Fond funciar. Decizia nr. 2685/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2685/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 10-12-2013 în dosarul nr. 2685/2013
Dosar nr._ - fond funciar -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2685/2013
Ședința publică de la 10 decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. D.
Judecător C. M.
Judecător M. T.
Grefier A. P. G.
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurentul-intimat C. L. de F. funciar D. A., cu sediul în D. A., județul S., împotriva sentinței civile nr. 731 din data de 20.06.2013, pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr._, intimat-petent fiind F. M., cu domiciliul în D. A., județul S. și intimații C. Județeană S., cu sediul în S., județul S. și R.-R. prin Direcția S. S., cu sediul în S., județul S..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns avocat H. A., pentru intimata-petentă F. M., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Avocat H. A., pentru intimata-petentă, înmânează instanței împuternicire avocațială, ._, întâmpinare, în dublu exemplar, precum și adresa de la Ocolul Silvic Vatra Dornei, din care rezultă că pentru suprafața de 4 ha teren pentru care s-a dispus reconstituirea pe un alt amplasament, există amplasament liber din zona respectivă.
Întrebată fiind, apărătoarea intimatei-petente arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța, având în vedere că în cauză nu mai sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat H. A., pentru intimata-petentă, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea soluției instanței de fond ac fiind legală și temeinică pentru motivele arătate pe larg în întâmpinare.
Precizează că primul motiv de recurs vizează excepția invocată în primul ciclu procesual de către aceeași pârâtă-reclamantă, C. L. de F. F., a tardivității introducerii acțiunii, excepție care a fost respinsă corect de către instanța de fond prin încheierea din data de 14 februarie 2013, din care rezultă clar punctul de vedere al instanței de fond, la care achiesăm întru totul l, întrucât din dovada de comunicare existentă la fila 89 dosar fond, rezultă cu certitudine că nu a fost respectată procedura comunicării unor astfel de hotărâri a Comisiei Județene.
Mai precizează că hotărârea Comisiei Județene a fost comunicată altei persoane, întrucât F. M. și F. M. nu este una și aceeași persoană, iar motivarea recurentei, în sensul că în zonă există o singură familie cu același nume nu este concludentă și nu constituie un motiv concludent de recurs.
Mai mult, pe acea dovadă de comunicare rezultă clar că există o semnătură a unei persoane neidentificate, nici măcar prin date elementare, cum ar fi nume, prenume, motiv pentru care instanța de fond a respins această excepție.
Mai arată că cel de al doilea motiv de recurs vizează, pe de o parte, faptul că petenta nu și-ar fi făcut dovada proprietății dreptului de proprietate, aspect absolut neconcludent în cauză, întrucât dovada proprietății în speță este făcută prin act autentic și registru de rol agricol din care rezultă cu certitudine că autorul petentei B. I. ar fi deținut teren cu vegetație forestieră la locul numit „Drețe”, în suprafață totală de 21 ha.
Totodată, precizează că pentru suprafața de 4 ha, instanța de fond a dispus reconstituirea pe un alt amplasament, iar prin adresa depusă la termenul de astăzi, rezultă cu certitudine că în același loc există amplasament liber ce poate fi retrocedat petentei.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției primei instanței ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față constată următoarele:
P. plângerea formulată la această instanță la 6.11.2012 petenta F. M. a solicitat ca în contradictoriu cu intimata C. L. D. A. să fie obligată să finalizeze și să înainteze Comisiei județene S. dosarul privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 11 ha terne pădure situat în D. A., la locul Drețe, solicitat după autorul deposedat B. I. decedat la 16.07.1974.
În motivarea plângerii petenta a arătat în esență că autorul său B. I. a deținut cu titlul de proprietate în baza contractului autentic de vânzare cumpărare r. 49/15.04.1929, suprafața de 21 ha, 19 ari, 60 mp teren pădure care i-a fost preluat la stat cu ocazia naționalizării.
Din suprafața de 21 ha și 19 ari teren pădure, s-a reconstituit în procedura legilor de fond funciar după autorul deposedat B. I. suprafața de 9,6729 ha teren pădure, sens în care s-au emis titlurile de proprietate nr. 198/1.06.1993, 986/2.12.2003, 1051/3.06.2004.
Punerea în posesie pentru suprafața de 9,6729 ha teren pădure s-a făcut pe vechiul amplasament care face corp comun cu diferența de 11 ha teren solicitat în baza Legii 247/2005 și pentru care intimatele nu au urmat procedura de fond funciar în sensul că nu s-a emis o hotărâre a Comisiei județene S. în sensul de validare sau invalidare a cererii.
