Fond funciar. Decizia nr. 1119/2012. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1119/2012 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 25-05-2012 în dosarul nr. 1119/2012
Dosar nr._ fond funciar contestație în anulare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1119/2012
Ședința publică de la 25 Mai 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. L. V.
Judecător L. C.
Judecător A. S.
Grefier C. D. I.
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de contestatoarea G. C. împotriva deciziei civile nr. 115 din 19.01.2012 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul civil nr._, intimați fiind C. C. P. S. D. DE P. PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR MOARA, C. E. și C. C..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatoarea, asistată de av. S. S. și av. L. A. pentru intimați, lipsă fiind aceștia..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătoarea contestatoarei depune la dosar împuternicire avocațială și chitanța nr. 737/2012 reprezentând onorariu avocat în cuantum de 500 lei.
Apărătoarea intimaților depune la dosar împuternicire avocațială și chitanța nr. 471/2012 reprezentând onorariu avocat în cuantum de 500 lei.
Întrebate fiind, apărătoarele părților arată că nu mai solicită alte cereri în cauză.
Instanța constatând contestația în anulare în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
După deliberare,
TRIBUNALUL ,
Asupra contestației în anulare de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Suceava și înregistrată sub nr._ din data de 25 august 2009, reclamanta G. C. a chemat-o în judecată pe pârâta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, solicitând desființarea Hotărârii nr. 618/17 iulie 2009 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava și reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 2898 m.p. teren intravilan situat în comuna Moara, . Tunea L., drum, B. T. și C. Bronislav.
În motivare, reclamanta a arătat că este soția supraviețuitoare a defunctului G. C., decedat la data de 2 martie 1985, așa cum rezultă din copia certificatului de deces anexat acțiunii. A mai arătat reclamanta că în anul înscrierii în CAP a soțului ei, acesta avea o gospodărie pe . la locul numit „Putreda” situată departe de centrul localității iar la data de 11 februarie 1965 reclamanta s-a căsătorit cu defunctul G. C.. A susținut reclamanta că li s-a repartizat pentru construirea unei locuințe, din rezerva de stat, terenul pentru care solicită reconstituirea dreptului de proprietate. În schimbul terenului de la locul numit ,,Putreda” învecinat cu S. I., S. G. și capetele ogoarelor, ce fusese preluat de stat și pe care soțul reclamantei îl primise zestre de la părinți i s-a predat terenul pentru care solicită reconstituirea dreptului de proprietate. A susținut reclamanta că din rezerva de stat a primit suprafața de 2898 m.p. teren, unde și-a construit gospodăria și unde locuiește și în prezent și s-a înscris cu acest teren în registrul agricol încă din anul 1971. A mai arătat reclamanta că este înscrisă în registrul agricol din anii 1971-1975 cu suprafața de 20 ari teren intravilan, teren construcții curți construcții- 5 ari, total 25 ari, adevărata întindere a terenului este însă de 2898 m.p. teren, suprafață pe care o stăpânește fără a fi tulburată de nimeni. În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 53 al.2 din Legea nr. 18/1991.
Legal citată, pârâta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a depus întâmpinare (f.11) prin care a arătat că, potrivit reglementărilor în vigoare, C. Locală Moara cu adresa nr. 2911/2009 a propus Comisiei Județene Suceava pentru aplicarea legilor funciare respingerea cererii privind constituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei pentru suprafața de 8600 m.p. teren, aferentă casei de locuit, în condițiile în care aceasta nu prezintă actul de proveniență a terenului ( chitanță sau act de dare în plată a terenului de la CAP), nici autorizație de construire a locuinței, nici alte acte doveditoare. A mai arătat pârâta că prin Hotărârea nr. 618/17 iulie 2009 C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate Suceava a respins cererea reclamantei prin care solicită constituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 8600 m.p. teren aferent construcției, întrucât nu prezintă nici unul din documentele mai sus menționate, iar din conținutul cererii adresate CAP Moara, de G. C. la data de 7 martie 1962 rezultă că cererea face referire la primirea în GAC „Drumul Socialismului cu suprafața de 0,86 ha teren fără brațe de muncă” și solicită repartizarea unui teren pentru amplasarea unei case de locuit în centrul satului. În temeiul art. 242 Cod procedură civilă, pârâta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În data de 16 februarie 2011, numiții C. E. și C. C. au formulat cerere de intervenție în nume propriu, solicitând, în baza art. 49 al.2 și art. 50 al.1 și 2 Cod procedură civilă respingerea cererii reclamantei.
În motivarea cererii de intervenție, s-a arătat că terenul pentru care reclamanta solicită reconstituirea dreptului de proprietate nu a fost niciodată proprietatea reclamantei sau a soțului acesteia, astfel că se află în condițiile legii fondului funciar pentru a i se reconstitui dreptul de proprietate. Situația pe care reclamanta nu are nici un suport legal, nu a primit teren de la stat sub nici o formă și nu cunoaște modul în care reclamanta a ajuns să ridice construcția pe terenul proprietatea lor, pentru că nu posedă nicio autorizație de construire. Au mai arătat că terenul în suprafață de 2500 m.p. teren de la locul numit ,,Putreda” din intravilanul comunei Moara a fost proprietatea autorului lor, B. Ș. a lui N., după apariția legii fondului funciar i s-a reconstituit dreptul de proprietate conform titlului nr. 1722 din data de 9 ianuarie 2004.(f.45).
