Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1322/2012. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1322/2012 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 29-05-2012 în dosarul nr. 1322/2012
Dosar nr._ - Legea 221/2009 -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA NR. 1322
Ședința publică din 29 mai 2012
Președinte -T. M.
Grefier -P. T.
M. Public reprezentat de procuror M. C.
Pe rol, judecarea acțiunii avînd ca obiect Legea 221/2009 formulată de reclamantul M. C., domiciliat în com.M. ., jud.S. în contradictoriu cu pîrîții S. R. prin M. Finanțelor P. București – ., sector 5 și Direcția Generală a Finanțelor P. S., cu sediul în municipiul S. ..1, jud.S..
Dezbaterile asupra acțiunii au avut loc în ședința publică din 22 mai 2012, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință și cînd din lipsă de timp pentru deliberare pronunțarea a fost amînată pentru astăzi 29 mai 2012.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra acțiunii de față, constată:
P. cererea adresată Tribunalului S., petentul M. C. a solicitat în contradictoriu cu pîrîții S. R. prin M. Finanțelor P. București și Direcția Generală a Finanțelor P. S. recunoașterea caracterului politic al celor patru condamnări penale care i-au fost aplicate în perioada 1985-1989, obligarea pîrîților la plata sumei de 100.000 euro despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a acestor condamnări și a cheltuielilor de judecată.
În motivare, a arătat că datorită numeroaselor nemulțumiri cauzate de regimul totalitar a încercat de mai multe ori să părăsească țara, ilegal, în perioada 1985-1989 însă fiind prins, a fost condamnat de patru ori: prin sentința penală nr.81 din 17 aprilie 1985 a Judecătoriei D., la 1 an închisoare; prin sentința penală nr.123 din 10 iulie 1985 a Tribunalului M., la 2 ani închisoare; prin sentința penală nr.517 din 13 octombrie 1986 a Judecătoriei Rădăuți, la 2 ani închisoare și prin sentința penală nr.217 din 19 iunie 1989 a aceleiași instanțe, la 8 luni închisoare.
A precizat că în perioada de încarcerare a fost bătut și torturat, fiind lipsit de drepturi elementare, umilit și jicnit, iar în anul 1990 a părăsit țara.
A arătat că nu a beneficiat de prevederile Legii nr.118/1990 sau a O.U.G. nr.214/1999.
În drept, a invocat prev.art.1 al.3 și 4, art.4 din Legea nr.221/2009 și art.5 C.E.D.O.
În dovedire, a depus la dosar cazier judiciar, sentința penală nr.81 din 17 aprilie 1985 a Judecătoriei D., sentința penală nr.123 din 10 iulie 1985 a Tribunalului M., sentința penală nr.517 din 13 octombrie 1986 a Judecătoriei Rădăuți, sentința penală nr.217 din 19 iunie 1989 a Judecătoriei Rădăuți, documentație CNSAS, corespondența cu CNSAS, răspunsul Comisiei pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența Anticomunistă, Hotărîrea nr.135/2009 a Curții de Apel S..
În întîmpinare, S. R., reprezentat prin S. R. prin M. Finanțelor P., cu domiciliul procedural la sediul D.G.F.P. S., a solicitat respingerea cererii.
A arătat că referitor la sentințele penale invocate de reclamant este de precizat că potrivit art.4 al.3 din Legea nr.221/2009 „instanța de judecată este obligată să ia toate măsurile pentru obținerea sau, după caz, reconstituirea dosarului în care a fost pronunțată hotărârea de condamnare, inclusiv prin solicitarea punctului de vedere al Asociației Foștilor Deținuți Politici din România”, iar potrivit art.4 al.1 din același act normativ, „persoanele condamnate penal în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 1 alin. (2) pot solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al condamnării lor, potrivit art. 1 alin. (3). Cererea poate fi introdusă și după decesul persoanei, de orice persoană fizică sau juridică interesată ori, din oficiu, de parchetul de pe lângă tribunalul în circumscripția căruia domiciliază persoana interesată”.
De asemenea, a arătat că art.1 al.3 din Legea nr.221/2009 prevede că „constituie, de asemenea, condamnare cu caracter politic și condamnarea pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevăzute de legea penală, dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în România”, iar potrivit art.2 al.1 din O.U.G. nr.214/1999 „constituie infracțiuni săvârșite din motive politice infracțiunile care au avut drept scop:
a) exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultului personalității, terorii comuniste, precum și abuzului de putere din partea celor care au deținut puterea politică;
b) susținerea sau aplicarea principiilor democrației și a pluralismului politic;
c) propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale până la 14 decembrie 1989 sau manifestarea împotrivirii față de aceasta;
c^1) acțiunea de împotrivire cu arma și răsturnare prin forță a regimului comunist;
d) respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile, politice, economice, sociale și culturale;
e) înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine etnică, de limbă ori de religie, de apartenență sau opinie politică, de avere ori de origine socială”.
Verificînd actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că acțiunea este fondată în parte.
Astfel, prin sentința penală nr.81 din 12 aprilie 1985 a Judecătoriei D., jud.T., M. C. a fost condamnat la 1 an închisoare pentru săvîrșirea infracțiunii de trecere frauduloasă a frontierei, faptă prevăzută și pedepsită de art.245 al.1 Cod penal, iar prin sentința penală nr.123 din 10 iulie 1985 a Tribunalului M. T. a fost condamnat la 2 ani închisoare, cu contopirea pedepsei de 1 an aplicată prin s.p.nr.81/1985, pentru infracțiunea de neprezentare la încorporare.
