Drepturi băneşti. Sentința nr. 1101/2012. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1101/2012 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 04-05-2012 în dosarul nr. 1101/2012
DOSAR_ - drepturi bănești -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA NR. 1101
Ședința publică din 04 MAI 2012
PREȘEDINTE: | N. M. |
ASISTENȚI | N. M. |
JUDICIARI: | N. P. |
GREFIER: | C. N. A. |
Pe rol, pronunțarea acțiunii civile având ca obiect „drepturi bănești” formulată de reclamantul U. O. cu domiciliul în mun. S., . nr. 24, ., . în contradictoriu cu pârâtul I. Școlar al Județului S. cu sediul în mun. S., Calea Unirii, nr. 15, jud. S., parte procesuală fiind C. Național pentru C. D. cu sediul în mun. București, Piața V. M., nr. 1 – 3, sector 1.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 26 aprilie 2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, și când instanța, pentru a da posibilitatea apărătorului pârâtului să formuleze și să depună la dosar concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru 02.05.2012 și din lipsă de timp pentru deliberare, pentru azi, 04.05.2012.
Declarând dezbaterile închise,
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra acțiunii de față, constată:
Prin cererea adresată aceste instanțe la data de 09.04.2010 înregistrată cu nr._ reclamantul U. O. a chemat în judecată pârâtul I. Școlar al Județului S., cu citarea C. Național pentru C. D., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de confidențialitate de 15% din salariul de bază, pentru perioada 01 ianuarie 2008 - 31 decembrie 2009, actualizate la data plății efective; plata drepturilor salariale reprezentând sporul de mobilitate de 25% din salariul de bază, pentru perioada 01 ianuarie 2009 - 31 decembrie 2009, actualizate la data plății efective; anularea parțială a Deciziei nr. 875/04.03.2010, numai în ce privește stabilirea drepturilor salariale începând cu data de 01 ianuarie 2010; obligarea pârâtei la stabilirea drepturilor salariale, începând cu data de 01 ianuarie 2010, conform legii, (prin raportare la drepturile salariale cuvenite în luna decembrie 2009); plata diferenței drepturilor salariale neacordate, începând cu 01 ianuarie 2010, actualizate până la data plății efective a acestora; cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat, referitor la capătul de cerere privind sporul de confidențialitate, că potrivit dispozițiilor art. 13 alin. (1) și art. 34 din O.G. 10/2008 privind nivelul salariilor de bază și al altor drepturi ale personalului bugetar, începând cu 01 ianuarie 2008, "Se acordă un spor de confidențialitate în cuantum de până la 15% din salariul de bază personalului contractual din aparatul de lucru al Guvernului, personalului contractual din instituțiile și autoritățile publice, pentru care, prin acte normative specifice, se prevede acordarea acestui spor”.
Prin reglementări speciale, respectiv prin dispozițiile art. 60 alin. (2) din Statutul profesiei de consilier juridic, art. 16 și art. 24 alin. (2) din, L 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, art. 7 alin. (2) din Legea 477/2004 privind Codul de conduită al personalului contractual din autoritățile și instituțiile publice, art. 25 și art. 26 din Codul Muncii, se prevede posibilitatea acordării acestui spor consilierilor juridici din sectorul bugetar.
Referitor la capătul de cerere privind sporul de mobilitate, a arătat că prin sentința nr. 637/30._, pronunțată în dosarul nr._, (irevocabilă prin respingerea recursului), Tribunalul S. a obligat pârâtul I. Școlar al Județului S. la calcularea și acordarea drepturilor salariale reprezentând sporul de mobilitate conform dispozițiilor Ordinului M.E.C.T. nr. 5710/23.11.2006, începând cu data de 28.11.2006 și până la data pronunțării sentinței, respectiv, 30.03.2009.
Este adevărat că, pentru motivele dezvoltate în sentință, Tribunalul nu putea dispune pentru viitor, referitor la acordarea acestor drepturi salariale, de după pronunțarea sentinței, însă, pentru aceleași rațiuni, indicate în considerente, pârâta avea obligația să se conformeze și să acorde drepturile salariale, potrivit legii, și în continuare, până la data de 31 decembrie 2009, când dispozițiile în cauză sunt modificate de L 330/2009, indicată mai sus.
Pârâtul I. Școlar al Județului S., a persistat în conduita sa nelegală și nu a acordat drepturile salariale, în continuare, potrivit acestor dispoziții legale, în vigoare, și potrivit dispoziției judiciare menționate, neplătindu-i reclamantului nici suma prevăzuta retroactiv în sentința amintită.
