Fond funciar. Decizia nr. 790/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 790/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 19-09-2014 în dosarul nr. 790/2014
Dosar nr._ fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 790/2014
Ședința publică de la 19 Septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE G. D.
Judecător L. A.
Grefier L. A.
Pe rol judecarea apelului declarat de către ASOCIAȚIA URMAȘILOR G. B. R. P. MANDATAR AV. FEIER M. P.- Bistrița, ..4, jud Bistrița Năsăud și . Sus, nr.36, jud Bistrița-Năsăud împotriva sentinței civile nr.225/06.03.2014 pronunțată de Judecătoria Vatra D. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații C. L. P. S. D. DE P. PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR Ș. D.-Ș. D., Suceava P. C. Ș. D.-Ș. D., jud Suceava C. JUDEȚEANĂ P. S. D. DE P. PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR SUCEAVA-Suceava, ., nr.36, jud Suceava.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 12.09.2014, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, când pentru a se depune concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 19.09.2014.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Constată că prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vatra D. la data de 18.11.2013 sub nr._, petenta Asociația Urmașilor G. B. R. prin mandatar av. M. M., a chemat în judecată pe intimații C. locală de fond funciar Ș. D., P. C. Ș. D., C. Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Suceava, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată C. locală Ș. D. să procedeze la punerea în posesie cu suprafața de 1223,45 ha teren pădure ne i-a fost reconstituită prin sentința civilă nr. 255/2001 a Judecătoriei Vatra D., pronunțată în dosarul nr. 78/2001; să întocmească procesul verbal de punere în posesie și să înainteze întreaga documentație Comisiei Județene Suceava, în vederea eliberării titlului de proprietate; să fie obligat pârâtul P. . plata unor dauen cominatorii în cuantum de 1000 lei/zi de întârziere începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la îndeplinirea efectivă a obligației de înaintare a procesului verbal către C. Județeană Suceava; să fie obligată C. Județeană Suceava să îi elibereze titlul de proprietate pentru suprafața de 1223,45 ha teren pădure, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii petenta a arătat în esență că în baza Legii 1/2000 a formulat la C. locală Ș. D. cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate ce au aparținut fostelor păduri grănicerești.
Deși inițial cererea a fost respinsă, prin sentința civilă nr. 255/2001 dată de Judecătoria Vatra D. în dosarul nr. 78/2001 rămasă irevocabilă, a admis plângerea și a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea petentei pentru suprafața de 2446,96 ha teren înscris în CF 1 Mureșenii Bârgăului XII.
Ulterior rămânerii definitive a sentinței civile nr. 255/2001, prin Hotărârea nr. 382/18.07.2002 petentei i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1612,80 ha teren pe vechiul amplasament, urmând ca pentru diferența de 833,40 ha să fie stabilit un alt amplasament.
Petenta a arătat că întrucât Legea 1/2000 a fost modificată, prin Legea 400/2002, C. locală Ș. D. a atacat HCJ 382/18.07.2002 cu plângere, iar prin sentința civilă nr. 1287/18.12.2002 a Judecătoriei Vatra D. a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra cotei de ½ din teren în favoarea C. Ș. D., astfel încât din suprafața reconstituită, petentei i-a fost pusă în posesie doar aceea de 1223,45 ha pentru care s-au eliberat titlurile de proprietate 1220/24.10.2011 și nr. 1242/6.07.2012 pe vechiul ampalsament, deși chiar sentințele ulterioare (sentința civilă nr. 10/2008 dată în dosarul nr._, sentința civilă nr. 146/2007 dată în dosarul nr._ ) fac referire la întreaga suprafață reconstituită, de 2446,9 ha.
Suprafața înscrisă în titlurile de proprietate a fost întabulată în CF_, nr._,_,_,_ Ș. D..
Potrivit disp. art. 46 alin. 1 din Legea 18/1991, foștii composesori sau moștenitorii acestora pot cere reconstituirea dreptului de porprietate asupra terenurilor prev. la art. 45, pe baza actelor care le atestă această calitate și în limitele suprafețelor prevăzute în acele acte, iar potrivit art. 63 din HGR 890/2005, reconstituirea dreptului de proprietate pentru formele asociative de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră, se face pe vechile amplasamente, restituindu-se în întregime suprafața avută în proprietate.
A mai arătat petenta că potrivit art. 54 din Legea 18/1991, în cazul refuzului de atribuire a terenului, se poate formula plângere la judecătoria competentă, în termen de 30 de zile de la data comunicării ori de la data expirării termenului legal de soluționare a cererii de atribuire.
Reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea petentei s-a făcut printr-o hotărâre judecătorească, iar sentința civilă nr. 255/2001 se bucură de autoritate de lucru judecat și nu a fost atacată în căile legale cu respectarea termenelor expres prevăzute de lege.
Potrivit practicii europene (cauza pilot Brumărescu / România, cererea nr._/95, Hotărârea din 28.10.1999, B./România, cererea nr._/96, Hotărârea din 1.10.2002) prin rămânerea definitivă a sentinței civile nr. 255/2001, petenta a dobândit un bun în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la CEDO, întrucțt dreptul de proprietate recunoscut prin hotărâre judecătorească irevocabilă nu este revocabil., Curtea europeană considerând că reprezintă bun chiar și o hotărâre judecătorească ce nu prevede expres amplasamentul terenului.
Totodată, Curtea a constatat și încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 cât și a art. 6 paragraf 1 din Convenție ca urmare a neexecutării (în sensul punerii în posesie și eliberării titlului de proprietate) a unei hotărâri judecătorești irevocabile ce reconstituia dreptul de proprietate al reclamanților asupra unui teren în procedura legilor de fond funciar.
A mai arătat petenta că în cauza I./România cererea nr._/2003, hotărârea din 15.06.2003 Curtea a pornit de la principiul conform căruia art. 1 din Protocolul 1 poate atrage și unele obligații pozitive în sarcina Statului, constând în luarea unor măsuri în vederea protejării dreptului de proprietate.
D. urmare, fiind reconstituit petentei dreptul de proprietate printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, autoritățile Statului nu pot împiedica în nici un fel . cu terenul retrocedat și trebuiau să-și îndeplinească obligația pozitivă de punere în posesie.
Întrucât această obligație de a face nu poate fi adusă la îndeplinire decât de către persoanele împuternicite în acest sens, obligație ce nu a fost îndeplinită mai bine de 12 ani, în temeiul art. 64 din Legea 18/1991 petenta a arătat că solicită obligarea primarului la plata unor daune cominatorii de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la îndeplinirea efectivă a obligațiilor prevăzute de lege.
