..

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat T. D. pentru prim intimată, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare cu părțile, legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Avocat T. D. pentru prim intimată precizează că pentru termenul de astăzi nu mai sunt alte cereri de formulat.

Instanța văzând că nu mai sunt alte cereri sau probe de solicitat, acordă reprezentantului prim intimatei, avocat T. D. asupra excepțiilor invocate prin întâmpinare cu precizarea că după punerea în discuție a excepțiilor tardivitatea contestației în anulare precum și inadmisibilitatea contestației în anulare, are cuvântul și pe fondul cauzei.

Avocat T. D. pentru prim intimată având cuvântul pe excepțiile invocate arată următoarele:

În primul rând cu privire la excepția tardivității formulării contestației în anulare, apreciază că decizia civilă nr. 1784 din 01.08.2013 a stat la baza executării silite formulate de subscrisă, deoarece în data de 27.12.2013 B. J. C. a deschis dosarul de executare nr. 149/2013 și a declarat deschisă procedura de executare împotriva contestatorului. În temeiul art. 319 al. 2 Vechiul Cod Pr. Civ. contestația în anulare se poate formula prin raportare la art. 401 Vechiul Cod Pr. Civ în termen de 15 zile de la data la care debitorul a primit somația sau a luat cunoștință de primul act de executare. Raportat la cazul de față somația imobiliară a B. J. C. a fost emisă la 18.02.2014 și ulterior comunicată contestatorului-debitor.

Contestația în anulare a fost depusă de către contestator la data de 08.07.2014 deci la mai mult de 5 luni de la data somației de executare, și prin urmare termenul legal de introducere a contestației în anulare a fost depășit în mod evident și se impune admiterea excepției tardivității.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității contestației în anulare apreciază că singurul argument în sprijinul admiterii contestației este faptul că instanța nu a acordat o amânare pentru pregătirea apărării și a respins cererea prin care intimata R. S. solicită un termen în vederea pregătirii apărării.

Ori, acest motiv nu se încadrează în cele enumerate limitativ la art. 317-318 Vechiul Cod Pr. Civ. ci reprezintă doar o nemulțumire a contestatorului, în plus, în cuprinsul deciziei nr. 1784/2013 se motivează respingerea cererii de amânare, cerere respinsă datorită faptului că nu a fost însoțită de acte doveditoare și pentru că soția contestatorului a fost citată încă din 04.07.2013.

P. urmare, apreciază că acest motiv nu poate fi invocat pe calea unei contestații în anulare sens în care solicită admiterea excepției inadmisibilității.

Avocat T. D. având apoi cuvântul pe fondul cauzei solicită respingerea contestației în anulare iar în subsidiar să se dispună respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată și nefondată.

Arată că, contestatorul nu neagă faptul că a fost citat în mod legal la adresa de domiciliu, ci doar faptul că nu ar fi avut suficient timp pentru a își pregăti apărarea datorită schimbării rezidenței.

Cu toate acestea, a făcut câteva scurte referiri cu privire la legalitatea procedurii de citare. Astfel, articolul 90 al. 1 din Vechiul Cod Pr. Civ. prevede că înmânarea citației și a tuturor actelor de procedura se face la domiciliul sau reședința celui citat. Astfel, chiar dacă instanței i-ar fi fost aduse la cunoștință atât adresa de domiciliu cât și cea de reședință nu implica obligația de a cita persoana în cauză în ambele locuri cu atât mai puțin cu cât nu s-a depus la dosarul cauzei nicio dovadă în acest sens.

Intimatul a mai subliniat faptul că în acest litigiu, pentru faza procesuală a fondului în fața Judecătoriei Cluj-N., contestatorul a fost citat la aceeași adresă fără ca contestatorul să invoce vreun viciu de citare. Conform art. 98 din Vechiul Cod Pr. Civ menționează faptul că schimbarea domiciliului uneia din părți în timpul judecații trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seama, să fie adusă la cunoștința instanței prin petiție la dosar. Ori, o astfel de petiție nu a fost depusă de contestator.

În plus, art. 91 al. 3 din Vechiul Cod Pr. Civ tratează pe larg cazul în cel citat nu se găsește la domiciliu. Astfel, procedura de citare se consideră îndeplinită dacă agentul va înmâna citația unei persoane din familie sau oricărei alte persoane care locuiește cu persoana citată, sau care în mod obișnuit primește corespondența. Intimatul a mai atras atenția instanței asupra faptului că la adresa de domiciliu a contestatorului locuiesc încă membrii ai familiei. P. urmare, în conformitate cu prevederile legale, procedura de citare a fost corect îndeplinită.

În ceea ce privește achitarea taxei de timbru pentru faza procesuală a recursuluidupă cum reiese și din susținerile contestatorului, aceasta a fost depusă ulterior soluționării cauzei. Decizia civilă nr. 1784 a fost pronunțată în data de 01.08.2013, iar contestatorul menționează în cuprinsul contestației în anulare faptul că a depus originalul recipisei de achitare a taxei de timbru doar în data de 05.08.2014.

Ori, este cunoscut faptul că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar în cazul în care taxa nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării acțiunii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată la primul termen de judecată. Dovada achitării taxei de timbru se depune la dosarul cauzei în original. în cazul de față, la termenul de judecată fixat pentru soluționarea cauzei nu a fost depusă dovada achitării taxei de timbru, prin urmare instanța în mod corect a dispus anularea recursului.