Nemodificându-se temeiul legal și nici condițiile de acordare al acestui drept, în continuare, după pronunțarea sentinței menționate, este justificată obligarea pârâtei la plata acestei sume, pentru aceleași considerente avute în vedere inițial de Tribunalul S..
Referitor la despăgubirile solicitate a arătat că potrivit dispozițiilor art. 40 alin. (2) lit. c) și art. 154 alin. (2) din Codul Muncii, plata salariului, stabilit în condițiile art. 157 alin. (2) din același cod, reprezintă obligația principală a angajatorului în raporturile de muncă. încălcarea acestei obligații angajează răspunderea civilă contractuală, iar principiile răspunderii civile contractuale, potrivit dispozițiilor art. 1073 și 1082 Cod civil, presupun obligarea celui vinovat la repararea integrală a prejudiciului produs. În litigiile de muncă, potrivit dispozițiilor art. 161 alin. (4), din Codul muncii, prejudiciul material constă în suma datorată la care se adaugă corecția sumei cu indicele de inflație.
Cu privire la anularea parțială a Decizia nr. 875/04.03.2010, a arătat că potrivit dispozițiilor art. 30 alin (3) din Legea nr. 330/2009 Legea salarizării unice a personalului din sectorul bugetar, și art. 4 alin. (1) din OUG 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, „începând cu luna ianuarie 2010, întregul personal din sectorul bugetar încadrat în autoritățile și instituțiile publice va fi reîncadrat corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute la 31 decembrie 2009".
Urmare a cestor prevederi, pârâta a emis Decizia nr. 875/04.03.2010 prin care a dispus reîncadrarea sa pe postul de consilier juridic și stabilirea salariului la nivelul salariului acordat (nelegal) în luna decembrie 2009, respectiv 341 lei/lună (conform fluturașului anexat).
Însă, având în vedere că din salariul lunii decembrie 2009 lipseau elementele descrise la punctele anterioare, stabilirea acestuia este și ea nelegală.
În plus, prin Sentința nr. 2226/03 decembrie 2009, pronunțată în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, Tribunalul S. a obligat pârâta, între altele, la plata diferenței de drepturi salariale, cuvenite pentru norma întreagă, începând cu 01 septembrie 2009 până la data plății efective, sentință ce nu a fost executată încă.
Față de această situație dată de toate aceste elemente de fapt, salariul cuvenit în luna decembrie 2009, ce constituie baza de raportare pentru salariul stabilit conform L 330/2009, nu este cel stabilit prin Decizia a cărei anulare se solicită.
P. aceste motive este necesară anularea prevederilor referitoare la stabilirea salariului începând cu 01 ian. 2010 din Decizia nr. 875/04.03.2010.
In același timp, având în vedere dispozițiile Legii 330/2009 și ale OUG 1/2010, indicate, referitor la stabilirea prin act intern a salariilor personalului bugetar, se impune obligarea pârâtei la stabilirea drepturilor salariale începând cu data de 01 ian. 2010, cuprinzând toate elementele salariale legale și prin raportare, potrivit legii, la salariul cuvenit dar neacordat în decembrie 2009, în conformitate cu sentința ce se va pronunța în cauză.
Urmare a acestui fapt, este firească obligarea pârâtei la plata integrală a drepturilor salariale, astfel stabilite, începând cu data de 01 ian. 2010, în continuare, până la pronunțarea hotărârii judecătorești.
Referitor la procedura specială reglementată de Legea 330/2009 a arătat că potrivit prevederilor art. 34 din Legea 330/2009, indicată „Contestația poate fi depusă în termen de 5 zile de la data luării la cunoștință a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de credite. (3) Ordonatorii de credite vor soluționa contestațiile în termen de 10 zile".
Contestația prevăzută de aceste dispoziții este înregistrată la sediul pârâtei sub nr. 1637/09.03.2010, nefiindu-i comunicat nici un răspuns până la data formulării prezentei cereri.
În drept, a invocat reclamatul dispozițiile art. 283 și următoarele din Codul Muncii, art. 67 și următoarele din Legea 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, art. 27 din O.G. nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, art. 34 din Legea 330/2009, art. 13 alin. 1 și art. 34 din OG 10/2008.
În dovedirea acțiunii au fost depuse la dosar înscrisuri.
C. Național pentru C. D., prin punctul de vedere depus la dosar, a învederat instanței de judecată liniile directoare de care ar putea să se țină cont în procesul de soluționare a unei petiții ori de dezlegarea a unei pricini, care prezintă ca obiect încălcarea principiului nediscriminării și al egalității de tratament.
