Revendicare imobiliară. Decizia nr. 926/2012. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 926/2012 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 03-05-2012 în dosarul nr. 926/2012
Dosar nr._ Revendicare imobiliară
Creare servitute trecere+ridicare construcții
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 926
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 3 MAI 2012
PREȘEDINTE: I. G.
JUDECĂTOR: T. A.-M.
JUDECĂTOR: V. O. D.
GREFIER: S. A.- M.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de către reclamanții D. D., B. I., B. A., D. G. și D. M., împotriva sentințe civile nr. 3731 din data de 31 octombrie 2011 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimați fiind pârâții A. G. (zis „P.”), A. E. (zisă „P.”), P. C., C. L. al . primar, P. I., A. D., C. A.-M., A. S.-C., A. I.-R., A. I.-C., A. L. și B. E..
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 23 aprilie 2010, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 26 aprilie 2012, când pentru aceleași considerente a amânat pronunțarea pentru azi, 3 mai 2012.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, constată:
P. acțiunea civilă înregistrată la data de 10.03.2010, reclamanții D. D., B. I. și B. A., D. G. și D. M. în contradictoriu cu pârâții A. G., A. A. - decedată, moștenitori fiind: A. D. A. I.-C., A. I.-R., A. S.-C., și C. A.-M., și A. L., A. E., (zisă P.), P. C. – cu moștenitorul P. I., C. L. al C. S. M. (prin primar), au solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța să se dispună:
- obligarea primilor 3 pârâți să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 596 m.p. teren ce se identifică din punct de vedere cadastral cu p.f. nr.154/2 din C.F. nr.212 a comunei cadastrale S. M., cu destinația de drum de acces către drumul public, suprafață ce a fost creată încă din anul 1988 în favoarea p.f. nr.1545;
- crearea unei căi de acces lată de 4 m.l. în lungime de 70 m.l. pe p.f. nr.3120 proprietatea comunei S. M., în favoarea parcelelor funciare identice cu p.f. nr.1545, nr. 1541/3, nr.1540/3 și a p.f. nr.1540/2, care sunt fonduri înfundate, neavând acces la drumul public; și
- obligarea pârâtului P. C. să ridice gardul amplasat pe o parte din p.f. nr.3120, pentru a se deschide calea de acces înspre drumul public, peste podul din role de beton pe care l-a reamenajat reclamantul D. D. cu mult timp în urmă, în perioada CAP-ului.
În motivare au arătat că sunt proprietarii parcelelor funciare nr.1541/3, nr.1540/2 și nr. 1540/3 pe care au edificate propriile lor gospodării.
Gospodăria reclamantului D. D. este edificată încă din anul 1957 pe p.v. 151/3, alăturată la acea dată de gospodăria mamei sale ce era edificată pe p.f. nr.1545.
De la acea dată și până în anul 1993 reclamanții D. D. și D. G. au circulat către drumul public pe calea de acces menționată în capătul al doilea al cererii, având deci acces la drumul public pe p.f. nr.1541/2 și în continuare pe p.f. nr.3120, însă din acel an primii trei pârâți au ocupat în mod abuziv p.f. nr.1541/2, profitând de faptul că sunt proprietarii parcelelor învecinate, invocând în mod nereal că și sus menționata suprafață de teren este proprietatea lor, nemaipermițându-le să treacă pe acea cale de acces, astfel încât le-au înfundat în mod abuziv fondurile lor.
Pârâtul P. C. contribuie și el la obstacularea căii de acces către drumul public, deoarece în mod abuziv și fără a deține nici o autorizație de construcție, extinzându-și curtea a edificat un gard pe o parte din terenul proprietatea C. S. M., astfel încât a îngustat trecerea spre podul din dale de beton pe care l-a refăcut în timpul CAP-ului, drept pentru care au solicitat obligarea acestuia la demolarea gardului din plasa de sârmă, stâlpi din fier și temelie de beton, pentru a se crea o lățime de 4 m.l. necesară căii de acces către drumul public.
Pârâții A. A., A. G. și A. E. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii arătând că decizia civilă nr.921 din 7 mai 2007 a Tribunalului Suceava, prin care reclamantul D. D. a obținut reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 596 m.p. identică cu p. 1541/2 din CF 212 S. M. nu le este opozabilă pentru că această parcelă de teren este proprietatea lor, înscrisă în titlul lor de proprietate nr.829/1995.