În ceea ce privește susținerile privitoare la soția contestatorului solicită a nu fi luate în considerare întrucât contestația a fost formulată doar de către R. A..

Nu în ultimul rând, textul de lege invocat de contestator nu are corespondent în cuprinsul Vechiului Cod. Pr. Civ., textul legal aplicabil în cauză. P. urmare, contestației în anulare formulată îi lipsește motivarea în drept.

Astfel, încă din anul 2009 contestatorul încearcă să se sustragă de la plata datoriilor față de creditori prin invocarea cu rea-credință a unor presupuse obstacole la executare și prin tergiversarea oricărei încercări de recuperare a debitului. în fapt, acestuia i s-au prestat servicii de asistență juridică pe care nu le-a plătit până la data formulării prezentei întâmpinări, încercând în mod continuu să se sustragă de la obligația de plată.

În concluzie, apreciind că singurul scop al contestatorului prin formularea prezentei contestații în anulare este acela de amânare a plății datoriei pe care o are de achitat, considerând că soluția instanței de control judiciar este legală și temeinică, solicită respingerea contestației în anulare și acordarea cheltuielilor de judecată, reprezentând cheltuielile de deplasare, depunând la dosar înscrisul de la fila 38.

Declarând dezbaterile închise, după deliberare,

TRIBUNALUL:

Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:

P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei la data de 28.12.2012 sub nr._, contestatoarea S. civilă de avocați „R. și Asociații”, reprezentată prin avocat T. D. în contradictoriu cu intimații R. A. și R. S. și B. T. I. a solicitat pe calea contestației la executare înlăturarea impedimentului la executare silită prin partajarea bunului proprietate comună a intimaților persoane fizice, bun format din imobilul teren înscris în Cf nr._, dobândit în timpul căsătoriei în cote egale de ½, să atribuie bunul imobil în întregime intimatului A. R. cu obligarea acestuia la plata unei sulte reprezentând 50% din valoarea imobilului către intimata S. R. cu cheltuieli de judecată.

În motivarea contestației contestatoarea a arătat că a încheiat cu debitorul A. R. contractul de asistență juridică nr. 34/03.02.2009 conform căruia debitorul, în calitate de client, avea obligația de a achita onorariul convenit în termen de 3 zile de la data emiterii facturii fiscale aferente însă acesta nu s-a conformat.

Se arată apoi că art. 30 alin. 3 din Legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, contractul de asistență juridică legal încheiat reprezintă titlu executoriu astfel că contestatoarea a procedat la învestirea cu formulă executorie a contractului și a formulat cerere de executare silită fiind format astfel dosarul execuțional nr. 20/20.03.2012 la B. T. I..

A mai arătat contestatoarea că executorul judecătoresc a efectuat demersurile de identificare a bunurilor aflate în proprietatea debitorului fiind astfel identificat imobilul a cărui partajare se solicită.

La data de 06.12.2012 B. T. I. a solicitat notarea somației de executare în CF_ Vatra Dornei iar la data de 11.12.2012 BCPI Vatra Dornei a admis cererea și a comunicat încheierea de admitere împreună cu extrasul CF, ocazie cu care s-a constatat că bunul se află în coproprietatea debitorului A. R. și a soției acestuia S. R..

A mai învederat instanței contestatoarea faptul că până în acest moment nu există vreo dovadă că soții R. ar deține cote diferite de proprietate din imobilul casă și teren și nu cote egale.

În drept, contestația la executare a fost întemeiată pe prevederile art. 400¹, art. 404 și art. 493 Cod de procedură civilă, art. 30, 33 al. 2, 36 al. 2 Codul familiei.

În dovedirea contestației, contestatorul a solicitat și instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul intimaților care au fost citați cu această mențiune.

Legal citați, intimații R. A. și R. S. nu au depus la dosar întâmpinare prin care să combată justețea celor afirmate de contestatoare și nici nu au fost prezenți în fața instanței de judecată la nici un termen deși pentru termenul din data de 09.01.2013 a înaintat la dosar un înscris prin care arată că dorește să încheie o tranzacție cu contestatoare și că s-a angajat să o contacteze după data de 15.01.2013 dată când va reveni în țară.

La solicitarea instanței, la dosar a fost comunicat, în copie, dosarul de executare nr. 20/2012 aflat pe rolul B. T. I..

P. Încheierea din data de 23.01.2013 instanța, în conformitate cu prevederile art. 403 alin. 1 Cod de procedură civilă a respins cererea de suspendare a executării silite motivat de faptul că la dosar nu s-a făcut dovada consemnării cauțiunii stabilite la un termen anterior.

În cauză, a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri – actele din dosarul de executare menționat.

P. sentința civilă nr.561 din data de 30 aprilie 2013 Judecătoria Vatra Dornei a admis contestația la executare formulată de contestatoarea S. C. de Avocați „R. și Asociații” în contradictoriu cu intimații R. A. și R. S. și B. E. J. T. I., a dispus partajarea bunului proprietatea comună a debitorului R. A. și a intimatei R. S. format din imobilul teren înscris în CF nr._ (provenită din conversia pe hârtie a CF nr. 9085) a ., a constatat că părțile menționate mai sus au o contribuție egală, de ½ la dobândirea acestui imobil, în valoare de_ euro și a atribuit imobilul teren înscris în CF nr._ (provenită din conversia pe hârtie a CF nr. 9085) a . intimatului R. A. pe care l-a obligat la plata către intimata R. S. a sultei în valoare de_ euro. Intimatul R. A. a fost obligat la plata către contestatoare a sumei de 4494,74 lei reprezentând cheltuieli de judecată (taxa judiciară de timbru și cheltuieli de transport).

