Revendicare imobiliară. Decizia nr. 620/2012. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 620/2012 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 23-03-2012 în dosarul nr. 620/2012
Dosar nr._ - revizuire -
- fond funciar -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
S E C Ț I A C I V I L Ă
DECIZIA NR. 620
Ședința publică din 23 MARTIE 2012
Președinte: S. A.
Judecător: C. L.
Judecător: V. E.-L.
Grefier: P. I.
Pe rol judecarea recursului formulat de revizuentul S. M. împotriva sentinței civile nr. 1866 din 16 mai 2011 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul civil nr._, intimați fiind C. F., C. I., C. F., C. Florența, M. F. și M. S..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns avocat T. M.-O. pentru revizuentul-recurent și intimatul C. F. asistat de avocat B. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, instanța a înmânat apărătorului revizuentului-recurent duplicatul întâmpinării formulată în cauză.
Întrebați fiind, apărătorii părților au precizat că nu mai au de formulat alte cereri, iar instanța, constatând recursul în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Apărătorul revizuentului-recurent a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere că nu este dată excepția inadmisibilității reținută de prima instanță.
Apărătoarea intimatului C. F. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Rădăuți sub nr._ din 31 august 2010, așa cum a fost precizată, revizuentul S. M. i-a chemat în judecată pe intimații C. F., C. I., C. F., C. Florența, M. F. și M. S., solicitând instanței să dispună revizuirea sentinței civile nr. 1171/01.04.2009 a Judecătoriei Rădăuți în temeiul art. 322 alin. 1 pct. 4 teza a II-a Cod procedură civilă, cu motivarea – în esență – că „un act determinant în darea sentinței civile nr. 1171/01 aprilie 2009” l-a constituit înscrisul sub semnătură privată pretins încheiat la data de 10 ianuarie 1960 între Marțincu E., R. E., Marțincu C., C. F. și C. I., iar acest înscris este falsificat.
Intimații au formulat întâmpinare în care au arătat, printre altele, că „pentru a se revizui o sentință, trebuie ca actul falsificat să fi fost hotărâtor în dezlegarea pricinii, ori, sentința de revendicare s-a pronunțat în baza actelor de proprietate, nu în baza unui act sub semnătură privată”.
Prin sentința civilă nr. 1866 din 16 mai 2011, Judecătoria Rădăuți a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă și a obligat revizuentul să plătească intimaților suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în motivare că, art. 322 pct. 4 Cod procedură civilă prevede că: „Revizuirea unei hotărâri /…/ se poate cere /…/ dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals…”.
Așadar, este nevoie ca înscrisul respectiv să fie determinat în darea hotărârii, să constituie „temeiul” acesteia.
Măsura în care un înscris a servit ca temei al pronunțării unei hotărâri se determină prin analiza considerentelor hotărârii respective. Ori, din analiza sentinței civile nr. 1171/01.04.2009 a Judecătoriei Rădăuți, se poate ușor observa că instanța nu a făcut absolut nicio referire la înscrisul invocat de revizuent, în argumentarea soluției sale.
În concluzie, sub nicio formă nu se poate susține că hotărârea supusă revizuirii „s-a dat în temeiul” înscrisului invocat de revizuent, astfel încât cererea de revizuire este inadmisibilă (nu este îndeplinită o condiție de admisibilitate expres prevăzută de lege).
