Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 394/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 394/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 28-02-2014 în dosarul nr. 394/2014
Dosar nr._ Legea nr.221/2009
RO M Â N I A
TRIBUBNALUL SUCEAVA
SECȚIACIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.394
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 28.02.2014
PREȘEDINTE I. G.
GREFIER S. A.
P. DE PE LÎNGĂ TRIBUNALUL SUCEAVA REPREZENTAT DE PROCUROR T. D.
Pe rol, pronunțarea asupra acțiunii civile având ca obiect „Legea nr.221/2009” formulată de reclamantul V. D.(decedat), prin mandatar D. G., continuată de moștenitorii acestuia D. G. și D. V., ambii cu domiciliul în mun. Rădăuți, ., județul Suceava, în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. București cu sediul în ., sector 5, București.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 21.02.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi 28.02.2014.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra acțiunii civile de față, reține următoarele:
P. cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 29.12.2010 și înregistrată sub nr._ reclamantul V. D. în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin M. Finanțelor P. - Direcția Generală a Finațelor P. Suceava a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:
- constatarea caracterului politic al condamnării sale de 5 ani închisoare corecțională și 5 ani interdicție corecțională pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.209 C.P., respectiv uneltire contra ordinii sociale dispusa prin sentința penală nr.320 din 16.03.1949 a T.M.Iași, care de drept se încadrează in prevederile art. 1 alin. (2) lit.a) din Legea 221/2009,
- obligarea la plata de daune morale în cuantum de 350.000 EURO (50.000 euro)| pentru fiecare an de închisoare, iar 100.000 de euro pentru suferința fizică a amputării piciorului ca urmare a perioadei lucrate la canal pt. suferințele fizice si; psihice indurate de mine și familia mea pe perioada închisorii, cât și ulterior;
- repunerea in drepturile anterioare condamnării;
- obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii a arătat că, a fost arestat la data de 14.06.1948 pentru uneltire contra ordinii sociale, iar prin sentința nr.320 din 16.03.1949 a T.M. Iași a fost condamnat la 5 ani închisoare și 5 ani interdicție corecțională, fapte prevăzute de art.209 CP.
Până la pronunțarea sentinței a fost închis la Iași, iar ulterior din 1949 restul anilor de închisoare i-a făcut la C., lucrând alături de mulți alți deținuți politici la construcția canalului D.-Marea N. în condiții greu de imaginat și greu de suportat.
Este bine cunoscut faptul ca după instaurarea comunismului în România, Canalul D. Marea Neagra a devenit unul din punctele de referința ale universului concentraționar românesc, perioada anilor 1948-1952 fiind cea în care „Securitatea si Miliția” nou înființate se afirma în reprimarea luptei anticomuniste.
În anul 1949 a început construcția canalului, mulți dintre muncitori fiind deținuții politici din închisorile comuniste, lucrările fiind sistate în anul 1955.
P. condamnarea suferita consideră că i s-a cauzat un prejudiciu nepatrimonial ce a constat în consecințele dăunătoare neevaluabile în bani ce au rezultat din atingerile si încălcările dreptului personal nepatrimonial la libertate, cu consecința inclusiv a unor inconveniente de ordin fizic datorate pierderii confortului, fiind afectate totodată în mod implicit acele atribute ale persoanei care influențează relațiile sociale - onoare, reputație - precum si cele care se situează în domeniul afectiv al vieții umane - relațiile cu prietenii, apropiații, vătămări care își găsesc expresia cea mai tipică în durerea morală încercată de victimă.
Lipsirea de libertate a produs consecințe si în planul vieții private si profesionale, inclusiv după momentul eliberării, fiindu-i afectate datorită condițiilor istorice anterioare anului 1989 viața familială, imaginea si chiar sursele de venit.
Este de netăgăduit că orice arestare si inculpare pe nedrept produce celor în cauza, suferințe pe plan moral, social si profesional, că astfel de măsuri lezează demnitatea si onoarea, libertatea individuală drepturi personal nepatrimoniale ocrotite de lege si că, din acest punct de vedere, le produce un prejudiciu moral care justifică acordarea unei compensații bănești.