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în fapt, între S. C. de Avocați „R. și Asociații” și debitorul R. A., s-a încheiat contractul de Asistență Juridică nr. 34/03.02.2009.

În baza titlului executoriu reprezentat de contractul de Asistență Juridică nr. 34/03.02.2009, creditoarea S. C. de Avocați „R. și Asociații” a solicitat realizarea pe cale de executare silită imobiliară a creanței de 5910 lei împotriva debitorului R. A..

P. Încheierea Camerei de Consiliu din data de 03.04.2012, pronunțată în dosarul nr._, s-a încuviințat executarea silită prin executorul judecătoresc T. I., din circumscripția Curții de Apel Suceava, a contractului de Asistență Juridică nr. 34/03.02.2009, debitor fiind R. A., domiciliat în mun. Vatra Dornei, ..72, jud. Suceava.

Ulterior, au fost demarate formalitățile de executare silită, respectiv prin întocmirea de adrese către A.F.P. Vatra Dornei, județul Suceava pentru a comunica dacă debitorul are deschise conturi la unitățile bancare, către Primăria municipiului Vatra Dornei pentru a comunica cu ce bunuri mobile și imobile figurează înscris în evidențe debitorul R. A. și către OCPI – BCPI Vatra Dornei pentru a comunica numărul de carte funciară a imobilului situat în localitatea Vatra Dornei, proprietate a debitorului.

Din extrasul CF înaintat la dosar rezultă că imobilul înscris în CF_ (provenită din conversia pe hârtie a CF 9085) a . are ca proprietari tabulari pe numiții R. A. și R. S., în urma Contractului de vânzare cumpărare nr. 1962 din 29.09.2004.

Verificând dosarul de executare nr. 20/2012, instanța constată că, executarea silită vizează imobilul teren înscris în CF_ (provenită din conversia pe hârtie a CF 9085) a ., proprietari tabulari fiind R. A. și R. S., soț și soție, în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 1962 din 29.09.2004, astfel cum rezultă din extrasul CF aflat la dosar.

Prima instanța a reținut astfel că, în ceea ce privește obiectul executării silite trebuie reținut principiul răspunderii debitorului cu bunurile sale, mobile și imobile, urmăribile potrivit legii. Astfel, potrivit art. 1718 cod civil oricine este obligat personal să îndeplinească îndatoririle sale cu toate bunurile sale, mobile și imobile, prezente și viitoare, aceeași idee rezultând și din cuprinsul art. 371 ind. 3 alin. 1 Cod de procedură civilă.

În aceste condiții, executarea silită nu poate purta decât asupra bunurilor existând în patrimoniul debitorului urmărit și care aparțin acestuia iar nu și bunurilor privitor la care el are o simplă detenție (cu titlu precar) întrucât acest lucru echivalează cu urmărirea bunurilor altuia.

Potrivit art. 400" Cod proc. civ. „ Împărțirea bunurilor proprietate comună poate fi hotărâtă, la cererea părții interesate, și în cadrul judecării contestației la executare”.

Potrivit art. 30 Codul familiei „bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune”, iar potrivit art. 30 alin. 3 Codul fam. calitatea de bun comun nu trebuie dovedită, legea prezumând calitatea de bun comun pentru orice bun dobândit de soți în timpul căsătoriei.

Chiar din extrasul de carte funciară depus la dosar reiese că în CF sunt înscriși ambii soți, în devălmășie astfel că, rezultă cu certitudine faptul că executarea silită ar viza bunuri proprietate comună a celor doi soți, R. A. și R. S., aspect ce rezultă și din actele de executare silită întocmite de executorul judecătoresc.

Datoriile soților sunt comune numai dacă legea, prin art. 32 lit. a – d Codul familiei le califică astfel. În consecință, orice alte datorii sau cheltuieli ale fiecăruia dintre soți, vor fi considerate datorii personale ale acestuia, regula fiind deci caracterul personal al datoriei contractate de unul din soți, iar excepția fiind caracterul comun al datoriei.

Potrivit art. 33 al. 1, 2,3 Cod. familiei:

„Bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unuia dintre soți.

Cu toate acestea, după urmărirea bunurilor proprii ale soțului debitor, creditorul său personal poate cere împărțirea bunurilor comune, însă numai în măsura necesară pentru acoperirea creanței sale.

În acest din urmă caz, bunurile atribuite prin împărțire fiecărui soț devin proprii.”.

În acest sens este și art. 493 Cod de procedură civilă, care arată că:

„Creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaș nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună, ci vor trebui să ceară mai întâi împărțeala acestora.

Creditorii personali pot urmări însă cota-parte determinată a debitorului lor din imobilul aflat în coproprietate, fără a mai fi necesar să ceară împărțeala.”

