Rezoluţiune contract. Hotărâre din 12-11-2013, Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 12-11-2013 în dosarul nr. 2422/2013
Dosar nr._ - rezoluțiune contract -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA Nr. 2422
Ședința publică din 12 noiembrie 2013
Președinte: D. D.
Judecători: M. C.
Judecători: T. M.
Grefier: P. L.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul C. I., cu domiciliul în . împotriva sentinței civile nr. 3109 din 10 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimați fiind reclamantul L. D., domiciliat în . și interveniența L. E., cu același domiciliu.
La apelul nominal făcut în ședință au răspuns pârâtul recurent, asistat de avocat I. Doinița, reclamantul intimat și intervenienta intimată.
Procedura de citare cu părțile a fost legal îndeplinită.
Grefierul a expus referatul cauzei, în cadrul căruia a învederat, că la dosar, prin serviciul registratură, a fost depusă întâmpinare de către reclamantul recurent, sens în care, instanța, a comunicat duplicatele acestora celorlalte părți.
Avocatul pârâtului recurent a depus la dosar chitanța fiscală nr. 4867 pe care este consemnată suma de 3306 lei, cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbre judiciare în valoare de 5 lei, precum și copia rezoluției Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava cu nr. 1320/P/2011.
Întrebate fiind, părțile au precizat că nu mai au de formulat alte cereri prealabile, sens în care, instanța, constatând că recursul se află în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Avocat I. Doinița, pentru pârâtul recurent, a solicitat admiterea recursului modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii ca nefondate, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că, la data de 23.09.2008 între părți s-a încheiat contractul de vânzare – cumpărare cu clauză de întreținere, iar la data de 27.08.2009 vânzătorii au solicitat rezoluțiunea contractului, acțiune respinsă, soluționată irevocabil prin decizia civilă nr. 364/2011 a Tribunalului Suceava, reținându-se conduita culpabilă a beneficiarului întreținerii de către soții C. La data de 25.05.2011, reclamanții au solicitat din nou rezoluțiunea contractului, ce face obiectul prezentului litigiu, unde au reiterat susținerile din primul proces. Singurul aspect nou invocat este susținerea că reclamanții ar fi venit de nenumărate ori la domiciliul său și l-au rugat să-l întrețină, însă el a refuzat, însă aceștia nu au făcut o asemenea dovadă în acest sens, în conformitate cu disp. art. 1169 Cod civil.
Intimații, având pe rând cuvântul, au solicitat respingerea recursului, precizând că sunt ajutați de vecini la întreținere.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
T RI B U N A L U L ,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr._ din data de 25.05.2011, reclamantul L. D., a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul C. I., ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună rezilierea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere și uzufruct viager autentificat prin Încheierea de autentificare nr. 3881 din 23.09.2008 de către BNP O. B., încheiat între părți.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 23 septembrie 2008 împreună cu soția sa, L. E., a vândut pârâtului o casă de locuit, anexe gospodărești și un teren agricol pârâtul urmând să îi întrețină procurându-le cele necesare traiului și să îi îngrijească iar la deces să îi înmormânteze conform obiceiurilor locului.
Reclamantul a arătat că pârâtul nu și-a îndeplinit întocmai și la timp obligația de întreținere prevăzută în actul de vânzare cumpărare. Din luna septembrie 2008 și până la data de 7 iulie 2009 mergând la domiciliul său, însă în loc să se îngrijească de reclamant și soția sa, acesta fura din bunurile existente și le ducea la domiciliul său.
Reclamantul a precizat, în continuare, că, atât el, cât și soția sa sunt grav bolnavi și au nevoie de medicamente și îngrijire medicală pe care pârâtul nu li le-a asigurat. Începând cu data de 7 iulie 2009 pârâtul a refuzat să se mai prezinte la domiciliul lor, chiar și în perioada în care a avut grijă de ei neîntrebându-i care le sunt dorințele și necesitățile. Reclamantul a mai arătat că, din luna august 2010, de el și soția sa se îngrijește numita Ț. F..
Cererea nu a fost motivată în drept.
În dovedire reclamantul a depus cupoane de pensie, adeverințe medicale, acte de stare civilă, contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere și uzufruct viager autentificat sub nr. 3881/23.09.2008.
Legal citat pârâtul nu a formulat întâmpinare dar s-a prezentat în instanță și a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată arătând că reclamantul este cel care nu îl primește în gospodărie pentru a avea grijă de el și soția sa.
Instanța, prin încheierea din 11 septembrie 2012 a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul C. I..
La termenul din data de 11 decembrie 2012 a fost introdusă în cauză în calitate de intervenientă soția reclamantului, L. E..
Prin sentința civilă nr. 3109 din 10 mai 2013, Judecătoria Suceava a admis acțiunea formulată de reclamantul L. D. domiciliat în . în contradictoriu cu pârâtul C. I. domiciliat în ., intervenient fiind L. E. domiciliat în ..
A admis cererea de chemare în judecată a altei persoane, formulată de reclamantul L. D. în contradictoriu cu intervenienta L. E., hotărârea urmând a-i fi opozabilă și intervenientei.
A dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere și uzufruct viager autentificat prin Încheierea de autentificare nr. 3881 din 23.09.2008, de către BNP O. B., încheiat între părți .
A dispus repunerea reclamanților în situația anterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere și uzufruct viager autentificat prin Încheierea de autentificare nr. 3881 din 23.09.2008, de către BNP O. B., cu privire la imobilul ce a făcut obiectul acestui contract.
A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
A obligat pârâtul la plata către stat a sumei de 6.916 lei cu titlu de ajutor public judiciar, dintre care 300 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu reclamant, conform încheierii de ședință din 24.04.2012 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._ și 6.616 lei contravaloare taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, conform încheierii de ședință din 08.03.2012 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._ /a1.
A dispus avansarea onorariului de 300 lei al apărătorului din oficiu al reclamantului, conform încheierii de ședință din 24.04.2012 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Suceava.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță, a reținut următoarele:
În data de 23.09.2008 între reclamantul L. D. și intervenienta L. E. în calitate de vânzători și C. I. în calitate de cumpărător a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere și uzufruct viager autentificat prin încheierea de autentificare nr. 3881 din 23.09.2008 a BNP O. B.. (filele 11-12)
Prin acest contract, vânzătorii au vândut cumpărătorului nuda proprietate asupra imobilului situat în intravilanul loc. Dărmănești, jud. Suceava, compus din suprafața de 600 mp teren curți-construcții împreună cu o casă de locuit și anexe gospodărești și suprafața de 2.260 mp teren grădină, reținându-și dreptul de uzufruct viager.
Prețul vânzării a fost stabilit de comun acord la 31.600 lei din care suma de 15.800 lei a fost achitată la data semnării și autentificării actului, pentru diferență, pârâtul-cumpărător urmând să îi întrețină pe vânzători procurându-le cele necesare traiului, dându-le îngrijirile necesare în caz de boală iar la deces să îi înmormânteze după obiceiul locului.
Instanța a apreciat că soluționarea cauzei presupune analiza prioritară a trei chestiuni prealabile: legea aplicabilă în cauza dedusă judecății, natura juridică a convenției din 23.09.2008 și sancțiunea ce intervine în cazul constatării unei neexecutări a obligațiilor asumate prin această convenție.
În primul rând, față de modificările legislative de dată recentă, instanța reține că are datoria de a stabili legea aplicabilă raportului juridic dedus judecății. Pentru determinarea legii aplicabile instanța are în vedere faptul că reclamanții au formulat cererea de chemare în judecată la data de 25.05.2011, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil - 01.10.2011.
Mai mult, față de dispozițiile art. 6 alin. 2 din Codul civil, conform cărora actele juridice încheiate înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii lor, instanța a reținut că raportului juridic îi este aplicabilă forma Codului civil, ori a altor acte normative în vigoare la data nașterii raportului juridic dintre părți, respectiv 23.09.2008, data încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere și uzufruct viager.
În al doilea rând, instanța a reținut că se impune interpretarea contractului pentru a determina natura juridică a acestuia. Interpretarea contractului reprezintă o operațiune logico-juridică ce permite identificarea voinței reale a părților, în scopul stabilirii drepturilor și obligațiilor născute în temeiul contractului.
În cauza dedusă judecății, convenția dintre părți a fost intitulată Contract de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere și uzufruct viager. Astfel, nuda proprietate a bunurilor ce au făcut obiectul contractului a fost înstrăinată în schimbul unei sume de bani și al întreținerii. În această situație natura juridică a convenției se stabilește prin identificarea obligației principale, a scopului principal urmărit de părți la încheierea contractului.
Având în vedere că raportul dintre suma plătită cu titlu de preț și valoarea întreținerii nu poate fi calculat, aceasta din urmă fiind aleatorie, natura juridică a convenției se stabilește prin raportarea sumei de bani plătite cu titlu de preț la valoarea bunurilor înstrăinate. În principiu, contractul va fi de întreținere dacă prestația în bani reprezintă mai puțin de jumătate din valoarea bunului înstrăinat, iar în caz contrar va fi de vânzare-cumpărare.
În cauză, părțile au stabilit un preț total de 31.600 lei, din care, în bani, a fost plătită suma de 15.800 lei, adică exact jumătate din prețul total, pentru cealaltă jumătate înstrăinătorii urmând a beneficia de întreținere.
Instanța a reținut, în primul rând, că prețul de 31.600 lei a fost stabilit pentru nuda proprietate a bunurilor menționate în contract, înstrăinătorii rezervându-și un drept de uzufruct cu privire la acestea. Așadar, este de presupus că valoarea bunurilor indicate în contract – a proprietății cu toate atributele sale – este superioară valorii de 31.600 lei, ceea ce face ca suma de 15.800 lei să fie inferioară unei jumătăți din valoarea lor. Astfel, obligația principală a dobânditorului ar fi aceea de a presta întreținere, convenția fiind prin urmare un contract de întreținere.
