Fond funciar. Decizia nr. 2368/2012. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2368/2012 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 29-11-2012 în dosarul nr. 2368/2012
Dosar nr._ -fond funciar-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR.2368
Ședința publică din data de 29 noiembrie 2012
Președinte: S. A.
Judecător: V. E.-L.
Judecător: C. L.
Grefier: R. M.
Pe rol, pronunțarea asupra recursurilor declarate de intimata C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M., jud. Suceava și intervenientele S. A. și T. F., împotriva sentinței civile nr. 111 din data de 11 ianuarie 2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți (dosar nr._ ), intimați fiind petentul Z. V. și primarul comunei M., jud. Suceava, L. D..
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 23 noiembrie 2012, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 29 noiembrie 2012.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, constată:
Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Rădăuți la data de 18 octombrie 2010 și înregistrată inițial sub nr._, petentul Z. V. i-a chemat în judecată pe intimații C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M., prin primar și primarul comunei M., jud. Suceava, L. D., solicitând instanței obligarea prim-intimatei să procedeze la punerea sa în posesie cu suprafața de 1725 m.p. teren situat în intravilanul comunei M., la locul ,,L.”, sub sancțiunea condamnării primarului la daune cominatorii în sumă de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere.
În motivare, petentul a arătat că este moștenitorul lui Z. V. și C. D., iar mama sa nu a fost membră CAP iar terenul din zona L. a fost o înzestrare a acesteia în anul 1948 cu ocazia căsătoriei. Petentul a mai arătat că terenul este evidențiat în registrul agricol din perioada 1948-1950 ca fiind pe raza comunei M., iar la înființarea primei ferme de cooperativizare din comună, terenul în suprafață de 42 ari din zona L. a fost preluat la stat, iar în următoarele ediții ale registrelor agricole, respectiv 1951, 1955, s-a trecut la restituire în echivalent a unei suprafețe de numai 13 ari, dar pe raza ., restul din cei 42 ari, rămânând înregistrați pe raza comunei M.. S-a mai arătat că în perioada 1956-1958 s-au mai restituit încă 13 ari tot pe raza comunei H. de Sus, iar în perioada 1959-1963 s-au restituit încă 15 ari în ediția registrului agricol din 1959-1963 fiind evidențiat terenul pe raza a trei localități: 15 ari la Voievodeasa, 13 ari la V. și 12 ari la H. de Sus.
S-a mai arătat că pentru terenul care a aparținut numite C. S., bunica maternă a petentului, în anul 1991 s-a reconstituit prin adeverința nr. 184 dreptul de proprietate în favoarea tatălui petentului, Z. V., iar pentru obținerea titlului de proprietate s-a adresat instanței, prin sentința nr. 466/2000 s-a dispus anularea parțială a TP 1442/1999, urmând ca în noul titlu să se includă și 12 ari din zona L., dar în titlul de proprietate nr. 2335/2006 s-a înscris o suprafață de 1,2075 ha teren față de 1,26 ha, prevăzut în adeverința de proprietate. S-a mai arătat că și acest titlu a fost anulat ulterior, în sensul excluderii suprafeței de 12 ari, comisia susținând că acest teren s-ar afla pe raza comunei H. de Sus, însă, prin adresa nr. 545 a Comisiei din această localitate s-a arătat că petentul nu a avut în posesie sau în proprietate suprafața de 12 ari teren pe raza comunei H..
Ulterior, petentul a făcut precizări la acțiune, arătând că solicită obligarea intimaților să-l pună în posesie cu 12 ari teren în zona L. pe raza comunei M., conform sentinței civile nr. 466/2000 a Judecătoriei Rădăuți și să fie obligați intimații să-l pună în posesie și să fie întocmită documentația în vederea emiterii titlului de proprietate cu privire la suprafața totală de 1,26 ha teren, conform adeverinței de proprietate nr. 184/1991.
În cauză au formulat cerere de intervenție S. A. și T. F. solicitând să se constate că sunt proprietarele terenului constând în PF 1879/4 din CF 3282 M..
În motivarea cererii, intervenientele au arătat că defuncta lor mamă, D. M. a fost înzestrată de părinții ei C. N. și Z., iar susținerile petentului nu sunt reale.