Astfel fiind, prima instanță a reținut că creditorii personali vor putea urmări numai bunurile proprii ale soțului debitor, nu și pe cele cuprinse în comunitatea matrimonială. Când bunurile proprii ale debitorului sunt neîndestulătoare, în limitele necesare acoperirii restului de creanță, creditorul personal este îndreptățit să solicite, pe cale judecătorească, partajarea bunurilor comune. În acest fel, bunurile care vor fi atribuite soțului debitor devin proprii ale acestuia, ceea ce permite continuarea urmăririi asupra patrimoniului debitorului personal.

Față de cele prezentate Prima instanță a constatat faptul că cei doi soți au o contribuție egală, de ½ în dobândirea bunului ce face obiectul executării silite din dosarul execuțional nr. 20/2012 aflat pe rolul B. T. I. (având în vedere că la dosar nu există probe din care să rezulte altă situație precum și poziția procesuală a intimaților) astfel că a dispus împărțirea acestui imobil în sensul atribuirii lui în lotul intimatului R. A. care va fi obligat la plata către intimata R. S. a unei sulte în valoare de_ euro (conform cotei stabilite anterior și ținând cont de faptul că valoarea masei partajabile declarate de contestatoare și față de care intimații nu au avut obiecțiuni este de_ euro) și, în temeiul art. 274 Cod de procedură civilă l-a obligat pe intimatul R. A. la plata către contestatoare a sumei de 4494,74 lei reprezentând cheltuieli de judecată (taxa judiciară de timbru – 3978 lei + 194 și cheltuieli de transport).

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

P. decizia civilă nr. 1784 din data de 01 august 2013 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr._, s-a anulat recursul formulat de recurentul-intimat R. A. cu domiciliul în mun. Vatra Dornei, ..72, jud. Suceava împotriva sentinței civile nr. 561/30.04.2013, intimat-contestator fiind S. C. de avocați R. și Asociații-prin av. T. D., cu sediul în mun. Cluj N., ..1, . B. executorului judecătoresc T. I. și intimații R. S. domiciliată în Vatra Dornei, ..72, jud. Suceava și B. executorului J. T. I. cu sediul în Suceava, ., nr.43, ., ca netimbrat.

Recurentul a fost obligat să plătească intimat-contestatorului S. C. de avocați R. și Asociații-prin av. T. D. suma de 249 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a decide astfel, tribunalul la termenul de judecată din 01.08.2013 a invocat din oficiu excepția netimbrării recursului, pe care a constatat-o întemeiată pentru următoarele motive:

Conform art. 20 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă taxa nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării acțiunii (...) instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. A.. 3 al art. 20 prevede că neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii.

De asemenea, art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar stabilește că în cazul nerespectării dispozițiilor acestui act normativ privind plata timbrului judiciar se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru.

Tribunalul reține că prezenta cale de atac nu face parte din categoria celor scutite prin lege de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar și că recurentul nu și-a îndeplinit obligația de plată a celor două sume, deși i s-a adus la cunoștință îndatorirea prin citația comunicată cu mai mult de 15 zile anterior termenului de judecată.(f.6).

Față de aceste considerente, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 și art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995, tribunalul a anulat recursul ca netimbrat.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare intimatul R. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie din următoarele considerente:

În fapt, intimatul a arătat că a formulat recurs împotriva sentinței civile nr.561 din 30.04.2013, pronunțata de Judecătoria Vatra-Dornei, recurs înregistrat la data de 17.06.2012, precizând că, deși și soția sa R. S. a ințeles sa uzeze si ea de calea de atac împotriva aceleiași sentințe, cererea ei de recurs nici măcar nu se afla la dosarul cauzei.

Instanța de recurs a reținut calitatea de intimata a numitei R. S., in prezenta cauza, respingându-i cererea prin care solicita acordarea unui termen in vederea pregătirii apărării potrivit art.402 C. procedura civila.

P. citativul creat la data de 01.07.2013, (fila 4) dosar recurs, i s-a pus in vedere să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 97 lei noi și timbru judiciar în valoare de 5 lei noi.

Recurentul contestator a arătat că a trimis la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar prin mail, iar la data de 05.08. 2013 a fost depusă dovada achitării acesteia in original, însă instanța a anulat recursul ca netimbrat.

Cu toate ca atât el cât si soția sa R. S. au arătat în cererile de recurs că locuiesc în Portugalia, arătând și adresa de acolo, instanța de recurs a respins cererea prin care intimata solicita un termen in vederea pregătirii apărării, îngrădindu-ne astfel dreptul de a ne putea formula apărări, întrucât recursul declarat a fost anulat ca netimbrat.

Pentru aceste considerente a solicitat admiterea contestației si anularea hotărârii atacate.

În caz de neprezentare a solicitat judecarea și în lipsă in baza art.411 alin.2 C.proc. civ.

Intimata S. C. DE AVOCAȚI R. Șl ASOCIAȚII a formulat întâmpinare la contestația în anulare prin care a arătat următoarele:

În primul rând intimata a înțeles să invoce pe cale de excepție tardivitatea contestației în anulare precum și inadmisibilitatea contestației în anulare, solicitând admiterea excepțiilor sus invocate și pe cale de consecință să se dispună respingerea contestației în anulare iar în subsidiar să se dispună respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată și nefondată.