În drept și-a întemeiat plângerea pe disp. Legii nr. 247/2005.
Intimata C. locală de fond funciar D. A., prin întâmpinarea formulată în cauză a ridicat în principal excepția tardivității plângerii cu motivarea că hotărârea Comisiei județene S. nr.- 307/27.03.2009 prin care s-a invalidat cererea petentei nu a fost contestată în termenul legal de 30 de zile prev. de legile de fond funciar, termen care a expirat la 6.06.2009.
Pe fondul cauzei, intimata a arătat că plângerea petentei este nefondată câtă vreme actul autentic de vânzare cumpărare invocat din anul 1929 nu poate fi considerat cu dată certă câtă vreme pădurile au fost preluate la stat în anul 1948.
Astfel, documentul cu dată certă din perioada 1949-1951 este registrul agricol al . care la poziția 594 autorul petentei B. I. figurează cu suprafața totală de 17,79 ha din care vegetație forestieră – 2,51 ha și 5,37 ha teren neproductiv.
Pentru anul 1951, B. I. figurează cu suprafața de 13,9 ha teren din care 9 ha cu vegetație forestieră și un ha teren neproductiv, iar terenul cu vegetație forestieră a fost retrocedat în condițiile legilor de fond funciar, considerente pentru care de altfel, petenta nu a contestat în termenul legal hotărârea nr. 307/2009.
Distinct de aceste aspecte, intimata a arătat că petenta nu a depus schița amplasamentului pentru terenul solicitat așa cum prevede art. 39 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a legilor de fond funciar.
S-a anexat la întâmpinare hotărârea Comisiei județene S. nr. 307/27.03.2009 și întreaga documentație care a stat la baza emiterii acesteia.
Față de întâmpinarea formulată de intimată petenta și-a precizat plângerea solicitând ca în contradictoriu cu intimatele C. Județeană S. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și R.- Direcția silvică S. să se dispună desființarea în parte hotărârea Comisiei județene S. nr. 307/27.03.2009 anexa 37-79 poziția 27 și să i se reconstituie pe vechiul amplasament dreptul de proprietate asupra suprafeței de 11 ha terne pădure situat în . locul numit Drețe, după autorul deposedat B. I. decedat la 16.07.1974.
În motivarea acțiunii petenta a reiterat susținerile idn plângerea inițială și în plus a arătat că dovada dreptului de proprietate o face cu actul autentic de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 49/15,04,1929 terenul din litigiu fiind descris la pct. 2, care în prezent are aceleași vecinătăți, iar contrar susținerilor intimatei C. locală de fond funciar D. A., evidența de la rolul agricol nu are decât o valoare declarativă.
Referitor la excepția tardivității plângerii, petenta a arătat că nu i-a fost comunicată niciodată hotărârea Comisiei județene S. nr. 307/27.03.2009, dovada de comunicare înaintată la dosar privește o altă persoană, F. M. și nu F. M. și este semnată de primire de fiul acesteia, în condițiile în care petenta nu a mandatat nici o persoană să-i primească corespondența. Mai mult decât atât, semnătura de pe dovada de confirmare a primirii, petenta a arătat că nu aparține nici ei și nici vreunui membru al familiei.
Astfel, despre conținutul Hotărârii Comisiei județene S. nr. 307/2009 petenta a arătat că a luat cunoștință de conținutul acesteia la data de 6.12.2012 când i-a fost comunicată, astfel încât în termenul legal de 30 de zile a formulat aceste precizări la plângerea inițială ce face obiectul cauzei.
P. întâmpinările formulate în cauză de intimatele C. județeană S. și R.- Direcția silvică S., s-au reiterat aceleași aspecte invocate de intimata C. locală de fond funciar D. A..
În conformitate cu prev. art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, intimatele au solicitat judecarea în lipsă.
P. încheierea din 14.02.2013, instanța, după punerea în discuție a excepției tardivității plângerii precizate, a respins această excepție cu motivarea că potrivit art. 53 din Legea nr. 18/1991 republicată, plângerea împotriva hotărârilor comisiei județene se pot formula în termen de 30 de zile de la comunicare.
P. sintagma „de la comunicare” se înțelege data la care petentul a luat cunoștință în mod concret de conținutul soluției date de C. Județeană S., în cadrul contestației formulate împotriva hotărârii de invalidare a cererii.