În vederea soluționării cauzei s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.111 din 11 ianuarie 2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți s-a admis plângerea, s-a respins cererea de intervenție, intimata C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M., prin primar, fiind obligată să-l pună în posesie pe petent cu suprafața de 0,12 ha teren situat la locul L. și să întocmească documentația în vederea eliberării unui nou titlu de proprietate pentru întreaga suprafață de teren, respectiv 1,26 ha teren prevăzută în adeverința de proprietate nr. 184/1991 emisă pe numele Z. V., sub sancțiunea condamnării la daune cominatorii de 10 lei/zi întârziere.
P. a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Potrivit adeverinței de proprietate nr. 184/1991 în favoarea tatălui petentului, Z. V., s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de 1,26 ha teren.
Titlul emis ulterior, prevede o suprafață mai mică de 1,2075 ha, diminuându-se astfel suprafața la care tatăl petentului era îndreptățit și care a fost înscrisă în adeverința de proprietate.
În sentința civilă nr. 466/2000 a Judecătoriei Rădăuți, s-a admis plângerea formulată de petent în sensul anulării titlului de proprietate nr. 1442/1999, emis pe numele petentului, în sensul includerii pe acest titlu și a suprafeței de 0,12 ha teren situat la locul numit L..
Cu acest teren, petentul nu a fost pus în posesie, solicitând prin plângerea de față obligarea comisiei locale să realizeze punerea în posesie.
Art. 64 din Legea 18/1991 prevede că în situația în care comisia locală refuză punerea efectivă în posesie, persoana nemulțumită se poate adresa cu plângere instanței de judecată.
Cum din sentința civilă nr. 466/2000 reiese că petentul este îndreptățit la includerea a 12 ari teren la locul „L.”, noul titlu care urează a fi eliberat, instanța, în baza art. 64 din Legea nr. 18/1991 a obligat intimata C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M., prin primar, să-l pună în posesie pe petent cu suprafața de 0,12 ha teren situat la locul L.. De asemenea, având în vedere că în adeverința de proprietate nr. 184/1991, s-a prevăzut suprafața de 1,26 ha teren, a obligat intimata să întocmească documentația în vederea eliberării unui nou titlu de proprietate pentru întreaga suprafață de teren, sub sancțiunea obligării primarului, în calitate de președinte a comisiei locale, la daune cominatorii, în sumă de 10 lei pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri și până la întocmirea și înaintarea documentației, în conformitate cu art.64 alin.(2) din Legea 18/1991.
Ca urmare a admiterii plângerii petentului, instanța a respins cererea intervenientelor prin care au solicitat să se constate că sunt proprietarele pf. 1879 din CF 3282 M., cerere care a fost calificată ca fiind o cerere de intervenție accesorie în interesul comisiei locale conform încheierii de ședință din 8 aprilie 2011, fila 35 dosar.
Împotriva sentinței civile au declarat recurs în data de 23 februarie 2012, intimata C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M., jud. Suceava și intervenientele S. A. și T. F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs depuse la fil.3-4 dosar, intimata-recurentă C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M., jud. Suceava, a arătat următoarele:
Petentul nu a comunicat instanței că s-a mai judecat cu intervenientele, iar Judecătoria Rădăuți, prin sentința civilă nr.1548/02.04.2008 a admis plângerea formulată de către reclamantul D. I.-prin mandatar Sfârnaciuc A.- în contradictoriu cu Z. V. a V. ș.a. a dispus anularea parțială a titlului de proprietate nr.2335/2006 emis pe numele Z. V. în sensul excluderii suprafeței de 12 ari teren la locul ,,L.”.
Comisia comunală de fond funciar M. a emis, în baza sentinței civile nr. 466/2000 titlul nr. 2335/2006, care a fost anulat parțial prin sentința nr.1548/2008, iar prin sentința atacată este din nou obligată să emită un nou titlu de proprietate, sub sancțiunea plății de daune cominatorii, toate cu privire la o suprafață de 12 ari teren în zona "L.".