Astfel, prin sentința civilă nr. 561 din 30.04.2013, Judecătoria Vatra Dornei a admis contestația la executare formulată de subscrisa, a dispus partajarea bunului proprietate comună a contestatorului și a soției R. S. împotriva sentinței mai sus menționate s-a formulat care a fost soluționat prin decizia civilă nr. 1784 din 01.08.2013 de către Tribunalul Suceava care a anulat recursul ca netimbrat.

I. În ceea ce privește tardivitatea contestației în anulare

Decizia civilă nr. 1784 din 01.08.2013 a stat la baza executării silite formulate de subscrisă. Astfel, în data de 27.12.2013 B. J. C. a deschis dosarul de executare nr. 149/2013 și a declarat deschisă procedura de executare împotriva contestatorului. în temeiul art. 319 al. 2 Vechiul Cod Pr. Civ. contestația în anulare se poate formula prin raportare la art. 401 Vechiul Cod Pr. Civ în termen de 15 zile de la data la care debitorul a primit somația sau a luat cunoștință de primul act de executare. In situația de față, somația imobiliară a B. J. C. a fost emisă la 18.02.2014 și ulterior comunicată contestatorului-debitor.

Contestația în anulare a fost depusă de către contestator la data de 08.07.2014 deci la mai mult de 5 luni de la data somației de executare.

P. urmare, termenul legal de introducere a contestației în anulare a fost depășit în mod evident și se impune admiterea excepției tardivității.

II. În ceea ce privește inadmisibilitatea contestației în anulare

Unicul argument în sprijinul admiterii contestației este faptul că instanța nu a acordat o amânare pentru pregătirea apărării și a respins cererea prin care intimata R. S. a solicitat un termen în vederea pregătirii apărării. Acest motiv nu se încadrează în cele enumerate limitativ la art. 317-318 Vechiul Cod Pr. Civ. ci reprezintă doar o nemulțumire a contestatorului. În plus, în cuprinsul deciziei nr. 1784/2013 se motivează respingerea cererii de amânare, cerere respinsă datorită faptului că nu a fost însoțită de acte doveditoare și pentru că soția contestatorului a fost citată încă din 04.07.2013.

P. urmare, a considerat că acest motiv nu poate fi invocat pe calea unei contestații în anulare și solicităm admiterea excepției inadmisibilității.

III. Cu privire la fondul cauzei

Mai mult, contestatorul nu neagă faptul că a fost citat în mod legal la adresa de domiciliu, ci doar faptul că nu ar fi avut suficient timp pentru a își pregăti apărarea datorită schimbării rezidenței.

În ceea ce privește achitarea taxei de timbru pentru faza procesuală a recursului, a mai subliniat faptul că, după cum reiese și din susținerile contestatorului, aceasta a fost depusă ulterior soluționării cauzei. Decizia civilă nr. 1784 a fost pronunțată în data de 01.08.2013, iar contestatorul menționează în cuprinsul contestației în anulare faptul că a depus originalul recipisei de achitare a taxei de timbru doar în data de 05.08.2014. A mai arătat faptul că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar în cazul în care taxa nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării acțiunii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată la primul termen de judecată. Dovada achitării taxei de timbru se depune la dosarul cauzei în original. în cazul de față, la termenul de judecată fixat pentru soluționarea cauzei nu a fost depusă dovada achităriii taxei de timbru, prin urmare instanța în mod corect a dispus anularea recursului.

În ceea ce privește susținerile privitoare la soția contestatorului,a solicitat a nu fi avute în vedere, întrucât contestația a fost formulată doar de către R. A..

Având în vedere cele prezentate mai sus, intimatul a solicitat a se dispune respingerea contestației în anulare.

De asemenea intimatul BIROU INDIVIDUAL executor J. T. I. a formulat la rândul său întâmpinare prin care a arătat ca pe rolul biroului au existat două dosare de executare privind pe debitorul R. A. si anume nr. 20/2012 si nr. 21/2012 .

Dosarul cu nr. 20/2012 a fost soluționat in sensul ca s-a prezentat la sediul biroului nostru debitorul si a achitat suma de bani ce o datora creditorului in urma somațiilor emise. Tot in acest dosar s-a cerut de către creditor partajarea bunului suspus executării.

Referitor la dosarul cu nr. 21/2012 in momentul de față nu mai este pe rolul biroului deoarece creditorul s-a adresat unui alt executor judecătoresc in privința executării silite si anume la Executorul J. J. C., astfel, a depus la dosarul de fond împreuna cu întâmpinarea din data de 24.07.2014 încuviințarea executării silite asupra E. J. J. C..

În momentul de față pe rolul biroului nu se mai afla nici un dosar de executare privind părțile R. A. si S. Civila de Avocați „ R. si Asociații".

De aceea nu înțelege de ce biroul meu a fost citat in instanța ca intimat deoarece nu a fost parte nici într-un proces privind aceste parți.

În consecință a solicitat a se dispune respingerea acțiunii in privința ca parte a biroului executorului judecătoresc în acest proces deoarece nu are calitate procesuală.

Alăturat au fost anexate chitanțele nr. 1634/29.10.2013 si nr.1641/11.11.2013 cum debitorul si-a achitat debitul si copie după procesul verbal de închidere a dosarului de executare si copie după ordinul de plata prin care s-au virat către creditor sumele de bani încasate

A solicitat ca judecarea cauzei să se facă si in lipsă conform art. 223 NCPC.

