Fond funciar. Decizia nr. 546/2012. Tribunalul SUCEAVA

Și pentru pârât propunerea de admitere a cererii, înscrisă în anexa 2A, validată prin hotărâre a comisiei județene, a fost formulată pentru suprafața de 0,94 ha teren agricol, în baza evidențelor registrului agricol din perioada 1959-1962, în care, la locul Saha, a declarat suprafața de 0,20 ha arabil, provenită tot de la C. P., care, la nivelul anului 1959, figura în registrul agricol, la locul Saha, cu 0,46 ha arabil și 0,04 curți curți-construcții.

Din raportul de expertiză întocmit de expertul C. V.-M., în urma identificării terenurilor la locul în litigiu, înscrise în cele două titluri de proprietate, au rezultat următoarele:

-suprafața reală măsurată înscrisă în titlul de proprietate nr. 768/1995, pentru prim-pârâtul Șmighelschi I., la locul Saha, este de 2637 mp, pe amplasamentul delimitat în planul de amplasament – anexa nr.1, prin punctele de contur 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-13-14-15-16-17-18-19-20-21-22-23-1, din care suprafața de 2254 mp, delimitată prin punctele de contur 1-2-15-16-17-18-19-20-21-22-23-1, este identică cu p.f.5278/37 din CF nr.2559 Milișăuți, proprietatea pârâtului;

-suprafața reală măsurată înscrisă în titlul de proprietate nr. 246/1994, pentru reclamantul F. M., la locul Saha, este de 4485 mp, pe amplasamentul delimitat în planul de amplasament – anexa nr.1, prin punctele de contur 2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-13-14-28-27-26-25-24-2, din care are în posesie efectivă suprafața de 4102 mp;

-în limita suprafeței de 383 mp, neafectată de construcții, delimitată prin punctele de contur

2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-13-14-15-2, terenurile din titlurile părților se suprapun;

-această suprafață de teren este identică cu parte din p.v. 1128 și p.f. 5278/72 din C.F. nr. 2559 Milișăuți, parcele proprietatea reclamantului;

-terenul pentru care s-a constatat dobândirea dreptului de proprietate de către reclamant prin decizia civilă nr.4680/12.12.2000 a Curții de Apel Suceava este identic cu cel înscris în titlul de proprietate nr. 246/1994, în suprafață reală măsurată de 4485 mp, pe amplasamentul menționat mai sus, reprezentând p.v. 1128 și p.f. 5278/72 din C.F. nr. 2559 Milișăuți;

-terenul pentru care au obținut reconstituirea dreptului de proprietate la locul în litigiu reclamantul și pârâtul este identic cu p.f.5278/37 din C.F.2559 Milișăuți, în care proprietar tabular figurează Marton A. al lui L., p.f.5278/37 divizându-se în p.f.5278/37 (teren înscris în titlul pârâtului), p.f. 5278/72 și p.v. 1128 (teren înscris în titlul reclamantului).

Astfel, instanța de fond a constatat că prim-pârâtul, raportat la dispozițiile art. 11 al.1 din Legea nr. 18/1991, era îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate în limita suprafeței declarată în registrul agricol, de 2000 mp, însă cum reclamantul nu a justificat un interes legitim în promovarea acțiunii de constatare a nulității titlului, față de hotărârea judecătorească, intrată sub puterea lucrului judecat, prin care s-a constatat dobândirea de către el a dreptului de proprietate asupra terenului de 4500 mp, decât în limita suprafeței pentru care s-a dovedit suprapunerea, în temeiul art. III al. 1 lit.a pct. i) din Legea nr.169/1997, a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr.768/1995, cu privire la suprafața de 383 m.p. teren, parte din suprafața de 2500 m.p. teren curți-construcții și arabil, situată în intravilanul comunei Dornești.

