Obligaţie de a face. Sentința nr. 746/2012. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 746/2012 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 13-03-2012 în dosarul nr. 524/2012
Dosar nr._ obligația de a face
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 524/2012
Ședința publică de la 13 Martie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. D.
Judecător A. L.
Judecător M. T.
Grefier L. S. Ș.
Pe rol, judecarea recursului declarat de către reclamanta M. L. împotriva sentinței civile nr. 746/20.05.2011 pronunțată de Judecătoria C-lung Moldovenesc în dosarul nr._, pârât intimat fiind ..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat U. R. pentru recurentă, lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Apărătorul recurentei depune la dosar un înscris, chitanță reprezentând onorar avocat și tichet recomandate.
Întrebat fiind, acesta arată că nu mai are de formulat alte cereri în cauza dedusă judecății.
Instanța, analizând și verificând actele și lucrările dosarului, constatând probatoriul administrat în cauză ca fiind epuizat și recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Apărătorul reclamantei recurente solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate în vederea administrării probelor inițial admise în caz contrar, admiterea recursului, admiterea acțiunii cu aplicarea art. 225 Cod pr. civilă; cu cheltuieli de judecată din ambele cicluri procesuale.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
INSTANȚA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei C-lung Moldovenesc la data de 17.01.2011, sub nr._, reclamanta M. L., prin reprezentant A. D., a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâta . ca, prin hotărârea ce o va pronunța, instanța să dispună obligarea pârâtei la eliberarea de copii de pe statele de plată în baza cărora aceasta a plătit lui M. V. contravaloarea materialului lemnos predat către societatea pârâtă în anul 2004, lunile aprilie – iunie. De asemenea a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanta a arătat că, în anul 2004, reprezentantul legal al acesteia, i-a dat lui M. V. ( fiul reclamantei ) o suprafață de teren cu vegetație forestieră, pe care acesta din urmă urma să o exploateze și ulterior să-i predea o sumă de bani.
M. V., care era angajat la societatea reclamantă, a predat acesteia, în lunile aprilie – iunie 2004, cantitatea de 305,45 m.c. material lemnos.
După decesul lui M. V., familia acestuia a constatat că acesta are mai multe datorii, iar în urma a numeroase cereri formulate către reclamantă, aceasta i-a comunicat,cu adresa nr.153/24.01.2006, faptul că M. V. a încasat banii de la societatea reclamantă, în baza unor borderouri de achiziții, precum și faptul că nu se întocmesc state de plată pentru achiziții de lemn.
Alăturat adresei, pârâta i-a înaintat și copii după borderourile de achiziții.
În opinia reclamantei, din împrejurarea că borderourilor de achiziții le corespunde o anumită dată, rezultă că data corespunzătoare fiecărui borderou a fost preluată din statul de plată prin care s-a plătit cantitatea de material lemnos.
A precizat reclamanta că reprezentantul acesteia, a văzut personal statele de plată, însă reprezentanții pârâtei nu doresc să i le înmâneze, ceea ce a determinat nașterea unei suspiciuni, în sensul că sumele de bani nu au fost încasate de către M. V..
A apreciat reclamanta că, deși în cuprinsul dosarului nr.693/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C-lung.Mold., s-a efectuat o expertiză grafică, a semnăturii de pe borderouri, în cuprinsul căreia s-a stabilit că semnătura de pe acestea îi aparține lui M. V., faptul că acesta a semnat borderourile, nu înseamnă că a și primit contravaloarea materialului lemnos, mai ales că sumele de bani au ieșit din casieria unității mult mai târziu.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp.art.1075-1079 și urm. din Codul Civil.
Pentru dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar, în copie, adresa nr.153 emisă de pârâtă la data de 24.01.2006, copii după borderourile de achiziții ( filele 49-63 ) și copie după adresa înaintată la data de 17.11.2009, societății pârâte.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și lipsită de temei.
În motivarea întâmpinării, întemeiată în drept pe disp.art.115, 118 Cod pr.civilă, pârâta a confirmat susținerea reclamantei, în sensul că a preluat de la fiul acesteia o cantitate de material lemnos, însă a arătat că materialul lemnos a fost plătit defunctului, în totalitate.
A precizat pârâta că nu s-au întocmit state de plată pentru plata materialului lemnos, întrucât din punct de vedere contabil nu se impunea acest lucru și că singurele acte întocmite sunt reprezentate de borderourile de achiziții și registrele de casă ,care confirmă plățile către M. V. și faptul că acesta a încasat sumele de bani sub semnătură.
Totodată, pârâta a precizat faptul că, după decesul lui M. V., familia acestuia a făcut nenumărate reclamații și că toate acestea s-au dovedit a fi nefondate.
Pe cale de consecință, pârâta a apreciat că, în condițiile în care actele solicitate de reclamantă nu există, nefiind niciodată întocmite, nu poate fi obligată să pună la dispoziția reclamantei aceste acte.
Pentru susținerea întâmpinării, pârâta a solicitat proba cu înscrisuri și anexarea dosarului Parchetului de pe lângă Judecătoria C-lung. Mold.
În probațiune, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul pârâtei și proba testimonială, ultimele două probe fiind respinse ca nefiind concludente și utile, față de teza probatorie arătată și dat fiind faptul că pârâta și-a exprimat punctul de vedere prin întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 746/20.05.2011 Judecătoria C-lung Moldovenesc a respins cțiunea civilă având ca obiect „obligația de a face” formulată de către respins reclamanta M. L., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A.și a obligat reclamanta să-i plătească pârâtei suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată .
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, în realitate, reclamanta este nemulțumită de faptul că, la decesul fiului său, M. V., au rămas mai multe datorii, la bănci și persoane fizice.