Examinând contestația în anulare prin raportare la motivele invocate și la prevederile art. 317 – 319 Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:

Contestatorul R. A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 1784/01.08.2013, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr._, arătând că a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 561 din 30 aprilie 2013, pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei, recurs înregistrat la data de 17.06.2012; că și soția sa, R. S. a formulat recurs împotriva aceleiași sentințe, însă cererea ei nu există la dosar; că în mod eronat, instanța de recurs a respins cererea formulată de R. S., prin care solicita acordarea unui termen în vederea pregătirii apărării; că la data de 1 iulie 2013, prin citativul creat, i s-a pus în vedere recurentului R. A., să achite taxa judiciară de timbru de 97 lei și timbru de 5 lei; că deși a trimis la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar prin mail, iar la data de 5 august 2013, a depus la dosar dovada achitării acestora în original, instanța a anulat recursul ca netimbrat; că, deși recurentul și soția sa au arătat în cererile de recurs, că locuiesc în Portugalia, indicând adresa, instanța de control judiciar a respins cererea de acordare a unui termen de judecată în vederea pregătirii apărării.

Reține tribunalul, că R. A. a întemeiat prezenta contestație în anulare pe prevederile art.503 – 508 din Noul Cod de procedură civilă, însă instanța va avea în vedere faptul că această cale extraordinară de atac a fost formulată împotriva unei decizii pronunțată sub imperiul vechiului Cod de procedură civilă.

Ori, potrivit art. 3 din Legea 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii 134/2010 privind Codul de procedură civilă, dispozițiile acestuia se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ..

Având în vedere aceste prevederi, instanța reține că temeiul de drept invocat de fapt de către contestator, se referă la prevederile art. 317 și următoarele din codul de procedură civilă astfel cum a fost modificat prin Legea 202/2010.

De altfel, acest aspect a fost lămurit de instanță, la termenul de judecată din 16 septembrie 2014, după ce a fost pus în discuția părților.

P. întâmpinarea formulată, intimata S. C. de Avocați R. și Asociații au invocat excepția tardivității formulării contestației în anulare și excepția inadmisibilității acesteia.

În susținerea excepției tardivității, intimata a arătat că decizia civilă nr. 1784/01.08.2013 a stat la baza executării silite formulată de ea; că la data de 27.12.2013 B. J. C. a deschis dosarul de executare nr. 149/2013, declarând deschisă procedura de executare împotriva contestatorului; că, în baza art. 319 alin. 2 Vechiul Cod de procedură civilă, contestația în anulare se poate formula prin raportare la art 401 în termen de 15 zile de la data la care debitorul a primit somația sau a luat cunoștință de primul act de executare; că în cazul de față, somația imobiliară a fost emisă de B. J. la data de 18 februarie 2 014, iar contestația a fost promovată la mai mult de 5 luni de la data somației.

Referitor la excepția inadmisibilității, intimata a arătat că unicul argument invocat de contestator este acela că instanța nu a acordat un termen în vederea pregătirii apărării, respingând cererea prin care intimata R. S. solicita amânarea judecării pricinii, iar un astfel de motiv nu poate fi invocat pe calea contestației în anulare.

Pe fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea contestației ca nefondată, arătând că contestatorul nu neagă că a fost citat legal la adresa de domiciliu, ci doar faptul că nu a avut suficient timp pentru pregătirea apărării; că în cauză au fost respectate prevederile art. 90 alin. 1 și art. 91 alin. 3 Cod procedură civilă; că taxa judiciară de timbru aferentă soluționării recursului a fost depusă după soluționarea dosarului, și că se impune respingerea contestației ca nefondată.

Potrivit art. 137 Cod procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi, asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond, care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea pe fond a cauzei.

P. urmare, instanța se va pronunța mai întâi, asupra excepției privind tardivitatea formulării contestației în anulare.

Conform art. 319 alin. 2 Cod procedură civilă, contestația se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei, până la împlinirea termenului stabilit de art. 401 alin. 1 lit. b sau c. Împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.

În speța de față, contestatorul R. A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1784 din 1 august 2013, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr._, litigiu ce are ca obiect o contestație la executare.

Din analiza dosarul atașat, rezultă fără echivoc, că prin cererea promovată, intimata din prezenta cauză, respectiv S. C. de Avocați R. și Asociații, a solicitat înlăturarea impedimentului la executare silită, prin partajarea bunului proprietate comună a debitorului și a intimatei, constând din imobilul teren înscris în CF nr._, top._, cad._ – C1 Vatra Dornei, dobândit în timpul căsătoriei în cote egale de ½, atribuirea acestuia în lotul debitorului intimat R. A. și obligarea acestuia la plata unei sulte de 50% din valoarea terenului.

P. sentința recurată, s-a admis contestația la executare, s-a dispus partajarea bunului descris anterior, despre care s-a reținut cu autoritate de lucru judecat, că a fost dobândit în timpul căsătoriei părților R. A. cu R. S. în cote egale, de ½; terenul a fost atribuit în lotul lui R. A., acesta fiind obligat să plătească intimatei R. S., suma de 15.000 euro cu titlu de sultă.

P. urmare, în speță, chiar dacă este vorba despre o contestație la executare, fondul acesteia reprezintă de fapt, un partaj de bunuri comune, promovat pe calea unei acțiuni oblice, inițiată de societatea intimată din prezenta cauză, tocmai în scopul îndestulării creanței pe care o avea împotriva debitorului R. A..