Aceste două sentințe civile ale Judecătoriei Rădăuți:
- sentința nr.466/20 in care sunt obligați să elibere un nou titlu de proprietate în care să includă 12 ari în zona "L." și
- sentința nr. 1548/2008 prin care sunt obligați să elibereze un nou titlu de proprietate din care să excludă 12 ari în zona "L." au fost puse în aplicare de către Comisia comunală de fond funciar M., dar nici un titlu emis de către C. Județeană Suceava în baza documentației pe care au întocmit-o, nu a fost considerat valabil de către instanță, fiind ulterior anulat parțial de către o parte sau alta.
Întrucât instanța de judecată a făcut referire doar la o sentință (466/2000), nu a cercetat fondul cauzei iar dispozitivul sentinței nu cuprinde și data de la care curge sancțiunea de plată a daunelor cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, cu toate că în motivarea acesteia se fac astfel de precizări (de la data rămânerii irevocabile a sentinței), solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
În conformitate cu dispozițiile art.3041 Cod procedură civilă, solicită examinarea cauzei sub toate aspectele, deoarece recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304. În drept, au fost invocate dispozițiile art.299-316 și 242 Cod procedură civilă.
În motivele de recurs depuse la fil.8-9 dosar, intervenientele-recurente au arătat următoarele:
În mod nelegal instanța a respins cererea de intervenție, fără nici o motivare situație care coincide cu necercetarea fondului cauzei, cererea de intervenție nu a fost pusă în discuție și nici nu s-a acordat alt termen, fiind soluționată la primul termen.
Au depus înscrisuri la dosar, au arătat că terenul pentru care Z. V. solicită punerea în posesie, este cadastral proprietatea mamei lor D. M., primită zestre de la părinții ei C. N. și Z. identificată cadastral cu p.f. 1879/4 din C.F. 3282 M.. Instanța, în virtutea rolului activ trebuia să pună în discuție efectuarea unui raport de expertiză.
Mai arată că teren la locul ,,L." nu mai este disponibil întrucât sentința nr. 466/2000 a Judecătoriei Rădăuți este conform adeverinței de proprietate nr. 184/1991 din care reiese că suprafața de 12 ari este pe raza comunei H. și nicidecum pe raza comunei M. la locul ,,L.”.
În anul 1999, când i-a fost eliberat titlul nr. 1442/1999, fratele său, Z. G. a renunțat la cei 12 ari conform adresei nr. 750 din 16.03.1999 pe care o atașează la dosar, iar în anul 2000, ducând instanța în eroare a obținut sentința nr. 466/2000 la care cere din nou includerea celor 12 ari pe un nou titlu susținând că terenul ar fi pe raza comunei M.. Conform rectificării eroare materială din ședința camerei de consiliu din data de 31.05.2005 reiese că terenul este pe raza comunei Horodnicul de Sus nu pe raza comunei M.. Conform titlului de proprietate nr. 2335/2006, numitul Z. V. fără știrea lor a fost pus în posesie de comisia locală cu acești 12 ari încălcându-li-se dreptul de proprietate asupra terenului. Au fost obligați să-l acționeze în judecată pentru excluderea celor 12 ari, anulându-i parțial titlul de proprietate conform sentinței civile nr. 1548 din 02.04.2008 rămasă definitivă și irevocabilă. Terenul de la locul ,,L." este în litigiu în alt dosar (dosar nr._ ) iar prin sentința civilă nr.111/2012 li se încalcă dreptul lor de proprietate iar instanța putea dispune punerea în posesie a petentului din teren aflat în rezerva Comisiei Locale dar nu pe amplasamentul "L." întrucât acei 12 ari nu se află pe raza comunei M. la locul "L.". Față de motivele arătate, intervenienții au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe întrucât instanța nu a cercetat fondul cauzei.
Legal citat, petentul-intimat Z. V. a depus întâmpinare(f.20-ds. recurs) prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Legal citat, intimatul primarul comunei M., jud. Suceava nu a depus întâmpinare.
Analizând recursurile declarate în cauză prin prisma motivelor de recurs invocate și a actelor și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Prin adeverința nr. 184 din data de 7 octombrie 1991 eliberată de C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M., jud. Suceava s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața totală de 1,26 ha pe numele defunctului Z. V. a I. dispusă în mai multe parcele: 0,33 arabil ha ,,V. . arabil ,,V. . teren arabil situat la locul numit ,, Suvar”, 0,07 ha teren arabil situat la locul numit ,, Sucevița-Voivodeasa, 0,08 ha teren fânaț situat la locul numit,, Sucevița-Voivodeasa”, 0,12 ha teren arabil situat la locul numit,, H. de Sus” și 0,13 ha teren arabil situat la locul numit,, V.”(f.6-ds. fond).
