Pretenţii. Decizia nr. 174/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 174/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 24-01-2014 în dosarul nr. 174/2014
Ds. nr._ pretenții
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
Decizia nr. 174
Ședința publică din data de 24 ianuarie 2014
Completul compus din:
Președinte: V. E. L.
Judecător: S. A.
Judecător: C. L.
Grefier: N. A.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta Asociația de proprietari nr. 45 S. împotriva sentinței civile nr. 3576/05.06.2013 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, intimat fiind pârâtul M. S.-prin primar.
Dezbaterile asupra prezentei cauze au avut loc în ședința publică din data de 10.01.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 17.01.2014, și apoi, din același motiv, a amânat pronunțarea pentru data de 24.01.2014.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față constată următoarele:
P. cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 25.11.2011 pe rolul Judecătoriei S. sub nr._/314/2010 reclamanta Asociația de Proprietari nr.45 S. a solicitat obligarea pârâtului Municipiului S. prin primar, la plata sumei de 8875,39 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de salubrizare pentru perioada 01.01._07, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin Hotărârea nr.290/30.10.2006 a Consiliului local al Municipiului S., s-a aprobat taxa de salubrizare ce urma a fi achitată de toate persoanele fizice și juridice care locuiesc sau au sediul în M. S. și produc deșeuri menajere.
A menționat reclamanta că această hotărâre a intrat în vigoare începând cu data de 01.01.2007. În același timp reprezentantul administrației locale, într-o ședință cu toți președinții Asociației de proprietari, le-a adus la cunoștință faptul că ,pentru contractele de salubrizare încheiate anterior cu firmele de salubritate și aflate în curs de derulare la data intrării în vigoare a H.C.L. nr.290/2006, dar până la a căror scadență au mai rămas 4-5 luni, să-și producă efectele în continuare, iar facturile aferente să fie comunicate primăriei pentru a fi achitate.
În temeiul acestei înțelegeri, reclamanta și alte asociații aflate în aceeași situație, au continuat raporturile contractuale cu firma de salubritate S.C. Diasil Service S.R.L. până la data de 18.04.2007,achitând în același timp și taxa de salubrizare instituită prin HCL nr.290/2006.
Pentru serviciile efectuate în această perioadă, firma de salubritate a emis factura nr._/17.09.2007 în valoare de 7.033,80 lei, însă pârâta a refuzat plata acesteia.
P. sentința civilă nr.3127/2008, Tribunalul S. a dispus obligarea Asociației de proprietari nr.45 la plata către S.C. Diasil Service S.R.L. S. a contravalorii facturii nr._/17.09.2007 și a cheltuielilor de judecată aferente.
În urma solicitărilor repetate ale reclamantei către Primăria Municipiului S. de a i se achita suma ce reprezintă contravaloarea serviciilor de ridicare și depozitare a gunoiului menajer pentru perioada 01.01._07, aceasta din urmă a emis HCL nr.223/2009 prin care a aprobat returnarea către asociația de proprietari nr. 45 S. a sumei de 3.811,87 lei reprezentând cuantumul taxei de salubrizare aferent perioadei 01.01._08 și nicidecum suma efectiv achitată de reclamantă către serviciile de salubrizare pentru perioada menționată.
În drept au fost invocate prevederile art.998 Cod civil.
Pârâtul, legal citat, a depus la dosar întâmpinare în care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
P. sentința civilă nr. 3293 din 23 iunie 2011, Judecătoria S. a respins acțiunea ca nefondată, reținând în motivare că, situația în care cel care a făcut o plată din eroare sau cu știință crezându-se debitor are dreptul la restituire, însă reclamanta nu a fost în eroare la momentul efectuării plății, ea fiind obligată la efectuarea acesteia prin factura nr._/17.09.2007 emisă de prestatorul de servicii către asociația de proprietari, în baza contractului existent între părți.
Apărarea asociației conform căreia membrii săi ar fi plătit taxa de salubrizare către Primăria S. nu poate fi primită câtă vreme nu există nici un înscris care să ateste acest fapt.
Față de situația prezentată, potrivit art. 1169 Cod civil, cel ce face o propunere în fața instanței, trebuie să o dovedească, însă reclamata nu a făcut nici o dovadă în susținerea afirmației că ar fi efectuat o plată nedatorată către Primăria Municipiului S., motiv pentru care, instanța a respins acțiunea, ca nefondată.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta,, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate și în rejudecare admiterea cererii pentru următoarele motive:
Taxa de salubrizare instituită de Consiliul Local al municipiului S. prin Hotărârea nr. 290/30.10.2006 reprezintă o sumă de bani pe care o plătește lunar fiecare persoană ce locuiește pe raza municipiului, în schimbul realizării obligației de prestare a serviciului de ridicare a gunoiului de către cel ce a încasat această taxă.