În baza art. 274 Cod procedură civilă revizuentul a fost obligat să plătească intimaților suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs revizuentul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a susținut că întreaga motivare a sentinței civile recurate se fundamentează pe ,,motivarea" lacunară și care reflectă superficialitatea totală în analizarea fondului cauzei. Ceea ce se pare ca ignoră total judecătorul învestit cu judecarea fondului cauzei este faptul că în baza acestui înscris sub semnătura privată s-a constatat dreptul de proprietate al pârâtului C. F., în baza sentinței civile nr. 2729/1 noiembrie 2004 (cu toate că soții C. au dobândit prin act autentic doar suprafața de 2000 mp. construibili, teren situat in orașul Rădăuți, .. 90, identic cu . din corp. tabular carte funciară 2451 a Comunei cadastrale Rădăuți, ei falsificând semnăturile vânzătorilor de pe înscrisul sub semnătura privată), înscris folosit de către intimați în acțiunea in revendicare, acțiune în care au fost comparate titlurile pârtilor. Se reține foarte corect în motivarea Sentinței Civile nr. 4133/24 octombrie 2007 (sentința casată) fila 4 alin. 1 că ,,Pârâții C. F. și C. I. sunt proprietarii parcelelor 4519 si 4027/13 în suprafață totală de 3000 mp, conform extrasului de C.F. dobândind dreptul de proprietate în baza actului de vânzare cumpărare din 1960 și a sentințelor civile 1486/2004 și 2729/2004 ale Judecătoriei Rădăuți. Cele două sentințe judecătorești nefiind pronunțate în contradictoriu cu reclamantul, nu sunt opozabile acestuia." Recurentul invocă faptul că nu putea formula cerere de revizuire împotriva unor sentințe civile în dosare în care nu a avut calitatea de parte.
Conform Codului de Procedură Civilă, doctrinei și practicii judiciare în materie, în situația prevăzută de art. 322, alin. 1, punctul 4, teza II: "dacă hotărârea s-a dat in temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății" condițiile de admisibilitate a unei cereri de revizuire fondată pe aceste motive sunt următoarele:
Înscrisul trebuie să fi fost determinant în darea hotărârii în sensul că în lipsa lui soluția ar fi fost alta. În speța dedusă judecății, înscrisul a fost esențial pentru pronunțarea sentinței civile nr. 1171 din 1 aprilie 2009 a Judecătoriei Rădăuți, dată în dosarul civil nr._, sentința dată într-un dosar de revendicare, dosar în care au fost comparate și modalitățile de dobândire ale dreptului de proprietate ale fiecăreia dintre părți. Într-adevăr, înscrisul constatat a fi fals constituie baza dobândirii dreptului de proprietate pentru C. F., în baza acestui înscris sub semnătura privată constatându-se dreptul de proprietate al pârâtului C. F., în baza sentinței civile nr. 2729/1 noiembrie 2004, însă acest înscris rămâne determinant pentru soluția dată in dosarul de revendicare, atât timp cât Judecătoria Rădăuți a comparat titlurile opuse de părți. Nu se poate susține că în condițiile în care în motivarea sentinței nu apare actul constatat a fi fals, acel act nu a fost determinant pentru soluția pronunțată. Mai mult, acest înscris a fost analizat și de către expertul topo ce a întocmit raportul de expertiză cadastrală în cauză, raport determinant de altfel in pronunțarea soluției. Ca și interpretare cauzală, intimații nu ar fi putut dobândi dreptul de proprietate asupra suprafeței de 3000 mp, ci doar asupra suprafeței de 2000 mp, dacă nu ar fi falsificat înscrisul sub semnătură privată și, ca atare, acțiunea în revendicare formulată de revizuentul din prezenta cauză ar fi avut câștig de cauză.