Prin sentința civilă nr. 466 din data de 9 februarie 2000 a Judecătoriei Rădăuți( dosar nr. 42/2000) s-a dispus anularea titlului de proprietate nr. 1442/14 aprilie 1999 emis pe numele defunctului Z. V., urmând ca în acest titlu să fie inclusă și suprafața de 0,12 ha teren situată la locul numit ,,L.”.
Prin titlul de proprietate nr. 2335 din data de 13 iulie 2006, C. județeană Suceava a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de_ mp teren dispus pe teritoriul comunei M., jud. Suceava în favoarea defunctului Z. V. a I. dispusă în mai multe parcele și anume: 4750 mp teren arabil situată la locul numit,, Suvar”, 1200 mp teren arabil situată la locul numit,, Sucevița” și 2500 mp teren situată la locul numit,, L.”, toate în extravilan și în intravilan: 1765 mp teren arabil situat la locul numit,, V. . arabil situată la locul numit ,, Acasă” și 469 mp teren curți-construcții situată la locul numit,,Acasă”( f.7-ds.fond).
Prin sentința civilă nr. 1548 din data de 2 aprilie 2008 a Judecătoriei Rădăuți( dosar nr._ ), s-a dispus anularea parțială a titlului de proprietate nr. 2335/2006 în sensul excluderii suprafeței de 1200 mp teren ce face parte din suprafața de 2500 mp teren extravilan situat la locul numit,, L.”.
În argumentarea soluției sale, instanța a reținut că intimatul Z. V. nu este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1200 mp teren situat la locul numit,, L.” deoarece acest teren este proprietatea reclamantului D. I. și face parte din suprafața de 2500 mp teren situat la locul numit ,, L.”(f. 30-ds. inițial).
Prin decizia nr. 2216 din data de 29 octombrie 2008 a Tribunalului Suceava( dosar nr._ ) s-a respins ca nefondat recursul declarat în cauză de Z. V. cu argumentul că suprafața de 1200 mp teren situat la locul numit,, L.” nu a fost proprietatea pârâtului-recurent potrivit adeverinței nr. 184/1991 și titlului de proprietate nr. 1442/1999, fiind proprietatea numitului D. I..
Prin întâmpinarea din data de 25 noiembrie 2010, intimata C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M., jud. Suceava a relevat faptul că reclamantului i-a fost anulat parțial titlul de proprietate nr. 2335/2006 emis pentru tatăl său, defunctul Z. V., în sensul excluderii suprafeței de 1200 mp teren de la locul numit ,,L.” prin sentința civilă nr. 1548 din data de 2 aprilie 2008 a Judecătoriei Rădăuți( dosar nr._ ) iar după anularea titlului de proprietate, petentul Z. V. nu a solicitat Comisiei comunale de fond funciar M. să fie pus în posesie cu diferența de teren ce i-a fost reconstituită iar suprafața de 1200 mp teren( diminuată din . fost reconstituită pe raza comunei H. de Sus, fiind necesară prezentarea procesului verbal de punere în posesie întocmit de această comisie(f. 28-ds. nr._ ).
Or, în motivarea soluției sale, instanța de fond nu a analizat deloc apărările din întâmpinare ale Comisiei comunale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M., referitoare la existența sentinței civile nr. 1548 din data de 2 aprilie 2008 a Judecătoriei Rădăuți( dosar nr._ ) prin care s-a dispus excluderea din titlul de proprietate nr. 2335/2006 a suprafeței de 1200 mp teren de la locul numit ,,L.”, hotărâre irevocabilă și care se bucură de autoritate de lucru judecat între părți precum și susținerea că suprafața de 1200 mp teren( diminuată din . fost reconstituită petentului-intimat pe raza comunei H. de Sus, fiind necesară prezentarea procesului verbal de punere în posesie întocmit de această comisie.