La stabilirea cuantumului despăgubirilor trebuie să se aibă în vedere perioada de 5 ani de închisoare cât a fost efectiv privat de libertate, suferința psihică generată de începerea cercetărilor penale, urmată de condamnarea de 5 ani închisoare corecțională, starea de incertitudine în privința cuantumului pedepsei pe perioada de după condamnarea în prima instanța si până la pronunțarea hotărârii instanței de recurs, locul efectiv unde a executat pedeapsa, regimul existent la locul de deținere, împrejurarea ca în comunitatea din care făcea parte i-a fost afectată reputația, iar prin condamnarea sa abuzivă a fost supus la suferințe fizice si psihice,mi-a fost știrbită onoarea, demnitatea, i s-a îngrădit libertatea, drepturile personale nepatrimoniale ocrotite de lege si a fost lipsit de posibilitatea de a-și continua activitatea anterioara si de a obține venituri corespunzătoare.
După ce a fost pus în libertate au urmat alți 5 ani de calvar, fiindu-i afectate și drepturile, respectiv fiindu-i aplicabile disp. art. 58 C. pen. care prevăd că pedeapsa complimentară a degradării civice constă în: „1. Destituirea din orice funcție publică și pierderea dreptului de a mai ocupă vreuna; 2. Pierderea dreptului de a fi alegător și de a fi ales și în general a tuturor drepturilor politice și a drepturilor de a purta decorații, medalii, titluri onorifice, de a primi pensie, de la stat; 3. Incapacitatea de a fi numit procuror sau expert precum și martor în acte autentice; 4. Incapacitatea de a fi numit tutore sau curator. „
Mai mult, datorită muncii foarte grele pe care a avut-o de efectuat, i s-a infectat piciorul drept, astfel încât în anul 1966 doctorii au fost nevoiți să-l amputeze și să-i pună o proteză.
P. acordarea daunelor morale nu s-ar produce o îmbogățire fără just temei, atâta timp cât prin condamnarea politică i s-a adus atingere valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se refera la existența fizica a omului, sensibilitatea fizică si psihică, la cinste, demnitate, onoare si alte valori similare.
Condamnarea suferita, detenția si consecințele acesteia s-au răsfrânt în mod negativ asupra sa si a familiei, afectând onoarea, prestigiul si reputația acesteia, având consecințe pe plan social si profesional, ceea ce justifica acordarea de daune morale.
Raportat la impactul psihic suferit de defunct, de reclamant si de familia sa, la consecințele negative create în plan familial si social si intensitatea cu care au fost percepute, rezultate din aspectele mai sus relevate așa cum a precizat, consideră că acordarea sumei de 350.000 euro cu titlu de daune morale este de natura să îi procure satisfacții susceptibile de a înlocui valorile de care a fost privat cei 5 ani de detenție, cei 5 ani de interdicție corecțională, cât și perioada scursă de atunci până în prezent, perioadă în care a fost privat de a avea o viață normală.
Fată de cele arătate, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, să se constate caracterul politic al condamnării sale timp de 5 ani închisoare corecțională și 5 ani interdicție corecțională pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.209 C.P.. respectiv uneltire contra ordinii sociale prin sentința penală nr.320 din 16.03.1949 a T.M.Iasi. care de drept se încadrează in prevederile art. 1 alin. (2) lita) din Legea 221/2009, să fie obligat S. R., prin MFP-DGFP Suceava la plata de daune morale în cuantum de 350.000 EURO (50.000 euro pentru fiecare an de închisoare, iar 100.000 de euro pentru suferința fizică a amputării piciorului ca urmare a perioadei lucrate la canal ) pt. suferințele fizice si psihice indurate de el și familia sa pe perioada închisorii, cât si ulterior, si să se dispună repunerea in drepturile anterioare condamnării, precum si obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe disp. Legii nr.221/2009.
În cursul judecății cauzei, la data de 27.05.2011 reclamantul V. D. a decedat, conform certificatului de deces aflat în copie la fila 81 dosar, acțiunea fiind continuată de moștenitorii săi testamentari D. G. și D. V. care au preluat calitatea juridică procesuală a autorului lor.
P. notele de ședință depuse la dosar la data de 23.10.2012 reclamanții D. G. ȘI D. V., în calitate de moștenitori ai defunctului V. D., au invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.5, alin.l, primul paragraf din legea nr.221/2009, respectiv a prevederii ce vizează posibilitatea doar a soțului sau a descendenților până la gradul II al persoanei decedate care a suferit condamnări politice să solicite plata de despăgubiri morale, materiale, prevedere ce arată că „ (1) Orice persoana care a suferit condamnări cu caracter politic in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor masuri administrative cu caracter politic, precum si, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia pînă la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței prevăzute la art. 4 alin. (4), in termen de 3 ani de la data intrării in vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:...."