În speță, procedura de comunicare depusă la dosar de intimate vizează pe de o parte o altă parte decât petenta, fiind menționat la nume și prenume furnică M. și nu F. M., iar pe de altă parte la calitatea primitorului se menționează „fiu”, fără indicarea numelui, prenumele și datele de identificare ale persoanei care ar fi primit înscrisul.
Astfel, în speță, petenta a luat cunoștință efectiv de conținutul hotărârii 307/27.03.2009 la data de 6.12.2012. în cadrul ședinței de judecată ce a avut loc în acest dosar, astfel încât plângerea precizată de petentă l la 17.12.2012, respectă termenul de 30 de zile prevăzut de art. 53 din Legea 18/1991.
P. sentința civilă nr. 731 din 20.06.2013 a Judecătoriei Vatra Dornei, prima instanță a admis plângerea formulată de petenta F. M., împotriva intimatelor C. Județeană S., C. L. D. A. și R. prin Direcția S. S., așa cum a fost precizată.
A desființat în parte hotărârea Comisiei județene S. nr. 307/27.03.2009 anexa 37-79 poziția 27.
A reconstituit petentei dreptul de proprietate asupra suprafeței de 6,0531 ha teren pădure pe vechiul amplasament situat în ua 88 A%, 87 E%, 87 B, toate din UP II Ocolul Silvic Vatra Dornei.
A reconstituit petentei dreptul de proprietate asupra suprafeței de 4 ha teren pădure pe un alt amplasament sau despăgubiri.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
P. actul autentic de vânzare cumpărare de la 49/1929 I. B. a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 21 ha, 19 ari și 60 mp teren păscătoare cu pădure situate la locul numit Drețe, învecinat cu P. I. T. B., I. G. Cacina, S. G. și drumul comunal.
După B. I. decedat la data de 16.07.1974, a rămas ca moștenitoare în calitate de fiică B. M. căsătorită F..
În procedura legilor de fond funciar, după autorul deposedat B. I., s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 9,6729 ha teren pădure pe vechiul amplasament, sens în care s-au emis titlurile de proprietate 198/1.06.1993, 986/2.12.2003, 1051/3.06.2004.
Din raportul de expertiză topo efectuat în cauză rezultă că diferența de cca 11 ha teren pădure solicitată de petentă în baza Legii nr. 247/2005 prin cererea adresată Comisiei locale de fond funciar D. A. sub nr. 119/15.09.2005, face corp comun cu terenul de 9,6729 ha deja reconstituit și cu terenul descris în actul autentic de vânzare cumpărare nr. 49/1929.
De asemenea, prin raportul de expertiză topo întocmit în cauză s-a stabilit că din suprafața de teren solicitată de petentă, este liber doar amplasamentul pentru 6,0531 ha dispusă în ua 88 A%, ua 87 E%, ua 87 B, toate din UP II Ocolul Silvic Vatra Dornei, iar diferența de 4 ha s-a reconstituit pentru alte persoane și se poate retroceda petentei doar pe un alt amplasament.
Potrivit art. 6 alin. 1.1 din Legea 1/2000 modificat prin Legea 247/2005, titlurile de proprietate obținute anterior intrării în vigoare a Legii 18/91 și existența liberă a vechilor amplasamente, fac dovada absolută a proprietății.
Față de cele reținute mai sus, instanța a constatat că plângerea petentei așa cum a fost precizată este întemeiată a admis-o ca atare fiind dovedită conform art. 13 din Legea 18/91 republicată, atât vocația succesorală după B. I., cât și calitatea de autor deposedat a acestuia de la care s-a preluat la stat și diferența de 10,0531 ha teren pădure situată la locul numit „Drețe”pe raza .>
În baza art. 53, 58 din Legea 18/91 instanța a desființat în parte hotărârea Comisiei județene S. nr. 307/27.03.2009, în ceea ce privește poziția 27 din anexa 37-79 și a reconstituit petentei dreptul de proprietate asupra suprafeței de 6,0531 ha teren pădure pe vechiul amplasament situat în ua 88 A%, 87 E%, 87 B, toate din UP II Ocolul Silvic Vatra Dornei și dreptul de proprietate asupra suprafeței de 4 ha teren pădure pe un alt amplasament sau despăgubiri.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs intimata C. L. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor D. A..
În motivare a arătat că prima instanță a respins cu ușurință excepția respingerii acțiunii ca fiind decăzută din termen având în vedere că în cei trei ani și jumătate care au trecut de la emiterea HCJ 307/2009 reclamanta sau unul din membrii familiei au venit de multe ori la sediul Primăriei pentru diverse probleme iar hotărârile Comisiei județene pentru stabilirea drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor S. care le sunt transmise sunt afișate la sediul Primăriei pe bază de proces verbal.
