Fond funciar. Decizia nr. 684/2012. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 684/2012 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 29-03-2012 în dosarul nr. 684/2012
Dosar nr._ -fond funciar-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 684
Ședința publică din data de 29 martie 2012
PREȘEDINTE: | C. N. M. |
JUDECĂTOR: | G. F. |
JUDECĂTOR: | V. E. L. |
GREFIER: | G. F. |
Pe rol, judecarea recursurilor formulate de pârâta Direcția S. S., cu sediul în S., .. S. și de către intervenientul F. B. O. R. al B.- A. S. și Rădăuților, cu sediul în S., ., nr. 2, jud. S., împotriva sentinței civile nr. 919 din 22.06.2011 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, intimați fiind reclamanții D. V., domiciliat în comuna Frătăuții Noi, .. 476, jud. S., L. M., L. D., D. M., V. N. și Moțco G., toți domiciliați în comuna I. S., . și pârâta C. comunală I. S. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, jud. S..
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă avocat R. S. pentru recurentul- intervenient F. B. O. R. al B.- A. S. și Rădăuților, care depune delegație de substituire pentru avocat T. V. și intimații-reclamanți D. V., L. M. și L. D., asistați de avocat C. M., care depune împuternicire avocațială la dosar și pentru ceilalți intimații-reclamanți, lipsă fiind aceștia, recurenta-pârâtă și intimata- pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Întrebați fiind, apărătorii părților arată că nu mai au alte cereri prealabile de formulat.
Instanța, având în vedere că în cauză nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, acordă cuvântul la dezbateri.
Apărătoarea recurentului-intervenient solicită admiterea recursului formulat de către acesta, pentru motivele arătate și a recursului formulat de către recurenta-pârâtă Direcția S. S., fără plata cheltuielilor de judecată.
Apărătorul intimaților-reclamanți solicită respingerea recursului formulat de către recurentul-intervenient și a recursului formulat de către recurenta-pârâtă Direcția S. S., întrucât sunt neîntemeiate, fără plata cheltuielilor de judecată. Susține că și recurentul-intervenient a avut un reprezentant când s-a făcut măsurătoarea în teren, sentința atacată este temeinică, s-a administrat în cauză un probatoriu complet și alte probe nu mai puteau fi administrate.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin Hotărârea nr.753 din 18 august 2008 a Comisiei Județene de fond funciar S. s-a respins contestația formulată de Dutceac V., L. M., L. D., Dutceac M., V. N. și Moțco G. cu privire la cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru 15 ha pădure în . moștenitor după defunctul I. L..
Împotriva hotărârii susmenționate și în contradictoriu cu Comisiile de fond funciar locală I. S., Județeană S. și Direcția S. S. a formulat plângere Dutceac V., L. M., L. D., Dutceac M., V. N. și Moțco G. la 02 octombrie 2008, solicitând anularea hotărârii menționate și reconstituirea dreptului lor de proprietate pentru 15 ha teren pădure în calitate de moștenitori după I. L., pe raza satului B., . locul numit „Dvoriște”.
În motivarea cererii petenții au arătat că autorul lor I. L. a decedat în 1945, că acesta a fost proprietar deposedat cu suprafața de pădure pretinsă, aceștia precizând că de la data decesului lui L. I., toți cei 4 copii erau minori, mama lor fiind decedată anterior, astfel că nu s-au întocmit acte pe numele lor, pădurea fiind imediat preluată la stat.
La termenul din 10 martie 2009 s-a formulat în cauză cerere de intervenție în interes propriu de către L. V. a lui I., prin care s-a solicitat să se constate că și el alături de contestatori este moștenitor legal după defunctul L. I. în calitate de fiu, astfel că se impune să fie și el beneficiar a reconstituirii dreptului de proprietate solicitată de către petenți, cu motivarea că din greșeală în contestația formulată la comisia județeană el a fost omis a fi trecut ca și contestator, însă își însușește susținerile celorlalți petenți.
Petenții prin apărătorul lor, au arătat că sunt de acord cu admiterea cererii de intervenție, au confirmat calitatea de moștenitor a intervenientului, declarându-se de acord să fie inclus și el ca beneficiar al reconstituirii dreptului de proprietate solicitat.