Este evident că R. A., fiind nemulțumit de soluția dată, a promovat recursul soluționat prin decizia 1784 din 1 august 2013.

În atare împrejurări, în speță nu sunt incidente prevederile art. 319 alin. 2 teza 1 ultima parte, căci în speță nu se pune problema emiterii vreunei somații.

Este vorba despre o contestație în anulare formulată împotriva unei decizii pronunțată într-un recurs având ca obiect partaj bunuri comune, așa încât tribunalul constată că în speță devin aplicabile prevederile art. 319 alin. 2 teza a I-a prima parte, în conformitate cu care contestația se poate face oricând înainte de începutul executării silite.

Decizia sus – menționată a fost pronunțată la data de 1 august 2013, iar prezenta contestație a fost promovată la data de 8 iulie 2014, adică în termen de un an de la data rămânerii irevocabile, ceea ce denotă respectarea termenului prevăzut și de art. 319 alin. 2 teza a II-a ultima parte.

Deosebit de aceasta, tribunalul reține că la dosar nici nu există dovezi privind primirea somației de către debitor, pentru a fi incidente prevederile art. 319 alin. 2 raportat la art. 401 alin. 1 lit. C Cod procedură civilă.

Față de cele ce preced, tribunalul va respinge excepția tardivității formulării contestației în anulare.

Referitor la excepția inadmisibilității contestației, tribunalul reține următoarele:

Din analiza motivelor contestației în anulare, tribunalul reține că R. A. a invocat faptul că instanța de recurs a respins cererea intimatei R. S., de acordare a unui termen în vederea pregătirii apărării, și că nu a fost legal citat la adresa din Portugalia.

Potrivit art. 317 alin. 1 Cod procedură civilă, hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau a recursului: când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii, și când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

P. urmare, cum contestatorul invocă tocmai lipsa de procedură cu părțile pentru termenul din 01 august 2013, la reședința din Portugalia, și cum acest motiv este prevăzut în art. 317 alin. 1 Cod procedură civilă, este evident că ne aflăm în fața unui argument prevăzut de lege, care face admisibilă această cale extraordinară de atac.

În plus, dacă într-adevăr, lipsa de procedură ar fi dată, sigur că aceasta ar genera și o lipsă de apărare, și cum accesoriul urmează principalul, este evident că, dacă s-ar constata lipsa de procedură cu părțile, automat s-ar fi pus problema și a dreptului de apărare a acestora.

Având în vedere aceste împrejurări, tribunalul va respinge și excepția inadmisibilității contestației în anulare ca nefondată.

Pe fondul cauzei, tribunalul reține următoarele:

Se invocă de către contestator, faptul că, prin citativul creat la data de 1 iulie 2013, i s-a pus în vedere achitarea taxei judiciare de timbru de 97 lei și a timbrului judiciar de 5 lei; că, deși a trimis la dosar dovada achitării acestei taxe, prin e-mail, și a trimis originalul chitanțelor la data de 5 august 2013, instanța a anulat recursul ca netimbrat.

În legătură cu acest motiv, tribunalul constată că, potrivit art. 20 din Legea 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar alineatul 3 al aceluiași articol prevede că neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii.

De asemenea, art. 9 din OG 32/1995 privind timbrul judiciar impune că în cazul nerespectării prevederilor acestui act normativ, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare la taxa de timbru.

Dovada achitării anticipate a taxei judiciare de timbru o constituie chitanța eliberată de către primăria unde domiciliază persoana ce are obligația de a o achita.

P. urmare, nu are relevanță faptul că, după cum susține contestatorul, acesta a trimis prin e-mail, o chitanță de 97 lei, cât timp la dosarul cauzei nu era depus originalul chitanței.

De asemenea, nu are relevanță nici faptul că, de-abia la data de 5 august 2013, adică la un interval de 4 zile după pronunțarea deciziei contestată prin prezenta, contestatorul a depus la dosar chitanța în original.

Așa cum arătam anterior, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, dovada plății făcându-se prin depunerea chitanței în original.

Chitanța în original referitoare la achitarea taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar trebuiau depuse în original, la termenul la care s-a judecat cauza, respectiv la data de 1 august 2013.

Mai mult, în cauză, contestatorul nu a făcut dovada unor împrejurări mai presu de voința lui, care să-l fi împiedicat să depună în original, acest act.

Așa fiind, tribunalul a înlătura acest motiv de contestație în anulare, ca neîntemeiat.

Mai invocă același contestator, că deși R. S. ar fi formulat recurs împotriva sentinței nr. 561/30 aprilie 2013, acesta nu a ajuns la dosar.

Din analiza dosarului de fond, atașat spre consultare, rezultă că singurul care a formulat recurs, înregistrat în evidențele oficiale, purtând nr. și data înregistrării la instanța de fond, este doar R. A., aspectul rezultând și din adresa de înaintare a motivelor de recurs împreună cu dosarul, la Tribunalul Suceava, recursul fiind depus la Judecătoria Vatra Dornei la data de 17 iunie 2013.

P. urmare, înscrisul depus în susținerea contestației în anulare, intitulat Cerere de recurs, depus la fila 5 din dosarul de contestație, nu face dovada în sensul celor susținute de contestator, deoarece nu poartă dată certă, nu este înregistrat la instanța de fond, așa cum este recursul contestatorului.

