Legea 10/2001. Sentința nr. 796/2012. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 796/2012 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 27-03-2012 în dosarul nr. 796/2012
Dosar nr._ - legea 10/2001 -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
S E C Ț I A C I V I L Ă
SENTINȚA NR. 796
Ședința publică din 27 MARTIE 2012
Președinte: L. A.
Grefier: P. I.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei având ca obiect legea 10/2001 formulată de reclamanta A. S. cu domiciliul ales la cabinet avocat C. V. din loc. Câmpina, .. 12, jud. Prahova, în contradictoriu cu pârâta P. municipiului V. D. – prin primar.
Dezbaterile asupra cauzei de față au avut loc în ședința publică din data de 20 martie 2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și când din lipsă de timp pentru deliberare, precum și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, pronunțarea a fost amânată pentru data 27 martie 2012.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei de față, constată:
P. cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 07.03.2008 și înregistrată sub nr._, astfel cum a fost precizată la data de 10.06.2008, contestatoarea A. S. în contradictoriu cu pârâta P. municipiului V. D. – prin primar, a solicitat anularea dispoziției nr. 52/23.01.2008 și obligarea pârâtei la restituirea în natură a imobilului teren în suprafață de 7497 mp situat în mun. V. D., identic cu parte din p.f. 2265/1 și 2265/2, înscrise în cartea funciară 789 a comunei cadastrale V. D., iar în cazul în care aceasta nu este posibilă, acordarea prin compensare a unor imobile proprietatea M. V. D., cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că, imobilul a cărei restituire a solicitat-o prin notificarea nr. 74/2002 formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, a fost proprietatea antecesorilor săi.
P. dispoziția nr. 52/23.01.2008, Primarul muncipiului V. D. a decis în sensul respingerii cererii privind restituirea în natură sau prin echivalent a acestui imobil, fără a examina fondul notificării, apreciind ci totul greșit și abuziv că notificarea a fost formulată în afara termenului prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, în condițiile în care aceasta a fost depusă la executorul judecătoresc S. R. la data de 14.02.2002, conform adeverinței anexată la prezenta contestație.
În dovedirea susținerilor, contestatoarea a propus proba cu înscrisuri și expertiză topografică.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii.
Se arată că imobilul revendicat a aparținut bunicului reclamantei Karl P., după care s-a făcut dovada calității de moștenitor și a trecut în proprietatea statului, în baza Decretului nr. 92/1952.
Cu toate acestea, a arătat pârâtul, întrucât notificarea nr. 74/2002 nu a fost formulată în termenul prevăzut de art. 22 (1), data înscrisă pe notificare de către executorul judecătoresc, este 20.02.2002, iar termenul limită prevăzut de lege pentru depunerea la executor este 14.02.2002, în mod corect cererea petentei a fost respinsă ca tardiv formulată.
Pârâtul a invocat dispozițiile art. 22 alin. 5 din Legea nr. 10/2001.
Pârâtul a depus la dosar documentația care a stat la baza emiterii Dispoziției nr. 52/23.01.2008.
La termenul din 10.06.2008 s-a dispus conexarea la prezenta cauză a dosarului nr._ al Tribunalului Suceava, având același obiect, privind aceleași părți, fiind contestată aceeași dispoziție nr. 52/2008.
La termenul din 09.12.2008 s-a depus de către executorul judecătoresc copie după registrul de înregistrări a notificărilor 72 – 75, fiind prezentat și în original acest registru (fila 68. De asemenea, a fost înaintată în original, notificarea nr. 77/2002/N, cu data înregistrării 14.02.2002 (fila 78).
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Astfel cum s-a reținut și prin raportul Comisiei interne de analiză a notificărilor depuse, conform Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei municipiului V. D. (fila 33), reclamanta A. S. a făcut dovada calității de moștenitor după bunicul său Karl P., care a fost proprietarul parcelelor 2265/1 și 2265/2 din cartea funciară 789 a comunei cadastrale V. D., așa cum rezultă și din sentința civilă nr. 715/07.07.2003 a Judecătoriei V. D. (fila 6 dosar_ ).