De asemenea, prima instanță nu a analizat deloc apărările din cererea de intervenție accesorie formulată de recurentele-interveniente S. A. și T. F. în sensul că suprafața de teren este proprietatea lor, fiind moștenire de la mama lor, D. M..
După cum rezultă din prevederile art. 261 al.1 pct. 5 Cod pr. civilă, hotărârea se dă în numele legi și va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
După cum s-a arătat în doctrina și practica judiciară, motivarea hotărârii trebuie să fie, de regulă, expresă, fiind necesar să se arate motivele de fapt și de drept care au formulat convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților ori mijloacele de apărare. Îndatorirea de a motiva hotărârea, de a o motiva clar, convingător și pertinent, constituie o garanție în fața arbitrariului și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a putea exercita real controlul judecătoresc.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut constant în jurisprudența sa, că dreptul la un proces echitabil nu poate trece drept efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt cu adevărat ,,studiate”, adică examinate de către tribunalul sesizat. Art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale implică în sarcina instanței obligația de a face o examinare efectivă a mijloacelor, argumentelor și ofertelor de dovezi ale părților.
Or, instanța de fond, în argumentarea soluției sale, nu s-a pronunțat deloc asupra apărărilor recurenților iar procedând în această manieră, a produs acestora o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului procedural astfel întocmit, conform art. 105 al. 2 Cod pr. civilă, în cauză fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod pr. civilă.
Pe fond, tribunalul constată că dispozițiile art. 64 al.1 din Legea nr. 18/1991, republicată prevăd că în cazul în care comisia locală refuză înmânarea titlului de proprietate emis de comisia județeană sau punerea efectivă în posesie, persoana nemulțumită poate face plângere la instanța în a cărei rază teritorială este situat terenul.
Din dispozițiile acestui text de lege rezultă că obiectul plângerii prevăzute de art. 64 al.1 îl poate constitui doar refuzul comisiei locale de fond funciar de a realiza punerea în posesie a persoanei solicitante a cărei cerere a fost validată iar pentru existența acestui caz este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții și anume: existența unui refuz al comisiei locale de fond funciar de a realiza punerea în posesie iar refuzul să fie unul nejustificat.
De asemenea, în practica judiciară s-a arătat că dispozițiile art. 64 din Legea nr. 18/1991 sunt aplicabile numai situațiilor în care reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut în condițiile legii, pentru categoriile de persoane și respectiv de terenuri prevăzute de aceasta iar pentru a justifica promovarea acțiunii întemeiată pe art. 64 din lege, partea trebuie să dovedească reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea sa, în condițiile legii. S-a mai arătat că refuzul de a realiza punerea în posesie este justificat în situația în care se solicită punerea în posesie asupra unui teren, care nu a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate sau când vechiul amplasament a făcut obiectul unor acte anterioare de reconstituire a dreptului de proprietate.
Or, instanța de fond nu a verificat nici măcar calitatea procesuală activă a petentului-intimat Z. V. în promovarea acțiunii de obligare la punere în posesie și obligarea comisiei locale de fond funciar de a întocmi documentația necesară în vederea emiterii titlului de proprietate pentru întreaga suprafața de 1,26 ha înscrisă în adeverința nr. 184 din data de 7 octombrie 1991, nefăcându-se nici măcar dovada decesului lui Z. V. și faptul că petentul este moștenitorul acceptant al acestuia și faptul că petentul-intimat Z. V. are reconstituit sau nu dreptul de proprietate pentru suprafața de 1725 mp teren, ținând cont și de apărările recurenților potrivit cărora suprafața de 1200 mp teren arabil situată în extravilan la locul numit ,,L.” a fost exclusă din titlul de proprietate emis pe numele tatălui petentului Z. V. prin sentința civilă nr. 1548 din data de 2 aprilie 2008 a Judecătoriei Rădăuți( dosar nr._ ), cu argumentul că Z. V. nu era îndreptățit la reconstituire pentru această suprafață de teren iar această hotărâre se bucură de autoritate de lucru judecat între părți și susținerea că suprafața de 1200 mp teren( diminuată din . fost reconstituită pe raza comunei H. de Sus.
