Fond funciar. Decizia nr. 662/2012. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 662/2012 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 27-03-2012 în dosarul nr. 662/2012
Dosar nr._ F. funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 662
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 27 MARTIE 2012
PREȘEDINTE: T. A. M.
JUDECPTIR: I. G.
JUDECĂTOR: G. F.
GREFIER: S. A.- M.
Pe rol, judecarea recursului declarat de către reclamantul I. D., împotriva sentinței civile nr. 457 din data de 1 februarie 2011 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._, intimate fiind pârâtele C. C. de fond funciar S. și C. Județeană S. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamantul recurent, asistat de avocat B. L., lipsă fiind reprezentanții pârâtelor intimate.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul reclamantului recurent depune la dosar împuternicire avocațială, arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului la dezbateri pe fondul cauzei.
Instanța constatând recursul în stare de judecată a acordat cuvântul la dezbateri pe fondul cauzei.
Avocat B. L., pentru reclamantul recurent, solicită admiterea recursului și admiterea acțiunii, motivat de faptul că în mod greșit prima instanță a admis excepția prematurității și astfel nu a cercetat fondul cauzei, comisia comunală este cea care nu a făcut demersurile necesare de a obține înscrisurile de la comisia județeană, în cauză se recunoaște că reclamantul recurent a formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, iar acesta deține terenul agricol din anul 1959 și plătește impozite.
Precizează că reclamantul recurent a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate și nu constituirea dreptului de proprietate.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. sub nr._ din data de 06.10.2009, reclamantul I. D. a chemat în judecată pârâtele C. locală de fond funciar S. și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 0,27 ha teren curți construcții.
În motivare a arătat că deține terenul de 50 de ani și a făcut numeroase cereri la primărie pentru a-i fi restituit, însă, din cauza unor disensiuni cu primarul acesta a refuzat eliberarea unui titlu de proprietate.
La data de 18.05.2010 reclamantul și-a modificat acțiunea, precizând că solicită pe lângă reconstituirea dreptului de proprietate și modificarea titlului de proprietate nr. 251/1994 eliberat acestuia.
Ulterior, la termenul de judecată din data de 18 mai 2010, reclamantul și-a precizat cererea de chemare în judecată, în sensul că solicită, pe lângă reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 0,27 ha teren și completarea titlului de proprietate nr. 251/1994, în sensul includerii suprafeței de 27 ari teren construcții și grădină.
Pârâta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. a formulat întâmpinare (f.13), prin care a invocat excepția prematurității introducerii cererii de chemare în judecată, arătând că petentul a introdus cererea direct la instanța de judecată, fără a depune cererea la primăria în raza căreia se află terenul.
Pârâta C. locală de fond funciar S. a formulat, de asemenea, întâmpinare (f.29), prin care a arătat că în urma verificării situației fondului funciar după documentele deținute de reclamant, s-a constatat că acesta are reconstituit dreptul de proprietate după tatăl său, I. Ghe. D., pentru 0,50 ha în tarlaua „Peste Siret”, suprafață trecută în registrul agricol 1959-1962, validată în anexa 2A, poziția 245 Fișa proces verbal de punere în posesie.
Pârâta a mai precizat că soții I. D. D. și L. figurează înscriși în registrul agricol la vol.7, fila 16/2009 cu casă de locuit în suprafață de 48 m.p., construită în anul 1959, grajd și anexe gospodărești, iar pentru casa de locuit și terenul din spatele casei nu dețin documente oficiale din care să reiasă dreptul de proprietate.
A mai susținut pârâta că pentru suprafața de 0,27 ha, reclamantul deține un document intitulat „Înțelegere de schimb” încheiat la data de 17.01.1996 între I. L. (soția reclamantului) și H. V. P. (cumnata reclamantului), document neautentificat de un notar public.
De asemenea, pârâta a arătat că prin cererea înregistrată la nr. 989 din 13.04.2009, reclamantul a solicitat constituirea (reconstituirea) dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,27 ha teren, însă, întrucât nu a făcut dovada acestei proprietăți cu documente oficiale și nu a prezentat alte documente conform Legii 18/1991, nu i s-a putut elibera titlul de proprietate solicitat.
Prin sentința civilă nr. 457 din data de 1 februarie 2011, Judecătoria S. a admis excepția prematurității formulată de pârâta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a respins acțiunea având ca obiect reconstituire drept de proprietate, formulată de reclamantul I. D., în contradictoriu cu pârâtele C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. și Comisia comunală de fond funciar S., ca prematur introdusă și a respins cererea de modificare a titlului de proprietate, ca nefondată.
