Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1737/2012. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1737/2012 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 03-07-2012 în dosarul nr. 1737/2012
Dosar nr._ - despăgubiri legea 221/2009 -
ROMÂNIA
T. S.
S E C Ț I A C I V I LĂ
SENTINȚA NR. 1737
Ședința publică din 03 IULIE 2012
Președinte: L. A.
Grefier: P. I.
M. Public a fost reprezentat de procuror A. L.
Pe rol, pronunțarea asupra cauzei civile având ca obiect despăgubiri legea 221/2009 formulată de către reclamanta V. (fostă N.) M. domiciliată în . în contradictoriu cu pârâtul S. R. – prin M. Finanțelor P. București cu sediul în mun. București, ., sector 5 și S. R. – prin M. Finanțelor P. București – Direcția Generală a Finanțelor P. S. cu sediul în mun. S., .. 1, jud. S..
Dezbaterile asupra cauzei de față au avut loc în ședința publică din data de 26 iunie 2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și când din lipsă de timp pentru deliberare, precum și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, pronunțarea a fost amânată pentru data 03 iulie 2012.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei de față, constată:
P. cererea adresată Tribunalului S. la data de 02 martie 2011, reclamanta V. M. a solicitat în contradictoriu cu S. R. - prin M. Finanțelor P. București - Direcția Generală a Finanțelor P. S., să se constate caracterul politic al condamnării dispuse împotriva tatălui său, N. G., decedat la 06.08.1973, prin hotărârea nr. 199/28.05.1955, pentru infracțiune prevăzută de art. 193 pct. 1 alin. 3 Cod penal și să fie obligat pârâtul la acordarea de despăgubiri în cuantum de 40.000 euro reprezentând echivalentul bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că, prin hotărârea nr. 199/28.05.1955 a Tribunalului M. Teritorial Iași, tatăl său a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 4 luni detenție, cu confiscarea totală a averii, în baza art. 193 pct. 1 alin. 3 Cod penal, că în baza hotărârii le-a fost confiscată casa situată în ., casă în care a continuat să locuiască, în prezent fiind ocupată de reclamantă împreună cu soțul său, însă în calitate de chiriaș.
În dovedire, reclamanta a depus la dosar înscrisuri, respectiv: sentința penală nr. 199/1955, procesul-verbal nr._/1956, contract de închiriere din 27 martie 2002, acte de stare civilă, sentința civilă nr. 1199/07.06.2011 a Tribunalului S..
Față de statuările din sentința civilă nr. 1199/2011, reclamanta a formulat precizări la cererea de chemare în judecată, înțelegând să solicite restituirea în natură a bunurilor supuse confiscării, respectiv o casă compusă din o cameră și o bucătărie, o șură cu grajd situate în comuna Dărmănești, ..
P. sentința civilă nr.422 din 14 februarie 2012, T. S. a admis excepția autorității de lucru judecat cu privire la cererea de constatare a caracterului politic al condamnării; a respins pentru existența autorității de lucru judecat cererea de constatare a caracterului politic al condamnării suferite de defunctul N. G.; a respins f excepția autorității de lucru judecat cu privire la cererea de restituire a imobilelor confiscate; a admis în parte acțiunea precizată și a dispus restituirea în natură a imobilelor confiscate, respectiv o casă compusă dintr-o cameră și o bucătărie și o șură cu grajd, situate în satul Dănila, ..
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, după cum rezultă din sentința penală nr. 199/28.05.1955 a Tribunalului M. Teritorial Iași, defunctul N. G., tatăl reclamantei, a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare, în baza art. 1931 alin. 3 Cod penal. P. aceiași hotărâre, s-a dispus și confiscarea averii condamnatului în baza procesului-verbal de inventariere, evaluare și predare nr._/15.03.1946, fiind preluată la stat, conform Decretului nr. 111/1951 privind reglementarea situației bunurilor de orice fel confiscate, suspuse confiscării fără moștenitori sau fără stăpân, o casă compusă din o cameră și bucătărie, una șură cu grajd, precum și terenul fânaț, bunuri din care reclamanta a înțeles să solicite prin prezenta restituirea în natură doar a imobilelor construcții.