Așadar, și acest motiv de contestație va fi înlăturat de instanță ca neîntemeiat.

Contestatorul mai este nemulțumit și de faptul că instanța de recurs a respins cererea formulată de intimata R. S., de acordare a unui termen în scopul pregătirii apărării.

Din analiza dosarului de fond, tribunalul reține că intimata R. S. a fost citată legal pentru termenul din data de 1 august 2013, încă de la data de 4 iulie 2013.

După cum de altfel s-a și consemnat în practicaua deciziei contestate, intimata a avut timp suficient, aproximativ o lună de zile, pentru a-și pregăti apărarea, pentru a-și angaja chiar un apărător, ceea ce nu a făcut.

În plus, corect instanța de recurs a reținut și împrejurarea că cererea de amânare nu a fost susținută de acte doveditoare, din care să rezulte că a fost în imposibilitate de a-și pregăti apărarea.

Drepturile procesuale trebuie exercitate în termenul și în condițiile prevăzute de lege, și cu bună – credință.

P. urmare, nici argumentul invocat de contestator, potrivit căruia instanța a respins în mod eronat, cererea de acordare a unui termen în scopul pregătirii apărării, nu este întemeiat.

Mai invocă contestatorul, faptul că procedura de citare cu părțile nu a fost completă, întrucât părțile nu au fost citate de la adresa la care locuiesc în Portugalia.

Nici acest motiv nu este întemeiat.

Astfel, conform art. 90 alin. 1 Cod procedură civilă, înmânarea citației și a tuturor actelor de procedură se face la domiciliul sau reședința celui citat.

P. urmare, instanța nu are obligația de a cita părțile în ambele locuri, respectiv la adresa de domiciliu și la adresa de la reședința părților.

Mai mult, faptul că părțile ar locui în prezent în Portugalia, nu este demonstrat cu vreun înscris în acest sens, la dosar neexistând astfel de dovezi.

Pe de altă parte, este de observat că desfășurarea litgiului în faza procesuală a fondului s-a efectuat cu procedura de citare a părților la adresa de domiciliu din țară.

Dreptul la apărare a părților nu a fost încălcat, împrejurare ce rezultă tocmai din faptul că R. Adrain, luând cunoștință de soluția pronunțată la fond, a exercitat calea de ataca a recursului, iar în prezent, pe cea a contestației în anulare.

Potrivit art. 98 Cod procedură civilă, schimbarea domiciliului uneia din părți în timpul judecății trebuie, sub sancțiunea neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoștința instanței prin petiție la dosar, iar părții potrivnice prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu petiția prin care se înștiințează instanța despre schimbarea de domiciliu.

Ori, ansamblul probator administrat în cauză nu demonstrează că, la dosar, contestatorul ar fi depus la dosar vreun înscris prin care anunța schimbarea domiciliul său.

Mai mult, procedura de citare cu părțile prin afișare este corectă, legea prevăzând și această variantă, în ipoteza în care niciuna din părți nu se află la domiciliu și nici nu se știe când acestea pot fi aflate acasă, conform art. 91 alin. 4 Cod procedură civilă.

Așa fiind, procedura de citare cu părție a fost legal îndeplinită.

Față de cele ce preced, tribunalul constată că în speță nu sunt date nici prevederile art. 317 alin. 1 Cod procedură civilă, referitoare la faptul că prcedura de citare cu părțile, pentru ziua când s–a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii, după cum nu este dată nici ipoteza art. 318 alin. 1 Cod procedură civilă, referitoare la existența unei greșeli materiale, în sensul susținut de contesdtator, respectiv că, deși recursul ar fi fost legal timbrat, acesta a fost anulat ca netimbrat, în mod eronat.

Având în vedere aceste aspecte, instanța va respinge contestația în anulare ca nefondată.

În considerarea art. 274 Cod procedură civilă, va obliga contestatorul să plătească intimatei S. C. de Avocați R. și Asociații, suma de 295 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, potrivit decontului și bonului fiscal depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE :

Respinge excepțiile tardivității formulării contestației în anulare și a inadmisibilității Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul R. A., domiciliat în nun. Vatra Dornei, ..72, județul Suceava împotriva deciziei civile nr. 1784 din data de 01 august 2013 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații S. C. DE AVOCAȚI R. ȘI ASOCIAȚII prin avocat T. D., cu sediul în mun. Cluj N., ..1, ., R. S., domiciliată în mun. Vatra Dornei, ..72, județul Suceava și B. E. J. T. I., cu sediul în mun. Suceava, ., nr.43, ., ca nefondată.

Obligă contestatorul să plătească intimatului S. C. de Avocați "R. și Asociații", suma de 295 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 16 SEPTEMBRIE 2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

G. F. F. L. C. M.

F. N.

GREFIER,

Ș. L.

Red. G.F.F.

Jud. recurs G.F.F + T.M. + M.C.

Tehnored. Ș.L.G.

Ex. 2/13.10.2014.

← Expropriere. Sentința nr. 1861/2014. Tribunalul SUCEAVA		Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... →

Contestaţie la executare. Decizia nr. 152/2014. Tribunalul SUCEAVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Decizia nr. 152/2014. Tribunalul SUCEAVA