C. județeană S. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor prin întâmpinarea depusă la dosar a înaintat documentația ce a stat la baza emiterii hotărârii nr.753 din 18 august 2008, solicitând instanței a aprecia în mod corect prevederile legale, în sensul corelării tuturor elementelor necesare reconstituirii dreptului de proprietate pentru teren cu vegetație forestieră, respectiv: structura de proprietate existentă la momentul deposedării abuzive a acestor terenuri de către regimul comunist.
Judecătoria Câmpulung Moldovenesc prin sentința civilă nr.675 din 15 aprilie 2009 a admis plângerea având ca obiect „fond funciar” formulată de petenți, a anulat hotărârea nr.753 din 18 august 2008 a Comisiei județene de fond funciar S., a reconstituit petenților dreptul de proprietate pentru 15 ha pădure la „Dvoriște”, . S., ca moștenitori după L. I. și a respins cererea de intervenție formulată de L. V..
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs intimatele C. județeană S. și Direcția S. S., iar Tribunalul S. prin decizia nr.297 din 11 februarie 2010, a admis cererea de intervenție accesorie formulată de F. B. O. R., a admis recursurile, a casat sentința civilă nr.675 din 15 aprilie 2009, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea hotărârii s-a avut în vedere că în recurs s-a formulat o cerere de intervenție în interesul recurenților de către F. B. O. R., prin care s-a invocat că .-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate, respectiv . UP II I. S., este proprietatea Fondului B. O. Româna așa cum rezultă din amenajamentul Ocolului Silvic Seletin ediția 1938 – 1947.
Față de susținerile recurentului precum și a intervenientului, având în vedere înscrisurile depuse la dosar de către F. B. O. R., precum și modul în care a fost efectuată expertiza, identificarea făcându-se în amplasamentul indicat de petentă fără a se verifica hărțile cadastrale, tribunalul a apreciat că în cauză se impune administrarea probei cu o nouă expertiză, prin care să se stabilească dacă amplasamentul solicitat este proprietatea petenților sau a Fondului B. O. R. în funcție și de înscrisurile depuse în instanța de recurs.
Dosarul a ajuns pe rolul Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc fiind înregistrat sub nr._, după casare fiind efectuată o expertiză silvică conform dispozițiilor deciziei de casare.
Prin sentința civilă nr. 919 din 22 iunie 2011, prima instanță a admis plângerea având ca obiect „fond funciar” formulată de reclamanții D. V., L. M., L. D., D. M., V. N. și Moțco G., în contradictoriu cu pârâții C. Județeană S. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, județul S., C. Locală de fond funciar I. S., județul S. și Direcția S. S., intervenienți fiind L. I.V. și F. B. O. R. al B.-A. S. și Rădăuților, a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de L. V. a I. ( moștenitor legal după L. I., în calitate de fiu ) și în consecință: a anulat Hotărârea nr.753 din 18 august 2008 a Comisiei Județene pentru S. Drepturilor de Proprietate Privată asupra Terenurilor S. și a reconstituit în favoarea petenților și a intervenientului L. V., dreptul de proprietate pentru suprafața de 15 ha teren cu vegetație forestieră pe raza comunei I. S., la locul numit „Dvoriște”, în indiviziune, în calitate de moștenitori după L. I., a respins cererea de intervenție accesorie a Fondului B. O. R. al B. - A. S. și Rădăuților, ca nefondată și a obligat pe intervenienta F. B. O. R. al B. - A. S. și Rădăuților și Direcția S. S. să plătească petenților suma de 1650 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
P. a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin plângerea formulată, petenții au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 15 hectare teren cu vegetație forestieră la locul numit „Dvoriște” de pe raza comunei I. S., în calitate de moștenitori după L. I., invocând în dovedirea cererii extras eliberat de Direcția Județeană S. a Arhivelor Naționale.
Conform extrasului nr. 3412 din 31.10.2005 eliberat de Direcția Județeană S. a Arhivelor Naționale rezultă faptul că L. I. figurează înscris în registrul agricol din anii 1943-1946 cu suprafața totală de 47,15 ha teren din care 15 ha teren pădure.