Referitor la titlul de proprietate pe care-l recunoaște instanța, respectiv contractul de vânzare-cumpărare nr. 49/15.04.1929, ori contractul din 1929 nu reprezintă un act cu dată certă din perioada trecerii terenurilor forestiere-pădurilor- la stat, trecerea pădurilor la stat s-a realizat în perioada 1948-1951, deci de la încheierea actului sunt aproximativ 21 ani, perioadă în care situația juridică a terenului a suferit mai multe modificări. În mod eronat, instanța a dispus expertiza topo în raport cu situația existentă la nivelul anului 1929, an care nu poate fi luat în considerare ca reper la retrocedarea terenurilor abuziv, deoarece vine în contradicție cu prevederile legale conform căreia, la retrocedarea terenurilor forestiere actele luate în calcul sunt cele cu dată certă din perioada trecerii acestora la stat.
Referitor la existența liberă a vechilor amplasamente, inclusiv expertiza topo ar5ată multitudinea de inconveniente în realizarea acesteia.
Expertiza nu este foarte relevantă deoarece nu au fost luate în calcul și termenul celeilalte fiice a lui B. I. respectiv A. P. iar la expertiza din teren nu a fost prezentă nicio persoană mai în vîrstă care cunoaște limitele. De asemenea, raportul de expertiză tehnică judiciară realizat de către expert tehnic judiciar C. G. nu le-a fost transmis în copie astfel cum a fost dispus prin încheierea dată în ședință publică în data de 30 mai 2013, în acest dosar, neavând astfel posibilitatea de a-i formula obiecții. A invocat respectarea „ Principiului dreptului la un proces echitabil în termen optim și previzibil”, principiu consacrat de art. 6 C., corespunzător art. 6 par.1 din Convenția europeană a drepturilor omului, precum și respectarea „ principiului egalității părților în fața justiției.”
În drept, a invocat disp. art. 299-316, art. 304 pct. 9 din vechiul Cod de procedură civilă, art. 488, art. 8 din NCPC, legea nr. 18/1991 cu modificările ulterioare, Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin HG 890/2005, Legea nr. 1/2000, Legea nr. 247/2005.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate de recurent, tribunalul reține următoarele:
Astfel, expertiza dispusă în cauză a vizat terenul solicitat la reconstituire de către persoanele îndreptățite în raport de actele de proprietate prezentate.
Faptul că dovada dreptului de proprietate îl constituie un titlu din 1926 nu poate fi eludat de instanță întrucât acesta coroborat cu extrasul de rol agricol depus de recurentă pentru perioada 1948-1951 îndreptățesc petenta la reconstituire.
Astfel, autorul petentei are înscris în actul de vânzare-cumpărare nr. 49/15.04.1929, la pct. 2, suprafața de 21 ha, 19 ari și 60 c.a. teren cu vegetație forestieră iar în evidențele agricole pentru perioada 1948-1951, însumează 19,57 ha.
Cum, din înscrisurile depuse la dosar coroborate cu susținerile petentei, suprafața de 9,67 ha pășune a fost reconstituită la Legea 18/1991 și respectiv Legea 1/2010, din diferența de 9,89 ha, conform raportului de expertiză și planurilor de situație întocmite în cauză, suprafața de 6,0531 ha corespunde vechiului amplasament, fiind liberă și putând face obiectul reconstituirii.
Nu pot fi reținute motivele invocate relativ la nerelevanța raportului de expertiză, atâta timp cât acesta nu a fost contestat de recurentă și nici nerespectarea termenelor procedurale având în vedere că recurenta nu a dovedit data comunicării hotărârii și mai mult, termenul prevăzut de art. 53 alin. 2 din Legea 18/1991, nefiind unul de decădere.
Așadar, nefiind date motivele de casare invocate, în baza art. 312 C., Tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul-intimat C. L. de F. funciar D. A., cu sediul în D. A., județul S., împotriva sentinței civile nr. 731 din data de 20.06.2013, pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr._, intimat-petent fiind F. M., cu domiciliul în D. A., județul S. și intimații C. Județeană S., cu sediul în S., județul S. și R.-R. prin Direcția S. S., cu sediul în S., județul S., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 decembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
D. D. M. C. T. M. G. A. P.
( pt. grefier care a încetat activitatea, semnează prim grefier)
Red. T.M.
Tehnored. G.F.
Judecător fond: F. M.
2 ex./28.01.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 145/2013. Tribunalul SUCEAVA | Expropriere. Sentința nr. 2265/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