Prin încheierea de ședință din data de 16 februarie 2010, instanța de fond a încuviințat în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de C. E. și C. C.(f.69).
În data de 19 martie 2010, reclamanta a formulat precizări la acțiune în sensul că a solicitat desființarea Hotărârii nr. 618/ 17 iulie 2009 a Comisiei Județene Suceava de fond funciar, în sensul de a dispune constituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei pentru terenul în suprafață de 1000 m.p. curți construcții, identic cu parte din . C.F. nr. 3553 Moara, învecinat cu B. V., drum, Tunea S. și restul terenului reclamantei, fiind incidente dispozițiile art. 23 Legea nr. 18/1991 (f.70).
Deși legal citată, pârâta C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Moara, jud. Suceava nu a depus întâmpinare și nici nu și-a delegat reprezentanți în instanță pentru a-și exprima poziția procesuală față de cererea de chemare în judecată și cererea de intervenție în interes propriu.
Judecătoria Suceava, prin sentința civilă nr.631 din 8 februarie 2011 a admis plângerea în parte; a desființat Hotărârea nr. 618 din data de 17 iulie 2009 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava; a constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 684 mp curți-construcții situată la locul numit ,,Moara N.-Putreda” în intravilanul satului Moara N., ., suprafață de teren delimitată între limitele a-b și g-f-e-d în planul de situație anexat la raportul de expertiză topografică și cadastrală întocmit de expert A. M.(f.96), în favoarea reclamantei G. C.; a admis în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții C. E. și C. C. și a dispus compensarea cheltuielilor de judecată și obligarea în solidar a pârâtelor să achite reclamantei suma de 960,54 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
P. a hotărî în acest sens, prima instanță a reținut că prin Hotărârea nr. 618 din data de data de 17 iulie 2009 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, s-a respins cererea formulată de reclamanta G. C. prin care aceasta solicita constituirea dreptului de proprietate privată asupra suprafeței de 8600 mp teren aferent locuinței.
În argumentarea soluției sale, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a reținut faptul că reclamanta nu prezintă acte doveditoare și nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 23-24 din Legea nr. 18/1991 republicată pentru a i se putea constitui dreptul de proprietate pentru terenul aferent locuinței.
După cum rezultă din dispozițiile art. 24 al. 1 din Legea nr. 18/1991 republicată, terenurile situate în intravilanul localităților, care au fost atribuite de cooperativele agricole de producție, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptățite, pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești, pe care le-au edificat, rămân și se înscriu în proprietatea actualilor deținători, chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate în orice mod de la foștii proprietari.
După cum rezultă din certificatul de deces de la f.5, soțul reclamantei, G. C. a decedat la data de 2 martie 1985. În data de 7 martie 1962, soțul reclamantei a făcut o cerere de înscriere în cooperativă și a solicitat să i se repartizeze teren pentru amplasarea unei case de locuit în centrul satului(f.23).
După cum rezultă din extrasul de la f. 7 dosar, reclamanta G. C. și soțul ei figurau înscriși în registrul agricol al comunei Moara în anul 1971 cu o casă de locuit din lemn în suprafață de 54 mp, edificată în anul 1967. Prin autorizația nr. 10 din data de 15 iunie 1989 eliberată de fostul Consiliu Popular al comunei Moara, jud. Suceava(f.65), a fost autorizată edificarea unui grajd cu șură de către reclamanta G. C., în autorizație menționându-se că suprafața locului pe care se va amplasa clădirea, în limitele prevăzute de lege, este de 250 mp. În planul de situație anexat la această autorizație rezultă existența unor construcții deja existente, alături de construcția proiectată.
Din declarațiile martorelor Tunea S.(f.67) și Z. Ș.(f.68) rezultă că reclamanta deține o suprafață de circa 2600 mp teren curte și grădină și că a primit de la CAP o suprafață de teren pentru construcția unei case iar casa este edificată în anul 1970.
După cum rezultă din adeverința nr. 1145 din data de 16 februarie 2010 a Primăriei comunei Moara, jud. Suceava(f. 76), suprafața de teren pe care este ridicată casa reclamantei aparține moștenitorilor defuncților B. Ș. și R. conform registrului agricol din anii 1959-1962 și a titlului de proprietate nr. 1722 din data de 9 ianuarie 2004(f.51).
După cum rezultă din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmită de expertul A. M.(f.96), reclamanta ocupă suprafața totală de 2917 mp teren curți construcții, teren grădină și teren arabil situată la locul numit ,, Moara N.-Putreda” în intravilanul satului Moara N., .. Din această suprafață totală de 2917 mp, suprafața de 497 mp este ocupată de casă, magazie, șură, grajd, bucătărie de vară și fântână.
Conform concluziilor din raportul de expertiză, suprafața de necesară unei utilizări normale a construcțiilor reclamantei este de 684 mp, suprafață delimitată între limitele a-b și g-f-e-d în planul de situație anexat la raportul de expertiză topografică și cadastrală întocmit de expert A. M.(f.96).