În acest context, aceasta bănuiește că pârâta nu i-ar fi achitat fiului său contravaloarea materialului lemnos livrat către aceasta în anul 2004.
În aceste condiții, reclamanta are posibilitatea de a formula împotriva pârâtei o acțiune civilă în pretenții.
Cu toate acestea, analizând acțiunea în cadrul procesual inițiat de către reclamantă, în baza principiului disponibilității, care guvernează procesul civil, instanța constată că aceasta este neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.Reclamanta este mama defunctului M. V., decedat în anul 2005.
După decesul acestuia, reclamanta, bănuind că defunctul a încasat o sumă de bani consistentă, reprezentând contravaloare material lemnos de la societatea pârâtă, la care defunctul era angajat, s-a adresat acesteia din urmă, solicitând informații în legătură cu banii încasați de către defunct.
În răspuns la relațiile solicitate de la familia defunctului, societatea pârâtă i-a confirmat, prin adresa nr.153/24.01.2006 ( fila 8 ) faptul că, pentru încasarea banilor, se obișnuiește ca vânzătorul să semneze pe borderourile de achiziții și că nu se întocmește stat de plată. De asemenea, societatea pârâtă i-a înaintat reclamantei copii după borderourile de achiziții în baza cărora defunctul a încasat sumele de bani reprezentând contravaloarea materialului lemnos vândut pârâtei.
În continuare, la data de 17.03.2006, numitul A. D. s-a adresat organelor de urmărire penală, solicitând sprijin pentru obținerea statelor de plată de la societatea pârâtă, susținând că, dacă într-adevăr defunctul ar fi primit suma de bani reprezentând contravaloarea materialului lemnos de la societatea pârâtă, s-ar fi întocmit state de plată.
Plângerea formulată de petent a format obiectul cercetărilor în dosarul nr.693/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C-lung.Mold., în cadrul căruia s-au efectuat cercetări față de făptuitoarea M. A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.290 Cod penal.
Prin Rezoluția din data de 10.11.2006, s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de susnumita, reținându-se, în esență, că semnăturile de pe borderourile de achiziție emise de societatea pârâtă au fost efectuate de către defunct.
Împotriva acestei rezoluții s-a formulat plângere, atât în fața procurorului ierarhic superior, cât și ulterior în fața instanței, plângerile fiind respinse.
De menționat că, în cadrul dosarului nr.693/P/2006, organele de urmărire penală au administrat proba cu expertiză grafologică, pentru a se verifica dacă semnătura de pe borderourile de achiziții emise de pârâtă au fost executate de defunct, iar prin raportul de expertiză ( filele 60-65 dosar ), s-a stabilit că semnătura îi aparține acestuia.
Ulterior, la data de 28.01.2008, numitul A. D. s-a adresat ANAF, solicitând informații despre modalitatea de plată privind achizițiile de lemn efectuate de societatea pârâtă de la defunctul M. V., iar cu adresa nr._/25.08.2008, această instituție i-a comunicat petentului că inspecția fiscală nu a relevat abateri de la reglementările legale în ceea ce privește cele semnalate prin adresa menționată mai sus ( filele 118, 119 dosar nr.693/P/2006).
Față de temeiul de drept invocat de reclamantă, respectiv art 1075-1079 Cod civil, reținând că nu există un text de lege care să o oblige pe pârâtă să întocmească state de plată pentru plata materialului lemnos ,iar controalele efectuate de ANAF nu au evidențiat nereguli în contabilitatea societății pârâte, acțiunea fiind vădit nefondată și a fost respinsă ca atare.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate, reiterând conținutul cererii deduse judecății, solicitând desființarea sentinței civile și admiterea acțiunii, neinvocând motive de casare.
Verificând actele și lucrările dosarului în raport de art. 3041 Cod pr.civilă, tribunalul constată că recursul este nefondat.
Astfel, obiectul cauzei îl reprezintă obligația de a face, interesul reclamantei fiind dat de aflarea modalității prin care M. V., fost angajat la societatea reclamantei, a încasat banii de la pârâtă pentru cantitatea de 304,45 mc material lemnos predat acesteia în anul 2004.
Potrivit dreptului civil, obligația de a face reprezintă îndatorirea care revine subiectului pasiv de a executa o lucrare, presta un serviciu sau a preda un lucru.
În cauză, instanța de fond a apreciat corect probatoriul administrat la care a făcut o justă aplicare a dispozițiilor legale în materie, pronunțând o hotărârea legală care nu necesită a fi reformată.
Nefiind expuse temeiuri de casare, precizările fiind depuse în condițiile art. 306(1) Cod pr. civilă iar din oficiu, instanța negăsind vreun motiv care să atragă nelegalitatea hotărârii, aceasta fiind dată cu respectarea condițiilor art. 261 pct.5 Cod pr. civilă, fiind motivată în fapt și în drept, răspunzând la toate capetele sesizate de reclamantă și conducând în mod logic la soluția pronunțată, în baza art. 312 Cod pr. civilă, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de către reclamanta M. L. prin procurator A. D., ambii cu domiciliul în localitatea F. Moldovei, ., jud.Suceava,împotriva sentinței civile nr. 746/20.05.2011 pronunțată de Judecătoria C-lung Moldovenesc în dosarul nr._, pârât intimat fiind . cu sediul în .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Martie 2012
Președinte, D. D. | Judecător, A. L. | Judecător, M. T. |
Grefier, L. S. Ș. |
Red. T.M.
Jud. L. Vatamanescu
Tehnored. S.L./2 ex/27.04.2012
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1739/2012.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 48/2012. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