Împotriva sentinței au declarat recurs pârâtul Șmighelschi I., cât și intimatele C. comunala pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Dornesti și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor de pe lângă Prefectura Suceava, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurentul Șmighelschi I. a arătat că, prin întimpinările depuse la dosar de C. comunala Dornesti, Lg. 18/1991 afirma ca titlul de proprietate nr. 246/1994 eliberat pe numele reclamantului nu a fost validat, lucru care de asemenea nu a fost verificat de instanța de fond, lucru esențial daca acest titlu este valabil.

A mai arătat că decizia 4680/12.12.2000 a Curții de Apel Suceava, este contrară normelor de drept, care arată că pentru validarea unei vânzări prima condiție este ca vânzătorul să fie proprietar. Că, în mod greșit, instanța de fond a avut in vedere dispozițiile acestei decizii, care privește suprafața de 45 ari, ignorând faptul că pentru reclamantul F. M. se eliberează adeverința 524/1991 (nemaiavând documentația ce a stat la bază, nefiind înscris în registrul agricol anterior colectivizării) pentru suprafața de 36 ari.

Deși adeverința de proprietate privește 36 ari, iar titlul de proprietate 246/1994 privește 45 ari, motiv pentru care a solicitat prin reconvențională anularea titlului de proprietate al reclamantului, are un drept de proprietate pentru 45 ari cât timp nu s-a constatat nulitatea actului de reconstituire, ori tocmai acest teren l-a solicitat. Cererea reconvențională nu a fost soluționată si nici motivată ceea ce echivalează cu necercetarea fondului.

Instanța de fond nu si-a pus probleme din ce motive s-a făcut pentru reclamant punerea în posesie (f. 35 ds. fd.) pentru 45 ari, când adeverința 524/1991 de la fila 21 ds. privește 37 ari, iar hotărârea pentru validarea vânzării a fost soluționată abia în anul 2000, care privește 45 ari, eliberându-i-se reclamantului titlul de proprietate pentru aceste doua suprafețe.

Reclamantul s-a prevalat, cu rea credință, de faptul că este intabulat cu casa si anexele in baza contractului de vânzare-cumpărare, precum si terenul aferent, iar prin titlul de proprietate 246/1994, a mai primit încă 800 m.p. cu curți construcții, deci suprafețele ocupate de curți construcții au fost dublate.

A mai arătat că, în speță, s-a dispus efectuarea unei expertize topo, de ing. C. V. M. - care nu a răspuns la nici un obiectiv stabilit de prima instanță, trăgând niște concluzii total eronate. Nu a făcut identificarea cadastrala așa cum s-a solicitat, fiind în regim de carte funciara, mai ales că la dosar s-a depus un plan de situație întocmit de N. C. în data de 07.03.2001, in baza căruia s-a intabulat reclamantul in urma deciziei 4680/12.12.2001 a Curții de Apel Suceava.

La obiectivul nr. 2, expertul a afirmat că nu s-au respectat vechile amplasamente avute anterior colectivizării si nu există concordanțe între suprafețele înscrise în titlul de proprietate nr. 768/1995 și dea înscrisă în registrul agricol din anii 1959-1962, ori limitele de hotar, au rămas neschimbate, moștenire fiind casa construită în anul 1959 și care este degradată. Cu privire la obiectivul nr. 3, recurentul a arătat că nu s-a făcut identificarea cadastrală și tabulară.

Recurenta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor de pe lângă Prefectura Suceava a arătat că în conformitate cu prevederile art. 36 alin. (1) din H.G.R. nr. 890/2005 cu modificările și completările ulterioare. "Pe baza documentațiilor înaintate de comisiile locale, care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele-verbale de punere în posesie și schițele terenurilor, comisia județeană emite titlurile de proprietate conform modelului prezentat în anexa nr. 20”, iar C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Dornești a întocmit documentație ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. 768/1995, respectiv fișa proces-verbal de punere în posesie.