Din dispozițiile art. 24 al. 1 din Legea nr. 18/1991 republicată rezultă că terenurile care pot face obiectul acestui caz de constituire a dreptului de proprietate sunt cele care au fost atribuite de cooperativele agricole în vederea construirii de locuințe, terenuri care erau situate în intravilanul localităților. Prin noțiunea de ,, atribuire” legea are în vedere suprafețele de teren care au format obiectul unor acte de dare în plată încheiate între cooperativa agricolă de producție și persoanele îndreptățite sau loturile în folosință acordate pentru construcția de locuințe.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă în mod indubitabil că reclamantei și soțului ei, defunctul G. C., li s-a atribuit un lot în folosință în vederea construirii unei locuințe. Acest lucru rezultă din înscrisurile depuse la dosar, în special din autorizația nr. 10 din data de 15 iunie 1989 eliberată de fostul Consiliu Popular al comunei Moara, jud. Suceava(f.65) și din declarațiile martorilor audiați, astfel încât reclamanta poate beneficia de constituirea dreptului de proprietate asupra suprafețelor de teren aferente construcțiilor, contrar susținerilor pârâtelor și a intervenienților în interes propriu, chiar dacă pentru acest teren, din greșeală a fost reconstituit dreptul de proprietate în favoarea persoanelor care au fost moștenitorii proprietarilor suprafeței de teren respective anterior cooperativizării, proprietarii construcțiilor devenind proprietari ai suprafețelor de teren aferente construcțiilor în virtutea legii.
Contra susținerilor reclamantei, se constituie dreptul de proprietate asupra terenului ce constituie gospodărie țărănească doar în limita suprafeței efectiv ocupate de casa de locuit cu anexe gospodărești și a suprafeței necesare normalei folosințe a construcțiilor, și nu, automat, în limita a 1000 mp. Ori, din raportul de expertiză întocmit în cauză, rezultă că suprafața necesară utilizării normale a construcțiilor reclamantei ar fi cea de 684 mp evidențiată în planul de amplasament și delimitare recepționat de către O.C.P.I. Suceava cu nr. 8299/23 mai 2005 și delimitată între limitele a-b și g-f-e-d în planul de situație anexat la raportul de expertiză, suprafața de 1816 mp teren identică cu ./10 fiind proprietatea intervenienților în nume propriu C. E. și C. C., fiind cumpărată de intervenienta C. E. de la B. R., titulara titlului de proprietate nr. 1722 din data de 9 ianuarie 2004, după cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2860 din data de 6 iunie 2005 la Biroul Notarului Public O. B. din Suceava(f. 53), astfel că cererea de intervenție în interes propriu apare ca fiind îndreptățită, în parte.
Instanța nu a putut reține susținerile reclamantei că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 23 al. 1 din Legea nr. 18/1991 republicată, deoarece de dispozițiile acestui text de lege beneficiază membrii cooperatori sau succesorii acestora care sunt proprietari al caselor și ai anexelor gospodărești, care sunt amplasate pe terenuri ce au fost proprietatea lor, înainte de cooperativizare, terenuri care, după cooperativizare, au fost atribuite, de regulă, ca loturi în folosință, către foștii proprietari. Ori, din actele și lucrările dosarului rezultă în mod clar că reclamanta și soțul său nu au calitatea de proprietari deposedați ai terenului pe care sunt edificate construcțiile înainte de cooperativizare, suprafața de teren în litigiu fiind proprietatea numitului B. Ș. înainte de cooperativizare.
Prin urmare, în temeiul art. 58 din Legea nr. 18/1991 republicată, instanța a admis plângerea, așa cum a fost restrânsă, în parte, a dispus desființarea Hotărârii nr. 618 din data de 17 iulie 2009 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava și a constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 684 mp curți-construcții situată la locul numit ,,Moara N.-Putreda” în intravilanul satului Moara N., ., suprafață de teren delimitată între limitele a-b și g-f-e-d în planul de situație anexat la raportul de expertiză topografică și cadastrală întocmit de expert A. M.(f.96), în favoarea reclamantei G. C..
În temeiul art. 55 Cod pr. civilă, instanța a admis în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții C. E. și C. C., pentru temeiurile de fapt și de drept sus invocate.
Împotriva sentinței civile au declarat recurs reclamanta G. C. și pîrîta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava.
Reclamanta G. C. a criticat soluția pentru motivul prev. de art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
A cerut admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul admiterii în totalitate a plângerii, astfel cum a fost precizată (fila 70) și al constituirii dreptului de proprietate în temeiul art. 23 L. 18/1991 rep. pentru suprafața de 1.000 mp teren curți-construcții, precum și în sensul respingerii cererii de intervenție ca nefondată, cu consecința obligării intimaților la plata integrală a cheltuielilor de judecată avansate (onorariu avocat și onorariu expert).
Soluția instanței de fond a fost dată cu greșita aplicare a dispozițiilor legale incidente în speță.
Prin cererea precizatoare (fila 70) și-a redus câtimea obiectului pretențiilor deduse judecății, în sensul că a solicitat să fie desființată în parte Hotărârea nr. 618/17.07.2009 a Comisiei județene Suceava de fond funciar, în sensul de a se dispune constituirea dreptului de proprietate în favoarea ei pentru terenul în suprafață de 1.000 mp curți – construcții, identic cu parte din . CF 3553 Moara, învecinat cu B. V., drum, Tunea S. și restul terenului subsemnatei, în temeiul art. 23 Legea 18/1991 rep.