Referitor la faptul că numitul L. I. a decedat la data de 14 mai 1945 și prin urmare acesta nu ar avea calitatea de proprietar deposedat în înțelesul legii, instanța reține că se confirmă susținerile petenților în ceea ce privește faptul că soția acestuia decedase în anul 1944, din căsătoria părților rezultând 4 copii care astfel la decesul lui L. I. au rămas orfani și minori, motiv pentru care înscrierile la rolul agricol au rămas pe acesta. (fila 118 - 119 dosar_ )
Dovadă în acest sens o reprezintă faptul că deși L. I. a decedat la data de 14 mai 1945, el apare în continuare în anul 1946 înscris la rolul agricol cu suprafața de 15 ha teren pădure. (fila 12 – dosar_ )
În cauză au fost efectuate două expertize atât cu ocazia primei soluționări asupra fondului cât și după casare pentru identificarea terenului solicitat de către petenți.
Conform expertizei efectuate de expert Pustiu C., terenul solicitat a fost identificat pe raza satului B. – . . din UP II Ocolul Silvic B..
Având în vedere cererea de intervenție accesorie formulată de F. B. O. R. în recurs și documentele depuse de acesta, după casare s-a efectuat o nouă expertiză prin care s-a solicitat expertului să stabilească în funcție de actele prezentate, respectiv amenajamentul Ocolului Silvic Seletin, ediția 1938-1947 a cărei revizuire a fost aprobată prin Decizia Ministerului Agriculturii și Domeniilor publicată în M.O. partea II a nr. 121 din 28 mai 1942 și suprapunerea planșei cadastrale cu harta silvică a Ocolului Silvic Seletin – ediția 1938-1947 și cu harta actuală a ocolului Silvic B., dacă terenul ce formează obiectul judecății este proprietatea Fondului B. sau al reclamanților, urmând a verifica existența actelor de preluare a terenului de pădure.
Conform raportului de expertiză și răspunsului la obiecțiunile formulate în cauză, a rezultat că potrivit extrasului nr. 4005 din 17.02.2005 al Arhivelor Naționale – Direcția Județeană S., L. I. apare deținătorul suprafeței de 15 ha pădure în perioada 1943,1944,1945,1946, cu precizarea că anul 1946 este ultimul an în care s-au mai făcut mențiuni în registrele agricole, întrucât începând cu 1947 și până în 1948 statul a preluat pădurile de la foștii proprietari, în cazul nostru atât pădurile aparținând F. B. O. R. cât și ale proprietarului L. I., din punctul „Dvoriștea”.
S-a precizat că având în vedere faptul că în anul 1938 exista un amenajament silvic al pădurilor aparținând F. B. O. R., iar în anul 1950, deci după naționalizarea și preluarea pădurilor de către stat, există la Ocolul Silvic B. un amenajament silvic, expertul a avut posibilitatea comparării trupurilor de pădure Dvorșite înainte și după naționalizare, rezultând că trupul de pădure „Dvoriște” din amenajamentul 1950 are o suprafață mai mare cu 13,22 ha.
Expertul a arătat că la Ocolul Silvic B. nu se găsesc documente de preluare a pădurilor de către stat în anii 1947 – 1948 nici de la L. I. și nici de la F. B. O. R. al B., dar din evidența amenajamentului silvic – anul 1938 se constată că trupul de pădure „Dvoriște” are 186,96 ha, iar în amenajamentul din 1950, același trup de pădure „Dvoriște” are 200,18 ha, deci cu 13,22 ha mai mult.
S-a concluzionat de către expert că această creștere a suprafeței de pădure a trupului „Dvoriște” după naționalizare provine din preluarea de la L. I. a suprafeței de pădure pe care o avea potrivit Registrului agricol din anul 1946, iar faptul că diferența suprafeței trupului de pădure „Dvoriște” este de 13,22 ha, iar L. I. a avut 15 ha potrivit Registrului agricol, se poate datora preciziei de măsurare din anul 1950 a celor 200 de hectare la întocmirea amenajamentului. (fila 79 – dosar_ )
Expertul a precizat faptul că perioada scursă din 1938 până în 1950 este mică, astfel că nu s-au produs schimbări mari în structura arboretului, iar forma parcelelor a rămas relativ neschimbată. Faptul că conturul trupului de pădure „Dvoriște” a rămas neschimbat ca și limite, dar suprafața lui a crescut cu 13,22 ha la ediția de amenajament 1950, duce la concluzia că proprietatea lui L. I. a fost preluată în anii 1947 – 1948 de către Statul R., acesta concluzionând că suprafața de pădure ce formează obiectul judecății este proprietatea lui L. I., care a fost inclusă în amenajamentul silvic al statului în anii 1947 – 1948. (fila 82 – dosar_ )
Cu ocazia primei soluționări a fondului în cauză au fost audiați și martorii Mehno M., G. V. și B. M., care au arătat că numitul L. I. a avut teren pădure la locul numit Dvorșite”, fără a putea preciza suprafața.