Dovada falsului se face prin hotărâre judecătorească, înscrisul fiind fals in sensul punctului 4 nu numai atunci când falsul este stabilit prin hotărârea de condamnare pentru săvârșirea unei infracțiuni, ci și atunci când prin operațiunea de alterare a realității nu s-a comis o infracțiune. Însă, în acest caz trebuie avute în vedere acele situații în care acțiunea penală nu mai poate fi pusă în mișcare sau nu mai poate fi exercitată, pentru unul din cazurile prevăzute de art. 10 Cod pr. penală. Dacă falsul nu mai poate fi stabilit în cadrul procesului penal, instanța sesizată cu cererea de revizuire va stabili ea dacă înscrisul are sau nu un conținut real, precum și motivele pentru care nu s-a aflat de alterarea acestuia până la introducerea cererii de revizuire. Așadar expresia ,,înscris declarat fals în cursul judecății" are în vedere ipoteza în care falsul este stabilit de o altă instanță decât cea de revizuire, pe când expresia ,,înscris declarat fals în urma judecății” vizează situația în care falsul este constatat de instanța de revizuire;
Susține revizuentul că, în prezenta cauză, a formulat plângere penală împotriva pârâtului C. F. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătura privată și uz de fals, fapte prevăzute și pedepsite de art. 290 si 291 din Codul Penal, plângeri înregistrate sub numărul de dosar 1881/P/2009, dosar înaintat Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava și înregistrat sub nr. 729/II/2/2010 și soluționat prin Ordonanța de neîncepere a urmăririi penale din data de 22 iulie 2010, întrucât în cauză a intervenit termenul de prescripție a răspunderii penale prevăzute de art. 122 alin.1 lit. d) Cod penal (existând o propunere de sesizare a instanței de judecată în vederea anulării documentelor in litigiu la momentul finalizării cercetării penale în cauză). Aceasta soluție a fost menținută prin Ordonanța nr. 39/ÎI/2/2011 din data de 16 februarie 2011 a P. - Procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava. Și această soluție a fost criticată de către intimații C. F. și C. I., aceștia formulând plângere in temeiul art. 2781 Cod Proc. P.., plângere soluționată de Judecătoria Rădăuți prin sentința penală nr. 265 din 20 aprilie 2011, sentință prin care a fost respinsă plângerea formulată de aceștia, reținându-se în motivare că „instanța a constatat ca înscrisul reclamat a fi fals constă într-un act de vânzare-cumpărare încheiat sub semnătură privată în data de 20 ianuarie 1960, în baza căruia, prin sentința civilă nr. 1486 din data de 31 mai 2004, Judecătoria Rădăuți admite acțiunea civilă având ca obiect constatarea dreptului de proprietate și validează acea vânzare-cumpărare. Așadar, într-adevăr, actul reclamat a fi fals, a fost folosit ultimă dată în anul 2003, când petenții au solicitat validarea antecontractului, iar în data de 11 iunie 2011, intimatul S. M. formulează plângere penală împotriva petenților cu privire la săvârșirea infracțiunilor de fals și uz de fals. Este adevărat că din expertiza grafică întocmită de către ÎJP Suceava - Serviciul Criminalistic reiese ca semnăturile nu au fost executate de către vânzători, fără a se putea stabili dacă semnăturile respective au fost executate de către petenți, însă aceasta nu înseamnă că există dovezi certe că petenții nu au săvârșit faptele pentru care au fost cercetați”.
Pentru soluționarea plângerii s-a dispus efectuarea unei expertize grafologice, expertiză ce constată falsul săvârșit de către soții C.. Unanim practica și doctrina judiciară recunosc faptul că înscrisul este fals în sensul punctul 4 alin. l al art. 322, nu numai atunci când falsul este stabilit prin hotărârea de condamnare pentru săvârșirea unei infracțiuni, ci și în acele situații în care acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare sau nu mai poate fi exercitată pentru unul din cazurile prevăzute de art. 10 Cod Procedură Penală. În situația recurenților, falsul a fost stabilit de către P. prin expertiza grafologică, însă în cauză a intervenit prescripția răspunderii penale, ca atare ne aflăm în ipoteza în care ,,înscrisul este declarat fals în cursul judecății” de către parchet. Sarcina instanței de revizuire era în această situație doar de a lua act de conținutul dosarul penal și al raportului de expertiză pentru a constata falsul, ea putând de asemenea pe cale incidentală a cerceta înscrisul pretins a fi fals, recurentul intenționând a solicita în acest sens o expertiză grafologica.
Mai susține recurentul că cererea de revizuire a fost formulată legal, în termenul prevăzut de art. 324 alin (l) pct.3. "în cazurile prevăzute de art.322 pct.4, [...]. În lipsa unei astfel de hotărâri (de condamnare), termenul curge de la data când partea a luat cunoștință de împrejurările pentru care constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, dar nu mai târziu de trei ani de la data producerii acestora", revizuentul luând cunoștință despre această soluție la momentul comunicării ordonanței în dosarul penal sus-menționat. Toate aceste aspecte au fost ignorate de către instanța de fond, aceasta făcând o analiză superficială denotată de motivarea lacunară a sentinței recurate.
Față de toate aceste considerente care demonstrează pe deplin că cererea de revizuire întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 322, alin. 1, punctul 4, teza II, consideră ca excepția inadmisibilității și soluția de respingere a cererii ca inadmisibilă nu au suport probator.