Instanța de fond a admis plângerea în parte, cu motivarea că suprafața de teren necesară unei utilizări normale a construcțiilor este de 684 mp, potrivit expertizei topo (fila 96), că disp. art. 23 L. 18/1991 rep. nu sunt incidente în cauză, deoarece de prevederile acestui text beneficiază doar membrii cooperatori proprietari ai caselor și ai anexelor gospodărești care sunt amplasate pe terenuri ce au fost proprietatea lor înainte de cooperativizare, terenuri care, după cooperativizare, au fost atribuite, de regulă, ca loturi în folosință către foștii cooperatori și că, în ce mă privește, nu am calitatea de proprietar deposedat înainte de cooperativizare al terenului pe care sunt edificate construcțiile, terenul în litigiu fiind proprietatea numitului B. Ș. înainte de CAP.
Or, obiect al dreptului de constituire în cazul prev. de art. 23 L. 18/1991 îl reprezintă terenurile agricole atribuite de cooperative agricole de producție, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptățite, pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești, pe care le-au edificat, terenuri care, de regulă, au fost atribuite ca loturi în folosință către aceste persoane (V. T., „Legile fondului funciar. Comentarii și explicații”, Editura C.H. B., bucurești, 2007, pag. 98). În speță, acest text este pe deplin aplicabil.
Potrivit cererii înregistrate la data de 07.03.1962, soțul său a solicitat atribuirea unei suprafețe de teren în vederea amplasării unei case de locuit în centrul satului Moara. Pe terenul atribuit a edificat o casă de locuit, o șură, un grajd și o magazie.
În R.A. 1971 – 1975 figurează înscrisă o suprafață de 2.500 mp teren (în care se include și lotul ajutător), din care 500 mp curți – construcții și 2.000 mp teren arabil.
Terenul în limita căruia justifică dreptul subiectiv de constituire este de 1.000 mp, temeiul constituirii fiind, așa cum am precizat, art. 23 Legea 18/1991 rep., rap. la art. 8 Decretul – lege 54/1990, pentru că din nici un înscris nu rezultă întinderea terenului atribuit în vederea edificării gospodăriei, pentru a se putea reține incidența art. 24 Legea 18/1991 rep. Faptul că la nivelul anilor 1971 – 1975 apare o suprafață de 500 mp curți – construcții nu înseamnă că atribuirea s-a făcut în limita acestui teren.
În plus, atribuirea s-a făcut anterior anului 1967, pentru că în R.A. 1971 – 1975 figurează construcția casă de locuit, în suprafață de 54 mp, din lemn, acoperită cu draniță, dată în folosință în 1967. Cât privește șura cu grajd, această construcție a fost autorizată de autoritățile locale la 15.06.1989.
Limitele terenului proprietatea personală a membrilor cooperatori au fost stabilite abia prin art. 5 al. 1 din Statutul CAP adoptat în februarie 1972, care prevedea că este proprietate personală a membrilor cooperatori terenul pe care se află casa de locuit, construcțiile gospodărești anexe și curtea, a căror suprafață totală nu poate depăși 800 mp, text modificat prin Legea 58/1974 și care a limitat această suprafață la teren de 250 mp.
Legat de suprafața care putea fi atribuită în vederea edificării unei gospodării, actul normativ care reglementa dobândirea folosinței funciare pentru construirea de locuințe proprietate personală anterior anului 1967, când a fost dată în folosință construcția casă de locuit, era Decretul 244/1955, care nu prevede întinderea suprafeței care se putea atribui cu acest titlu.
În consecință, fiind exclusă incidența art. 24 Legea 18/1991 rep., se pune în discuție problema întinderii suprafeței care poate forma obiect al constituirii în condițiile art. 23 Legea 18/1991 rep.
Constituirea dreptului de proprietate se face în temeiul acestui text până la 1.000 mp teren (în raport de disp. art. 8 Decret – lege 54/1990), necesar exploatării în condiții optime a gospodăriei țărănești, singura dovadă cerută de legiuitor pentru a fi stabilit dreptul de proprietate în modalitatea constituirii fiind legată de existența construcțiilor pe acest teren și de modul în care acestea ocupă din punct de vedere funcțional amplasamentul solicitat cu titlu de constituire.
Cum a dovedit că există construcții pe terenul în litigiu și cum este necesară exploatării acestora întreaga suprafață de 1.000 mp solicită, în rejudecare, admiterea plângerii și constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1.000 mp teren.
În altă ordine de idei, nu este real că terenul primit de la CAP în vederea construirii gospodăriei de către subsemnata a fost proprietatea lui B. Ș. înainte de cooperativizare, ci provine de la poloni repatriați în baza Convenției Româno – Germane. Potrivit planului de amplasament și delimitare a corpului de proprietate 8299/25.05.2005, proprietar tabular al CF 3553 Moara este Iosefa Kwiatkowschi și nu antecesorii intimaților. În același plan de situație a fost delimitată suprafața de 684 mp teren identic cu . reținut de expertul topo la întocmirea expertizei. Cu atât mai mult nu poate fi avută în vedere opinia expertului topo, care a valorificat un plan cadastral care nu-mi este opozabil și care a fost astfel întocmit încât să fie delimitată de restul terenului arabil strict terenul afectat de construcții.