P. a hotărî astfel, prima instanță, analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul excepției prematurității introducerii cereri de reconstituire, a reținut că această excepție este întemeiată.
Astfel, reclamantul a formulat la data de 13.04.2009 o cerere de constituire (reconstituire) a dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,27ha teren la locul numit „Scobinți”.
Ca urmare a acesteia pârâta Comisia comunală de fond funciar S. urmează să analizeze cererea, iar apoi să înainteze Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. o propunere în sensul admiterii sau respingerii cererii reclamantului, urmând ca pe baza documentelor existente pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. să valideze ori să invalideze măsurile stabilite de comisiile locale, conform art. 50 din Lg. nr. 18/1991 modif.
În raport de soluția adoptată de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S., reclamantul are posibilitatea să se adreseze sau nu instanței de judecată în temeiul art. 53 alin. 3 din Lg. nr. 18/1991 modif.
Simpla adresă trimisă reclamantului, la data de 14.04.2009 (f.50) nu reprezintă o soluționare a cererii acestuia, astfel încât obligația pârâtei Comisia comunală de fond funciar S. de a întocmi o propunere, pe care să o înainteze Comisiei județene subzistă, la fel ca și obligația comisiei județene de a valida sau invalida propunerea.
Față de cele reținute anterior, instanța a apreciat că introducerea unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate la data de 06.10.2009, adresată direct instanței, înainte de a fi dată o soluție în procedura prealabilă, este prematur formulată în raport de dispozițiile art. 53 alin.3 din Lg. nr. 18 /1991 modif., motiv pentru care a admis excepția prematurității introducerii acțiunii și a respins cererea de reconstituire, ca prematură.
Examinând actele depuse la dosarul cauzei în ceea ce privește cererea de modificare a titlului de proprietate nr. 251/1994, în sensul includerii suprafeței de 0,27ha teren, instanța a constatat că cererea nu este întemeiată.
Astfel, prin titlului de proprietate nr. 251/1994 a fost reconstituit dreptul de proprietate în favoarea reclamantului pentru o suprafață totală de 0,5 ha teren, pe raza loc. S., jud. S. (f. 3).
Examinând documentația care a stat la baza eliberării titlului de proprietate, instanța a constatat că reclamantului i-a fost validată reconstituirea dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,5ha teren (f.59).
În consecință, s-a constatat că la eliberarea titlului de proprietate nu a fost strecurată nici o eroare, în sensul diminuării suprafeței de teren validată spre reconstituire, motiv pentru care nu s-a impus modificarea titlului de proprietate.
Având în vedere că modificarea ulterioară a titlului de proprietate este posibilă numai în cazul nerespectării suprafeței reconstituite cu prilejul eliberării titlului de proprietate în sensul modificării acesteia față de suprafața validată, situație ce nu a fost dovedită în prezenta cauză, și constatând că nu este dat niciunul dintre motivele de nulitate a titlurilor de proprietate prev. de art. III din Lg. nr. 169/1997 modif., instanța a respins acțiunea de modificare a titlului de proprietate formulată de reclamant, ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că nejudecând fondul cauzei, ci admițând excepția Comisiei Județene, în acest fel, de fapt, deși este titularul acțiunii – obiect fiind Legea nr. 18/1991 cu modificări, acțiunea i-a fost respinsă pe o excepție – ca și cum aceasta ar fi titular de acțiune.
Legea nr. 18/1991 arată clar care este poziția procesuală a comisiilor, acestea, ca regulă generală, fiind chemate „în contradictoriu”.
Situația de fapt și de drept s-a înțeles greșit. Excepția ar fi fost invocată ca urmare a faptului că nu a introdus cerere de reconstituire la primărie, ci direct la instanță și că adresa remisă lui nu reprezintă un răspuns în sensul cerut de lege. Ca procedura să fi fost îndeplinită.
Dacă nu ar fi făcut cerere de reconstituire, nu i s-ar fi eliberat titlul de proprietate și a cerut ca după reconstituire, terenul dobândit înainte de 1960 să fie trecut pe titlu.
I se impută lipsa de diligență a organelor îndreptățite a elibera anumite acte (comisii) și care eliberează doar anumite acte.
Ca atare, a efectuat procedura prealabilă și o poate dovedi cu cereri făcute pe parcursul anilor și la care i s-a răspuns cu adrese. Se încearcă a se schimba obiectul cererii sale din reconstituire în constituire și în acest fel să se admită excepția.