Având în vedere că eliberarea titlului de proprietate se face de către C. județeană Suceava după îndeplinirea obligației de punere în posesie și întocmire a procesului verbal de către C. locală Ș. D., petenta solicită ca intimata C. locală Ș. D. să fie obligată să înainteze acest proces verbal Comisiei Județene pentru ca aceasta la rândul ei să emită titlul de proprietate.
În drept, petenta și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 46, 53, 54, 64 din Legea 18/1991, art. 26 din Legea 1/2000, art. 5, 6, 33, 35, 63, 72 și urm. HG 890/2005, art. 194 și urm. Cod procedură civilă, art. 451 și urm. Cod procedură civilă.
În temeiul disp. art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă petenta a solicitat judecarea în lipsă.
S-au depus la dosar copii după: cererea formulată de petentă la C. locală Ș. D. la 7.03.2000, adresa nr. 5963/14.09.2000 a Comisiei locale Ș. D., situația generală a pășunilor comunelor grănicerești din jud. Năsăud, titlul de proprietate 1242/6.07.2012,, nr. 1220/24.10.2011, extras CF_,_,_,_,_,_,_,_,_,_ ale ., planuri de situație, sentința civilă nr. 255/28.02.2001 a Judecătoriei Vatra D., cererea formulată de petentă către intimata C. locală Ș. D. pentru punerea în posesie, confirmare de primire, referat din 11.07.2002 cu situație anexă, tabele suprafețe teren identificate dar exceptate de la reconstituire pe vechiul amplasament, proces verbal de punere în posesie nr. 24/22.06.2006, tabel identificare fond forestier revendicat de petentă, proces verbal de puenre în posesie nr. 88/10.08.2004, traducere din limba maghiară, proces verbal din 22.08.2000 emis de C. locală Ș. D., sentința civilă nr. 1287/18.12.2002 a Judecătoriei Vatra D., cererea formulată de petentă către C. locală Ș. D., la data de 8.09.2005, Hotărârea 830/3.06.2005, proces verbal de punere în posesie nr. 24/22.06.2006, sentința civilă nr. 10 din 8.01.2008 a Judecătoriei Vatra D., sentința civilă nr. 952 din 15.11.2006 a Judecătoriei Vatra D., sentința civilă nr. 146/14.02.2007 a Judecătoriei Vatra D., Hotărârea nr. 2563/11.08.2006 a Comisiei județene Suceava.
P. întâmpinarea formulată în cauză, intimata C. Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a solicitat în primul rând ca judecarea cauzei să se facă în contradictoriu și cu RNP- Direcția silvică Suceava care este administratorul terenului cu vegetație forestieră cu motivarea că potrivit art. 22 alin. 3 Cod procedură civilă, judecătorul poate dispune introducerea în cauză a altor persoane, iar instanțele de judecată, în alte cauze, au dispus introducerea în cauză a acestei instituții chiar și pentru opozabilitatea hotărârii.
De altfel RNP- Direcția silvică Suceava prin structura regiei, este cea care administrează și gestionează terenurile cu vegetație forestieră, astfel încât aceasta instituție este direct interesată și răspunzătoare atât de modalitatea în care se realizează reconstituirea dreptului de proprietate cât și de legalitatea acestei operațiuni.
A mai arătat intimata că potrivit art. 27 din Legea 18/1991, rap. La art. 5 din HG 890/2005, comisiile locale pun în posesie prin delimitarea în teren, persoanele îndreptățite să primească terenul, completează fișele de punere în posesie a acestora, după validarea de către comisia județeană a propunerilor făcute și le înmânează titlurile de proprietate.
Astfel, rezultă cu claritate faptul că procesul verbal de punere în posesie este un act ce se eliberează în baza hotărârii de validare emisă de comisia județeană și anterior emiterii titlului de proprietate.
Potrivit art. 73 din HGR 890/2005 titlurile de proprietate se emit de către comisia județeană pe baza documentațiilor întocmite de către comisiile locale de fond funciar, care cuprind anexele validate, planurile de situație, procesele verbale de punere în posesie și schițele terenurilor, iar potrivit art. 61 din același act normativ, reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente.
Intimata a mai arătat că art. 39 alin. 2 din HGR 890/2005 prevede în mod expres obligația de a se solicita persoanelor care au depus cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate în termen legal, schița amplasamentului cu terenul deținut sau orice alte informații din care să rezulte identificarea vechiului amplasament solicitat.
C. județeană Suceava a mai arătat că dispozițiile Legii 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire în natură sau prin echivalent, care instituie un termen de 180 de zile de suspendare a oricăror proceduri de aplicare a legilor de fond funciar, se aplică și cererilor formulate și depuse în termenul legal la entitățile investite de lege, nesoluționate la data intrării în vigoare a acestui act normativ, precum și celor aflate pe rolul instanțelor ori pe rolul CEDO.
Intimata C. locală de fond funciar Ș. D., prin întâmpinarea formulată în cauză a solicitat în principal respingerea acțiunii petentei pe cale de excepție, iar în subsidiar, ca nefondată, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acestei poziții procesuale, intimata a arătat în esență că înțelege să invoce excepția prematurității introducerii acțiunii în conformitate cu disp. art. 7 din Legea 165/2013, potrivit cărora până la întocmirea situației centralizatoare la nivel local, se suspendă emiterea hotărârilor de validare/invalidare de către comisiile județene de fond funciar sau după caz de către comisiile locale, eliberarea titlurilor de proprietate, puner5ea în posesie de către comisiile locale precum și orice alte proceduri administrative în domeniul restituirii fondului funciar.
Pe fondul cauzei, intimata a arătat că prin sentința civilă nr. 255/2001 pronunțată de Judecătoria Vatra D. s-a anulat hotărârea Comisiei județene Suceava nr. 259/20.11.2000 și s-a reconstituit petentei dreptul de proprietate pentru suprafața de 2446,9 ha teren pădure, iar potrivit art. 24 pct. 4 din Lg 1/2000, transmiterea dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren reconstituite are loc la momentul punerii în posesie, iar hotărârea Comisiei județene este un act prealabil.
P. Legea 400/2002 s-a adus o modificare la art. 26 din Lg 1/2000, fiind introdus alin. 2 și 4 potrivit cărora retrocedarea pădurilor comunale ce provin din pădurile grănicerești se va realiza în cote egale de către formele asociative ale foștilor grăniceri și de către comunele pe raza unităților administrativ teritoriale pe care sunt situate pădurile respective.