Pârâtul a încasat sumele de bani reprezentând taxa de salubrizare însă, din motive pe care nu le cunosc, nu a onorat obligația de ridicare a gunoiului, motiv pentru care au fost nevoiți să continue relația contractuală cu . până când, cel care a încasat taxa de salubrizare va fi în stare să presteze obligația la care s-a angajat în schimbul plății taxei instituite.
Pentru perioada cât pârâta a perceput taxa, dar nu s-a achitat de obligația corelativă (01.01.2007 – 18.04.2007) au fost constrânși să plătească o sumă cu mult superioară, pentru prestarea serviciilor neefectuate în mod culpabil de către municipalitate.
Dovada faptului că în perioada 01.01.2007 – 18.04.2007 s-a perceput de către pârâtă taxa de salubritate, precum și faptul că obligația corelativă de ridicare a gunoiului nu a fost îndeplinită, reies din cuprinsul HCL nr. 223/2009 prin care Consiliul Local al Municipiului S. a aprobat restituirea către Asociația de proprietari a taxei de salubrizare în cuantum de 3.811.7 lei. Prejudiciul efectiv cauzat de Asociația de proprietari constă în diferența dintre cuantumul taxei de salubrizare – 3811 lei și suma efectiv plătită – 8875 lei, unei alte firme pentru a aduce la îndeplinire obligația ce incumbă pârâtei, respectiv suma de 5064 lei.
Prima instanță a reținut faptul că ar fi efectuat o plată nedatorată în contul pârâtei însă, consideră că nu pot fi incidente în cauză prevederile art. 992 și 993 Cod procedură civilă, câtă vreme nu a achitat din eroare taxa de salubrizare către pârât ci, plata s-a făcut în temeiul unui act normativ – Hotărârea nr. 290/20.10.2006, prin care erau obligați a plăti o anumită taxă la primărie în schimbul prestării serviciilor de salubrizare. Totodată așa zisul accepiens nu a fost în situația de a primi plata din eroare sau știind că nu-i este debit, deoarece în temeiul aceluiași act normativ pârâtului i se datora în mod obligatoriu această taxă de salubrizare.
P. decizia nr.1414 din 26 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul S., s-a admis recursul formulat de reclamanta Asociația de Proprietari nr.45 S., s-a casat sentința recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că așa cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamanta-recurentă și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.998 Cod civil, ce reglementează răspunderea civilă delictuală, clamând faptul că, prin conduita sa, respectiv neasigurarea serviciilor de salubrizare, pârâta-intimată a cauzat un prejudiciu în patrimoniul petentei, obiectivat în contravaloarea serviciilor de salubritate achitate către terța ..
Totodată a reținut că, în pofida acestor precizări, instanța de fond a analizat cererea dedusă judecății prin prisma dispozițiilor art. 992-993 Cod civil, privind plata nedatorată. Procedând în acest fel practic prima instanță nu a cercetat fondul cauzei.
Instanța de control judiciar a recomandat ca în rejudecare, instanța de fond să lămurească ce reprezintă suma la plata căreia se solicită obligarea pârâtei de unde derivă aceste pretenții, eventuala incidență a dispozițiilor referitoare la prescripția extinctivă, urmând a soluționa în mod corespunzător acțiunea.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei S. la data de 26 iulie 2012 sub număr de dosar_ .
P. precizările formulate (f.18 dosar), reclamanta a arătat că suma de 5046 lei solicitată reprezintă prejudiciul efectiv cauzat de către pârâtul M. S., iar suma de 3811,87 lei reprezintă cuantumul taxei de salubrizare achitată pârâtei pentru executarea serviciului de ridicare a gunoiului menajer, obligație care nu a dus-o la îndeplinire.
Totodată a arătat că suma de 5064 lei rezultă din diferența dintre cuantumul taxei de salubrizare achitată pârâtei - 3811 lei și suma plătită de asociație - 8875 lei, unei firme pentru a aduce la îndeplinire obligația de ridicare a gunoiului menajer ce trebuia efectuată de pârât.