Legat de cererea de intervenție, pe care instanța de fond a admis-o în parte, în măsura în care s-ar fi admis recursul se impunea respingerea acesteia, cu consecința obligării intimaților la plata integrală a cheltuielilor de judecată avansate de subsemnata.
C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, în recursul său, a arătat că prin hotărârea comisiei județene nr.618/2009 s-a respins cererea formulată de G. C. prin care a solicitat constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 8600 mp teren aferent locuinței întrucât nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor stabilite de art.23-24 din Legea nr.18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Instanța de fond nu a analizat sau a analizat superficial situația de fapt precum și probele cu caracter de înscrisuri din prezenta cauză. Dacă ar fi făcut-o, nu acesta ar fi fost rezultatul.
P. a beneficia de constituirea dreptului de proprietate, în condițiile art.23-24 din Legea nr.18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare sunt necesare îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența actului de atribuire a terenului, act care să provină de la cooperativa agricolă de producție; persoana care a primit terenul să fi edificat casa de locuit și anexele gospodărești.
Ori, în speță, reclamanta intimată nu justifică nici un titlu pentru suprafața de 684 mp teren, așa cum s-a reținut de către instanța de fond, astfel încât nu există nici un temei pentru constituirea dreptului de proprietate pentru această suprafață.
Consideră că nu prezintă relevanță și nu este suficient raportul de expertiză din cuprinsul căruia rezultă că suprafața necesară unei utilizări normale a construcției este de 684 mp, avut în vedere de instanța de fond, în condițiile în care nu face dovada existenței unui act de atribuire a terenului, care să provină de la cooperativa agricolă de producție, act din cuprinsul căruia să rezulte suprafața de teren pe care a primit-o în vederea edificării construcției.
. Potrivit art.24 alini din Legea nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare, prevede că „ terenurile situate în intravilanul localităților, care au fost atribuite de cooperativele agricole de producție, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptățite, pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești, pe care le-au edificat, rămân și se înscriu în proprietatea actualilor deținători", iar potrivit alin.1 „ suprafața terenurilor prevăzute în alin. 1, aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, nu poate fi mai mare decât cea prevăzută în actul de atribuire provenit de la cooperativa de producție, consiliul popular sau primăria din localitatea respectivă".
De asemenea, s-a apreciat că nu se poate reține culpa Comisiei județene Suceava pentru aplicarea legilor fondului funciar, în sensul art.274 C.proc.civ. deoarece obiectul litigiului l-a constituit plângerea formulată de reclamanta intimată, în condițiile art.53 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare. C. județeană a analizat în conformitate cu prevederile HGR nr.890/2005, cu modificările și completările ulterioare propunerile făcute de comisia locală cu privire la modalitatea de stabilire a dreptului de proprietate, aceasta neputând fi în culpă în ceea ce privește modul de reconstituire a dreptului de proprietate.
Mai mult, s-a considerat că lămurirea cererii reclamantei nu se putea face decât prin administrarea tuturor probelor care s-au produs în timpul judecății, respectiv expertiza judiciară efectuată în prezenta cauză, probe care nu le-a avut la dispoziție C. județeană în faza procedurii administrative de soluționare a acesteia, astfel că nu poate fi reținută culpa Comisiei județene care să justifice în baza art.274 cod de procedură civilă obligarea la cheltuielile de judecată.
Potrivit prevederilor art. 51 și art. 52 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, comisia județeană este autoritate publică cu activitate administrativ-jurisdicțională, competentă să soluționeze contestațiile și să valideze ori să invalideze măsurile stabilite de comisiile locale.
Din economia dispozițiilor art. 12 alin. 1 și 2 din Legea nr. 18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare rezultă că, în scopul stabilirii dreptului de proprietate prin reconstituirea sau constituirea acestuia, în fiecare comună, oraș, municipiu și județ se constituie prin ordin al prefectului comisiile locale și respectiv comisia județeană.
Legiuitorul nu a înființat aceste comisii ca persoane juridice așa încât C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava nu poate fi decât organ colegial fără personalitate juridică și fără un patrimoniu propriu.
C. județeană de fond funciar are atribuții strict stabilite de lege și un regulament diferit, de funcționare față de instanțele judecătorești și ca urmare a acestui aspect, legiuitorul a statuat că, numai în baza proceselor verbale de punere în posesie, a schițelor terenurilor precum și a planurilor parcelare, aceasta emite titlurile de proprietate.
În această situație a rugat să se constate că, în mod greșit, instanța de judecată a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 960,54 lei, în solidar cu C. locală de fond funciar Moara. C. județeană de fond funciar este organ administrativ-jurisdicțional și deliberativ care hotărăște asupra măsurilor stabilite de comisiile locale, dar nu are cont propriu și independență financiară încât nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, o astfel de obligare fiind imposibil de executat.
Prin decizia civilă nr. 115/19.01.2012, Tribunalul Suceava a respins, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta G. C. și pârâta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, împotriva sentinței civile nr.631 din 8 februarie 2011 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ), intimați fiind pârâta C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Moara și intervenienții C. E. și C. C., domiciliată în ., jud. Suceava.