Intimata a mai arătat că prin Lg. XIX din 1890, pădurile grănicerești au fost declarate averi comunale iar prin legea pentru reforma agrară din 1921, s-a menținut calificarea de păduri comunale ale fostelor păduri grănicerești, dreptul de proprietate fiind înscris în CF pentru comune.
Față de aceste aspecte, sentința civilă invocată de petentă nu-și poate produce efectele câtă vreme până la finalizarea procedurii de transmitere a dreptului de proprietate prin punere în posesie, a apărut un nou text de lege a cărui aplicare se impune.
Astfel, din suprafața de 2446,9 ha teren pădure conform sentinței civile 255/2001 a Judecătoriei Vatra D., o cotă de ½ a revenit reclamantei care de altfel s-a și înscris în CF, iar o cotă de ½ a revenit C. Ș. D., ca efect al Legii 400/2002, iar din cota de ½ ce a revenit C. Ș. D., cea mai mare parte este deja pusă în posesie, astfel încât amplasamentul este în prezent ocupat.
P. răspunsul la întâmpinările intimaților înaintat la dosar, petenta a solicitat respingerea excepției prematurității introducerii acțiunii, a cererii de introducere în cauză a RNP- Direcția silvică Suceava și înlăturarea apărărilor intimaților pe fondul cauzei, ca neîntemeiate.
În motivarea acestei poziții procesuale, petenta a arătat în esență că potrivit art. 7 din Legea 165/2013, până la întocmirea situației centralizatoare la nivel local, se suspendă emiterea hotărârilor de validare/invalidare de către comisiile județene, eliberarea titlurilor de proprietate, punerea în posesie ori alte proceduri administrative.
Din analiza textului rezultă în mod evident că suspendarea procedurii administrative se referă în primul rând la adoptarea unor noi hotărâri de validare, urmate de punerea lor în aplicare prin întocmirea procesului verbal de punere în posesie, ori, petenta nu se află în situația reglementată de Legea 165/2013, dreptul său de proprietate a fost stabilit irevocabil încă din anul 2001 prin sentința civilă nr. 255/2001 și mai mult, nu poate avea vreo culpă în faptul că de la data intrării în vigoare a Legii 165/2013, respectiv luna mai 2013 și până în prezent, pârâta nu a întocmit situația centralizatoare prevăzută de lege și nici actul normativ nu impune respectarea unui anumit termen. De altfel, intimata nu-și poate invoca propria culpă a neîntocmirii inventarierii terenurilor, aspecte față de care solicită respingerea excepției prematurității introducerii acțiunii ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea de introducere în cauză a RNP- Direcția Silvică Suceava, petenta a arătat că în cauză nu se impune introducerea în cauză a acesteia având în vedere și faptul că cererea nu îndeplinește condițiile de formă (art. 194 Cod procedură civilă) și de fond prevăzute de lege (art. 68 alin. 1 Cod procedură civilă) referitoare la chemarea în judecată a altor persoane.
Astfel, potrivit art. 68 lin. 1 Cod procedură civilă, chemarea în judecată a altor persoane nu poate viza decât o altă persoană care ar putea pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul, ori RNP- Direcția Silvică Suceava administrează și nu deține terenul de pădure cu titlu de proprietate pentru a putea invoca aceleași drepturi cu cele invocate de petentă prin acțiune.
Pe fondul cauzei, petenta a reiterat aceleași aspecte reținute în cererea de chemare în judecată.
În plus, petenta a arătat că obligația punerii în posesie există și nu a fost contestată de intimați, iar textele de lege invocate prin cele două întâmpinări înaintate la dosar confirmă susținerile petentei din acțiunea introductivă.
C. locală de fond funciar a procedat inițial la identificarea suprafeței solicitate, dovadă fiind înscrisurile anexate în probațiune acțiunea de punere în posesie fiind ulterior stopată ca urmare a apariției Legii 400/2002, astfel că în temeiul art. 205 alin. 2 lit. d coroborat cu art. 194 lit. e și art. 150 Cod procedură civilă, petenta solicită decăderea intimatei din proba cu înscrisuri, întrucât nu au fost arătate expres și nici nu au fost comunicate potrivit dispozițiilor procedurale.
În ceea ce privește susținerile intimatei C. locală Ș. D. referitor la pădurile grănicerești și pădurile comunale, acest aspect a fost tranșat prin sentința civilă nr. 255/2001, sentință care-i este opozabilă întrucât a avut calitatea de parte în dosarul nr. 78/2001 al Judecătoriei Vatra D..
Intimata C. locală de fond funciar Ș. D. a depus la dosar set înscrisuri la care a făcut referire în întâmpinare.
P. rezoluția de stabilire a primului termen de judecată, instanța a dispus atașare dosar nr. 78/2001 al Judecătoriei Vatra D..
La termenul din 27.02.2014, instanța, după punerea în discuția părților, a respins excepția prematurității formulării acțiunii cu motivarea că disp. art. 7 din Legea 165/2013 nu sunt aplicabile în speță, raportat la obiectul acțiunii – obligația de punere în posesie pentru o suprafață de teren reconstituită în baza unei sentințe judecătorești.
La același termen, după punerea în discuția părților, instanța a respins cererea formulată de intimata C. Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, de introducere în cauză a RNP- Direcția silvică Suceava, cu motivarea că raportat la obiectul acțiunii, și prev. art. 5 lit. i din HG 890/2005, precum și prev. art. 64 din Legea 1/2000, obligația de punere în posesie revine Comisiei județene Suceava și Comisiei locale Ș. D. .
P. sentința civilă nr.225/06.03.2014 a Judecătoriei Vatra D., prima instanță a respins plângerea având ca obiect „fond funciar”, privind pe petenta Asociația Urmașilor G. B. R. și intimații C. locală de fond funciar Ș. D., P. C. Ș. D., C. Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor,ca nefondată.
A obligat petenta să plătească intimatei C. locală de fond funciar Ș. D. suma de 800 lei cheltuieli de judecată.
P. a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În baza Legii 1/2000 petenta a formulat la C. locală Ș. D. cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafețelor de teren ce au aparținut fostelor păduri grănicerești, iar prin hotărârea Comisiei județene Suceava nr. 259/20.11.2000, cererea petentei a fost invalidată.
P. sentința civilă nr. 255/ 28.02.2001 a Judecătoriei Vatra D. s-a admis plângerea petentei împotriva hotărârii Comisiei județene Suceava nr. 259/20.11.2000, hotărâre care a fost anulată, iar intimata C. județeană Suceava a fost obligată să reconstituie petentei dreptul de proprietate asupra suprafeței de 2446,9 ha teren cu vegetație forestieră înscrisă în CF I Mureșenii Bârgăului XII.
Recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 255/ 28.02.2001 a Judecătoriei Vatra D. a fost respins ca tardiv formulat prin Decizia nr. 3111/16.10.2001 a Tribunalului Suceava.
În respectarea dispozitivului sentinței civile nr. 255/28.02.2001 a Judecătoriei Vatra D., C. județeană Suceava prin Hotărârea nr. 382/18.07.2002 a reconstituit petentei dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1612,80 ha teren cu vegetație forestieră pe vechiul amplasament, iar pentru suprafața de 833,40 ha teren a reținut că potrivit art. 24 din Legea 1/2000 modificată prin Legea 5/2000, este exceptată reconstituirea pe vechiul amplasament, urmând a se stabili un alt amplasament (în total suprafața de 2446,2 ha).
Anterior emiterii Hotărârii Comisiei județene Suceava nr. 382/18.07.2002, respectiv la data de 9.07.2002 a intrat în vigoare Legea 400/2002 prin care s-a modificat art. 26 din Legea 1/2000, fiind introdus alin. 24 potrivit căruia „retrocedarea pădurilor comunale ce provin din păduri grănicerești se va realiza în cote egale către formele asociative și comunelor, pe raza unității administrativ teritoriale pe care sunt situate pădurile respective”.
În baza actului normativ sus menționat, . primar, (pe raza căruia se afla amplasat terenul cu vegetație forestieră reconstituit petentei prin Hotărârea nr. 382/18.07.2002), a formulat plângere împotriva acestei hotărâri – înregistrată pe rolul Judecătoriei Vatra D. la data de 24.09.2002 în dosarul nr. 1662/2002.
P. sentința civilă nr. 1287/18.12.2002 a Judecătoriei Vatra D., rămasă definitivă și irevocabilă prin Deciziile 1320/2.07.2003 a Tribunalului Suceava și nr. 3173/2.12.2003, nr. 81/28.01.2004 a Curții de Apel Suceava, s-a admis plângerea formulată de . primar, sens în care în aplicarea prev. art. 26 pct. 24 din Legea 400/2002, s-a desființat în parte Hotărârea Comisiei județene Suceava nr. 382/18.07.2002 și s-a reconstituit petentei . primar, dreptul de proprietate asupra cotei de ½ din suprafața totală de teren pădure ce face obiectul acestei hotărâri (1223,1 ha).
Față de succesiunea sentințelor civile analizate mai sus, prima instanță a constatat că petentei din prezenta cauză i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1223,1 ha teren vegetație forestieră amplasată pe raza administrativ teritorială a .>
Din considerentele acțiunii ca și din titlurile de proprietate anexate, nr. 1242/6.07.2012, nr. 1220/24.10.2011, rezultă că petenta a fost pusă în posesie conform proceselor verbale nr. 17/18.08.2011, 6/28.05.2012 întocmite de C. locală de fond funciar Ș. D., cu întreaga suprafață de teren asupra căreia i s-a reconstituit dreptul de proprietate, respectiv cu suprafața de 1223 ha teren.
Mai mult decât atât, petenta a realizat și operațiunile de publicitate imobiliară, sens în care și-a înscris dreptul de proprietate dobândit în baza titlurilor de proprietate menționate mai sus, în CF_, nr._, nr._, nr._ a ..
În drept:
Conform art. 5 lit. i, art. 34 din HG 890/2005, Comisiile locale de fond funciar pun în posesie, pe bază de măsurători topografice efectuate conform prev. art. 27 din Legea 18/1991, persoanele îndreptățite să primească terenul, completează fișele de punere în posesie a acestora, după validarea de către comisia județeană a propunerilor făcute, și le înmânează titlurile de proprietate, potrivit competențelor ce le revin.
De asemenea, potrivit disp. art. 64 din Legea 18/1991, în cazul în care comisia locală refuză înmânarea titlului de proprietate emis de comisia județeană sau punerea efectivă în posesie, persoana nemulțumită poate face plângere la instanța în a cărei rază teritorială este situat terenul, iar în cazul admiterii plângerii primarul va fi obligat să execute de îndată înmânarea titlului de proprietate sau, după caz, punerea efectivă în posesie, sub sancțiunea plății de penalități în condițiile prevăzute la art. 894 din Codul de procedură civilă.
Față de situația de fapt reținută mai sus, prima instanță a constatat că plângerea petentei întemeiată pe disp. art. 64 din Legea 18/1991 republicată este sub toate capetele de cerere nefondată și a respins-o ca atare, întrucât pentru întreaga suprafață de teren de 1223,1 ha teren cu vegetație forestieră asupra căreia petentei i-a fost reconstituit dreptul de proprietate, intimatele C. locală de fond funciar Ș. D., C. județeană Suceava, P. . efectuat punerea în posesie și au eliberat titlurile de proprietate, respectând în totalitate și întocmai dispozițiile legale mai sus menționate.
P. cealaltă suprafață de 1223,1 ha teren pădure, asupra căreia prin prezenta plângere petenta solicită obligarea intimaților la punerea în posesie, dreptul de proprietate a fost reconstituit pentru . baza art. 26 alin. 24 din Legea 400/2002,actual din Legea 1/2000 republicată, prin sentința civilă nr. 1287/18.12.2002 a Judecătoriei Vatra D.,rămasă definitivă și irevocabilă.
În baza art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, prima instanță a obligat petenta să plătească intimatei C. locală de fond funciar Ș. D. suma de 800 lei cheltuieli de judecată justificate cu plata onorariu avocat conform chitanței nr. 45/4.02.2014.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel ASOCIAȚIA URMAȘILOR G. B. R. P. MANDATAR AV. FEIER M. P.,solicitând în principal: în baza disp. art. 480 al. 3 NCPC anularea sentinței civile nr. 225/06.03.2014 și trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Vatra D. în vederea administrării probatoriului solicitat și a pronunțării asupra fondului cauzei potrivit celor solicitate de către ei prin acțiunea introductivă;
În subsidiar: administrând și proba cu expertiza tehnică topometrică, în baza art. 480 al. 2 NCPC schimbarea în întregime a sentinței apelate și în consecință admiterea acțiunii civile astfel cum aceasta a fost formulată și în consecință:
- obligarea Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Ș. D. să procedeze la punerea în posesie a subscrisei reclamante cu suprafața de 1223,45ha, teren cu vegetație forestieră, ce ne-a fost reconstituită prin Sentința Civilă nr. 255/2001 pronunțată de Judecătoria Vatra D. în dosarul nr. 78/2001, să întocmească procesul-verbal de punere în posesie și să înainteze întreaga documentație Comisiei județene Suceava în vederea eliberării titlului de proprietate;
- obligarea Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava să le elibereze titlul de proprietate pentru suprafața de 1223,45ha, teren cu vegetație forestieră, în litigiu.
