Fond funciar. Decizia nr. 1623/2012. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1623/2012 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 17-09-2012 în dosarul nr. 1623/2012
Dosar nr._ Fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 1623
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 17 SEPTEMBRIE 2012
PREȘEDINTE: I. G.
JUDECĂTOR: H. L.
JUDECĂTOR: V. O. D.
GREFIER: S. A.-M.
Pe rol, judecarea recursului declarat de către reclamanții R. M. V. și R. V., împotriva sentinței civile nr. 3052 din data de 23 septembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimate fiind pârâtele M. L., C. M. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Rădăuți – prin primar și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de pe lângă Prefectura Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanta recurentă și pârâta intimată M. L. asistată de avocat N. L., lipsă fiind reclamantul recurent și reprezentanții celorlalte pârâte intimate.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reclamanta recurentă depune la dosar cerere prin care arată că atât ea, cât și reclamantul recurent R. M. V., înțeleg să renunțe la judecata acțiunii, cerere formulată și oral în fața instanței.
Solicită a se lua act de cererea de renunțare la judecată formulată de către ambii reclamanți recurenți, susținerile acesteia fiind consemnate într-un proces-verbal separat atașat la dosar.
Apărătorul pârâtei intimate arată că potrivit art. 246 Cod procedură civilă, renunțarea la judecată se face cu acordul părții adverse, pârâta intimată nu este de acord cu această renunțare și solicită examinarea recursului pe fond.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul cauzei.
Reclamanta recurentă solicită admiterea recursului pentru motivele expuse în petiția de recurs, cu cheltuieli de judecată.
Avocat N. L., pentru pârâta intimată M. L., învederează faptul că în cauză nu poate fi reținută critica cum că instanța de fond nu a cercetat fondul pricinii, în acest litigiu nu s-a invocat excepția autorității de lucru judecat, întrucât s-a dorit ca instanța să lămurească litigiile dintre părți, litigii soluționate anterior prezentei acțiuni.
Arată că prin hotărârile pronunțate pârâtei intimate i s-a constituit dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 450 mp, s-a clarificat aliniamentul, astfel că pârâta intimată nu ocupă teren proprietatea reclamanților recurenți.
Precizează că nu pot fi reținute criticile reclamanților recurenți cum că titlul de proprietate și procesul verbal de punere în posesie nu respectă vechea și noua situație cadastrală, întrucât prin decizia civilă nr. 472/2007 a Tribunalului Suceava a fost stabilită linia de hotar între proprietățile părților, instanța neluând drept repere limitele cele vechi, întrucât părțile beneficiau de constituirea dreptului de proprietate.
Părțile dețin titluri de proprietate, întabularea s-a făcut în limitele acestor titluri, critica cum că reclamanții au fost puși în posesie cu o suprafață mai mică este eronată, întrucât pârâta intimată a fost pusă în posesie doar cu suprafața de 450 mp teren.
Nici critica cum că expertizele efectuate în alte cauze nu au fost avute în vedere nu poate fi reținută, deoarece acestea au fost analizate în dosarul ce a avut ca obiect „anulare act”, dosar în care s-a reținut că terenul a fost corect identificat, iar în dosarul de rectificare tabulară s-a reținut că nu există suprapunere între terenuri, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată la judecătoria Rădăuți sub nr._ din 10.11.2010, reclamanții R. M. V. și R. V., în contradictoriu cu pârâții M. L., C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Rădăuți (prin primar) și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de pe lângă Prefectura Suceava, au solicitat instanței anularea titlului de proprietate nr.4087/08.01.2007 în sensul modificării amplasamentului și rectificarea înscrierii în CF nr._ a parcelei 6781 în același sens al modificării amplasamentului .