A susținut reclamanta că în cauză nu este dată prescripția extinctivă întrucât dreptul la acțiune ce are un obiect patrimonial se stinge prin prescripție doar dacă nu a fost exercitat în termenul de trei ani de la data când s-a născut dreptul la acțiune. Având în vedere că din anul 2007 și până în prezent au avut loc mai multe întreruperi ale termenului de prescripție, consideră că dreptul său la acțiune nu s-a stins prin prescripție extinctivă.
P. întâmpinarea formulată ( f.20 dosar), pârâtul M. S. prin primar, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că reclamanta nu face nici o dovadă a pretențiilor sale, nici sub aspectul dovezii materiale a plății pe care susține că a făcut-o către instituția sa, nici sub aspectul legăturii de cauzalitate ce se impune a fi realizată pentru antrenarea răspunderii delictuale a Municipiului S.. Totodată a arătat că obiectul prezentei cereri de chemare în judecată, respectiv suma solicitată de reclamantă face obiectul sentinței civile definitive și irevocabile prin care asociația era obligată la plata acestei sume de bani către operatorul de utilități și că izvorul pretențiilor reclamantei îl reprezintă factura nr._/2007 emisă de operatorul de utilități în executarea contractului nr.96/2004 încheiat cu asociația de proprietari. Pârâtul a mai arătat că nu există un refuz nejustificat al municipalității de a achita suma pretinsă, câtă vreme nu există obligația municipalității de a achita suma.
Reclamanta a răspuns la întâmpinarea pârâtei ( f.25 dosar), prin care a arătat că dovada materială a plății făcută de reclamant către pârât este reprezentată de înscrisul „Centralizator privind completarea declarațiilor de impunere și plata taxei de salubrizare în cadrul Asociației de proprietari nr.45 pentru anul 2007”, iar izvorul pretențiilor nu îl reprezintă numai factura nr._/2007 ci și cele două înscrisuri Centralizatorul și HCL 223/2009.
P. sentința civilă nr. 3576/05.06.2013, prima instanță, în rejudecare, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată din oficiu, a respins acțiunea civilă pentru pretenții formulată de reclamanta Asociația de proprietari nr.45 S. în contradictoriu cu pârâtul M. S. prin primar I. L., ca fiind prescrisă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta Asociația de Proprietari nr.45 S., conform precizărilor la acțiune formulate după pronunțarea deciziei de casare ( f.18 dosar) a solicitat obligarea pârâtului la plata sumelor de 5064 lei, reprezentând prejudiciul efectiv cauzat rezultat din diferența dintre cuantumul taxei de salubrizare și suma plătită de ea unei firme de salubrizare și de 3811,87 lei cu titlu de taxă de salubrizare achitată pârâtului pentru executarea serviciului de ridicare a gunoiului menajer, obligație pe care acesta din urmă n-ar fi adus-o la îndeplinire.
Așa cum singură a arătat în precizări, reclamanta a achitat taxa de salubrizare către pârât începând cu data de 01.01.2007, iar la data de 18.04.2007 s-a născut dreptul său de a solicita restituirea sumei reprezentând taxa de salubrizare achitată.
Or, pentru prejudiciul pretins a fi fost cauzat de pârât și pentru care reclamanta a solicitat despăgubiri în temeiul art.998 cod civil 1864, termenul general de prescripție de trei ani curge de la data când cel păgubit a cunoscut paguba și pe cel care răspunde de ea ( art. 8 coroborat cu art.3 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă).
Cum reclamanta a introdus acțiunea în repararea pagubei mult după împlinirea termenului de prescripție extinctivă de 3 ani, la 25.11.2010, în timp ce termenul de prescripție s-a împlinit la 18.04.2010, instanța a constatat că acțiunea reclamantei este prescrisă.
Deși reclamanta a susținut că au avut loc mai multe întreruperi ale termenului de prescripție, aceasta nu a făcut nici o dovadă în acest sens, mai ales că Hotărârea Consiliului Local nr.223/2009 nu poate fi considerată drept o recunoaștere a debitului pretins întrucât nu vizează aceleași sume.
Pentru cele ce preced, instanța a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată din oficiu și a respins acțiunea ca fiind prescrisă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Asociația de Proprietari nr. 45 S..
A arătat în motivare că în mod greșit s-a reținut ca fiind prescris dreptul său la acțiunea în restituirea sumelor de bani pentru care intimatul nu a realizat prestația la care s-a obligat.