De fapt, reclamanții nu au locuri înfundate, în sensul art.616 Cod civil, situația fiind rezolvată definitiv și irevocabil în 3 dosare succesive de servitute, la îndemnul reclamantului D. D. introducând și prezenta acțiune. Se impune atașarea dosarului nr.572/2005 a Judecătoriei Rădăuți, la care sunt atașate încă 2 dosare de respingere a servituții de trecere. În aceste dosare au fost efectuate expertize, 3 complete de judecată s-au deplasat la fața locului și au stabilit definitiv și irevocabil că gospodăria reclamantului D. D. și terenul său nu este loc înfundat și nici a celorlalți reclamanți și că au și alte variante de ieșire la calea publică, fără să treacă peste terenul lor.
De altfel și pârâtul P. C. nu poate să-și demoleze gospodăria pentru a le crea reclamanților cale de acces, depunând autorizația de construire pe numele său nr.9/1986.
Ceilalți pârâți cu fost legal citați, însă nu au formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 28 iunie 2011 instanța a constatat că la această cauză s-a conexat dosarul nr._ al Judecătoriei Rădăuți în care reclamanții D. D., B. I., B. A., D. G. și D. M. au chemat în judecată pe pârâta B. E. solicitând ca instanța să dispună obligarea acesteia să mute bucătăria de vară edificată din materiale lemnoase pe vechiul amplasament și să demoleze o parte din gardul cu care și-a împrejmuit gospodăria, pentru ca să le permită accesul către drumul comunal, cale de acces ce a fost solicitată în dosarul nr._/285/2010 al Judecătoriei Rădăuți.
P. sentința civilă nr. 3731 din data de 31 octombrie 2011, Judecătoria Rădăuți a respins acțiunea civilă privind pe reclamații D. D., B. I., B. A., D. G., D. M. și pe pârâții A. G., A. A. - decedată, moștenitori fiind: A. D. (fiu), A. I.-C., A. I.-R., A. S.-C. și C. A.-M., în calitate de nepoți și A. L., în calitate de noră, de la fiul I. decedat, A. E., (zisă P.), P. C. – cu moștenitorul P. I., C. L. al comunei S. M. (prin primar) și B. E., având ca obiect revendicare imobiliară, creare servitute de trecere și ridicare construcții.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că terenurile proprietatea părților au fost identificate în cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză.
În ceea ce privește capătul de cerere privind revendicarea terenului identic cu . în suprafață de 596 m.p. s-a constatat de către expert că o parte din aceasta (307 m.p.) este folosită ca drum fiind amplasată în fața parcelei proprietatea reclamanților, iar restul de 289 m.p. este înscrisă în titlul de proprietate nr.829/1995 emis pârâților.
Nu s-a dovedit astfel că pârâții ar ocupa fără drept teren proprietatea reclamanților.
În ceea ce privește capătul de cerere privind crearea servituții de trecere în favoarea terenurilor proprietatea reclamanților pe p.f. 3120 proprietatea C. S. M., instanța a reținut din cuprinsul raportului de expertiză că proprietatea reclamanților B. I., B. A., D. G. și D. T. nu se prezintă ca fiind loc înfundat.
Referitor la reclamantul D. D. s-a reținut că accesul pietonal și cu căruțele se face cu acordul vecinilor pe zona drumului de exploatare.
S-a reținut și propus de expert o cale de acces – servitute de trecere, o suprafață de 564 m.p. S-a menționat că, pentru ca reclamanții să poată folosi această cale de acces în porțiunea aferentă p.f. nr.3120 proprietatea comunei S. M., sunt necesare amenajări speciale deoarece terenul pe care se poate stabili calea de acces este acoperit parțial de pomi și se prezintă ca o zonă mlăștinoasă și inundabilă, provenind dintr-o gârlă secată.
Pe o porțiune din calea de acces propusă este edificat un gard de către pârâtul P. C..
Față de cele reținute, instanța a apreciat că în acest moment nu se impune stabilirea unei servituți de trecere peste p.f. 3120 proprietatea comunei S. M..
În sfârșit, a fost respins și capătul de cerere privind obligarea pârâtului P. C. de a-și ridica gardul, acesta fiind amplasat pe calea de acces propusă anterior.