Consideră că prevederile menționate anterior încalcă dispozițiile art.l6, alin.l și 2 din Constituția României referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii, ale art.21 referitoare la accesul liber la justiție, ale art. 46 referitoare la dreptul la moștenire, art. 6 și 14 din Convenție, art.l din Protocolul 1 la CEDO, Protocolul nr.12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În motivare au arătat că, potrivit art. 16 ,alin 1 și 2 din Constituția României „(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.
(2)Nimeni nu este mai presus de lege.”
Potrivit art.21 din Constituția României „(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
(3) Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.”
Potrivit art.46 din Constituția României: „Dreptul la moștenire este garantat.”
Potrivit art.6 din Convenție, pct. 1 „Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si . a cauzei sale, de către o instanța independenta si imparțiala, instituita de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor si obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații in materie penala îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie sa fie pronunțata in mod public, dar accesul in sala de ședința poate fi interzis presei si publicului pe întreaga durata a procesului sau a unei parți a acestuia in interesul moralității, al ordinii publice ori al securității naționale ., atunci când interesele minorilor sau protecția vieții private a pârtilor la proces o impun, sau in măsura considerata absolut necesara de către instanța atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natura sa aducă atingere intereselor justiției.”
Potrivit art.14 din Convenție, Exercitarea drepturilor si libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie sa fie asigurata fără nici o deosebire bazata, in special, pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naționala sau sociala, apartenența la o minoritate naționala, avere, naștere sau orice alta situație
Potrivit art. 1 din Protocolul 1 la CEDO, „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional”.
Protocolul nr.12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, la art.l dispune interzicerea generală a discriminării, respectiv paragraful 1 „Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici un fel de discriminare bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație” și paragraful 2 „Nimeni nu va fi discriminat de o autoritate publică, pe baza oricăruia dintre motivele menționate la paragraful 1”.
Arată că, în fapt, sunt moștenitori testamentari ai defunctului V. D., decedat la data de 27.05.2011, așa cum rezultă din certificatul de calitate de moștenitor nr. 113 din 14 august 2012.
La data de 29.12.2010, defunctul V. D. a promovat acțiune în temeiul Legii nr.221/2009 prin care a solicitat constatarea caracterului politic al condamnării sale de 5 ani închisoare corecțională și 5 ani interdicție corecțională pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.209 C.P., respectiv uneltire contra ordinii sociale dispusa prin sentința penală nr.320 din 16.03.1949 a T.M.Iași, care de drept se încadrează în prevederile art. 1 alin. (2) lit.a) din Legea 221/2009, .cât și obligarea STATULUI R., prin M. Finanțelor P. - Direcția Generală a Finanțelor P. Suceava la plata de daune morale în cuantum de 350.000 EURO (50.000 euro pentru fiecare an de închisoare, iar 100.000 de euro pentru suferința fizică a amputării piciorului ca urmare a perioadei lucrate la canal ) pt. suferințele fizice si psihice indurate de mine și familia sa pe perioada închisorii, cât și ulterior.
Acțiunea a fost înregistrată sub nr._ la Tribunalul Suceava.
La data de 21 decembrie 2010, prin procura autentificată sub nr.4928 din 21 decembrie 2010 i-a mandatat pe eii să îl reprezinte în acțiunea ce face obiectul dosarului anterior menționat, între timp, pe parcursul procesului V. D. a decedat, iar la data de 25.09.2012 instanța a invocat excepția lipsei calității lor procesuale active, raportat la art. 5 din Legea nr.221/2009.
Cu referire la excepția invocată, consideră că prevederile art. 5 din Legea nr. 221/2009 sunt neconstituționale, motivat de următoarele aspecte:
1. în primul rând, acțiunea a fost formulată de V. D. ,si nu de ei, ei intrând în proces în calitate de moștenitori ai acestuia.
2. în al doilea rând, în lege ar fi trebuit să se prevadă ce se întâmplă în cazul în care după introducerea acțiunii, titularul dreptului moare si nu are decât moștenitori testamentari.
3. în al treilea rând, prevederea din art. 5 potrivit căreia doar „soțul sau descendenții acesteia pana la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței” obligarea statului la plata de despăgubiri e discriminatorie, încalcă dreptul de proprietate, liberul acces la justiție, dreptul de moștenire, și chiar dorința defunctului, dorință care a fost de a beneficia de măsuri reparatorii pentru cei 5 ani de închisoare, pentru condițiile groaznice din detenție, pentru urmările detenție, respectiv amputarea piciorului și imposibilitatea procreării.
Astfel, defunctul V. D. a fost arestat la data de 14.06.1948 pentru uneltire contra ordinii sociale, iar prin sentința nr.320 din 16.03.1949 a T.M. Iași a fost condamnat la 5 ani închisoare și 5 ani interdicție corecțională, fapte prevăzute de art.209 CP.