Prin întâmpinare, pârâtul I. Școlar al Județului S. a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată.
În motivare a arătat că potrivit art. 6 din Legea nr. 514/2003 modificată prin Legea nr.246/2006 consilierii juridici au drepturile și obligațiile prevăzute de lege potrivit statutului profesional și reglementărilor legale privind persoana juridică în serviciul căreia se află sau cu care are raporturi de muncă.
Totodată, prin art. 60 alin.1 din Statutul profesiei de consilier juridic se statuează că pentru activitatea sa profesională consilierul juridic are dreptul la o remunerație de bază, stabilită prin negociere pentru consilierul juridic având statut de salariat sau conform legilor speciale pentru cel numit în funcție.
Deosebit de remunerația de bază astfel stabilită, potrivit art.60 alin.2 din Statut, în considerentele specificului muncii și a importanței sociale a serviciilor profesionale, consilierul juridic poate negocia prestații suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate.
Plecând de la prevederile art.25 și 26 Codul muncii, sporul de mobilitate și, respectiv, sporul de confidențialitate pot fi acordate unui salariat, în măsura în care acordarea unor astfel de sporuri a făcut obiectul unei negocieri între angajat și angajator și acestea au fost incluse în contractul individual de muncă al angajatului.
Interpretarea literală și rațională a acestor texte normative conduce clar spre concluzia că, pentru ca un salariat să beneficieze de cele două sporuri, aceste drepturi salariale trebuie stabilite și să se convină asupra lor, de comun acord, de către angajat și angajator și să fîe incluse în contractul individual de muncă al angajatului.
Or, în cauză la încheierea contractului individual de muncă al reclamantului nu a fost negociată nici o clauză suplimentară în sensul de a i se acorda spor de mobilitate pentru prestațiile suplimentare și spor de confidențialitate. De asemenea, nici ulterior încheierii contractului de muncă inițial, nu au fost operate modificări ale acestuia în sensul acordării acestor sporuri.
În ceea ce privește Ordinul nr. 5710/23.11.2006 al Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului s-a dispus acordarea unui spor de mobilitate de până la 25 % din salariul de bază al consilierilor juridici din sistemul de învățământ și cercetare încadrați ca funcționari publici sau personal contractual.
Or, având în vedere că reclamantul, în calitate de consilier juridic al Inspectoratului Școlar al Județului S., nu reprezintă interesele instituției în toate cauzele aflate pe rolul instanțelor (de cele mai multe ori, deși i s-au înmânat citațiile primite pentru a se prezenta în instanță în vederea susținerii intereselor instituției, acesta nu s-a prezentat la termene, manifestând o lipsă de preocupare față de litigii), consideră pârâtul că cererea reclamantului pentru acordarea sporului de mobilitate nu este întemeiată.
La termenul de judecată din data de 24.06.2010, prin cererea depusă la dosar (f. 50), reclamantul a arătat că renunță la judecarea primului capăt de cerere, privind acordarea sporului de confidențialitate de 15%.
La termenul de judecată din data de 28.10.2010, cauza fost suspendă în temeiul art.1551 Cod procedură civilă, până la data de 27.09.2011, când reclamantul a formulat cerere de repunere pe rol.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, iar pentru reclamant a fost încuviințată proba cu un raport de expertiză contabilă, lucrarea efectuată de exp. Ș. M. G. fiind depusă la filele 109 – 169, 209 – 216 dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, asupra acțiunii de față, tribunalul constată următoarele:
Referitor la sporul de confidențialitate, având în vedere că la termenul de judecată din data de 24.06.2010, prin cererea depusă la dosar (f. 50), reclamantul a arătat că renunță la judecarea primului capăt de cerere, în baza art.246 c.p.c. tribunalul urmează să ia act de această manifestare de voință a petentului.
Referitor la cererea reclamantului de obligare a pârâtului I. Școlar al Județului S. la plata sporului de mobilitate, tribunalul apreciază că această cerere este întemeiată pentru perioada 01.02.2009 – 12.11.2009.
Sub un prim aspect tribunalul reține că între petent și pârâtul I. Școlar al Județului S. a mai existat un litigiu având acest obiect pentru perioada decembrie 2006 – ianuarie 2009 ce a fost soluționat prin sentința civilă nr.637/30.03.2009 pronunțată de Tribunalul S. în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin decizia nr.1206/15.10.2009 a Curții de Apel S..
Tribunalul reține că potrivit Ordinului Ministerului Educației și Cercetării nr.5710 din 23.11.2006, consilierii juridici din sistemul de învățământ și cercetare, încadrați ca funcționari publici sau ca personal contractual beneficiază de sporul de mobilitate, de până la 25% din salariul de bază lunar, pentru perioada cât reprezintă interesele instituției în instanță.