În motivare au arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 802 din 20.03.1985, M. L. împreună cu fostul soț, O. N., au cumpărat suprafața de 400 m.p. teren, identic cadastral cu parcelele 3145 și 150/9 din CF 6391 Rădăuți, prevăzându-se așadar expres suprafața primită în folosință, iar după apariția legilor fondului funciar pârâtei M. L. i s-a constituit dreptul de proprietate pentru terenul aferent construcțiilor, inițial fiind emis titlul de proprietate 1719 din 30.11.1995 pentru suprafața de 371 m.p., ulterior, ca urmare a sentinței civile nr. 1355/2001 constituindu-i-se dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 450 m.p., fiind emis titlul contestat. S-a mai precizat că reclamanților li s-a eliberat titlul de proprietate nr.3780/30.10.2002, pentru suprafața de 364 m.p. înscriindu-și dreptul în cartea funciară,
Reclamanții au mai susținut că în procesul verbal care a stat la baza emiterii titlului s-a menționat suprafața de 447 m.p. și nu respectă configurația terenului după planul de situație întocmit de Clepș G., și de asemenea în planul de amplasament și delimitare a imobilului nu se face mențiunea din ce parcele provine suprafața de 450 m.p. și că în ceea ce privește acest teren s-au efectuat trei rapoarte de expertiză, de către Clepș G., Alexandrov P. și L. L..
Acțiunea nu a fost motivată în drept.
Prin întâmpinare, pârâta C. locală de fond funciar Rădăuți, a lăsat la aprecierea instanței modul de soluționare al cauzei, arătând că ambele titluri au fost emise în baza unor sentințe judecătorești rămase definitive și irevocabile.
Pârâta M. L., prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii, arătând că în urma numeroaselor litigii purtate cu reclamanții, s-a constatat că este proprietara suprafeței de 450 m.p. teren, situată în . A, pe care se află locuința și anexele, dobândite în urma contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu numitul C. Ș..
Pârâta C. județeană de fond funciar Suceava nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr.3052 din data de 23 septembrie 2011, Judecătoria Rădăuți a respins acțiunea formulată de reclamanții R. M. V. și R. V. în contradictoriu cu pârâții M. L., C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Rădăuți (prin primar) și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de pe lângă Prefectura Suceava.
P. a hotărî astfel, prima instanță a reținut că pârâtei M. L. i s-a constituit dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 450 m.p. teren, conform titlului de proprietate nr.4087/08.01.2007, iar reclamanților li s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 364 m.p. teren, conform titlului de proprietate nr.3780/2002, la baza emiterii titlului de proprietate al pârâtei M. L. stând sentința 1355/26.04.2001 a Judecătoriei Rădăuți, rămasă definitivă prin decizia nr.40/14.01.2003 a Tribunalului Suceava, Secția civilă și irevocabilă prin decizia nr.2496/03.10.2003 a Curții de Apel Suceava, prin care s-a constatat nulitatea Ordinului nr. 442 din 12.04.1995 al Prefectului județului Suceava, urmând a se emite un nou ordin, prin care se va constitui petentei dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 450 m.p. teren aferent locuinței, situat în municipiul Rădăuți, . A.
Așadar, s-a stabilit prin hotărâre judecătorească irevocabilă că pârâta este îndreptățită la constituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 450 m.p. identică cu pv.3145 și p.f.150/9, în acea cauză având calitatea de intervenienți reclamanții din prezenta cauză.
De altfel, a fost soluționată irevocabil o acțiune având ca obiect „anulare ordin prefect” ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate contestat și care a fost respinsă prin sentința civilă nr.2403/02.10.2006 a Judecătoriei Rădăuți, rămasă irevocabilă.
Între aceleași părți s-a soluționat și o acțiune având ca obiect „stabilire linie hotar și ridicare construcții” conform sentinței civile nr. 2120/31.03.1998 a Judecătoriei Rădăuți, astfel cum a fost schimbată în parte prin decizia nr. 472/06.07.2004 a Tribunalului Suceava, rămasă irevocabilă prin decizia nr.951/26.05.2005 a Curții de Apel Suceava, precum și o acțiune în revendicare, soluționată prin sentința civilă nr. 2811/2005, astfel cum a fost modificată prin decizia nr. 2146/23.11.2006 a Tribunalului Suceava, Secția civilă, în aceste cauze, reținându-se că pârâtei i s-a constituit dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 450 m.p. teren și respectiv că a fost stabilit hotarul dintre proprietăți.