A arătat că în cauză sunt două sume care au proveniență diferită și al căror termen de prescripție curge de la date diferite, fiind vorba despre suma de 3811,86 lei ce reprezintă taxa de salubrizare achitată de reclamantă către municipalitate, fapt dovedit cu tabelul"Centralizator privind plata taxei de salubrizare în cadrai Asociației de proprietari nr.45 pe anul 2007.
A arătat că această sumă a făcut obiectul Hotărârii Consiliului Local al Municipiului S. nr. 223/2009 prin care s-a aprobat restituirea sumei de 3811,86 lei reprezentând taxa salubrizare, către Asociația de proprietari nr. 45, G. E.. Așadar, suma de 3811,86 lei ce face obiectul cererii de chemare în judecată este una și aceeași cu suma de 3811,86 lei recunoscută de intimată prin H.C.L. 223/2009.
A arătat că în mod greșit a fost înlăturat înscrisul HCL 223/2009 ca nefacând dovada recunoașterii debitului pretins pe motiv că nu face referire la aceleași sume cu cele solicitate de reclamantă, deoarece suma de 3811,86 lei provine din taxa de salubrizare achitată către municipalitate pentru efectuarea serviciilor de ridicare a gunoiului menajer, obligație care nu a fost onorată și drept urmare intimata a emis ulterior hotărârea 223/2009 de restituire a banilor reprezentând doar taxa de salubrizare pentru perioada 01.01._07.
A arătat că, în anul 2009, prin emiterea HCL 223/2009 a operat o întrerupere a termenului de prescripție, în conformitate cu dispozițiile art. 16 lit. a) din Decretul 167/1958 ceea ce face ca cererea de chemare în judecată din data de 25.11.2010 să fie depusă în interiorul termenului de 3 ani prevăzut de lege.
A arătat că, privitor cea de-a doua sumă în cuantum de 5.064 iei, aceasta reprezintă prejudiciul cauzat asociației de către intimat ca urmare a nerealizării obligației pe care și-a asumat-o în schimbul încasării taxei de salubrizare. . a emis o factură pentru serviciile prestate în perioada 01.01._07 însă, prin adresa nr. 51/17.09.2007 au returnat factura deoarece au considerat că nu datorează această sumă. Ulterior, au fost obligați prin sentința civilă nr. 3127/2008 a Tribunalului S. să achite către . contravaloarea facturii nr._/17:09.2007 reprezentând costul serviciului de ridicare a gunoiului menajer pentru perioada 01.01 ._07.
Având în vedere că termenul de prescripție a dreptului la acțiune în repararea
pagubei pricinuite prin fapta ilicită începe să curgă de la data când au cunoscut
atât cuantumul pagubei cât și pe cel ce răspunde de ea, a considerat că termenul de
prescripție în acest caz începe să curgă, fie de la data primirii facturii nr._/17.09.2007, fíe de Ia data rămânerii definitive și irevocabile a sentinței civile nr. 3127/2008 prin care au fost obligați la plata sumei de 7.033,80 lei la care s-au adăugat ulterior cheltuieli de executare ajungandu-se în final la suma de 8875 lei.
A arătat că aceste două date ar putea fi luate în considerare ca moment al cunoașterii cuantumului efectiv al pagubei precum și pe cel ce se face vinovat ea, motiv pentru care în 25.05 2010 prin adresa nr. 48 a emis o Notificare către intimat pentru a achita sumele menționate în cererea de chemare în judecată.
Consideră că fiind un act întreruptiv al prescripției și Notificarea nr. 48/25.05.2010 deoarece prin acest înscris a început demersurile în vederea recuperării sumelor de la debitorul intimat (art. 16 lit. c, Decretul 167/1958).
A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei la instanța de fon, în temeiul dispozițiilor art. 312 aliniat 4 Cod procedură civilă coroborat cu art. art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă.
Intimata, deși a fost legal citată nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus la dosar întâmpinare pentru a-și preciza poziția cu privire la recurs.
Examinând actele și lucrările dosarului, Tribunalul constată că recursul formulat este fondat pentru considerentele următoare:
Conform precizărilor la acțiune formulate la instanța de fond, reclamanta recurentă a solicitat obligarea pârâtului la plata sumelor de 5064 lei, reprezentând prejudiciul efectiv cauzat, rezultat din diferența dintre cuantumul taxei de salubrizare și de 3811, 87 lei cu titlu de taxă de salubrizare achitată pârâtului pentru executarea serviciului de ridicare a gunoiului menajer, obligație pe care aceasta din urmă n-ar fi adus-o, potrivit susținerilor reclamantei, la îndeplinire.