Motivat de aspectele invocate, aspecte ce demonstrează că acțiunea de revizuire promovată este admisibilă, solicită admiterea recursului, respingerea excepției de inadmisibilitate, casarea sentinței civile nr. 1866/16 mai 2011 si trimiterea cauzei spre rejudecare in vederea cercetării fondului.
Legal citați, intimații C. F. și C. I. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului declarat în cauză, ca nefondat, având în vedere că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a legii, reținând că acțiunea în revendicare a fost corect soluționată prin lipsa suprapunerii dintre cele două terenuri(f.17).
Deși au fost legal citați, intimații C. F., C. Florența, M. F. și M. S. nu au depus întâmpinare și nici nu s-au prezentat în instanță pentru a-și exprima poziția procesuală față de recursul declarat în cauză.
Recursul a fost legal timbrat.
Analizând recursul declarat în cauză, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art. 3041 Cod pr. civilă, tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1486 din data de 31 mai 2004 a Judecătoriei Rădăuți( dosar nr. 1529/2003) s-a constatat că intimatul C. F. a dobândit prin cumpărare de la Martincu E., R. E. și Martincu C., dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1000 mp teren ce face parte din p.v. 4519 și p.f. 4027/13 din C.F. 2351 Rădăuți(f.11-ds. fond).
Prin sentința civilă nr. 2729 din data de 1 noiembrie 2004 a Judecătoriei Rădăuți( dosar nr. 5260/2004) s-a constatat că intimatul C. F. este proprietarul suprafețelor de 870 mp teren ce face parte din p.f. 4519 și 2130 mp teren identic cu p.f. 4027/13 din C.F. 2351 Rădăuți(f.12-ds. fond).
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2481 din data de 5 august 2005 la Biroul Notarului Public Fomin S. din Rădăuți, intimații C. F. și C. I. le-au vândut intimaților C. F. și C. Florența, suprafața de 118 mp teren identică cu p.f. nr. 4027/640, rezultată din divizarea p.f. nr. 4027/13 din C.F. 2351 Rădăuți, dobândită de vânzători ca efect al hotărârilor judecătorești menționate mai sus(f.81-ds. fond).
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2483 din data de 5 august 2005 la Biroul Notarului Public Fomin S. din Rădăuți, intimații C. F. și C. I. i-au vândut intimatului M. S., suprafața de 211 mp teren identică cu p.f. nr. 4027/641, rezultată din divizarea p.f. nr. 4027/13 din C.F. 2351 Rădăuți, dobândită de vânzători ca efect al hotărârilor judecătorești menționate mai sus(f.80-ds. fond).
Prin sentința civilă nr. 1171 din data de 1 aprilie 2009 a Judecătoriei Rădăuți( dosar nr._ ), instanța a respins acțiunea în revendicare imobiliară promovată de revizuentul S. M. împotriva intimaților C. F., C. I., C. F., C. Florența, M. F. și M. S., acțiune prin care revizuentul solicita obligarea pârâților să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 120 mp teren, parte din imobilul situat în municipiul Rădăuți, .. 90, jud. Suceava, imobil identificat cadastral ca parte din CF nr. 2351 pentru . F., p.v. nr. 4027/640 pentru C. F. și p.v. nr. 4027/641 pentru M. S.. De asemenea, instanța a respins și capetele de cerere prin care revizuentul solicita anularea parțială a contractelor de vânzare-cumpărare nr. 2481 și 2483 încheiate între C. F. și C. I. în calitate de vânzători și C. F. și M. S., în calitate de cumpărători ai suprafeței respective de teren, obligarea pârâților să își ridice gardul amplasat pe această suprafață de teren și radierea intabulării dreptului de proprietate al pârâților din cartea funciară pentru suprafața de teren pe care o revendică.
În argumentarea soluției sale, instanța a reținut că, conform raportului de expertiză întocmit în cauză de expertul L. L., nu există suprapunere de teren între suprafața de teren de 3120 mp proprietatea reclamantului( dobândită de acesta prin sentințele civile nr. 4382/1996 și 3235/1996, ambele ale Judecătoriei Rădăuți) și cele înstrăinate între pârâți iar suprafața de 120 mp revendicată de reclamant nu se regăsește în suprafața de 3000 mp teren deținută de pârâtul C. F..