Deși Ordinul a fost transmis pârâtului la data de 28.11.2006 acesta nu a făcut dovada acordării drepturilor salariale menționate reclamantului deși sarcina probei îi revenea conform art.287(art.272 după republicare) din Codul muncii.
În legătură cu același aspect tribunalul nu poate reține apărările pârâtului în sensul că petentul nu ar fi îndreptățit la acordarea acestui spor întrucât nu are încheiat act adițional la contractul individual de muncă în acest sens și nici nu a reprezentat în instanță interesele instituției.
În ce privește primul aspect, tribunalul apreciază că față de conținutul normativ al art.1 din Ordinul ministrului educației și cercetării nr.5710 din 23.11.2006 obligația inițierii încheierii actului adițional în cauză revenea conducerii pârâtului astfel încât această instituție nu poate invoca propria sa neglijență.
În ce privește al doilea aspect din apărarea pârâtului tribunalul constată că în lipsa unor dovezi adecvate care să fie administrate în fața instanței apărarea pârâtei rămâne o simplă afirmație, în considerarea dispozițiilor art.287(art.272 după republicare) din Codul muncii.
Pe de altă parte, tribunalul reține că potrivit art.50 din Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, la 3 zile de la data publicării acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I(09.11.2009) încetează următoarele drepturi salariale suplimentare stabilite prin acte juridice în favoarea personalului autorităților și instituțiilor publice:a) suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare;b) sporul de mobilitate.
Prin urmare, tribunalul constată că pretenția petentului este întemeiată sub acest aspect doar până la data de 12.11.2012.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză de expert Ș. M. G.(f.216 – anexa coloana 7) rezultă că, pentru perioada 1 februarie 2009-12 noiembrie 2009 cuantumul sporului de 25% din salariul de bază cuvenit reclamantului este de 2249 lei brut, sumă ce se va actualiza în funcție de rata inflației de la data scadenței lunare a sporului aferent fiecărei luni până la data plății efective.
Actualizarea la indicele de inflație se justifică prin necesitatea unei corelații a salariului real cu salariul nominal de care reclamantul ar fi beneficiat la momentul în care angajatorul datora drepturile salariale pretinse și momentul în care aceste sume vor putea intra efectiv în patrimoniul beneficiarului, știut fiind că funcția principală a indexării este atenuarea efectelor inflației asupra nivelului de trai.
Referitor la cererea petentului de anulare parțială a Deciziei nr. 875/04.03.2010, numai în ce privește stabilirea drepturilor salariale începând cu data de 01 ianuarie 2010, tribunalul apreciază că aceasta este întemeiată.
Astfel, tribunalul reține că potrivit dispozițiilor art. 30 alin.3 și 5 din Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și art. 4 alin.1 din OUG 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, începând cu luna ianuarie 2010, întregul personal din sectorul bugetar încadrat în autoritățile și instituțiile publice va fi reîncadrat corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute la 31 decembrie 2009, păstrându-și salariul avut la acea dată.
Urmare a cestor prevederi, pârâtul a emis Decizia nr.875/04.03.2010 prin care a dispus reîncadrarea petentului pe postul de consilier juridic și stabilirea salariului la nivelul salariului acordat în luna decembrie 2009, respectiv 341 lei/lună corespunzător unei jumătăți de normă conform fluturașului anexat de petent la cererea de chemare în judecată.
Sub acest aspect, tribunalul constată că pârâtul nu a ținut seama de faptul că prin Sentința civilă nr.2226/03 decembrie 2009, pronunțată în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, Tribunalul S. a anulat decizia nr.4496/31.08.2009 emisă de pârât prin care petentul era reîncadrat cu o jumătate de normă punând părțile în situația anterioară emiterii acestei decizii. Totodată, prin aceeași sentință instanța a obligat pârâta și la plata diferenței de drepturi salariale, cuvenite pentru norma întreagă, începând cu 01 septembrie 2009.
Prin urmare, tribunalul va anula în parte Decizia nr. 875/04.03.2009 emisă de pârâtul I. Școlar al Județului S. numai în ce privește drepturile salariale stabilite prin aceasta, și pe cale de consecință, va obliga pârâtul I. Școlar al Județului S. la stabilirea drepturilor salariale ale reclamantului începând cu data de 01.01.2012 potrivit dispozițiilor Legii nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice luând în considerare salariului de bază aferent lunii decembrie 2009 .