P. a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
În ceea ce privește recursul formulat de reclamanta G. C., tribunalul, a reținut că, potrivit art.23 din Legea nr.18/1991, republicată, „sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990”.
A..2 al aceluiași articol prevede că „suprafețele de terenuri aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădină din jurul acestora sunt acelea evidențiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrării în cooperativa agricolă de producție”.
Legiuitorul a prevăzut astfel, că de constituirea dreptului de proprietate în modalitatea arătată anterior, beneficiază persoanele care au avut calitatea de membri cooperatori, iar terenurile aferente casei și anexelor, curtea și grădina, erau proprietatea lor, trebuie să fie evidențiate pe numele persoanelor respective sau a autorilor lor, în registrele agricole, cărți funciare; a doua condiție are în vedere calitatea de persoană deposedată.
Or, înscrisurile depuse la dosar, respectiv contractul de vînzare-cumpărare din 20 februarie 1947 – fila 48 – relevă că suprafața identificată prin p.f. 3087/1 fînaț, în suprafață de 21 prăjini are ca proprietar pe numitul Ș. a lui N. B..
Prin urmare, a rezultat fără echivoc că nici reclamanta G. C. și nici soțul său, G. C., nu au calitatea de proprietari deposedați ai terenului pe care au edificat construcțiile.
De altfel, instanța de fond a reținut corect aceste împrejurări atunci când a apreciat că în speță nu sunt aplicabile prevederile art.23 alin.1 din Legea nr.18/1991, republicată.
Mai mult, chiar reclamanta recurentă a recunoscut acest lucru, atunci cînd în fața instanței de recurs a arătat că într-adevăr autorul său a formulat o cerere de atribuire a unei suprafețe de teren în scopul edificării unei locuințe.
Cum, în cauză însă, s-a dovedit că soțul reclamantei recurente a formulat cerere de înscriere în G.A.C. „Drumul Socialismului” și că a solicitat și atribuirea unui teren în intravilan pentru edificarea unei locuințe, conform actului de la fila 23 dosar, în speță s-a reținut corect incidența prev.art. art.24 alin.1 din Legea nr.18/1991.
În conformitate cu dispozițiile acestui text, terenurile situate în intravilanul localităților, care au fost atribuite de cooperativele agricole de producție, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptățite, pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești, pe care le-au edificat, rămân și se înscriu în proprietatea actualilor deținători, chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate în orice mod de la foștii proprietari.
Or, speța de față se circumscrie acestui text de lege, având în vedere împrejurările arătate mai sus.
Tribunalul a mai reținut că la fila 7 dosar fond, copia RA la nivelul anilor 1971-1975 reclamanta G. C. și soțul său C. apar cu o casă de locuit de 54 m.p., edificată în anul 1967, fără a fi evidențiate alte anexe.
În ceea ce privește grajdul și șura, acestea au fost edificate în baza autorizației nr.10 din 15 iunie 1989, emisă de Consiliul Popular Moara – fila 65 dosar, din cuprinsul căreia rezultă că G. C. va edifica imobilele pe suprafața de 250 m.p.
De altfel, planul de situație de la fila 66 dosar arată că pe terenul pentru care reclamanta a obținut autorizație de construire a grajdului și a șurii, exista deja casa reclamantei.
Preexistența casei este confirmată și de martora audiată – f.68 dosar – care precizează că reclamanta deține o suprafață de 10 ari curți, pe care a îngrădit-o și că mai stăpînește și un alt trup de teren peste pîrîu, fără însă ca martorul să poată preciza întinderea.
La rîndul său, martorul Tunea S. (declarația de la fila 67 dosar fond) confirmă situația arătată anterior, însă menționează că reclamanta are o suprafață de 26 ari teren curte+grădină.
Cît privește terenul pe care reclamanta are edificate construcțiile, instanța de fond a reținut corect că este proprietatea autorilor, B. Ș. și R..
De altfel, tribunalul a menționat anterior acest aspect, atunci când a făcut vorbire despre contractul de vînzare-cumpărare încheiat în 1947. Mai mult decât atât, dreptul de proprietate pentru această suprafață a fost consolidat în favoarea moștenitorilor lui B. Ș. și R., prin emiterea titlului de proprietate nr. 1722/2004 – depus la fila 51 dosar, în baza evidențelor agricole existente la nivelul anilor 1959-1962.
Cât privește terenul ocupat de construcții, instanța a dispus efectuarea unei expertize topo, care revelă că imobilele casă de locuit și anexele gospodărești, respectiv magazie, șură, grajd, bucătărie de vară și fântână se întind pe o suprafață de 497 m.p., iar pentru utilizarea corespunzătoare a lor, este necesară o suprafață de 684 m.p. teren, astfel cum a fost delimitată între pct.a-b și g-f-e-d.
De asemenea, raportul de expertiză a concluzionat că reclamanta ocupă o suprafață de 2917 m.p. (f.101 dosar fond).
Prin urmare, în condițiile art.24 alin.1 din Legea nr.18/1991, republicată, a rezultat că reclamanta este îndrituită la constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 684 m.p. teren necesară pentru utilizarea normală a construcțiilor.