Fiind respinse capetele de cerere din dosarul nr._ instanța a respins și capetele de cerere formulate în dosarul nr._ privind pe pârâta B. E..
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții D. D., B. I., B. A., D. G. și D. M., prin care au solicitat admiterea acestuia, desființarea sentinței în totalitate si ținând cauza spre re judecare admiterea acțiunii așa cum a fost formulata.
În motivare au arătat că din lipsă de rol activ instanța de fond nu a comparat in primul rând titlul de proprietate de care reclamantul D. D. se prevalează în revendicarea unei părți din . din punct de vedere cadastral cu p.f. 1541/2, parce1a ce a fost creată încă din anul 1888 in favoarea parcelei 1545, iar mai apoi și în favoarea parcelei 1541/3, pe care estee3dificată gospodăria sa, parce1a ce i-a fost reconstituita conform evidențelor cadastrale pe vechiul amplasament.
In comparație cu celelalte acțiuni care au avut ca obiect crearea unei cai de acces de la gospodarii1e lor și până 1a drumu1 public, arăta ca in cauza de față acțiunea se bazează pe un cu totul alt temei juridic, respectiv pe faptu1 ca pana la imașul comunal reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pe vechiu1 amp1asament cu privire la p. f. 1541/2, . revendică de la pârâți, iar in continuare, toți reclamanții solicita sa li se creeze o cale de acces către drumul public peste imașul comunal.
Susținerea instanței de fond ca terenurile lor nu ar fi înfundate, este absolut nefondata deoarece așa cum s-a specificat si in raporturile de expertiza întocmite in cauzele precedente, precum si in raportul de expertiza întocmit in cauza de față de către expertul judiciar O. F., singura posibilitate de ieșire către drumul public este doar aceea cale solicitata de ei.
Faptul ca alte trei instanțe, in urma cercetării locale au constatat ca loturile reclamanților sunt înfundate, insa au trasat niște cai de acces imposibil de amenajat, denota încă odată in plus ca instanța de fond investita cu soluționarea cauzei de față, fără sa se fi deplasat in teren a statuat in mod greșit că loturile lor nu ar fi înfundate.
Or, așa cum au arătat mai sus, chiar din constatările expertului judiciar O. F. rezulta fără nicio putința de tăgada ca accesul de la gospodăriile reclamanților către drumul public nu se poate face decât pe calea solicitata de ei.
Chiar daca diferența de 289 mp teren identică cu parte din p.f. nr.1541/2 apare înscrisă și in titlu de proprietate al pârâților asta nu însemnata ca instanța de fond nu trebuia sa compare titlurile de proprietate si sa dea preferința titlului cel mai caracterizat, adică cel al reclamantului D. D., întrucât acesta este emis conform evidentelor cadastrale pe vechiul amplasament.
Instanța de fond face referire la accesul pietonal si cu căruța al reclamantului D. D., cu acceptul vecinilor pe un închipuit drum de exploatare, însă omite în mod tendențios sa prevadă situația in care daca la gospodăriile reclamanților s-ar întâmpla un incendiu, sau o alta calamitate naturala, nu s-ar putea interveni cu o autospeciala.
Deși prin aliniatul penultim din pag. 3 al raportului de expertiza, instanța de fond constata ca expertul judiciar a propus calea de acces solicitata de reclamanți, fără sa se fi deplasat in teren, considera ca acea cale ar necesita amenajări speciale, lucru care nu este adevărat.
Susținerea că pe o porțiune din calea de acces parata B. E. si nicidecum P. C., care este plecat din localitate de mult timp, ar avea edificat un gard nu are nicio relevanta in cauza de fata.
Mențiunea că P. C. ar fi decedat si ca ar avea ca moștenitor pe P. I., nu are nicio acoperire, fapt ce denota incă odată in plus ca instanța de fond nici măcar nu a studiat cu atenție înscrisurile depuse la dosar.
Pârâții intimat Andrinan G. si A. E. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului declarat de reclamanții ca nefondat, menținerea sentinței civile atacate și obligarea reclamaților la plata cheltuielilor de judecată, pentru următoarele motive:
În ceea ce privește capătul de cerere cu privire la revendicarea terenului identic cu ., în suprafața de 596 mp, expertul a constatat ca o parte din teren este folosit ca drum iar restul, 289 mp, este înscris in titlul de proprietate nr.829/1995 al pârâților.