Mai mult, culpa aparține reclamantului care a semnat o fișă proces-verbal de punere în posesie anterior emiterii titlului de proprietate, ceea ce presupune că a fost de acord cu amplasamentul dat de comisia locală de fond funciar. Astfel, ar fi incorect a fi obligată C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor de pe lângă Prefectura Suceava la o plată de care nu poate fi răspunzătoare, cu atât mai mult cu cât reclamantul doar în urma unui raport de expertiză a constatat că amplasamentele se suprapun.

De asemenea, din considerentele sentinței civile recurate rezultă că, „..instanța constată că prim-pârâtul, raportat la dispozițiile art. 11 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, era îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate în limita suprafeței declarată în registrul agricol de 2000 mp, însă cum reclamantul nu a justificat un interes legitim în promovarea acțiunii în constatare a nulității titlului, față de hotărârea judecătorească, intrată sub puterea lucrului judecat prin care s-a constatat dobândirea de către el a dreptului de proprietate asupra terenului de 4500 mp decât în limita suprafeței pentru care s-a dovedit suprapunerea…”, sens în care, la data eliberării titlului de proprietate, respectiv anul 1995, nu se cunoștea faptul că în anul 2000 Curtea de Apel Suceava va statua că reclamantul a dobândit în proprietate prin cumpărare o suprafață de teren.

Legiuitorul nu a înființat aceste comisii ca persoane juridice, așa încât C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava nu poate fi decât organ colegial fără personalitate juridică și fără un patrimoniu propriu.

A mai arătat că, C. județeană de fond funciar are atribuții strict stabilite de lege și un regulament diferit de funcționare față de instanțele judecătorești și ca urmare a acestui aspect, legiuitorul a statuat că, numai în baza proceselor-verbale de punere în posesie, a schițelor terenurilor precum și a planurilor parcelare comisia județeană emite titlurile de proprietate, iar conform Legii nr. 169/1997 instanțele judecătorești de drept comun au plenitudine de jurisdicție în domeniul actelor administrative emise în domeniul fondului funciar. În speță, neputând a se reține o răspundere civilă delictuală care incumbă plata cheltuielilor de judecată sau a ajutorului public judiciar, întrucât C. județeană Suceava de fond funciar, prin emiterea titlului de proprietate nr. 768/1995 și-a îndeplinit o atribuție prevăzută de o lege organică în parametrii legali. Subordonată condițiilor impuse de această formă de răspundere ce nu sunt întrunite în prezenta cauză civilă, iar C. de fond funciar, organ colegial, fără personalitate juridică, nu poate fi obligată la plata ajutorului public judiciar.

În speță, instanța de fond, cu deosebită ușurință, a stabilit obligarea pârâților, în solidar, la plata ajutorului public judiciar și a cheltuielilor de judecată, fără a preciza poziția luată de fiecare parte în cadrul procesual (art. 275 C.pr.civ.), interesul acestora, precum și felul raportului de drept dintre ei (art. 277 C.pr.civ.).

Acest capăt de cerere trebuia analizat de către instanța de fond, în temeiul prevederilor art. 275 Cod procedură civilă, având în vedere poziția Comisiei Județene Suceava de fond funciar, lipsa de obiecțiuni din partea acesteia, obiectul cererii petentului, interesul acestora fiind acela de reglementare a situației, deși reclamantul și-a dobândit dreptul de proprietate în anul 2000.

În această situație, a solicitat instanței de control a constata că, în mod greșit, prima instanță a obligat-o la plata, în solidar, a cheltuielilor de judecată în sumă de 1400 lei și a ajutorului public judiciar în sumă de 1400 lei. C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor este un organ administrativ, colegial și deliberativ, care hotărăște asupra măsurilor stabilite de comisiile locale, dar nu are cont propriu și independență financiară, încât nu poate fi obligată la plata ajutorului public judiciar și cheltuielilor de judecată, o astfel de obligare fiind imposibil de executat.