Conform art. 6 din Legea 1/2000, la stabilirea prin reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile agricole și forestiere se va verifica în mod riguros existența actelor doveditoare prev. la art.9 alin.5 din Legea 18/1991 republicată, precum și pertinența, verosimilitatea, autenticitatea și concludența acestora.
De asemenea, art. 24 din Legea l/2000 cu modificările și completările ulterioare precizează că reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, pentru diferența dintre suprafața primită prin aplicarea legilor fondului funciar și cea avută în proprietate, persoanelor fizice sau juridice sau după caz moștenitorilor acestora, se face pe vechile amplasamente, în cazul în care acestea sunt libere, fie pe alte terenuri situate în apropierea vechiului amplasament.
În consecință, întrucât petenții au făcut dovada prin întreg probatoriul administrat în cauză, respectiv înscrisurile de la registrul agricol, martorii audiați, expertizele întocmite, că autorul lor L. I. a fost proprietarul suprafeței de 15 ha teren pădure la locul numit „Dvoriște” preluată la stat, instanța urmează să admită plângerea.
Referitor la cererea de intervenție formulată de L. V. a I., instanța a reținut că potrivit actelor de stare civilă acesta este fiul lui L. I. după care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în prezentul dosar, acesta a formulat în termen legal cererea de reconstituire, figurând alături de petenți pe cererea formulată în comun (fila 8 – dos._ ), însă nu a figurat ca și contestator la C. Județeană dintr-o eroare a petenților care au omis să-l treacă pe contestație, situație recunoscută de către aceștia, care au fost de acord cu cererea de intervenție în interes propriu formulată de el.
Petenții au solicitat cheltuieli de judecată de la Direcția S. S. și F. B. O. R. al B. din toate fazele procesuale, reprezentând onorarii de expert și avocat, pe care însă instanța le-a găsit justificate în limita sumei de 1.650 lei reprezentând onorariu expert B. G. și onorariu avocat conform chitanței depuse în dosar și a respins celelalte cheltuieli solicitate privind onorariu avocat și expert din primul ciclu procesual, întrucât conform încheierii din 7 aprilie 2009 din dosarul nr._, reclamanții cu ocazia soluționării fondului nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâta Direcția S. S. și intervenientul F. B. O. R. al B.- A. S. și Rădăuților.
Recurenta- pârâtă Direcția S. S., a solicitat admiterea recursului pentru următoarele motive:
Hotărârea instanței de fond a fost luată cu încălcarea disp. Legii nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare. Instanța de fond nu a luat în considerare prevederile art. 24 alin. 1 din Legea nr. 1/2000, intervenienții trebuiau să facă identificarea terenului solicitat în vederea reconstituirii dreptului de proprietate, pe vechiul amplasament, în amenajamentul silvic.
În reconstituirea dreptului de proprietate în baza legii nr. 1/2000, identificarea vechiului amplasament este o cerință obligatorie, așa cum s-a stabilit și prin minuta din data de 10.03.2010 a Comisiei de unificarea practicii judiciare în materie civilă, dreptul familiei și conflicte de muncă și asigurări sociale, conform căreia în cadrul procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate se impune stabilirea situației juridice actuale a vechiului amplasament, în acest mod verificându-se dovezile privind continuitatea proprietății și eventualele reconstituirii în favoarea altor persoane. Deși a solicitat ca expertul să facă o suprapunere a hărții amenajamentului silvic din 1938 peste harta amenajamentului silvic din 1950 pentru a stabili dacă există identitate sau nu de limite a acestor suprafețe expertul nu a efectuat această suprapunere și a reconstituit dreptul de proprietate practic fără a face o identificare a vechiului amplasament.