Conform raportului de expertiză topo întocmită în cauză de expert F. Jenică, proprietarul a înstrăinat în perioada 1913 – 1936 parte din aceste parcele cu acte notariale evidențiate în cartea funciară nr. 789 a comunei cadastrale V. D., iar în baza Decretului nr. 92/1950, suprafața de 7497 mp rămasă din parcelele 2265/1 și 2265/2 a fost trecută în proprietatea Statului Român.
În prezent, întreaga suprafață de teren este acoperită de construcții, nefiind spații libere care să fie redate reclamantei în acest perimetru (filele 154 – 157).
Pentru suprafața de teren sus-menționată, reclamanta s-a adresat Biroului Executorului Judecătoresc S. R. cu notificarea nr. 74/2002, înregistrată la data de 14.02.2002, în termenul prevăzut de art. 21 și următoarele din Legea nr. 10/2001, așa cum rezultă din adeverința nr. 189/20.02.2008 a B. S. R. (fila 5)și registrul de înregistrare a notificărilor al aceluiași executor judecătoresc (fila 68).
P. urmare, instanța va desființa dispoziția nr. 52/2008 emisă de Primarul municipiului V. D. prin care cererea reclamantei a fost respinsă ca tardiv formulată.
În ceea ce privește modalitatea efectivă de despăgubire pentru imobilul teren, instanța are în vedere dispozițiile art. 10 și art. 11 din Legea nr. 10/2001, dar și întreaga economie a acestui act normativ, din care rezultă că dosar imobilele libere pot fi restituite în natură, pentru cele care nu pot fi socotite astfel, măsurile reparatorii urmând a fi acordate în echivalent.
În acest spirit, prin prevederile alin. 2 al art. 10 se stabilește că în cazul în care pe terenurile preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții rămasă liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică (căi de comunicații, piețe pietonale), măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
Or, așa cum rezultă din lucrarea întocmită de expert F. Jenică (fila 157), întreaga suprafață de 7497 mp teren este ocupată de construcții, nefiind spații libere.
Așa fiind, instanța constatând că restituirea în natură a imobilului nu este posibilă, va admite în parte acțiunea, urmând a face aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. 2 și art. 26 din legea nr. 10/2001.
În consecință, instanța va constata dreptul contestatoarei A. S. de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 constând în compensarea cu imobile disponibile la data executării, din domeniul privat sau public al M. V. D. echivalente celui naționalizat, anume suprafața de 7497 mp teren situat în municipiul V. D., identic cu parte din parcelele funciare nr. 2265/1 și 2265/2 înscrise în cartea funciară 789 V. D. și, numai în caz de imposibilitate obiectivă de executare, constată dreptul contestatoarei de a beneficia de despăgubiri bănești pentru sus-menționatul imobil care vor fi stabilite de comisia centrală.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va obliga pârâtul să plătească contestatoarei A. S. suma de 3550 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea având ca obiect legea 10/2001 formulată de reclamanta A. S. cu domiciliul ales la cabinet avocat C. V. din loc. Câmpina, .. 12, jud. Prahova, în contradictoriu cu pârâta P. municipiului V. D. – prin primar.
Desființează Dispoziția nr. 52/23.01.2008 emisă de către Primarul municipiului V. D..
Constată dreptul contestatoarei A. S. de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 constând în compensarea cu imobile disponibile la data executării, din domeniul privat sau public al M. V. D. echivalente celui naționalizat, anume suprafața de 7497 mp teren situat în municipiul V. D., identic cu parte din parcelele funciare nr. 2265/1 și 2265/2 înscrise în cartea funciară 789 V. D. și, numai în caz de imposibilitate obiectivă de executare, constată dreptul contestatoarei de a beneficia de despăgubiri bănești pentru sus-menționatul imobil care vor fi stabilite de comisia centrală.
Obligă pârâtul să plătească contestatoarei A. S. suma de 3550 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 martie 2012.
Președinte, Grefier,
L. A. P. I.
Red. L.A.
Tehnored. I.P./4 ex./27.04.2012
| ← Fond funciar. Decizia nr. 235/2012. Tribunalul SUCEAVA | Anulare act. Decizia nr. 1996/2012. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