De asemenea, pentru a vedea sau nu dacă este vorba de un refuz nejustificat al comisiei locale de fond funciar la punerea în posesie, trebuia verificat dacă, într-adevăr, petentul-intimat a solicitat sau nu comisiei locale de fond funciar să fie pus în posesie cu suprafețele de 525 mp și 1200 mp indicate în precizările la acțiune de la f. 36-ds nr._, trebuia identificat vechiul amplasament al suprafeței de teren deținut de autorul petentului-intimat anterior deposedării, calitatea acestuia, dacă acesta era situat în intravilanul sau în extravilanul localității la data preluării și dacă este liber, total sau parțial sau dacă a fost atribuit în mod legal altor persoane.
De asemenea, în condițiile în care restituirea pe vechiul amplasament nu mai este posibilă, trebuia stabilit dacă este sau nu posibilă punerea în posesie pe un alt amplasament echivalent cantitativ și valoric situat în aceeași localitate sau într-o altă localitate și dacă petentului-intimat i s-a făcut sau nu o ofertă printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire în acest sens, așa cum prevăd dispozițiile art. 10 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin H.G. nr. 890/2005 și dacă petentul-intimat a refuzat sau nu această ofertă sau o ofertă de despăgubiri.
Reținând refuzul comisiei locale de fond funciar la punerea în posesie și obligând intimata să procedeze la punerea în posesie a petentului-intimat cu suprafața 1200 mp teren situat la locul ,,L.” precum și să întocmească și să înainteze documentația necesară în vederea emiterii titlului de proprietate Comisiei județene de fond funciar Suceava pentru suprafața de 1,26 ha prevăzută în adeverința de proprietate nr. 184/1991, fără a proceda la elucidarea aspectelor de fapt și de drept sus menționate, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului cauzei.
De asemenea, și motivul de recurs al intimatei C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M., jud. Suceava referitor la faptul că există contradicție între minută și considerentele hotărârii cu privire la modalitatea de soluționare a capătului de cerere privind obligarea la plata de daune cominatorii, este întemeiat, având în vedere că în considerente se dispune condamnarea primarului la plata de daune cominatorii, în sumă de 10 lei pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri și până la întocmirea și înaintarea documentației, în conformitate cu art. 64 alin.(2) din Legea 18/1991 iar în minută și dispozitiv se dispune doar obligarea la punerea în posesie și întocmirea documentației, sub sancțiunea condamnării la plata de daune cominatorii de 10 lei/zi de întârziere.
După cum a remarcat și intimata-recurentă în cererea sa de recurs, dispozitivul hotărârii nu este clar, neînțelegându-se dacă este vorba de o condamnare efectivă la plata de daune cominatorii, cui îi este aplicată această sancțiune civilă, de la ce dată și până când, considerentele nesuplinind lipsa de claritate a dispozitivului și făcând practic această sancțiune civilă imposibil de executat, având în vedere că partea din hotărâre care se execută în mod efectiv este dispozitivul iar unul din efectele puterii de lucru judecat este executorialitatea.
Cum motivele de recurs invocate sunt întemeiate, instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului iar modificarea hotărârii în recurs nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi, în temeiul art. 312 al. 1, 2 și 3 Cod pr. civilă, tribunalul va admite ambele recursuri, va casa în totalitate sentința civilă recurată iar în temeiul al. 5 din același text de lege, va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, pentru necercetarea fondului.
În rejudecare, Judecătoria Rădăuți va solicita de la C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M., jud. Suceava și de la OCPI Suceava, documentația care a stat la baza emiterii adeverinței nr. 184 din data de 7 octombrie 1991 și a titlului de proprietate nr. 2335 din data de 13 iulie 2006.
De asemenea, prima instanță îi va pune în vedere petentului-intimut să prezinte copii certificate după actul de deces al lui Z. V. și după înscrisurile care fac dovada calității de moștenitor acceptant al petentului-intimat după acesta( certificat de moștenitor, acte de stare civilă) și recurentelor-interveniente S. A. și T. F. să depună la dosar copii certificate după certificatele de deces ale autorilor lor, D. I. și D. M., după înscrisurile care fac dovada calității lor de moștenitoare acceptante ale acestora (certificat de moștenitor, acte de stare civilă) și după actele prin care li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1200 mp teren arabil la locul numit ,,L.” și toate suprafețele de teren indicate în cererea de intervenție accesorie iar după depunerea acestor înscrisuri, instanța va solicita de la C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M. și, eventual, de la OCPI Suceava, documentația care a stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafețele de teren în litigiu pe numele moștenitorilor lui D. I. și D. M. (în condițiile în care această reconstituire există).