Din această perspectivă, susținerile recurentei, referitoare la faptul că trebuie să i se constituie dreptul de proprietate pentru suprafața de 1000 m.p. au fost lipsite de temei, neputându-se reține că determinarea întinderii suprafeței de teren aferentă construcțiilor și anexelor gospodărești trebuie făcută prin rap. la art.23 alin.1 din Legea nr.18/1991 coroborat cu art.8 din Decretul-lege nr. 42/1990, deoarece prevederile referitoare la suprafața de 1000 m.p. teren, astfel cum a rezultat din cele două texte menționate sînt aplicabile în situația în care se pune problema constituirii dreptului de proprietate pentru terenurile aflate în proprietatea cooperatorilor la data intrării în C.A.P.
Or, în speța de față, reclamanta și soțul său, la data înscrierii în C.A.P. au formulat și cerere de atribuire a unei suprafețe de teren în scopul construirii de locuințe, împrejurare care, așa cum am arătat, se circumscrie prevederilor art.24 alin.1 din Legea nr.18/1991.
De altfel, tribunalul a constatat că împrejurările susținute ca motive de recurs au fost invocate de reclamantă și în fața instanței de fond, care, dînd o interpretare temeinică a probelor și o aplicare corectă a textelor de lege, a soluționat pricina în mod temeinic și legal.
Față de cele ce preced, cum motivele de recurs invocate nu se circumscriu cazurilor de casare/modificare ale unei hotărîri judecătorești, în condițiile art.3041 rap.la art.304 pct.9 și în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, tribunalul a respins, ca nefondat, recursul reclamantei G. C..
În ceea ce privește recursul formulat de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, tribunalul a reținut că el cuprinde două aspecte.
Primul aspect vizează incidența art.304 pct.9 Cod procedură civilă, arătînd că hotărîrea a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, s-a invocat faptul că suprafața terenurilor prev.în alin.1, aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, nu poate fi mai mare decît cea prevăzută în actul de atribuire.
Din această perspectivă, tribunalul a reținut că imobilele reclamantei ocupă o suprafață de 494 m.p. teren și că ele nu ar putea corespunde scopului pentru care au fost edificate, dacă nu ar avea spațiu suficient care să asigure accesul și efectuarea anumitor lucrări de întreținere și reparații. Or, tocmai pentru normala folosire a locuinței, a anexelor gospodărești, expertul a apreciat că este suficientă suprafața de 684 m.p. teren și că terenul ocupat de reclamantă este proprietatea moștenitorilor B. Ș..
Tribunalul a avut în vedere faptul că, în cauză, instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize, cu respectarea principiului contradictorialității, nemijlocirii și a disponibilității; că, pârâta recurentă nu a formulat obiecțiuni la expertiză, iar criticile formulate prin motivele de recurs vizează tocmai această împrejurare.
Această situație a echivalat cu faptul că pârâta recurentă a invocat propria culpă, ce decurge din poziția procesuală antamată în fața instanței de fond.
De asemenea, cât timp raportul de expertiză a concluzionat că reclamanta ocupă cu construcțiile, parte din proprietatea moștenitorilor lui B. Ș., a rezultat că situația acelui teren se poate rezolva între reclamantă și succesorii proprietarului, prin diverse mijloace procedurale.
Al doilea motiv de recurs a vizat obligarea acestei pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Atâta timp cât ambele instituții pârâte au căzut în pretenții, corect instanța de fond a aplicat prevederile art.274 Cod procedură civilă, procedând la obligarea celor două instituții, la plata în solidar, a sumei de 960,54 lei cheltuieli de judecată. Instanța nu a precizat întinderea sumei ce urmează a fi suportată în concret de către fiecare pârâtă. Prin urmare oricare din cele două comisii poate achita cheltuielile în integralitatea lor, urmând eventual, ca prin invocarea de către instituția ce a plătit, a beneficiului de discuțiune sau de diviziune, sau acțiune în regres, să se lămurească și suma efectivă pe care cealaltă pârâtă trebuie să o suporte.
De asemenea, este de observat că legiuitorul nu a prevăzut în vreun text de lege special scutirea celor două comisii de la plata cheltuielilor de judecată.
D. prin Legea nr.146/1997, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sunt prevăzute instituțiile scutite de la plata taxelor de timbru judiciar.
Însă, litigiul este scutit prin lege de plata acestor taxe, fiind un litigiu de fond funciar, iar plata cheltuielilor de judecată incumbă părții ce cade în pretenții.
Cum, motivele invocate nu s-au circumscris motivelor de casare/modificare ale unei hotărâri judecătorești, astfel cum au fost avute în vedere de legiuitor în art.304 pct.9 prin raportare la art.3041 și art.312 alin.1 Cod procedură civilă, tribunalul a respins recursul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii, contestatoarea G. C. a formulat contestație în anulare, solicitând rejudecarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 631/08.02.2011 – dosar nr._ a Judecătoriei Suceava.
În motivare, a arătat că i s-a admis în parte plângerea așa cum a fost restrânsă, s-a admis în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții C. E. și C. C., cu consecința constituirii dreptului de proprietate în favoarea ei în limita suprafeței de 684 mp, potrivit art. 24 din Legea nr. 18/1991 republicată. Prin decizia civilă nr. 115/2012 a Tribunalului Suceava s-a respins recursul formula ca nefondat.