Astfel instanța nu a putut face abstracție de aceste hotărâri judecătorești, prin care s-a stabilit că pârâta este îndreptățită să i se constituie dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 450 m.p. teren, pe acest amplasament, titlul de proprietate fiind emis cu respectarea dispozițiilor legilor fondului funciar și în consecință a respins acest capăt de cerere.
În baza înscrisurilor arătate mai sus pârâta și-a înscris dreptul de proprietate în CF_ a municipiului Rădăuți, provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._ cu privire la suprafața de 450 m.p. cu nr. cadastral 7681, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.7/1996 nefiind dat în cauză nici un motiv de rectificare a înscrierii în cartea funciară, instanța respingând așadar și al doilea capăt de cerere.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții prin care au solicitat admiterea acestuia și restituirea cauzei Judecătoriei Rădăuți, în vederea soluționării fondului cauzei.
În motivare au arătat că instanța de judecată nu a cercetat fondul cauzei, nu a analizat sub nici un aspect motivele pentru care au solicitat anularea și rectificarea cărții funciare, ci s-a limitat să facă trimitere la hotărârile judecătorești, pronunțate anterior, în cauză nefiind invocată nici de instanță din oficiu și nici de vreuna dintre pârâte excepția autorității de lucru judecat.
Instanța nu a analizat susținerile conform cărora titlul de proprietate nr.4087/2007 al pârâtei M. L., respectiv procesul verbal de punere în posesie nu respectă vechea situație cadastrală, nici actuala situație cadastrală și nici identificarea efectuată de Clepș G. în dosarul civil nr.3253/2000.
De asemenea, au arătat că procesul verbal de punere în posesie este emis anterior eliberării titlului de proprietate al pârâtei, pentru o suprafață mai mică, nu respectă nici situația reflectată de Clepș G., care a indicat o linie dreaptă între proprietatea lor și proprietatea pârâtei M. L., în timp ce în procesul verbal de punere în posesie linia nu este dreaptă.
Au mai invocat faptul că în planul de amplasament și delimitare a imobilului nr._ din 07.12-2007 nu se face mențiunea din ce parcele provine suprafața de 450 mp teren, iar linia de hotar este identică cu temelia casei proprietatea lor.
De asemenea, prin raportul de expertiză întocmit de L. L. în ds._ s-a arătat că suprafața identificată de Clepș G. ce aparține numitei M. L. este greșită, întrucât acesta nu era specialist în cadastru, vechea linie de hotar dintre cele două terenuri fiind delimitată de punctele 3-8 din raportul de expertiză întocmit de L. L..
Prin cererea de chemare în judecată au susținut că atât Alexandrov P., cât și L. L. au dovedit că cele două parcele 3145 și 150/9 au fost identificate greșit de Clepș G., amplasamentul vechi nefiind identic cu cel actual, întabularea fiind greșit făcută până în temelia casei, dat fiind că locuința reclamanților nu a fost amplasată pe linia de hotar.
Toate aceste aspecte nu au fost analizate de instanța de fond, care s-a limitat să facă trimitere la faptul că există mai multe hotărâri judecătorești, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei.
Mai mult, în dosarele în care s-au judecat au invocat faptul că pârâta M. L. nu era îndreptățită la constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 450 mp teren, ci numai pentru suprafața cumpărată prin contractul de vânzare - cumpărare nr.802 din 20.03.1985.
Sub aceste aspecte, în mod greșit a fost respinsă proba cu expertiză topo - cadastrală.
De altfel, CEDO a stabilit în mai multe rânduri, inclusiv în cauza Albina împotriva României, că dreptul la un proces echitabil, garantat de art.6.1 din Convenție, include printre altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective, acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real „ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, articolul 6 implică mai ales, în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cîel puțin pentru a le aprecia pertinența. Curtea mai arată că în temeiul jurisprudenței sale, noțiunea de proces echitabil presupune că o instanță internă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi examinat totuși în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse și nu doar să reia pur și simplu concluziile unei instanțe inferioare. Curtea (în cauza Albina contra României) a arătat că simplul fapt că instanța de recurs a reamintit hotărârile adoptate în speță de către instanțele inferioare și argumentele în baza cărora acestea s-au întemeiat, nu putea să o scutească de obligația de a examina problemele ridicate în recurs de către reclamant, astfel încât hotărârea nu este suficient motivată, cererea nefiind soluționată în mod echitabil.