Cu cheltuieli de judecată la fond și apel.
În motivare a arătat că prin sentința apelată s-a respins ca nefondată acțiunea civilă, catalogată drept plângere având ca obiect „fond funciar" în contraictoriu cu intimații din prezenta cauză.
Sentința atacată este în primul rând nemotivată, apoi, dată în urma unui probatoriu insuficient administrat, iar pe de altă parte în întregime netemeinică.
In ce privește solicitarea de trimitere a cauzei spre rejudecare:
Motivarea instanței de fond este în cea mai mare parte străină cauzei. P. sentință se omite cu desăvârșire ca instanța să se pronunțe asupra unora dintre motivele esențiale invocate de către ei, de natură a duce la admiterea acțiunii și de a justifica solicitările din petitele cererii de chemare în judecată.
Astfel, axul central al acțiunii îl constituie faptul că reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea lor s-a făcut printr-o hotărâre judecătorească, Sentința Civilă nr. 255/2001, ce constituie act autentic, ce are forță executorie și se bucură de autoritate de lucru judecat. Această hotărâre nu a fost desființată niciodată. Desființarea acestei hotărâri nu putea fi dispusă decât în calea de atac, ceea ce nu s-a întâmplat, recursul formulat fiind respins ca tardiv. Ea nu poate fi desființată nici printr-o altă hotărâre judecătorească, chiar pronunțată ca urmare a modificării legii.
Pe de altă parte, textul modificator al art. 26 alin 2 ind 4 din Legea nr. 1/2000 a fost ulterior abrogat, ca urmare a declarării lui neconstituționale prin Decizia nr. 603/2008, Curtea Constituțională reținând că el contravine art. 44 alin. (3)proprietate ce nu are în vedere o cauză de utilitate publică și nicio dreaptă și prealabilă despăgubire.
De asemenea, chiar anterior pronunțării ..2002, prin Decizia nr. 173 din 12 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 9 iulie 2002, Curtea Constituțională a statuat că "reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere foștilor proprietari, în cadrul formelor asociative prevăzute de lege, se face în considerarea formelor de exploatare anterioare trecerii terenurilor în improprietatea statului".
Apoi, chiar și după pronunțarea sentinței nr. 1287/18.12.2002 a Judecătoriei Vatra D., sentințele ulterioare pronunțate în plângerile întemeiate pe Legea nr. 247/2005 (. în dosar_, . în dosar_, irevocabile) fac vorbire de întreaga suprafață reconstituită de_,9 ha.
Potrivit practicii europene (cauza pilot Brumărescu c. României, cererea nr._/95, Hotărârea din 28 octombrie 1999, B. c. României, cererea nr._/96, Hotărârea din 1 octombrie 2002, etc.) prin rămânerea definitivă a Sentinței Civile nr. 255/2001, reclamanta a dobândit un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția europeană a drepturilor omului, deoarece dreptul de proprietate recunoscut prin hotărâre judecătorească irevocabilă nu este revocabil (M. S. ;,C., Dreptul de proprietate în jurisprudența CEDO, Ed Hamangiu, 2010, pg. 21). în alte cauze (Nerumberg c. României, cererea nr. 5571/04, Hotărârea din 30.09.2008), Curtea europeană a considerat că reprezintă un "bun" chiar și o hotărâre judecătorească ce nu prevede expres amplasamentul terenului asupra căruia reclamantul urmează să fie pus în posesie, în condițiile în care acesta se plânge, pe tărâmul art. 1 de neexecutarea acelei hotărâri de către autoritățile însărcinate cu aplicarea legilor fondului funciar.
Totodată, Curtea a constatat încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 cât și a art. 6 paragraf 1 din Convenție, ca urmare a neexecutării (în sensul punerii în posesie și eliberării titlului de proprietate) unei hotărâri judecătorești irevocabile ce reconstituia dreptul de proprietate al reclamanților asupra unui teren, în procedura Legii fondului funciar (cauza V. și alții c. României, cererea nr. 9835/02, Hotărârea din 21 februarie 2008, L. c. României, cererea 1204/03, Hotărârea din 13 mai 2008, cauza H. c. României, cererea nr._/05, Hotărârea din 14 octombrie 2008). In cauza I. c. României, cererea nr._/2003, Hotărârea din 15 iunie 2006 Curtea a pornit de la principiul conform căruia art. 1 din Protocolul nr. 1 poate atrage și unele obligații )pozitive în sarcina statului, constând în luarea unor măsuri în vederea protejării dreptului de proprietate. Printre aceste obligații pozitive, Convenția nu impune statelor obligația de a restitui bunurile confiscate. Insă, din momentul în care statul a adoptat o soluție (Legea nr. 18/1991 prevăzând măsuri de reparare în favoarea foștilor proprietari ai terenurilor pe care le cedaseră cooperativelor agricole de producție în timpul regimului pianist), aceasta trebuie pusă în aplicare cu suficientă claritate și coerență, pentru a evita pe cât posibil insecuritatea juridică și incertitudinea subiectelor de drept privind nasurile de aplicare a soluției respective".
D. urmare, fiindu-le reconstituit dreptul de proprietate printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, autoritățile statului nu pot împiedica în niciun fel . cu terenul retrocedat, ci mai mult, trebuiau să-și îndeplinească obligația pozitivă, de punere în posesie. Succesiunea în timp a legilor din domeniul restituirii proprietății nu îi poate prejudicia întrucât este vorba de punerea în executare a unei hotărâri judecătorești, de dreptul de proprietate, imprescriptibil extinctiv și, în special de securitatea și stabilitatea raporturilor juridice de drept civil.
În virtutea acestor considerente, neanalizate de către instanța de fond, în cauză se impunea administrarea probatoriului, inclusiv cel necesar identificării amplasamentului terenului. Aceasta întrucât potrivit art. 63 din HGR nr. 890/2005 “Reconstituirea dreptului de proprietate pentru formele asociative de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră, pășunilor și fânețelor, obști de moșneni în devălmășie, obști răzeșești nedivizate, composesorate, obști de cumpărare, păduri grănicerești, păduri urbariale, comune politice, cooperative, alte comunități și forme asociative cu diferite denumiri se face, pe vechile amplasamente, restituindu-se în întregime suprafața avută în toprietate". Punerea în posesie, potrivit art. 72 din același regulament "se va face de comisia locală sau de comisia județeană, după caz, conform planului parcelar elaborat pe baza planurilor amenajistice și a măsurătorilor topografice. C. va comunica reprezentanților deținătorilor actuali ai terenurilor care se restituie data punerii în posesie care nu poate fi mai târziu de 30 de zile de la data validării".