Dacă forma parcelelor a rămas neschimbată la nivelul anului 1950 față de anul 1938, unde sunt cele 15 ha trecute în proprietatea statului de la autorul petenților. Deși a făcut obiecții la raportul de expertiză și a solicitat efectuarea acestei suprapuneri, expertul nu a efectuat suprapunerea, iar instanța de fond a luat în considerare numai concluziile nefondate ale expertului.
La obiectivul nr. 7 al raportului de expertiză, expertul a concluzionat că terenul solicitat în vederea reconstituirii dreptului de proprietate se află în UP II u.a. din raza Ocolului Silvic B..
Instanța nu este ținută de concluziile raportului de expertiză, care nu are valoarea unui mijloc de probă absolut. O expertiză nu poate fi luată în considerare atunci când concluziile la care se ajunge nu sunt rezultatul unor raționamente precise și verificabile, ci a unei simple păreri a expertului.
În speță nu sunt îndeplinite două din condițiile impuse de lege pentru admiterea probei cu martori pentru că există înscrisuri doveditoare, petentul și intervenienții nu fac dovada faptului că acesta este vechiul lor amplasament.
În drept a invocat disp. art. 304 pct.9 și art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
Intervenientul F. B. O. R. al B.- A. S. și Rădăuților, a solicitat admiterea recursului, pentru următoarele motive:
În cauză expertul nu a examinat în funcție de celelalte înscrisuri de la dosar, obiectivul nr. 8 iar instanța de judecată avea obligația de admite cererea de expertiză contrarie formulata de reprezentantul fondului B., în condițiile art. 212 alin. 2 Cod procedură civilă.
Instanța de rejudecare a încălcat disp. art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă, dispozițiile instanței de recurs rămânând nesoluționate în condițiile în care expertul a refuzat cu abilitate să răspundă obiectivului esențial al cauzei, iar instanța a refuzat contraexpertiza, ceea ce atrage casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Hotărârea atacată este nelegală și contrară probatoriului din moment ce prin acest raport expertul afirmă că „nu poate răspunde la întrebarea dacă terenul ce formează obiectul judecății este proprietatea… reclamanților”.
Reclamanții nu au făcut nici o probă din care să rezultă că vechiul amplasament al terenurilor este în . I. S. u.a. 130, . judecății, probă care să aibă o asemenea forță încât să înlăture probele administrate de ei, respectiv amenajamentul Ocolului Silvic Seletin ediția 1938-1947, harta rezultantă din suprapunerea planței cadastrale cu harta silvică a Ocolului Silvic Seletin ediția 1938-1947 cu harta actuală a Ocolului Silvic B..
Afirmația expertului că nu ar fi găsit acte oficiale prin care Statul R. ar fi preluat în anii 1947-1947 trupul de pădure „ Dvoriște” de la F. B. O. R. al B., este contrară realității.
Atât reprezentanții Ocolului Silvic B. cât și ai Fondului B. au prezentat expertului în faza de documentare înscrisuri din care rezultă că terenul a fost preluat ca urmare a desființării Fondului B. prin aplicarea Decretului nr. 273/ 24.06.1949, C. de lichidare numită de Statul R. întocmind tabloul terenurilor preluate de la fondul B. pe fiecare ocol silvic, inclusiv Ocolul Silvic Seletin, conform amenajamentelor silvice de la acea dată.
Tot contrară realității este și suprapunerea tehnică, realizată de expert a hărților amenajamentelor silvice din 1938 și 1951.
Dacă d-nul expert ar fi făcut o suprapunere tehnică modernă ar fi constatat că parcele silvice, din amenajamentul silvic al anului 1951, nr. 47d=1,49 ha, 47e=5,02 ha si 45%=4,5 ha nu au fost proprietatea Fondului B., așa cum rezultă din planul anexă nr. 1 – culoare roz.
Dar nu acestea sunt parcelele de teren pe care le pretind reclamanții, ci, din același plan anexă nr. 1, rezultă că terenul solicitat se identifică cu parcelele silvice 49 și 48 din amenajamentul silvic ediția 1951, terne care a fost preluat de F. B.- culoare portocalie.
Dacă expertul ar fi răspuns obiectivului nr. 8, având în vedere suprapunerea cu harta actuală a Ocolului Silvic B. ediția 2005, ar fi trebuit să constate că terenul solicitat se identifică cu . u.a. 130A% și B% care în amenajamentul silvic al Ocolului Silvic Seletin, ediția 1938, era și este proprietatea Fondului B. și avea nr. 139.