În cauza de față, referirea instanței la o . hotărâri fără a fi analizate susținerile reclamanților din cererea de chemare în judecată reprezintă o încălcare a art.6 din Convenție, respectiv a dreptului la un proces echitabil.
În drept, au invocat disp. art.304 pct.9 raportat la art.304 indice 1, art.299 și următoarele Cod procedură civilă
Pârâta M. L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursul ca nefondat și netemeinic, lucru atestat și de către instanța de fond.
În motivare a arătat că pentru anularea acestui titlu pe care-l cer reclamanții, R. M. și V., s-a judecat și în alte procese cu sentințe irevocabile care au stabilit dreptul de proprietate pentru o suprafață de 450 mp. Aceste sentințe definitive și irevocabile sunt: nulitate ordin prefect 1355 din 31.05.2001, definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 40 din 24.01.2003 cu suprafața de 450 mp; plângere la legea nr. 18/91 - decizia 742 din 31.05.2005 cu C. Locală Rădăuți și R. M. și V., irevocabilă; revendicare imobiliară - decizia 2146 din 03.11.2006, irevocabilă; anulare construcții, stabilire linie de hotar - decizia nr. 472 din 06.07.2007, irevocabilă; anulare ordin prefect - sentința civilă nr. 2403 din 02.10.2006, irevocabilă cu C. Locală Rădăuți; anulare act a hotărârii nr. 1355 din 2001 cu R. M. și V., definitivă și irevocabilă.
Toate aceste hotărâri au stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. 4087 din 08.01.2007 care atestă faptul că este proprietara suprafeței de 450 mp din . pe care se află locuința și anexele dobândite in urma contractului de vânzare-cumpărare încheiat intre pârâtă si C. Ș., vechiul proprietar. Numiții R. M. și V. au cumpărat imobilul de la RAUCL Rădăuți cu suprafața de 120.84 mp în baza contractului de vânzare-cumpărare nr._.
Analizând recursul în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului și de considerentele hotărârii atacate, cu prioritate asupra cererii de renunțare la judecată formulată de recurenții reclamanți în recurs, tribunalul reține următoarele:
Potrivit art.246 alin.1 Cod procedură civilă, reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă. Alineatul patru al aceluiași articol stabilește că renunțarea nu se poate face decât cu învoirea celeilalte părți când părțile au intrat în dezbaterea fondului.
Din prevederile legale enunțate se desprinde concluzia că în căile de atac renunțarea la judecată se poate face numai cu acordul pârâtului deoarece s-a intrat în dezbaterea fondului procesului.
Cum prezenta cauză se află în recurs, deci după ., iar intimata pârâtă nu a fost de acord cu renunțarea la judecată, tribunalul va respinge cererea de renunțare la judecată ca inadmisibilă.
Pe fondul recursului se constată că prin titlul de proprietate nr.4087/08.01.2007 a cărui anulare se solicită s-a constituit dreptul de proprietate în favoarea pârâtei intimate M. L. pentru suprafața de 450 mp teren situat pe raza localității Rădăuți,
Titlul de proprietate menționat a fost emis în baza sentinței civile nr.1355/26.04.2001 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr.3253/2000, definitivă și irevocabilă, prin care, la plângerea petentei M. L., a fost obligat prefectul să emită un nou ordin prin care să se constituie dreptul de proprietate pentru suprafața de 450 mp teren aferent locuinței situat în municipiul Rădăuți, ..
Recurenții reclamanți au avut calitatea de intervenienți în acel dosar, cu privire la cererea lor reținându-se că dețin terenul pentru care li s-a reconstituit dreptul de proprietate, parcelă diferită de terenul petentei, fiind astfel nefondată critica recurenților în sensul că pârâta nu ar fi îndreptățită la constituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 450 mp.
De asemenea, prin decizia nr.472/06.07.2004 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr.6925/R/2003, irevocabilă, s-a stabilit linia de hotar între terenurile proprietatea părților reținându-se că prin raportul de expertiză efectuat s-a constatat că reclamanții - R. M. I. și R. V. dețin suprafața de 354 mp atât cât justifică prin actele de proprietate, iar pârâta – M. L. deține 444 mp.