Având în vedere mențiunile din întâmpinarea recurentei-intimate și susținerile contrarii ale petentului-intimat din răspunsul la întâmpinare din data de 22 martie 2011(f. 10-ds. nr._ ), se va solicita de la C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor H. de Sus să comunice dacă petentului-intimat i-a fost sau nu reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1200 mp teren pe raza acestei comune sau dacă a fost pus în posesie pe raza acestei comune cu vreo suprafață de teren în baza adeverinței nr. 184 din data de 7 octombrie 1991.
După depunerea acestor înscrisuri și relații, în rejudecare, tribunalul ordonă administrarea probei cu o expertiză topografică și cadastrală pentru identificarea vechiului amplasament al tuturor suprafețelor de teren înscrise în adeverința nr. 184 din data de 7 octombrie 1991, locația lor și calitatea la data deposedării, dacă vechile amplasamente ale suprafețelor de teren solicitate sunt libere total sau parțial și dacă au fost atribuite în mod legal altor persoane și dacă petentul-intimat a fost pus în posesie efectivă cu toate suprafețele de teren înscrise în această adeverință pe numele autorului său precum și identificarea suprafețelor de teren înscrise în titlul de proprietate nr. 2335/2006, anulat parțial.
De asemenea, prin expertiza ce se va efectua în cauză, se va măsura și identifica suprafața de 1200 mp teren situat la locul numit ,,L.” pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate petentului-intimat prin sentința civilă nr. 466 din data de 9 februarie 2000 a Judecătoriei Rădăuți, suprafața de 1200 mp teren situat la locul numit ,,L.” ce a fost exclusă din titlul de proprietate nr. 2335/2006 prin sentința civilă nr. 1548 din data de 2 aprilie 2008 a Judecătoriei Rădăuți, dacă aceste două suprafețe coincid și sunt înscrise în adeverința nr. 184 din data de 7 octombrie 1991, precum și dacă sunt libere sau au fost atribuite legal altor persoane.
Tot prin expertiza ce se va efectua în cauză, se va identifica vechiul amplasament al suprafeței de 1725 mp pentru care solicită punerea în posesie petentul-intimat și dacă acesta are sau nu reconstituit dreptul de proprietate pentru această suprafață de teren iar în caz afirmativ, să se stabilească dacă vechiul amplasament al suprafeței de teren solicitate este liber, total sau parțial, sau a fost atribuit legal altor persoane. În acest sens, se vor identifica și măsura și suprafețele de teren indicate în cererea de intervenție accesorie și se va stabili dacă intervenientele-recurente sau autorii lor au sau nu reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1725 mp solicitată de petentul-intimat.
De asemenea, în cazul în care punerea în posesie pe vechiul amplasament nu este posibilă, se va stabili dacă este posibilă punerea în posesie pe alt amplasament situat în aceeași localitate sau într-o localitate învecinată, în rejudecare, instanța de fond urmând a administra orice alte probe pe care le va considera necesare pentru stabilirea situației de fapt reale și a justei soluționări a cauzei.
P. aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de intimata C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M., jud. Suceava și de intervenientele S. A. și T. F., domiciliate în ., jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 111 din data de 11 ianuarie 2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți (dosar nr._ ), intimați fiind petentul Z. V., domiciliat în ., jud. Suceava și primarul comunei M., jud. Suceava.
Casează în totalitate sentința civilă nr. 111 din data de 11 ianuarie 2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți (dosar nr._ ), și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, Judecătoria Rădăuți.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 29 noiembrie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier
S. A. V. E. L. C. L. R. M.
Red.V.L.
Jud.P. R.
Tehnored.R.M.
2 ex.27.12.2012
| ← Fond funciar. Sentința nr. 1798/2012. Tribunalul SUCEAVA | Pretenţii. Sentința nr. 429/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