P. motivele dezvoltate la pct. 1 și 2 nu sunt datorate nici cheltuieli de judecată la care a fost obligat F. B..
Intimații-reclamanți nu au formulat întâmpinare dar prin apărătorul lor, prezent în instanță, au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Intimata-pârâtă, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Examinând recursurile formulate de recurenți prin prisma prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, 304 1 Cod procedură civilă, tribunalul reține că recursul este nefondat pentru următoarele argumente:
Ambii recurenți au invocat, în principal, că prin raportul de expertiză nu s-a lămurit întrutotul dacă vechiul amplasament al terenului în litigiu ce a aparținut autorului petenților este identic cu cel revendicat de petenți și au criticat faptul că expertul nu a procedat la o suprapunere a hărții amenajamentului silvic din anul 1938 peste harta amenajamentului silvic din anul 1950 pentru a stabili dacă există identitate sau nu.
Recurenta- intervenientă mai susține că în felul acesta expertul a refuzat să răspundă la obiectivul esențial al cauzei iar instanța de fond a respins în mod greșit proba cu o contraexpertiză care să lămurească acest aspect.
Din examinarea raportului de expertiză tehnică judiciară (fila 77-88 dosar fond) și a răspunsului la obiecțiuni (fila 105- 115 dosar) însă aceste susțineri nu se confirmă întrucât expertul a tranșat acest obiectiv arătând clar și lămurit că a efectuat suprapunerea planșei cadastrale a Ocolului Silvic Seletin ediția 1938- 1947 cu harta din 1951, întocmită imediat după naționalizare și a constatat că, contururile parcelelor nu au suferit modificări.
În urma suprapunerii hărții ediția 1938 peste harta actuală a Ocolului Silvic B., s-a constatat că trupul de pădure „ Dvoriștea” avea patru parcele în anul 1938 iar pe harta actuală are un nr. de zece parcele din care patru parcele nu se suprapun în întregime ci numai parțial.
Această nu înseamnă însă că întreaga suprafață de teren care se afla grafic în interiorul conturului hărții ediția 1938 ar aparține F.B.O.R. al B. întrucât în același trup de pădurea au existat până la naționalizare proprietăți particulare din care până la această dată s-au retrocedat proprietarilor cca 15,6 ha teren forestier.
Această constatare a expertului a fost întărită și de declarațiile martorilor Mehno M., G. V. și B. M. care au arătat că autorul petenților, L. I. a avut pădure la locul numit „ Dvoriște”, fără a putea preciza suprafața.
Cătă vreme instanța a fost lămurită prin expertiza făcută pe care a coroborat-o și cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză ( înscrisuri, martori) în mod corect aceasta a respins ca neutilă proba cu o contraexpertiză.
Intervenienta- recurentă mai arată și faptul că, în mod nelegal, prima instanță a obligat-o și plata cheltuielilor de judecată.
Această critică este nefondată câtă vreme potrivit disp. art. 274 Cod procedură civilă, pârâtul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată proporțional culpei sale procesuale iar în cazul intervenientei –recurente această culpă este dată.
Față de considerentele mai sus arătate, în temeiul disp. art. 312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat iar hotărârea primei instanțe va fi menținută ca fiind temeinică și legală.
Totodată tribunalul ia act de faptul că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată din recurs.
P. aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de pârâta Direcția S. S., cu sediul în S., .. S. și de către intervenientul F. B. O. R. al B.- A. S. și Rădăuților, cu sediul în S., ., nr. 2, jud. S., împotriva sentinței civile nr. 919 din 22.06.2011 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, intimați fiind reclamanții D. V., domiciliat în comuna Frătăuții Noi, .. 476, jud. S., L. M., L. D., D. M., V. N. și Moțco G., toți domiciliați în comuna I. S., . și pârâta C. comunală I. S. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, jud. S..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 29.03.2012.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
C. N. G. F. V. E. L. G. F.
Red. C.N.
Jud fond A. A. P.
Tehnored. G.F.
2 ex. /02.05.2012
| ← Fond funciar. Decizia nr. 654/2012. Tribunalul SUCEAVA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 694/2012. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