În considerentele acestei decizii s-a argumentat că nu pot fi luate drept repere pentru limitele proprietății părților cele existente la nivelul anului 1975, părțile neavând calitatea de foste proprietare, ci beneficiind de constituirea dreptului de proprietate pentru terenul aferent construcțiilor.
Părțile din prezenta cauză s-au judecat și în cadrul acțiunii în revendicare soluționată irevocabil prin decizia nr.2146/23.11.2006 a Tribunalului Suceava, în motivarea căreia s-a făcut trimitere la considerentele deciziei nr.472/06.07.2004, opozabilă părților și care stabilește definitiv nu numai o situație de fapt ci și una de drept.
Or, autoritatea de lucru judecat, din punct de vedere procesual, îndeplinește două funcții, una de excepție și alta de prezumție. Funcția de prezumție a autorității de lucru judecat presupune că ceea ce s-a constatat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, nu poate fi contrazis de o altă hotărâre, teză exprimată prin adagiul res judicata pro veritate habetur.
Criticile recurenților în sensul că punerea în posesie nu respectă vechea situație cadastrală, linia de hotar este identică cu temelia casei vizează aspecte tranșate irevocabil de instanțele judecătorești prin hotărârile arătate.
Așadar, în mod temeinic și legal a reținut prima instanță că titlul de proprietate al pârâtei pentru suprafața de 450 mp teren, cu amplasamentul stabilit, a fost emis cu respectarea dispozițiilor legii fondului funciar în raport de conținutul hotărârilor judecătorești date în litigiile purtate anterior între părți, cu consecința respingerii capătului accesoriu privind rectificarea înscrierii în cartea funciară, neputând fi avute în vedere criticile recurenților în sensul că nu a fost cercetat fondul cauzei și că s-a încălcat dreptul la un proces echitabil.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a evidențiat în jurisprudența sa că dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe judecătorești garantat de art.6 alin.1 se interpretează conform preambulului Convenției, care enunță supremația dreptului ca element din patrimoniul comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care implică, între altele, ca soluția definitivă dată de instanțe cu privire la orice litigiu să nu mai fie repusă în cauză (cauza A. c.României).
P. respectarea acestui principiu, statele trebuie să depună diligențe pentru a putea fi identificate procedurile judiciare conexe și să interzică redeschiderea unor noi proceduri judiciare referitoare la aceeași problemă (a se vedea mutatis mutandis, Gjonbocari și alții c. Albaniei § 66). În cauza A. c. României, Curteaa apreciat că instanțele ar fi trebuit sa țină cont de constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare, de probele pe care părțile le-au administrat, nu ar fi trebuit să mai repună în discuție constatările jurisdicțiilor anterioare, repunerea în discuție a situației soluționate prin hotărâri judecătorești definitive neputând fi justificată prin prisma art. 6 § 1din Convenție.
Așa fiind, pentru toate cele ce preced, criticile formulate prin motivele de recurs nu sunt întemeiate, recursul nu este fondat, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă urmând a fi respins.
În temeiul art.274 alin.1 Cod procedură civilă conform căruia partea care cade în pretenții, va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, va obliga recurenții să plătească în favoarea intimatei suma de 300 lei reprezentând onorariu avocat.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge cererea de renunțare la judecată ca inadmisibilă.
Respinge recursul declarat de către reclamanții R. M. V. și R. V., domiciliați în Rădăuți, ., jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 3052 din data de 23 septembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimate fiind pârâtele M. L., domiciliată în Rădăuți, ., jud. Suceava, C. M. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Rădăuți – prin primar și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de pe lângă Prefectura Suceava, ca nefondat.
Obligă recurenții la plata în favoarea intimatei M. L. a sumei de 300 lei reprezentând onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 septembrie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
I. G. H. L. V. O. D.
Grefier,
S. A.-M.
Red. H.L.
Judecător fond V. L.
Tehnored. S.A.M.
2 ex./17.10.2012
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1737/2012.... | Partaj judiciar. Decizia nr. 1621/2012. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