Recursul declarat de revizuentul S. M. împotriva sentinței civile nr. 1171 din data de 1 aprilie 2009 a Judecătoriei Rădăuți, a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 2040 din data de 23 noiembrie 2009 a Tribunalului Suceava(dosar nr._ )(f.71-ds.fond).
Prin cererea de revizuire ce face obiectul prezentului dosar, revizuentul S. M. a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 1171/01.04.2009 a Judecătoriei Rădăuți în temeiul art. 322 alin. 1 pct. 4 teza a II-a Cod procedură civilă, cu motivarea – în esență – că „un act determinant în darea sentinței civile nr. 1171/01 aprilie 2009” l-a constituit înscrisul sub semnătură privată pretins încheiat la data de 10 ianuarie 1960 între Marțincu E., R. E., Marțincu C., C. F. și C. I.(f.9-ds. fond), act ce a stat la baza sentințelor civile nr. 1486 din data de 31 mai 2004 a Judecătoriei Rădăuți( dosar nr. 1529/2003) și nr. 2729 din data de 1 noiembrie 2004 a Judecătoriei Rădăuți( dosar nr. 5260/2004), iar acest înscris a fost declarat fals de organele de urmărire penală în dosarul nr. 7881/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava.
După cum rezultă din dispozițiile art. 322 pct. 4 Cod pr. civilă, revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății.
Din conținutul acestui text de lege rezultă că pentru a fi întrunite condițiile de admisibilitate a acestui caz de revizuire, trebuie ca înscrisul să fi fost determinant în darea hotărârii, în sensul că în lipsa lui, soluția ar fi fost alta.
Ori, din conținutul sentinței civile nr. 1171 din data de 1 aprilie 2009 a Judecătoriei Rădăuți( dosar nr._ ) rezultă că printre înscrisurile care au dus la pronunțarea soluției în dosarul de revendicare imobiliară nu a stat și înscrisul sub semnătură privată invocat de revizuentul-recurent S. M. intitulat ,, Act de vânzare-cumpărare” încheiat la data de 10 ianuarie 1960 între Marțincu E., R. E., Marțincu C., C. F. și C. I., după cum în mod corect a reținut instanța de fond.
Împrejurarea că acest înscris sub semnătură privată a stat la baza constatării vânzării-cumpărării prin sentința civilă nr. 1486 din data de 31 mai 2004 a Judecătoriei Rădăuți( dosar nr. 1529/2003) și prin sentința civilă nr. 2729 din data de 1 noiembrie 2004 a Judecătoriei Rădăuți( dosar nr. 5260/2004), nu are relevanță în cauză, în contextul în care motivul pentru care instanța a respins acțiunea în revendicare imobiliară a fost acela că, din probatoriul administrat în cauză a rezultat că nu există suprapunere între suprafața de teren de 3120 mp proprietatea reclamantului( dobândită de acesta prin sentințele civile nr,. 4382/1996 și 3235/1996, ambele ale Judecătoriei Rădăuți) și cele înstrăinate între pârâți iar suprafața de 120 mp revendicată de reclamant nu se regăsește în suprafața de 3000 mp teren deținută de pârâtul C. F..
Neexistând suprapunere între actele de proprietate ale părților, instanța nu a mai procedat la compararea titlurilor pentru a vedea care dintre ele este preferabil, astfel încât înscrisul sub semnătură privată pretins a fi întocmit în fals de revizuentul-recurent nu a fost determinant în soluționarea acțiunii în revendicare imobiliară, în sensul prevăzut de art. 322 pct. 4 Cod pr. civilă.