Ori, potrivit dispoziților legale mai sus indicate reconstituirea se face cu precădere pe vechiul amplasament, astfel că în cauză se impunea identificarea cu date pometrice și cadastrale a terenului cu vegetație forestieră înscris în cf IMureșenii Bârgăului U.P. XII, identificarea suprafețelor deja puse, în posesie, a celor libere, identificarea altor suprafețe de teren care pot fi puse în posesie etc.
Respingând ca nefiind utilă soluționării cauzei proba cu expertiza tehnică topometrică, practic, instanța de fond s-a antepronunțat cu privire la soluția ce urma a fi luată în cauză.
In consecință, soluția procedurală ce se impune a fi luată în cauză este anularea hotărârii date cu neobservarea dispozițiior legale și trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Vatra D. în vederea administrării probatoriului și a pronunțării asupra tuturor argumentelor de fapt și de drept cu care a fost investită.
În ce privește fondul cauzei și în măsura în care nu se va aprecia necesară -rejudecarea de către instanța de fond, a solicitat în fața Tribunalului Suceava administrarea probatoriului respins ca nefiind util soluționări cauzei de către instanța de fond.
Având în vedere și expertiza ce se va efectua în cauză, dar și actele și lucrările dosarului de fond și ale dosarelor acvirate, a solicitat admiterea pe fond a acțiunii, exceptând petitul de obligare a primarului la plata de daune cominatorii, care potrivit art. 64 din Legea nr. 18/1991 se va face în procedura punerii în executare silită a obligației de a face potrivit art. 894 NCP (devenit 905 după republicare).
Dispozițiile Legii nr. 400/2002 care modificau art. 26 din Legea nr. 3/2000 (alin. 2/4) au fost abrogate ca urmare a declarării lor neconstituționale prin Decizia nr. 603/2008, Curtea Constituțională reținând că el contravine art. 44 alin. (3) din i Constituție, întrucât reglementează o transmitere gratuită a unui drept de proprietate ce nu are în vedere o cauză de utilitate publică și nicio dreaptă și prealabilă despăgubire.
În consecință nu există nici un temei legal pentru ca în momentul de față să nu se procedeze la continuarea formalităților de punere în posesie a reclamantei cu diferența de teren reconstituită și pentru care C. Legală nu și-a îndeplinit obligația legală de punere în posesie.
În consecință ,văzând refuzul intimatei de îndeplinire a obligație legale, se impune admiterea prezentului apel și schimbarea în tot a sentinței atacate și admiterea acțiunii potrivit celor solicitate și probate.
În drept:disp. art. 59 din Legea nr. 18/1991, ale art. 466 și urm. NCPC, dar și cele invocate la fond, respectiv prevederile art. 46, 53, 54 și 64 din Legea nr. 18/1991, republicată, art. 26 din Legea nr. 1/2000, modificată, art. 5, art. 6, art. 33, art. 35, art. 63, art. 72 și urm. din HGR nr. 890/2005, și art. 451 și urm. C..
Intimata C. L. P. S. D. DE P. PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR Ș. D. a formu8lat întâmpinare ( filele 23-25) prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În apărare a arătat că prin Lg. 400/2002 aprobarea Ordonanței de urgentă a Guvernului nr. 102/2001 privind modificarea și completarea Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, precum și modificarea și completarea Legii nr. 18/1991, republicată, s-a adus o modificare la art.26 din Lg. 1/2000, fiind introdus alin. 2 ind.4, potrivit căruia procedarea pădurilor comunale ce provin din pădurile grănicerești se va realiza în cote egale de de către formele asociative ale foștilor grăniceri și de către comunele pe raza unităților administrativ teritoriale pe care sunt situate pădurile respective.
Terenul de pădure ce face obiectul cauzei este pădure grănicerească iar din hotărârea Comisiei Județene rezultă că suprafața de teren pădure pentru care s-a validat cererea !e reconstituire a dreptului de proprietate pentru reclamantă este situată pe raza comunei Ș. D..
P. Lg. Nr. XIX din 1890, pădurile grănicerești au fost declarate averi comunale, iar prin Legea pentru reforma agrară din 1921, s-a menținut calificarea de păduri comunale ale fostelor păduri grănicerești, dreptul de proprietate fiind înscris în CF-uri pentru comune. Este așadar indiscutabil că, sub aspectul calificării, terenul în litigiu este pădure comunală, provenită din pădure grănicerească.
P. urmare, sentința civilă mai sus arătată, chiar dacă a fost dată cu respectarea prevederilor legale incidente la acea dată, nu-și poate produce efectele câtă vreme, până finalizarea procedurii de transmitere a dreptului de proprietate prin punerea în posesie, a apărut un nou text de lege a cărui aplicare se impune. Un punct de vedere contrar celor menționate mai sus, ar însemna să se admită că punere în posesie in baza sentinței civile să se facă cu încălcarea art. 26 pot. 2 ind. 4 din Lg. 400/2002.
P. urmare, din suprafața de 2446,9 ha teren cu vegetație forestieră la care se referă sentința civilă nr. 255/2001 a Judecătoriei Vatra D., o cotă de1/2 a revenit reclamantei apelante, cu care de altfel s-a și înscris în CF, și o cotă de 1/2 a revenit C. Ș. D., acestea producându-se ca efect al Lg. 400/2002. Din cota de 1/2 care a fost reconstituită în favoarea C. Ș. D., cea mai mare parte este deja pusă în posesie și deci vorbim de un amplasament ocupat.
În ceea ce privește solicitarea apelantei de casare a sentinței apelate și trimiterea spre rejudecare la instanța de fond, acest lucru nu poate fi primit de instanța de control judiciar, întrucât nu ne aflăm în nici unul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de N.C.P.C.
Apelanta a depus răspuns la întâmpinare ( filele 29 -31) prin care a arătat că argumentele invocate sunt nefondate solicitând a nu fi primite în primul rând prin prisma argumentelor invocate de către reclamanta apelantă prin apelul formulat pe care și le menține integral.
În ce privește efectuarea expertizei tehnice, intimata invocă ca și motiv în argumentarea lipsei de utilitate a probei faptul că parte din teren ar fi ocupat prin punerea în posesie a C. Ș. D.. Ori tocmai aceste argumente justifică utilitatea probei prin expertiză urmând a se determina cu exactitate suprafața deja pusă în posesie și suprafața liberă, care le poate fi restituită în natură și care în echivalent.