Pe calea unei acțiuni anterioare, ce a făcut obiectul dosarului nr._/86/2010, reclamanta a înțeles să solicite constatarea caracterului politic al condamnării suferite de tatăl său, precum și despăgubiri în sumă de 40.000 euro, reprezentând contravaloarea bunurilor confiscate.
Soluționând această cauză, tribunalul, prin sentința civilă nr. 1199/07.06.2011, rămasă irevocabilă, a admis în parte cererea, în sensul că a constatat caracterul politic al condamnării și a respins ca nefondat capătul de cerere privind acordarea despăgubirilor.
Așa fiind, cu privire la primul capăt de cerere din acțiunea ce face obiectul prezentului dosar, tribunalul a constatat că este dată excepția autorității de lucru judecat reglementată de art. 1201 Cod civil.
În ce privește restituirea imobilelor, tribunalul a apreciat că nu este dată tripla identitate prevăzută de art. 1201 Cod civil, în condițiile în care obiectul acțiunii de față, așa cum a fost ea modificată, nu îl constituie plata despăgubirilor materiale, ci restituirea în natură a imobilelor confiscate, astfel că în privința acestui capăt de cerere, tribunalul a respins excepția autorității de lucru judecat.
Cum în cauză s-a făcut dovada preluării imobilelor la stat, ca urmare a condamnării politice a tatălui reclamantei, tribunalul, în baza art. 5 lit. b) din Legea nr. 221/2009, a admis cererea și a dispus restituirea în natură a imobilelor confiscate conform sentinței penale nr. 199/1955, imobile care în prezent, conform contractului de închiriere nr. 276/27.03.2002, se află în posesia familiei reclamantei cu titlu de chirie.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâtul S. R. - prin M. Finanțelor P., invocând motive de netemeinicie și nelegalitate.
P. primul motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, recurentul arată că instanța de fond a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă atunci când a pronunțat sentința recurată, motivat de faptul că pârâtul S. R. - reprezentat de M. Finanțelor P. nu a fost citat la contenciosul sediului central conform art. 87 pct. 1 Cod procedură civilă și H.G. nr. 34/2009.
A susținut că în mod greșit, cu încălcarea dispozițiilor legale mai sus arătate, a fost citat la sediul Direcției Generale a Finanțelor P., deși s-a solicitat citarea la sediul M. Finanțelor P..
P. următoarele motive de recurs, fondate pe dispozițiile art. 304 pct. 4 și art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, recurentul a arătat că în mod nelegal și netemeinic s-a dispus restituirea în natură a imobilelor confiscate și că acest capăt de cerere se impunea respins ca inadmisibil.
Astfel, în temeiul dispozițiilor art. 59 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009 pot fi acordate exclusiv despăgubiri bănești reprezentând echivalentul valorii bunurilor imobile confiscate prin hotărârea de condamnare sau ca efect al măsurii administrative.
Legea nr. 221/2009 nu permite acordarea de reparații sub forma restituirii în natură a bunurilor confiscate.
Stabilind natura măsurilor reparatorii ce pot fi acordate persoanelor îndreptățite vizate de textul Legii nr. 221/2009, legiuitorul a urmărit respectarea exigențelor impuse de norma art. 1 din Primul protocol adițional al Convenției europene a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, fapt ce rezultă și din expunerea de motive ce a însoțit proiectul Legii nr. 221/2009.
A considerat recurentul că prin măsura de obligare a pârâtului la restituirea în natură a imobilelor judecătorul fondului a adăugat în mod nepermis la lege și a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Ca atare, în condițiile în care intenția reclamantei a fost aceea de a obține restituirea în natură a bunurilor, aceasta avea deschisă calea dreptului comun, pretențiile acesteia necircumscriindu-se dispozițiilor Legii nr. 221/2009.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 4,5,6 și art. 3041 Cod procedură civilă.
P. concluziile scrise, intimata V. M. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
A susținut că în cauzele ce privesc Legea nr. 221/2009, ANAF și unitățile subordonate reprezintă statul de drept, nemaifiind nevoie de o altă împuternicire.
Pe fondul cauzei a arătat că în situația în care Legea nr. 221/2009 prevede acordarea contravalorii bunurilor confiscate, cu atât mai mult se impune restituirea în natură, în caz contrar s-ar impune limitarea dreptului său de proprietate, vădit disproporționată și oneroasă, incompatibilă cu jurisprudența CEDO.