În ceea ce privește suma de 3811, 87 lei, astfel cum rezultă din actele și lucrările pricinii, această taxă de salubrizare a fost achitată în perioada 01.01._07.
Potrivit art. 16 litera a din Decretul nr. 167/1958 prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția, iar potrivit art. 17, întreruperea șterge prescripția, începând să curgă o nouă prescripție.
În speță, Tribunalul constată incidența dispozițiilor suscitate.
Așa cum a susținut și recurenta și cum reiese din înscrisul de la fila 22 dosar fond, prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului S. cu nr. 223 din 27.08.2009, s-a concretizat recunoașterea datoriei și s-a dispus returnarea către reclamantă a taxei de salubrizare aferentă perioadei 01 ianuarie- 17 aprilie 2007.
Cum recunoașterea pârâtei intimate este în mod evident voluntară, neîndoielnică, pură și simplă, nefiind afectată de nici o condiție sau rezervă din partea autorului ei, ea este de natură să producă efectul întreruptiv al cursului prescripției dreptului material la acțiune potrivit art. 16 litera a.) din Decretul nr. 167/1958.
Construcția juridică pe care prima instanță a acreditat-o, respectiv că Hotărârea Consiliului Local nr. 223/2009 nu vizează aceleași sume, este eronată, deoarece recunoașterea, independent de modul în care a fost exprimată, în măsura în care îndeplinește condițiile mai sus prezentate, produce efectul întreruptiv de drept(ipso iuris), conform art. 17 aliniat 1 și 2 din Decretul nr. 167/1958, iar noua prescripție care începe să curgă, după întrerupere, prin efectul recunoașterii, este de aceeași natură cu cea înlăturată, adică prescripția dreptului material la acțiune stricto sensu, efectele întreruperii producându-se instantaneu.
În acest sens, este a se vedea, jurisprudența constantă în materie, reflectată și prin decizia nr. 404 din 05.02.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Cu referire la pretențiile reclamantei privitoare la suma de 5064 lei, întemeiat au fost respinse pentru excepția prescrierii dreptului material la acțiune, în cauză nefiind incidente nici una din dispozițiile art. 16 litera b.) și c.) din Decretul nr. 167/1958.
Astfel, potrivit art. 8 aliniat 1 din Decretul nr. 167/1958 „Prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data cînd păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atît paguba cît și pe cel care răspunde de ea”
În speță, reclamanta intimată a cunoscut atât paguba ce i-a fost cauzată, cât și pe cel care răspunde pentru ea, încă din data de 17.09.2007, când . a emis factura fiscală cu nr._ în care la cumpărător figura evidențiată Asociația de Proprietari nr. 45 și potrivit cu care datora societății de salubrizare suma de 5910, 76 lei.
Cum prezenta cerere de chemare în judecată a fost introdusă la data de 25.11.2010, e evident că față de dispozițiile art. 3 din același act normativ a intervenit pentru această sumă prescripția extinctivă.
În ceea ce privește notificarea cu nr. 48 din data de 25.05.2010 este a se reține că emiterea acesteia nu atrage incidența dispozițiilor suscitate, întrucât cursul prescripției nu este întrerupt prin notificarea prealabilă care reprezintă un termen de grație acordat debitorului pentru plata datoriei și nu o cerere de chemare în judecată sau un act începător de executare.
În considerarea tuturor celor mai sus arătate, apreciind că judecătoria a realizat o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor din materia prescripției achizitive, soluționând dosarul pe o excepție ce nu este dată în cauză, Tribunalul reținând incidența prevederilor art. 312 Cod procedură civilă urmează să admită recursul, să caseze in parte sentința recurată și să trimită cauza spre rejudecare primei instanțe de trimitere, urmând a se pronunța pe fondul litigiului dedus judecății pentru pretențiile privitoare la suma de 3811,86 lei solicitate drept taxă de salubrizare achitată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta Asociația de Proprietari nr. 45 S. cu sediul în S., ..45, jud.S. împotriva sentinței civile nr. 3576/05.06.2013 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, intimat fiind pârâtul M. S.-prin primar.
Casează sentința civilă nr. 3576/2010 a Judecătoriei S. și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în sedința publica din data de 24 ianuarie 2014
Președinte Judecător JudecătorGrefier
V. E. L. S. A. C. L. N. A.
Red. CL/Tehn. NA
Jud. fond F. M.
2 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 633/2014. Tribunalul... | Fond funciar. Hotărâre din 24-01-2014, Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