Cu privire la susținerea că instanța de fond s-a pronunțat asupra tuturor petitelor acțiunii introductive astfel că nu s-ar impune trimiterea spre rejudecare, remediul procedural pentru nepronunțarea aspra unui petit îl constituie procedura completării hotărârii prev. de art. 444 Cod de procedură civilă. Ori noi nu am invocat așa ceva ci necesitatea trimiterii cauzei spre rejudecare în vederea analizării fondului susținerilor noastre întrucât prin sentință s-a omis cu desăvârșire ca instanța să se pronunțe asupra unora dintre motivele esențiale invocate de către noi, de natură a duce la admiterea acțiunii și de a justifica solicitările noastre din petitele cererii de chemare în judecată. Mai mult, trimiterea spre rejudecare se impune în vederea administrării probatoriului solicitat.
Analizând actele si lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Sub un prim aspect, tribunalul reține că, prin sentința apelată, prima instanță a respins acțiunea petentei pe considerentul că, deși i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 2446,9 ha teren cu vegetație forestieră înscrisă în CF I Mureșenii Bârgăului XII+prin sentința civilă nr.255/28.02.2001 a Judecătoriei Vatra D., rămasă irevocabilă, în prezent nu mai justifică îndreptățirea la punerea în posesie cu suprafața de 1223,1 ha teren pădure, ce reprezintă cota de ½ din întreaga suprafață de teren ce a făcut obiectul reconstituirii inițiale, deoarece, printr-o hotărâre ulterioară-sentința civilă nr.1287/18.12.2002 a Judecătoriei Vatra D., rămasă definitivă și irevocabilă - s-a admis plângerea formulată de .-a desființat în parte Hotărârea Comisiei Județene Suceava nr.382/18.07.2002 și s-a reconstituit petentei . de proprietate asupra cotei de ½ din suprafața totală de teren pădure, respectiv asupra suprafeței de 1223,1 ha teren pădure-ce face obiectul prezentului litigiu.
Comparând astfel dreptul petentei, rezultat din sentința civilă nr.255/28.02.2001a Judecătoriei Vatra D., cu dreptul C. Ș. D., izvorât din sentința civilă nr.1287/18.12.2002 a Judecătoriei Vatra D., prima instanță a dat prevalență acestuia din urmă, apreciind implicit că, prin pronunțarea celei de-a doua hotărâri, prima a rămas parțial lipsită de efecte.
Cum asupra terenului în litigiu își dispută îndreptățirea la punere în posesie atât petenta din prezenta cauză, cât și . instanța a procedat implicit la o analiză comparativă a celor două drepturi, tribunalul apreciază că se impunea ca prima instanță să pună în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a C. Ș. D., în temeiul art.78 alin.2 Cod procedură civilă.
Pe de altă parte, apărările reclamantei sunt în sensul că ea este beneficiara reconstituirii dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață de 2446,9 ha teren cu vegetație forestieră înscrisă în CF nr.I Mureșenii Bârgăului XII, prin sentința civilă nr.255/2001, ce are forță executorie și se bucură de autoritate de lucru judecat; că această hotărâre, nefiind desființată prin căile de atac prevăzute de lege, nu poate fi anulată implicit printr-o altă hotărâre judecătorească, pronunțată ca urmare a modificării legii; că textul modificator al art.26 alin.2 ind.4 din Legea nr.1/2000 a fost ulterior abrogat, ca urmare a declarării lui neconstituționale prin Decizia nr.603/2008 a Curții Constituționale; că potrivit jurisprudenței CEDO, reclamanta este beneficiară a unui „bun” în sensul art.1 din Primul Protocol adițional la Convenția europeană a dreptului omului, astfel că este îndreptățită la punerea în posesie cu întreaga suprafață avută în proprietate, pe vechiul amplasament sau cel puțin la o reparație echitabilă prin punerea în posesie pe un alt amplasament, motiv pentru care se impune identificarea cu date topometrice și cadastrale a terenului cu vegetație forestieră înscris în CF I Mureșenii Bârgăului U.P.XII, identificarea suprafețelor deja puse în posesie, a celor libere, de identificarea altor amplasamente cu care ar putea fi pusă în posesie, etc.
P. considerentele sentinței apelate nu a fost analizată și înlăturată motivat nici una dintre susținerile anterior enumerate, în condițiile în care, potrivit art.425 alin.1 lit.b) din Codul de procedură civilă, considerentele hotărârii trebuie să cuprindă atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Or, omisiunea instanței de a analiza efectiv susținerile și apărările părților echivalează cu necercetarea fondului cauzei, în sensul prevederilor art.480 alin.3 Cod procedură civilă iar tranșarea de către instanța de apel, printr-o hotărâre ce nu mai este supusă vreunei căi de atac, a tuturor aspectelor cu care a fost investită prima instanță, ar conduce la nesocotirea principiului dublului grad de jurisdicție.
Se impune analizarea de către prima instanță a tuturor susținerilor reclamantei, îndeosebi prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în contextul în care situația de fapt reținută de tribunal din înscrisurile existente la dosarul cauzei, este următoarea:
Suprafața de 2446,9 ha teren cu vegetație forestieră, înscrisă în CF I Mureșenii Bârgăului XII a fost donată de Împărăteasa M. T. composesorilor din . ( cota de 2/3 părți) și din . 1/3 părți), pentru serviciile aduse de grăniceri, în extrasul de carte funciară de la fila 59 dosar 78/2001 figurând ca proprietari tabulari - composesori . ( cota de 2/3) și . 1/3), cu mențiunea „în proprietatea și folosința foștilor grăniceri”.
P. sentința nr.385/1922 ( f.42-44 dosar nr.78/2001) a Comisiei de Ocol pentru expropriere Bistrița se precizează că, potrivit legii pentru reforma agrară din 1921 „de pășunea și pădurea comunală a fostului Regiment II Românesc de graniță din Năsăud, beneficiază toți locuitorii din comună fără osebire dacă sunt sau nu descendenți ai familiilor grănicerești”.
Astfel cum reține instanța de fond în considerentele sentinței civile nr. 1287/18.12.2002 a Judecătoriei Vatra D., atât prin Legea nr.XIX din 1890, cât și ulterior, prin legea pentru reforma agrară din 1921, fostele păduri grănicerești au devenit păduri comunale, în proprietatea Comunelor B. de Sus ( cota de 2/3) și R. ( cota de 1/3).