Cu privire la cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata diferenței drepturilor salariale neacordate, începând cu 01 ianuarie 2010, actualizate până la data plății efective a acestora, tribunalul apreciază că aceasta este întemeiată.
Astfel, din raportul de expertiză întocmit în cauză de expert Ș. M. G.(f.216 – anexa coloana 26 și 29) rezultă că, pentru perioada 01.01.2010 – 31.12.2011 ca urmare a calculării nelegale a salariului reclamantului, după cum s-a arătata anterior, drepturile bănești cuvenite acestuia, inclus actualizarea în funcție de rata inflației la data de 31.12.2011, sunt în cuantum de 2550 lei.
Referitor la acest capăt de cerere tribunalul reține că potrivit art.169 alin.1(art.253 după republicare) din Codul muncii, angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să-l despăgubească pe salariat în situația în care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătura cu serviciul.
Or, neplata salariului stabilit prin lege, potrivit art.157 alin.2(art.162 alin.3 după republicare) din Codul muncii, constituie o încălcare a contractului de muncă intervenit între angajator și salariat și care atrage răspunderea civilă contractuală a celui ce angajează.
Întrucât în cauză se aplică principiile răspunderii civile contractuale, cel vinovat trebuie să asigure repararea integrală a prejudiciului produs, astfel încât atunci când e vorba de plata unei sume de bani cuantumul prejudiciului se compune atât din această sumă cât și din corecția ei cu indicele de inflație.
Prin urmare, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, pârâtul I. Școlar al Județului S., urmează a fi obligat la plata către reclamant a sumei de 2550 lei net reprezentând diferență de drepturi salariale restante, inclusiv actualizare în funcție de rata inflației, aferente perioadei 01.01.2010 – 31.12.2011.
Referitor la solicitarea petentului de obligare a pârâtului I. Școlar al Județului S. la plata cheltuielilor de judecată, tribunalul apreciază că aceasta este nefondată întrucât reclamantul nu a făcut dovada suportării unor astfel de cheltuieli el beneficiind de ajutor public judiciar în cauza de față în condițiile a O.U.G. nr.51/2008, cu modificările ulterioare.
Totodată, în baza art.18 din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă tribunalul va obliga pârâtul I. Școlar al Județului S. la plata către stat a sumei de 2963,88 lei reprezentând onorariul expertului contabil achitat din fondurile Ministerului Justiției.
P. aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamantul U. O. cu domiciliul în mun. S., . nr. 24, ., . în contradictoriu cu pârâtul I. Școlar al Județului S. cu sediul în mun. S., Calea Unirii, nr. 15, jud. S., parte procesuală fiind C. Național pentru C. D. cu sediul în mun. București, Piața V. M., nr. 1 – 3, sector 1.
Ia act de renunțarea reclamantului la judecarea capătului de cerere vizând sporul de confidențialitate.
Obligă pârâtul I. Școlar al Județului S. la plata către reclamant a sumei de 2249 lei brut reprezentând sporul de mobilitate de 25% din salariul de bază pentru perioada 01.02.2009 – 12.11.2009, sumă ce se va actualiza în funcție de rata inflației de la data scadenței lunare a sporului aferent fiecărei luni până la data plății efective.
Anulează în parte Decizia nr. 875/04.03.2009 emisă de pârâtul I. Școlar al Județului S. numai în ce privește drepturile salariale stabilite prin aceasta.
Obligă pârâtul I. Școlar al Județului S. la stabilirea drepturilor salariale ale reclamantului începând cu data de 01.01.2012 potrivit dispozițiilor Legii nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice luând în considerare salariului de bază aferent lunii decembrie 2009.
Obligă pârâtul I. Școlar al Județului S. la plata către reclamant a sumei de 2550 lei net reprezentând diferență de drepturi salariale restante, inclusiv actualizare în funcție de rata inflației, aferente perioadei 01.01.2010 – 31.12.2011.
Respinge ca nefondată solicitarea reclamantului de obligare a pârâtului I. Școlar al Județului S. la plata cheltuielilor de judecată.
În baza art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă obligă pârâtul I. Școlar al Județului S. la plata către stat a sumei de 2963,88 lei reprezentând onorariul expertului contabil achitat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă și executorie de drept.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 04.05.2012.
PREȘEDINTE, | ASISTENȚI JUDICIARI, | GREFIER, |
Red. N.M.
Dact. C.N.A.
5 ex. 23.05.2012
| ← Fond funciar. Decizia nr. 840/2012. Tribunalul SUCEAVA | Contestaţie la legea electorală. Decizia nr. 934/2012.... → |
|---|