Reclamanții acționează cu rea credință deoarece cunosc că terenul nu le aparține, de fapt aceștia urmăresc, pe căi ocolitoare, crearea unui alt drum de trecere de la gospodăria lor, deși există drum de acces. Niciodată n-au mai solicitat acest teren, decât când au descoperit un înscris în CF pe numele lui D. Teoader a D., or de atunci acest teren a fost înstrăinat, deci a intrat în circuitul civil.
In concluzie pârâții nu ocupă fără drept terenul proprietate al reclamanților.
În ceea ce privește crearea servituții de trecere în mod corect instanța a reținut că proprietatea reclamanților nu este loc înfundat, lucru care a fost constatat și de către expertul numit în cauză.
Mai mult, această situație a fost constatată și soluționată în alte trei dosare. In toate acestea s-au efectuat expertize, chiar și cercetări la fața locului prin care s-a constatat că terenul lor nu este loc înfundat și că au variante de a ieși la calea publică, fără crearea unei noi căi de acces.
Expertul O. F., a creat o cale de acces, așa cum s-a solicitat însă tot acesta a constatat că pentru aceasta sunt necesare amenajări speciale. Acest teren este acoperit parțial cu pomi și se prezintă ca fiind o zonă mlăștinoasă, provenită dintr-o gârlă secată astfel încât nu s-ar justifica crearea unei astfel de căi de acces.
Pârâtul P. C. a depus la dosar autorizația de construire a gospodăriei sale, și nu se poate ca acesta sa-și modifice gospodăria, să ridice un gard, pentru a putea avea reclamanții calea lor de acces mult dorită.
Ceilalți pârâți, deși legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Examinând recursul, în raport de actele și lucrările dosarului, de considerentele sentinței și ce criticile formulate, tribunalul reține următoarele:
Printr-un prim capăt de cerere reclamantul D. D. a revendicat de la pârâții A. suprafața de 596 mp teren, redusă ulterior la 289 mp teren (f. 220), parte din . din CF 212 a ..
Instanța de fond a respins acțiunea, reținând într-o singură frază faptul că pârâții nu ar ocupa fără drept acest teren, având emis titlul de proprietate nr. 829/1995 pentru cei 289 mp, iar restul de 307 mp având destinația de drum amplasat chiar în fața parcelei reclamantului.
Motivarea instanței dovedește superficialitate în soluționarea pricinii, în condițiile în care din actele și lucrările dosarului reiese că pentru suprafața de 289 mp teren, parte din p.f. 1541/2, s-a realizat o dublă reconstituire a dreptului de proprietate, în favoarea ambelor părți, fiecare având emis titlu de proprietate.
Astfel, în ceea ce-l privește pe reclamant, acesta a obținut reconstituirea dreptului de proprietate prin decizia civilă nr. 921/2007 a Tribunalului Suceava având emis procesul verbal de punere în posesie nr. 1673/2007 și titlul de proprietate nr. 1835/6 august 2007 (f. 3 dosar_ ).
Pârâții A., la rândul lor, au obținut pentru terenul în litigiu titlul de proprietate nr. 829/1995.
Suprapunerea de titluri a fost constatată de către expertul B. I.-M. în dosarul nr._ (f. 24-28), de către expert A. M. în dosarul nr. 572/2005 între aceleași părți (f. 52-56), precum și de către expertul desemnat în prezenta cauză, O. F. (f. 144-153).
P. urmare, instanța era obligată să procedeze la compararea titlurilor de proprietate și să dea preferabilitate celui mai bine caracterizat, evident după depunerea documentațiilor aferente care lipsesc de la dosar.
Tot în acest context, instanța trebuia să aibă în vedere și faptul că între părți s-a mai judecat o acțiune în revendicare, pentru suprafața de 66 mp – parte din p.f. 1541/2 din CF 212 S. M., pronunțându-se sentința civilă nr. 1767/12 mai 2009 a Judecătoriei Rădăuți (f. 48), fiind necesar așadar a se lămuri dacă acest teren este inclus în terenul revendicat în prezenta (289mp).
În ceea ce privește dreptul de servitute, din nou instanța nu dovedește suficientă aplecare, nici în ceea ce privește probatoriul administrat, nici în ceea ce privește motivarea.