De altfel, acest aspect rezultă cu claritate și din Decizia nr. 2040 din data de 23 noiembrie 2009 a Tribunalului Suceava(dosar nr._ ) prin care a fost respins recursul declarat în cauză, cu argumentarea că potrivit concluziilor raportului de expertiză, între terenul proprietatea reclamantului și terenul proprietatea pârâților nu există suprapunere, parcelele de teren identificate în baza evidențelor de la Biroul de Carte Funciară și a actelor de proprietate prezentate de părți, fiind distincte, astfel că nu s-a impus compararea titlurilor de proprietate invocate de către părți, pentru a se stabili care titlu de proprietate este preferabil ori mai bine caracterizat. De asemenea, instanța de recurs a mai reținut că reclamantul nu a dovedit în cauză că este proprietarul suprafeței revendicate de 120 mp teren, astfel că în mod corect a fost respinsă acțiunea în revendicare imobiliară(f.74-ds. fond).
Prin urmare, împrejurările invocate de revizuent referitoare la faptul că în baza acestui înscris sub semnătura privată s-a constatat dreptul de proprietate al pârâtului C. F., în baza sentinței civile nr. 2729/1 noiembrie 2004, nu au nici o relevanță în cauză, față de aspectele de fapt și de drept reținute mai sus, motivul de recurs invocat de revizuent cu privire la acest aspect apărând ca fiind neîntemeiat.
Contrar susținerilor din cererea de recurs, înscrisul sub semnătură privată nu a fost avut în vedere la pronunțarea sentinței civile nr. 1171 din 1 aprilie 2009 iar Judecătoria Rădăuți nu a comparat titlurile opuse de părți, astfel că și acest motiv de recurs apare ca fiind neîntemeiat.
Având în vedere că înscrisul evocat de revizuent nu a fost determinant în pronunțarea hotărârii atacate, nu erau întrunite condițiile prevăzute de art. 322 pct 4 Cod pr. civilă pentru a se reține existența acestui caz de revizuire, astfel încât în mod corect a fost respinsă cererea de revizuire ca inadmisibilă, date fiind dispozițiile art. 326 al. 3 Cod pr. civilă potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, fiind de prisos ca instanța de fond să mai analizeze dacă erau întrunite sau nu și celelalte condiții de admisibilitate ale acestui caz de revizuire și anume, dacă înscrisul defăimat avea sau nu un caracter real.
În acest context, analizarea celorlalte motive de recurs invocate de revizuent referitoare la faptul că din expertiza grafică întocmită de către ÎJP Suceava - Serviciul Criminalistic reiese ca semnăturile nu au fost executate de către vânzători și că instanța de revizuire trebuia să cerceteze falsul pe cale incidentală, a devenit inutilă.
Având în vedere că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu aplicarea corectă a legii iar în urma examinării cauzei sub toate aspectele, așa cum prevăd dispozițiile art. 3041 Cod pr. civilă, tribunalul nu a găsit alte motive de nelegalitate de ordine publică care să poată fi puse în discuția părților, așa cum prevăd dispozițiile art. 306 al. 2 Cod pr. civilă, în temeiul art. 312 al. 1 Cod pr. civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
Cum recurentul a căzut în pretenții și reținând culpa procesuală a acestuia prin declanșarea căii de atac a recursului care s-a dovedit a fi nefondat, în temeiul art. 274 Cod pr. civilă( aplicabil și în această fază procesuală, după cum rezultă din dispozițiile art. 316 Cod pr. civilă), tribunalul va dispune obligarea acestuia să achite intimaților C. F. și C. I. suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat, după cum rezultă din chitanțele de la f. 23 și 24-ds. recurs.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de revizuentul S. M., domiciliat în municipiul Rădăuți, .. 92, jud. Suceava împotriva sentinței civile nr. 1866 din 16 mai 2011 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul civil nr._, intimați fiind C. F. și C. I., domiciliați în municipiul Rădăuți, .. 90, jud. Suceava, C. F. și C. Florența, domiciliați în municipiul Rădăuți, .. 94 A, jud. Suceava, M. F. și M. S., domiciliați în municipiul Rădăuți, .. 94 B, jud. Suceava, ca nefondat.
Dispune obligarea recurentului revizuient Șușnovici M. să achite intimaților C. F. și C. I. suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 martie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
S. A. C. L. V. E.-L. P. I.
Red. V.E.L.
Jud. B. B.
Tehnored. I.P./2 ex./09.04.2012
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 56/2012. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 663/2012. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