Până la pronunțarea sentinței a fost închis la Iași, iar ulterior din 1949 restul anilor de închisoare i-a făcut la C., acesta lucrând alături de mulți alți deținuți politici la construcția canalului D.-Marea N. în condiții greu de imaginat și greu de suportat.
P. condamnarea suferita i s-a cauzat un prejudiciu nepatrimonial ce a constat în consecințele dăunătoare neevaluabile în bani ce au rezultat din atingerile si încălcările dreptului personal nepatrimonial la libertate, cu consecința inclusiv a unor inconveniente de ordin fizic datorate pierderii confortului, fiind afectate totodată în mod implicit acele atribute ale persoanei care influențează relațiile sociale - onoare, reputație - precum si cele care se situează în domeniul afectiv al vieții umane - relațiile cu prietenii, apropiații, vătămări care își găsesc expresia cea mai tipica în durerea morala încercata de victima.
Lipsirea de libertate a produs consecințe si în planul vieții private si profesionale a persoanei condamnate din motive politice, inclusiv după momentul eliberării, fiindu-i afectate datorita condițiilor istorice anterioare anului 1989 viata familiala, imaginea si chiar sursele de venit.
Trebuie sa se aibă în vedere perioada de 5 ani de închisoare cât a fost efectiv privat de libertate, suferința psihica generata de începerea cercetărilor penale, urmată de condamnarea de 5 ani închisoare corecționala, starea de incertitudine în privința cuantumului pedepsei pe perioada de după condamnarea în prima instanța si până la pronunțarea hotărârii instanței de recurs, locul efectiv unde a executat pedeapsa, regimul existent la locul de deținere, împrejurarea că în comunitatea din care făcea parte i-a fost afectată reputația, iar prin condamnarea sa abuziva a fost supus la suferințe fizice si psihice, i-a fost știrbită onoarea, demnitatea, i s-a îngrădit libertatea, drepturile personale nepatrimoniale ocrotite de lege si a fost lipsit de posibilitatea de a-și continua activitatea anterioara si de a obține venituri corespunzătoare.
Defunctul V. D. a luptat pentru țară în al doilea război mondial, în acest sens primind în anul 1995 medalia „C. Comemorativă a celui de-al doilea război mondial 1941-1945” pentru serviciile militare aduse statului român, dar prin arestarea lui mi-a fost știrbită onoarea ,reputația, nu mi s-au mai recunoscut drepturile și sacrificiile făcute pentru țară.
Mai mult, datorită muncii foarte grele pe care a avut-o de efectuat, i s-a infectat piciorul drept, astfel încât în anul 1966 doctorii au fost nevoiți să-1 amputeze și să-i pună o proteză,proteză grea, incomodă, care i-au făcut viața și mai grea.
Mai mult, acesta a fost in imposibilitatea de a avea copii, sens în care a decis ca eu si soția mea să avem grijă de el si să-i culegem moștenirea, aceasta fiind voința lui.
P. invocarea de către instanță a faptului că nu au nici un drept, neavând calitate procesuală activă față de prevederile art. 5, consideră că le-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, dreptul la moștenire, dreptul de proprietate, drepturi apărate atât de Constituție, cât și de CEDO.
Din cele menționate mai sus este evident că excepția invocată este admisibilă, fiind îndeplinite condițiile de admisibilitate, această excepție nemaifiind invocată.
Față de argumentele anterior prezentate, consideră reclamanții că au fost încălcate dispozițiile art.l6, alin.l și 2 din Constituția României referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii, ale art.21 referitoare la accesul liber la justiție, ale art.46 referitoare la dreptul la moștenire, art. 6 și 14 din Convenție, art.l din Protocolul 1 la CEDO., sens în care solicită sesizarea Curții Constituționale pentru a se pronunța asupra aspectelor de neconstituționalitate ale art.5, al.l, primul paragraf din Legea nr.221/2009.
Pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. - Agenția Națională de Administrare Fiscală Direcția Generală a Finanțelor P. a Județului Suceava a formulat răspuns la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5. aii. 1 din legea nr. 221/2009, invocată de reclamanții D. G. si D. V., în motivarea căruia au arătat faptul că, consideră că prevederile art. 5, alin. 1 din legea nr.221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 nu conțin dispoziții contrare dreptului părților interesate de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor lor legitime, de a beneficia de un proces echitabil, precum și de judecarea cauzei lor într-un termen rezonabil.
Liberul acces la justiție semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanțele judecătorești în cazul în care consideră că drepturile, libertățile sau interesele sale legitime au fost încălcate.