Astfel, cele trei familii – B., D. D. și D. G. au cerut crearea unei servituți pe . .>
Or, în primul rând, această parcelă nici măcar nu a fost identificată și materializată prin raportul de expertiză întocmit în cauză, aceasta fiind de altfel o condiție – premisă pentru judecarea unei astfel de cauze.
Așa cum rezultă din raportul de expertiză, expertul O. F. a propus un drum de trecere de 576 mp marcat prin punctele de contur 5ABCDEFGH5 (a se vedea anexa 3 la raport – f. 153), însă parte din acest drum se identifică cu parte din . de reclamantul D. D., deci nu cu . S. M..
Referitor la reclamantul D. D., instanța a preluat pur și simplu concluziile expertului, în sensul că accesul la .) s-ar face cu acordul vecinilor (care?) pe zona drumului de exploatare (care?), fără ca această variantă să fie materializată pe plan de situație pentru a se putea compara cu varianta pretinsă de către reclamant.
Tot sub acest aspect, trebuiau avute în vedere și dosarele atașate la prezenta plângere, în care reclamantul D. D. a mai pretins o servitute de trecere, pentru a stabili dacă există sau nu autoritate de lucru judecat, ca prezumție, în sensul dacă o instanță s-a pronunțat sau nu irevocabil asupra naturii fondului dominant, de a fi/nu loc înfundat.
Aceleași concluzii și în privința servituții pretinsă de familia B..
În ceea ce-l privește pe reclamantul D. G., instanța a reținut că terenul său nu se prezintă ca loc înfundat, fără a motiva concluzia, făcând referire generică la raportul de expertiză, raport în care se menționează că reclamantul ar folosi .-70-59 pentru a ajunge la drumul public.
Or, din planul-anexă la raport (f. 199) ar reieși că acest teren ar fi proprietatea altei persoane, nefiind lămurit dacă există vreo convenție de servitute între cei doi.
Mai mult, aceasta nu reprezintă decât o variantă de trecere care ar fi trebuit comparată cu drumul de acces cerut de reclamant.
Întrucât pe de o parte probatoriul administrat este insuficient, nefiind apt să lămurească toate omisiunile și neconcordanțele semnalate, iar pe de altă parte soluția este practic nemotivată, neputându-se realiza controlul judiciar, în baza art. 312 al. 3 rap. la art. 304 pct. 7 cu referire la art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă, tribunalul va admite recursul, va casa în totalitate sentința civilă și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe care va trebui să se conformeze observațiilor sus-menționate.
Soluția de casare cu trimitere se impune și în ceea ce privește celelalte capete de cerere, întrucât sunt dependente de modul de rezolvare a cererilor principale.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de către reclamanții D. D., domiciliat în S. M. nr. 188, jud. Suceava, B. I., domiciliat în S. M. nr. 190, jud. Suceava, B. A., domiciliată în S. M. nr. 190, jud. Suceava, D. G. și D. M., domiciliați în S. M. nr. 189, jud. Suceava, împotriva sentințe civile nr. 3731 din data de 31 octombrie 2011 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimați fiind pârâții A. G. (zis „P.”), domiciliat în S. M. nr. 238, jud. Suceava, A. E. (zisă „P.”), domiciliată în S. M. nr. 238, jud. Suceava, P. C., domiciliat în S. M. nr. 187, jud. Suceava, C. L. al . primar, P. I., domiciliat în S. M. nr. 187, jud. Suceava, A. D., domiciliat în S. M. nr. 238, jud. Suceava, C. A.-M., domiciliată în R., .. 6, ., jud. N., A. S.-C., domiciliată în R.. ., ., ., A. I.-R., domiciliată în R.. ., ., ., A. I.-C., domiciliat în R.. ., ., ., A. L., domiciliată în R.. ., ., ., și B. E., domiciliată în S. M. nr. 187, jud. Suceava.
Casează sentința civilă nr. 3731/31 octombrie 2011 a Judecătoriei Rădăuți și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 3 mai 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
I. G. T. A. M. V. O. D.
Grefier,
S. A. – M.
Red. V.O.D.
Judecător fond V. C.
Tehnored. S.AM.
2 ex./23.05.2012
| ← Anulare somaţie de plată. Decizia nr. 995/2012. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 80/2012. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