Recurenta C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Dornești, în motivele formulate a arătat următoarele :

Prima instanță s-a pronunțat fără temei legal obligând comisia locala sa plătească cheltuieli de judecata în solidar cu ceilalți pârâți, neavând în vedere faptul că această comisie locală de fond funciar nu are patrimoniu, funcționează ca organ colegial, deliberativ, iar sentința civila nr. 959/2011 daca va rămâne irevocabilă, va fi imposibil de executat, deoarece comisia locala de fond funciar nu dispune de fonduri proprii pentru cheltuieli de judecată, neavând un buget.

A mai arătat că, nu s-a avut in vedere că titlul de proprietate nr. 768 a fost emis în anul 1995 și reclamantului F. M. i s-a recunoscut dreptul de proprietate printr-o hotărâre judecătoreasca abia în anul 2000, după care acesta s-a intabulat, astfel că nu poate exista o culpă a comisiei locale privitor la emiterea acestui titlul de proprietate a cărui anulare parțială s-a hotărât.

Privitor la ajutorul public judiciar aprobat de prima instanța reclamantului, recurenta a arătat că, trebuia avut în vedere că expertiza topografică a fost solicitată de reclamant care avea cunoștința despre achitarea contravalorii acesteia și despre posibilitățile sale financiare,

expertiza efectuându-se în anul 2011 pentru a se constata situația exactă a proprietății reclamantului dobândită în anul 2000 și intabulată de acesta, astfel că nu se dovedește o culpă a comisiei locale de fond funciar, care a emis titlul de proprietate nr. 768 din anul 1995 când nu era în măsură să stabilească exactitatea datelor în mod prezumtiv pentru o proprietate dobândita de către reclamant în aul 2000.

P. aceste motive, recurenta C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Dornești a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul anulării obligației comisiei locale de a plăti cheltuieli de judecată astfel cum s-a pronunțat Judecătoria Rădăuti în sentința civilă nr. 959 din 07 martie 2011.

Intimatul, deși a fost legal citat, nu a depus la dosar întâmpinare pentru a-și preciza poziția cu privire la recursuri.

Examinând actele și lucrările dosarului, Tribunalul constată că recursurile formulate sunt fondate pentru considerentele următoare :

În conformitate cu dispozițiile art. 129 pct. 6 C.pr.civ., judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății, iar omisiunea instanțelor de prim grad de a soluționa un capăt de cerere constituie o necercetare a cauzei pe fond sau pe excepție, ce face incident în calea de atac a recursului, art. 312 pct. 5 C.pr.civ., soluția impusă fiind aceea a desființării hotărârii atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanțe, pentru capetele de cerere nesoluționate.

În speță, astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului pârâtul Șmighelschi I. a solicitat pe calea cererii reconvenționale anularea titlului de proprietate emis în favoarea reclamantului intimat F. M., cerere asupra căreia prima instanță a omis dă se pronunțe.

Cum, omisiunea instanței de fond de a soluționa un capăt de cerere constituie o necercetare a cauzei, Tribunalul, reținând incidența prevederilor art. 312 pct. 5 C.pr.civ., urmează să admită recursurile, să caseze sentința și să trimită cauza spre rejudecare primei instanțe, ocazie cu care instanța de trimitere va ține seama de toate cele arătate mai sus.

P. ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE :

Admite recursurile formulate de pârâții ȘMIGHELSCHI I., domiciliat în ., jud. Suceava, C. C. P. S. D. DE P. PRIVATA ASUPRA TERENURILOR DORNESTI, C. J. P. S. D. DE P. PRIVATA ASUPRA TERENURILOR DE PE L. PREFECTURA SUCEAVA împotriva sentinței civile nr. 959/07.03.2011 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul civil nr._, intimat fiind reclamantul F. M. domiciliat în ., jud. Suceava.

Casează sentința civilă nr. 959/07.03.2011 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul civil nr._ și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 13.03.2012.

RED. C.L..

JUD. G. P.

TEHNORED. I.C.D.

2 EX. - 24.05.2012