Cum în urma reorganizărilor administrativ-teritoriale, localitățile B. de Sus și R. au devenit sate componente ale comunei Cetate până în anul 2002, iar din 2002 ale C. Dumitrița, jud Bistrița-Năsăud, aceste comune au fost, succesiv, continuatoarele în drepturi ale foștilor proprietari tabulari: comunele B. de Sus și R. și nu . raza căreia este situat terenul în litigiu.
În consecință, în temeiul art.29 alin.4 din legea 1/2000, . cea care a formulat inițial cerere de reconstituire a dreptului de proprietate (conform Hotărârii nr.259/20.11.2000, C. Județeană Suceava considerând, de asemenea, că această comună justifică îndreptățirea la reconstituire, în calitate de succesoare în drepturi a fostelor comune B. de Sus și R.), însă prin adresa nr.1836/14.07.2000, Primăria C. Cetate a renunțat la cererea de reconstituire, considerând că, de pădurile și pășunile grănicerești, trebuie să beneficieze „un comitet ad-hoc” al comunităților B. de Sus și R., conform împuternicirii nr.487 din 21.02.2000 de la fila 75-dosar 78/2001, în acest scop constituindu-se Asociația Urmașilor G. B.-R., autorizată prin sentința civilă nr.369/10 mai 2000 a Judecătoriei Vatra D..
Astfel, în mod corect a fost reconstituit dreptul de proprietate în favoarea petentei, asupra suprafeței de 2446,9 ha teren cu veget5ație forestieră, înscrisă în CF I Mureșenii Bârgăului XII, prin sentința civilă nr.255/28.02.2001 a Judecătoriei Vatra D., rămasă irevocabilă, de care se prevalează reclamanta în prezentul litigiu.
Ulterior, prin Legea nr.400/2002, a fost introdus alin.24 la art.26 din Legea 1/2000, cu următorul cuprins: „Retrocedarea pădurilor comunale ce provin din păduri grănicerești se va realiza în cote egale către formele asociative ale foștilor grăniceri și comunelor, pe raza unităților administrativ-teritoriale pe care sunt situate pădurile respective.”
Tribunalul apreciază că termenul „comunelor” din cuprinsul acestui text de lege se referă la comunele care și-au dovedit dreptul la reconstituire în condițiile art.29 alin.4 din legea 1/2000 cu înscriere în cartea funciară sau cu alte dovezi, potrivit art. 10 alin.1 din Legea 8/1991, și nu comunele pe raza cărora sunt situate pădurile respective. În mare majoritate a cazurilor, comunele ce sunt proprietare tabulare ale fostelor păduri grănicerești transformate în păduri comunale sunt cele pe raza cărora sunt situate aceste păduri, însă în speță, proprietare tabulare sunt . și R., iar terenul cu vegetație forestieră în litigiu este situat pe raza C. Ș. D..
Această interpretare a textului de lege anterior menționat se impune și din perspectiva Deciziei nr.603/20 mai 2008 a Curții Constituționale, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a acestui text de lege, pe considerentul că prevederile alin.24 al art.26 din legea 1/2000 contravin art.44 alin.3 din Constituție, întrucât reglementează o transmitere gratuită a unui drept de proprietate din patrimoniul comunelor în patrimoniul formelor asociative ale foștilor grăniceri ( drept care era întabulat pe numele comunei încă de la înființarea cărții funciare-în speța pentru soluționarea căreia a fost sesizată Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate), iar această transmitere nu are în vedere o cauză de utilitate publică și nici o dreaptă și prealabilă despăgubire.
Or, prin sentința civilă nr.1287/18.123.2002 a Judecătoriei Vatra D., interpretându-se că beneficiara retrocedării cotei de ½ din terenul cu vegetație forestieră ce aparține pădurilor comunale ce provin din păduri grănicerești este . este situat acest teren, a avut loc, dimpotrivă, o transmitere gratuită a dreptului de proprietate din patrimoniul formei asociative a foștilor grăniceri în patrimoniul C. Ș. D., ce nu coincide cu comunele înscrise în cartea funciară și nici nu este continuatoarea în drepturi a acestora.
Însă, dincolo de aceste considerații, sentința civilă nr.1287/18.12.2002 a Judecătoriei Vatra D. - rămasă definitivă și irevocabilă, a fost pronunțată în contradictoriu cu reclamanta din prezenta cauză, astfel că statuările instanței din cuprinsul acestei hotărâri judecătorești se opun cu autoritate de lucru judecat și în prezentul litigiu.
În consecință, prima instanță urmează să analizeze dacă dreptul la reconstituire al petentei pentru întreaga suprafață de 2446,9 ha teren cu vegetație forestieră înscrisă în CF I Mureșenii Bârgăului XII recunoscut prin sentința civilă nr.255/28.02.2001 a Judecătoriei Vatra D., rămasă irevocabilă, reprezintă un „bun” în sensul art.1 din Primul Protocol Adițional la CEDO, din perspectiva jurisprudenței CEDO invocată de reclamantă, dar și a hotărârii-pilot M. A. și alții contra României din 12 octombrie 2010, sau conferă petentei doar dreptul la o reparație echitabilă, constând în punerea în posesie pe amplasamentul rămas liber sau pe un alt amplasament, în situația în care ar fi identificat un astfel de amplasament printr-o eventuală expertiză topo ( probă ce a fost solicitată de reclamantă prin acțiunea introductivă).
Astfel, având în vedere că prima instanță a soluționat procesul fără a realiza o cercetare efectivă a fondului cauzei și fără a fi pusă în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a C. Ș. D.-potrivit art.78 alin.2 Cod procedură civilă, și ținând cont de cererea expresă a apelantei de trimitere a cauzei spre rejudecare primei instanțe, tribunalul, conform art.480 alin.3 Cod procedură civilă, urmează a admite apelul, a anula sentința apelată și a trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de către ASOCIAȚIA URMAȘILOR G. B. R. P. MANDATAR AV. FEIER M. P.- Bistrița, ..4, jud Bistrița Năsăud și . Sus, nr.36, jud Bistrița-Năsăud împotriva sentinței civile nr.225/06.03.2014 pronunțată de Judecătoria Vatra D. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații C. L. P. S. D. DE P. PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR Ș. D.-Ș. D., Suceava P. C. Ș. D.-Ș. D., jud Suceava C. JUDEȚEANĂ P. S. D. DE P. PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR SUCEAVA-Suceava, ., nr.36, jud Suceava.
Anulează sentința civilă nr.225/06.03.2014 pronunțată de Judecătoria Vatra D. și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Septembrie 2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
G. D. L. A. L. A.
Red G.D.
Jud.fond F. M.
Tehnored.L.A.
6 ex./ 22.10.2014
| ← Întoarcere executare. Decizia nr. 734/2014. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 1372/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