Liberul acces la justiție poate fi supus unor condiționări, competența de a stabili regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești revenindu-i legiuitorului.
Având în vedere cele arătate mai sus, solicită respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5, al.1 din legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
P. încheierea de ședință din 21.02.2014, instanța în baza aert.29 al.4 din Legea nr.47/1992 a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.5 al.1 din Legea nr.221/2009 și a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea acestei excepții pentru considerentele reținute în cuprinsul încheierii mai sus menționate.
Examinând cu prioritate excepția privind lipsa calității juridice procesuale active a reclamanților, tribunalul constată că este întemeiată față de dispozițiile art.5 al.1 din Legea nr.221/2009 și de calitatea de moștenitori testamentari a reclamanților.
Astfel, potrivit art.5 al.1 din Legea nr.221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 06.03.1945 – 22.12.1989 „ Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv, pot cere repararea prejudiciului moral suferit prin condamnare, acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul bunurilor confiscate și repunerea în drepturi, în cazul în care prin hotărârea judecătorească de condamnare s-a dispus decăderea din drepturi sau degradarea militară.
Textul de lege sus citat exclude așadar, din categoria persoanelor care pot beneficia de repararea prejudiciului moral suferit prin condamnare și acordarea despăgubirilor reprezentând echivalentul bunurilor confiscate, pe ceilalți moștenitori aflați în grad de rudenie mai îndepărtat decât soția supraviețuitoare și descendenții de gradul II precum și pe moștenitorii testamentari ai persoanei față de care s-a dispus condamnarea cu caracter politic.
Reclamanții D. G. și D. V. nu sunt rude cu V. D. decedat în cursul procedurii la data de 27.05.2011, conform certificatului de deces aflat în copie la fila 81 dosar, cel care prin sentința penală nr.320 / 16.03.1949 a Tribunalului M. Iași a fost condamnat la 5 ani închisoare corecțională și 5 ani interdicție corecțională pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale, prevăzută de art.209 Cod penal, condamnare cu caracter politic, conform art. 1 al.2 lit.”a” din Legea nr.221/2009.
Reclamanții sunt moștenitori testamentari ai defunctului care prin testamentul lăsat, autentificat sub nr.2361/29.07.2010 de B.N.P. „Covariu I.”, i-a instituit legatari cu titlu universal asupra întregii sale averi (f.82 ds.).
P. urmare, reclamanții nu justifică calitate juridică procesuală activă în cauză și nu pot solicita obligarea pârâtului S. R. la plata despăgubirilor pentru prejudiciului moral suferit prin condamnare de către autorul lor.
În consecință, instanța va admite excepția privind lipsa calității juridice active a reclamanților și va respinge acțiunea ca fiind formulată de persoane care nu justifică calitate juridică procesuală activă în cauză.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția privind lipsa calității juridice procesuale active a reclamanților D. G. și D. V..
Respinge acțiunea civilă având ca obiect „Legea nr.221/2009” formulată de reclamantul V. D.(decedat), prin mandatar D. G., continuată de moștenitorii acestuia D. G. și D. V., ambii cu domiciliul în mun. Rădăuți, ., județul Suceava, în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. București cu sediul în ., sector 5, București, ca fiind formulată de persoane care nu justifică calitate juridică procesuală activă în cauză.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 28.02.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
I. G. S. A.
RED: IG/Tehnored.SA/5ex/07.04.2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
CĂTRE
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ A ROMÂNIEI
Palatul Parlamentului, . 13 Septembrie, nr. 2, sector 5, mun. București, cod poștal_
Vă înaintăm încheierea pronunțată la data de 21.02.2014, de Tribunalul Suceava - Secția civilă, în dosar nr._, având ca obiect „ Legea nr.221/2009” privind pe reclamanții D. G. și D. V., ambii cu domiciliul în mun. Rădăuți, ., județul Suceava, și pe pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. București cu sediul în ., sector 5, București, prin care s-a dispus sesizarea Curții Constituționale pentru soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate a dispozițiilor art.5 al.2 din Legea nr.221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora pronunțate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 invocate de reclamanții D. G. și D. V..
Vă comunicăm, alăturat, încheierea de amânare a pronunțării din data de 21.02.2014, în original, cererea formulată de reclamanții D. G. și D. V., cu privire la excepțiile de neconstituționalitate, în copie conformă cu originalul și lista cuprinzând datele privind realizarea procedurii de citare cu părțile.
Președinte, Grefier,
I. G. S. A.
| ← Expropriere. Sentința nr. 393/2014. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 167/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