P. decizia civilă nr. 1068/05.04.2012 Curtea de Apel S. a admis recursul, a casat sentința civilă nr. 422/2011 a Tribunalului S. și a dispus trimiterea spre rejudecare această cauză tribunalului, constatând că sentința civilă recurată este lovită de nulitate motivat de faptul că pârâtul S. R. reprezentat de M. Finanțelor P. București nu a fost citat la contenciosul sediului central.
Cauza a fost reînregistrată la T. S. la data de 10.05.2012.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată următoarele:
În cauză sunt incidente dispozițiile art. 5 lit. b) din Legea nr. 221/2009, potrivit cărora, orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 06 martie 1945 – decembrie 1989, precum și după decesul acestei persoane moștenitorii, pot solicita despăgubiri reprezentând echivalentul bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001 sau a Legii nr. 247/2005.
Astfel, prin sentința penală nr. 199/28.05.1955 a Tribunalului M. Teritorial Iași, defunctul N. G., tatăl reclamantei, a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare în baza art. 1931(3) Cod penal. P. această hotărâre s-a dispus și confiscarea averii condamnatului, fiind întocmit proces-verbal de inventariere, evaluare și predare nr._/15.03.1964, conform căruia au fost preluate de stat, în baza Decretului nr. 111/1951, următoarele bunuri: o casă compusă din o cameră și bucătărie, una șură cu grajd, precum și terenul fânaț.
Caracterul potic al condamnării suferită de tatăl reclamantei a fost constatat prin sentința civilă nr. 1199/07.06.2011 a Tribunalului S., rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1582/06.12.2011 pronunțată de Curtea de Apel S. în dosarul nr._/86/2010.
P. aceiași hotărâre judecătorească a fost respins ca nefondat capătul de cerere privind acordarea despăgubirilor în cuantum de 40.000 euro, reprezentând contravaloarea bunurilor confiscate.
Așa fiind, cu privire la capătul de cerere din acțiune ce face obiectul prezentului dosar, tribunalul constată că este dată excepția autorității de lucru judecat reglementată de art. 1201 Cod civil.
În condițiile în care obiectul acțiunii de față vizează restituirea în natură a bunurilor confiscate în baza sentinței penale nr. 199/28.05.1955 a Tribunalului M. Iași, iar obiectul dosarului nr._/86/2010 al Tribunalului S. îl constituie plata despăgubirilor materiale, tribunalul constată că în privința acestui capăt de cerere nu există tripla identitate prevăzută de art. 1201 Cod civil, motiv pentru care va respinge excepția autorității de lucru judecat.
Cum în cauză s-a făcut dovada preluării imobilelor la stat ca urmare a condamnării politice a autorului reclamantei, tribunalul, în temeiul art. 5 lit. b) din Legea nr. 221/2009, în vederea respectării principiului restitutio in integrum va dispune restituirea în natură a imobilelor solicitate de reclamantă, confiscate conform sentinței penale nr. 199/1955, imobile care în prezent, conform contractului de închiriere nr. 276/27.03.2002, se află în posesia reclamantei.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția autorității de lucru judecat cu privire la cererea de constatare a caracterului politic al condamnării.
Respinge ca inadmisibilă cererea de constatare a caracterului politic al condamnării suferite de defunctul N. G..
Respinge excepția autorității de lucru judecat cu privire la cererea de restituire a imobilelor confiscate.
Admite în parte acțiunea având ca obiect despăgubiri legea 221/2009 formulată de către reclamanta V. (fostă N.) M. domiciliată în . în contradictoriu cu pârâtul S. R. – prin M. Finanțelor P. București cu sediul în mun. București, ., sector 5 și S. R. – prin M. Finanțelor P. București – Direcția Generală a Finanțelor P. S. cu sediul în mun. S., .. 1, jud. S..
Dispune restituirea în natură a imobilelor confiscate, respectiv o casă compusă dintr-o cameră și o bucătărie și o șură cu grajd, situate în satul Dănila, ..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 03 iulie 2012.
Președinte, Grefier,
L. A. P. I.
Red. LA.
Tehnored. I.P./6 ex./17.06.2012
| ← Evacuare. Decizia nr. 1437/2012. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 1623/2012. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