De asemenea, prin sentința penală nr.517 din 13 octombrie 1986, respectiv sentința penală nr.217 din 19 iunie 1989 a Judecătoriei Rădăuți, M. C. a fost condamnat pentru infracțiunea de trecere frauduloasă a frontierei, prev. de art.245 al.1 Cod penal.
Art.1 (2) din Legea nr.221/2009, numește infracțiunile pentru care condamnările au caracter politic.
Al.1 al art.1 stabilește două condiții pentru ca o condamnare dispusă printr-o hotărîre judecătorească să aibă caracter politic și anume: faptele să fie săvîrșite înainte sau după 6 martie 1945 și aceste fapte să fi avut ca scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945.
Or, fapta reclamantului de a se sustrage de la serviciul militar obligatoriu în acea perioadă, nu constituie o atitudine de împotrivire față de regimul comunist, ci, așa cum a arătat și pîrîta în întîmpinare, o neîndeplinire a unui serviciu care viza cadrul instituțional și legal de realizare a unei obligații constituționale, existent și în regimul anterior și a subzistat și acestuia pînă la reglementarea serviciului militar alternativ și apoi, profesionist.
Este real că trecerea frauduloasă a frontierei a fost incriminată ca o infracțiune de drept comun prin art.245 Cod penal, iar pedeapsa aplicată corespunde pedepsei principale reglementată pentru delicte în materie de drept comun, așa cum susține intimata.
Însă, potrivit politicii penale a statului totalitar și corespunzător modificării conținutului valorilor ocrotite, coroborat cu îngrădirile aduse drepturilor și libertăților fundamentale și sub aspectul libertății de circulație, fapta de trecere frauduloasă a frontierei poate fi apreciată ca infracțiune avînd caracter politic chiar dacă competența de judecată a trecut prin modificarea codului penal, de la instanțele militare la cea de drept comun (sesizarea organului competent fiind făcută tot de către organele de securitate).
Așadar, petentul făcînd dovada executării unei pedepse privative de libertate pentru o infracțiune pentru care scopul însuși era unul cu caracter politic, nu poate fi reținută apărarea pîrîtei relativ la lipsa de cauzalitate între infracțiune și motivele de ordin politic.
De altfel, din adresa Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (f.9), rezultă că reclamantul are întocmit la CNSAS un dosar de 50 de file.
Cît privește cererea pentru acordare de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit, în cuantum de 100.000 euro, instanța constată cererea ca inadmisibilă.
Astfel, este real că art.5 al.1 lit.a din Legea nr.221/2009 permitea acordarea de daune morale, însă prin deciziile Curții Constituționale nr.1358 și nr.1360 din 21 octombrie 2010, s-a constatat că această prevedere este neconstituțională întrucît contravine art.1 al.3 din legea fundamentală în care dreptatea este valoarea supremă, precum și normele de tehnică legislativă.
Cum, potrivit art.147 al.1 din Constituție, care reglementează efectele deciziilor Curții Constituționale „dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției”, iar în cauză, cele două decizii au fost publicare în M.O. nr.762 din 15 noiembrie 2010, în prezent nu mai există temeiul de drept pentru acordarea daunelor morale solicitate, astfel că, cererea reclamantului este inadmisibilă.
Față de aceste considerente, tribunalul va admite în parte acțiunea, va constata caracterul politic al condamnării reclamantului pentru infracțiunea de trecere frauduloasă a frontierei prev. de art.245 al.1 Cod penal, prin sentința penală n.81 din 12 aprilie 1985 a Judecătoriei D., jud.T. și sentința penală nr.517 din 13 octombrie 1986, respectiv sentința penală nr.217 din 19 iunie 1989 ale Judecătoriei Rădăuți, jud.S.; va respinge ca nefondată cererea pentru constatarea caracterului politic al infracțiunii de neprezentare la încorporare, prev. de art.354 al.2 Cod penal și va respinge ca inadmisibilă cererea pentru acordarea daunelor morale în sumă de 100.000 euro.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE :
Admite, în parte, acțiunea avînd ca obiect Legea 221/2009 formulată de reclamantul M. C., domiciliat în com.M. ., jud.S. în contradictoriu cu pîrîții S. R. prin M. Finanțelor P. București – ., sector 5 și Direcția Generală a Finanțelor P. S., cu sediul în municipiul S. ..1, jud.S..
Constată caracterul politic al condamnării reclamantului pentru infracțiunea de trecere frauduloasă a frontierei prev. de art.245 al.1 Cod penal, prin sentința penală nr.81 din 12 aprilie 1985 a Judecătoriei D., sentința penală nr.517 din 13 octombrie 1986, respectiv sentința penală nr.217 din 19 iunie 1989 ale Judecătoriei Rădăuți, jud.S..
Respinge, ca nefondată, cererea pentru constatarea caracterului politic al infracțiunii de neprezentare la încorporare, prev. de art.354 al.2 Cod penal.
Respinge, ca inadmisibilă, cererea pentru acordarea daunelor morale în sumă de 100.000 euro.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 29 mai 2012.
Președinte,Grefier,
T. M. P. T.
Red. T.M.
Tehnored.P.T.
– Ex.5 – 5 iunie 2012
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1286/2012.... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1134/2012.... → |
|---|