Motivarea apare greșită și în contradicție cu Legea nr. 18/1991 cu modificări, și în ce privește „modificarea” titlului de proprietate, care nu era decât completarea lui cu terenul reconstituit și nu nulitatea lui în sensul art. III din Legea nr. 169/1997.
Cele două comisii au poziții diferite: una recunoaște, cealaltă nu. Or, acestea nu-și pot invoca propria culpă.
El are act, considerat legal în concepția actuală a Codului civil (forma autentică nefiind condiția de reconstituire conform Legii nr. 18/1991, ci doar în cazul terenului pădure, ceea ce nu este cazul aici), este înregistrat în RA din 1958, plătește impozite.
În aceste condiții, solicită admiterea recursului și în consecință admiterea acțiunii.
Pârâtele, deși legal citate, nu au formulat întâmpinare.
Examinând recursul, ce se subsumează prev. art. 304 pct. 9, art. 3041 Cod procedură civilă, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței și a criticilor invocate, tribunalul îl apreciază ca nefondat, pentru considerentele ce succed:
Procedura instituită prin Legea nr. 18/1991 are caracter special, derogatoriu de la dreptul comun, iar persoanele interesate nu pot pretinde instanței judecătorești să o ignore, pronunțându-se ea pentru prima oară asupra cererii de reconstituire a dreptului de proprietate.
Reclamantul nu are alegere între cele două proceduri, fiind îndreptățit să se adreseze instanței competente cu privire la fondul pretenției sale abia după ce comisiile de fond funciar, locală și județeană, și-au exprimat un punct de vedere în acest sens, pe calea plângerii împotriva hotărârii comisiei județene întemeiată pe art. 53 al. 2 din Legea nr. 18/1991.
Or, în speță, solicitând direct instanței reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,27 ha și, pe cale de consecință, modificarea titlului de proprietate nr. 251/1994 prin includerea și a acestui teren, reclamantul încearcă să eludeze dispozițiile legale sus-enunțate, câtă vreme nu există nici propunere de validare/invalidare din partea Comisiei locale pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 S., nici hotărâre de invalidare din partea Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S..
La dosar există o cerere de reconstituire pentru suprafața în cauză înregistrată la Primăria .. 989/13 aprilie 2009, căreia comisia locală i-a dat un răspuns, în sensul că ar fi fost depusă tardiv, cu depășirea termenului prev. de art. 33 din Legea nr. 1/2000 modificată prin Legea nr. 247/2005 și împotriva căruia reclamantul nu a formulat contestație.
Prin urmare, în mod corect s-a admis excepția prematurității în ceea ce privește acțiunea de reconstituire a dreptului de proprietate și s-a respins ca nefondată cea de modificare a titlului nr. 251/1994 în condițiile în care acest act corespunde actelor premergătoare, fiind înscrisă pe titlu întreaga suprafață validată, 0,5 ha teren (f. 59).
Tot sub acest aspect, nu poate fi luată în considerare cererea inițială, ce a stat la baza titlului nr. 251/1994, aceasta fiind rezolvată integral, adică pentru suprafața de 0,50 ha teren solicitată la acel moment.
A mai invocat reclamantul că excepția prematurității ar fi fost invocată de C. Județeană S., or, aceasta, în opinia sa, nu ar avea calitate de pârâtă în cauză.
Această critică nu poate fi reținută, deoarece calitatea procesuală pasivă este expres conferită comisiei județene prin art. 52 al. 2 din Legea nr. 18/1991 republicată.
S-a mai susținut că instanța ar fi analizat pricina din perspectiva cazurilor de nulitate prev. de art. III din Legea nr. 18/1991, or contrariul rezultă din conținutul considerentelor, instanța judecând în limitele în care a fost investită și apreciind corect că nu se poate înscrie pe titlu o suprafață nevalidată.
În fine, referirile reclamantului la valoarea juridică a înscrisurilor cu care înțelege să-și dovedească dreptul de proprietate, nu prezintă relevanță în condițiile în care prin soluția pronunțată nu s-a antamat fondul.
P. considerentele învederate, în baza art. 312 al. 1 Cod procedură civilă tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
P. aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către reclamantul I. D., domiciliat în S., jud. S., împotriva sentinței civile nr. 457 din data de 1 februarie 2011 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._, intimate fiind pârâtele C. C. de fond funciar S. și C. Județeană S. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, ca nefondat.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică din data de 27 martie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
T. A. M. I. G. G. F.
Grefier,
S. A.-M.
Red. G.F.
Judecător fond P. I.
Tehnored. S.A.M.
2 ex./19.04.2012
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Pretenţii. Sentința nr. 792/2012. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