În drept, a invocat disp. art. 318 teza II C.pr.civ.
În motivare, a arătat că apreciază că nu s-a răspuns la critica privind aplicarea greșită a dispozițiilor legale incidente în speță, în înțelesul art. 304 pct. 9 C.pr.civ. raportat la art. 23 din Legea 18/1991 și art. 8 din Decr.-Lege nr. 42/1990.
A criticat sentința, arătând că instanța de recurs a preluat argumentele instanței de fond fără a verifica ce a invocat cu privire la temeiul constituirii dreptului de proprietate, precizând că disp. art. 23 din Legea 18/1991 republicată, are în vedere o ipoteză privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și asupra curții și grădinii din jurul acestora, ipoteză analizată și de instanța de fond și de instanța de recurs.
A mai invocat că textul de lege mai sus-menționat mai are în vedere și două ipoteze privind constituirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și asupra curții și grădinii din jurul acestora, în favoarea:
- proprietarilor construcțiilor edificate pe loturile atribuite în folosință de CAP pentru construcția de locuințe, conform art. 23 al. 1 din Legea 18/1991 republ. – ipoteză care i se aplică recurentului;
- dobânditor construcțiilor care au încheiat cu fostul membru cooperator, proprietar al terenului agricol, un act translativ de drept de proprietate, conform art. 23 al. 21 din legea nr.18/1991 republ.
Obiect al dreptului de constituire în unul din cazurile prev. de art. 23 din legea 18/1991 republ. Îl reprezintă terenurile agricole atribuite de C.A.P., potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptățit, pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești, pe care le-au edificat (terenuri care, de regulă, au fost atribuite ca loturi în folosință de către aceste persoane – V. T., „Legile Fondului Funciar, Comentarii și explicații, editura C.H. B., București 2007, pag. 98”).
A mai precizat că în speță, incidența acestui text a invocat-o și în fața instanței de fond și în fața instanței de recurs, fără a se răspunde la aplicabilitatea acestei ipoteze.
Prin urmare, consideră că i se aplică ipoteza de constituire a dreptului de proprietate prev. de art. 23 al. 1 din Legea 18/1991 republ., iar limitele dreptului subiectiv de constituire trebuie raportate la suprafața de 1000 mp, din moment ce nu rezultă suprafața atribuită de CAP Moara, ca lot în folosință.
Potrivit cererii înregistrate la data de 07.03.1962, soțul contestatoarei a solicitat atribuirea unei suprafețe de teren în vederea amplasării unei case de locuit în centrul satului Moara. Pe terenul atribuit a edificat casa de locuit, o șură, un grajd și o magazie. În Registrul agricol 1971 – 1975 figurează înscrisă cu o suprafață de 2500 mp teren în care se include și lotul ajutător, din care 500 m,p curți construcții și 2000 mp teren arabil. Terenul în limita căruia justifică dreptul subiectiv de constituire este de 1000 mp conform art. 23 al. 1 din Legea 18/1991 republ. Și raportat la art. 8 din Decr.-Lege 42/1990.
Examinând motivele invocate, precum și actele și lucrările dosarului nr._ al Tribunalului Suceava în care s-a pronunțat decizia contestată, tribunalul constată contestația neîntemeiată.
Astfel, disp. art. 318 teza II C.pr.civ. prevede strict și limitativ cazurile în care contestația în anulare este admisibilă și anume când instanța a omis, din greșeală, să cerceteze vreunul din motivele de casare sau de modificare.
În speță, nu este dat motivul de admisibilitate al contestației în anulare potrivit disp. art. 318 teza II C.pr.civ.
Examinând contestația în anulare în raport cu motivele invocate privind temeiul constituirii dreptului de proprietate potrivit art. 23 al 1 din Legea 18/1991 republ., tribunalul apreciază că din modul de redactare al considerentelor deciziei rezultă cu claritate că instanța de recurs a analizat toate criticile formulate prin motivele de recurs, subliniind în mod deosebit condițiile în care sunt aplicabile dispozițiile sus-menționate.
Instanța de recurs a răspuns la fiecare din argumentele invocate în dezvoltarea motivelor de recurs și, analizându-le, a motivat concluzia la care a ajuns în legătură cu obiectul litigiului.
Prin urmare, cum în cauză, nu sunt date condițiile de admisibilitate ale contestației în anulare, potrivit disp. art. 318 teza II C.pr.civ., tribunalul, urmează a o respinge, ca nefondată.
În baza disp. art. 274 C.pr.civ., contestatorul va fi obligat să plătească intimaților Cuma de 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat conform chitanței nr. 471/2002 (f. 12 dosar).
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea G. C., domiciliată în ., jud. Suceava, împotriva deciziei civile nr. 115 din 19.01.2012 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul civil nr._, intimați fiind C. C. P. S. D. DE P. PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR MOARA, C. E. și C. C., ambii din Suceava, ., ., ...
Obligă contestatorul să plătească intimaților C. E. și C. C. suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică.
Președinte, E. L. V. | Judecător, L. C. | Judecător, A. S. |
Grefier, C. D. I. |
RED. S.A.
TEHNORED. I.C.D.
2 EX. – 14.06.2012
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1125/2012. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Sentința nr. 2/2012. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