Clauza din contract potrvit căreia ”neîndeplinirea întocmai și la timp a obligației de întreținere constituie motiv de reziliere a prezentului contract” determină instanța să aprecieze că intenția reală a reclamanților-înstrăinători a fost, în primul rând, aceea de a beneficia de întreținere.
Așadar, părțile au încheiat o convenție de întreținere.
În al treilea rând, cu privire la sancțiunea ce intervine în cazul neexecutării obligațiilor contractuale, instanța reține, în primul rând că nu este ținută de calificarea dată acestei sancțiuni de către reclamant.
Instanța de judecată este ținută să facă o calificare de drept corectă a sancțiunii aplicabile în caz de neexecutare culpabilă a obligației de întreținere, în temeiul art. 129 Cod procedură civilă.
În cauza dedusă judecății, chiar dacă reclamantul a solicitat rezilierea convenției încheiate cu pârâtul, instanța va considera că a fost învestită cu o acțiune în rezoluțiunea contractului. Rezilierea este sancțiunea specifică contractelor cu executare succesivă, mai exact, acelor contracte în care obligațiile tuturor părților au caracter succesiv. În materia întreținerii, pentru neîndeplinirea culpabilă a obligației de către debitorul întreținerii, deși se execută succesiv, sancțiunea specifică este rezoluțiunea, iar nu rezilierea contractului, deoarece efectul său principal, strămutarea dreptului de proprietate, se produce uno ictu.
Așadar, rezoluțiunea reprezintă sancțiunea neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic cu executare dintr-o dată, constând în desființarea retroactivă a acestuia.
Instanța a reținut că reclamatul din prezenta cauză și intervenienta, soția sa, au mai solicitat și în trecut rezoluțiunea contractului încheiat cu pârâtul C. I.. Astfel, prin sentința civilă nr. 3009 din 08.06.2010 pronunțată de judecătoria Suceava în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea reclamanților având ca obiect rezoluțiunea contractului. Soluția primei instanței a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 364 din 01.03.2011 a Tribunalului Suceava prin care a fost respins recursul formulat de reclamanți.
De asemenea, față de răspunsurile pârâtului la interogatoriu, instanța reține ca fiind un aspect necontestat de părți acela că, începând cu luna iulie 2009, pârâtul nu a mai prestat întreținere reclamantului și interveniente. (fila 104) Acest aspect este confirmat și de declarațiile martorilor ascultați în cauză. Astfel, martorul Moraveț V. a declarat că nu l-a mai văzut pe pârât în curtea soților L. de aproximativ 4 ani (fila 99) iar martora D. M. C. a arătat că știe de la pârât că după 2009 acesta nu a prestat întreținere pentru soții L. motivat de faptul că aceștia nu îl primesc în curte. (fila 100)
Așadar, în cauză este probată neexecutarea obligației de întreținere de către debitorul acesteia, pârâtul C. I.. Însă rezoluțiunea contractului de întreținere constituie o sancțiune îndreptată împotriva debitorului obligației care în mod culpabil nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de întreținere. Așadar, neîndeplinirea obligației de întreținere este o condiție necesară pentru a se dispune rezoluțiunea însă nu și o condiție suficientă. Pentru a se pronunța rezoluțiunea convenției trebuie să se dovedească o neexecutare culpabilă a obligației de întreținere.
Astfel, pârâtul a recunoscut că nu i-a mai îngrijit pe soții L. începând cu luna iulie a anului 2009 însă a precizat că nu este vina sa. Răspunzând la interogatoriul propus de pârât, reclamantul a răspuns că nu l-a primit în curte pe pârât pentru că nu s-a prezentat niciodată.
Cu privire la acest aspect, martorii propuși de pârât au declarat următoarele: Moraveț V. a precizat doar că din urmă cu 4 ani nu l-a mai văzut niciodată pe pârât în curtea soților L.; martora D. M. C. a arătat că știe de la pârât că acesta nu ar fi primit de soții L.. Acest din urmă aspect, referindu-se la fapte pe care martorul nu le-a perceput în mod direct nu va fi luat în considerare de instanță. De asemenea, martora a precizat că nu are cunoștință de o situație concretă în care soții L. nu l-ar fi primit pe pârât.
Martora T. M. a declarat că este vecina soților L., că îi ajută pe aceștia în gospodărie și că merge la aceștia în fiecare zi, și dimineața și seara. De asemenea, aceasta a arătat că din câte știe din 15 septembrie 2009, pârâtul nu s-a mai prezentat la soții L..(fila 101) Martorul Viniarschi D., de asemenea, vecin al soților L., a declarat că în ultima vreme nu l-a văzut pe pârât la soții L. și cu atât mai puțin pe aceștia nepermițându-i să intre în curte. (fila 107)
De asemenea, instanța a reținut răspunsul pârâtului la interogatoriu în sensul că, după 2009, nu a angajat personal medical specializat pentru a se îngriji de reclamant și intervenientă.
Coroborând probele administrate, instanța a reținut că pârâtul a dedus instanței o afirmație generică în sensul că soții L. nu l-ar fi primit în curtea lor. Cu toate acestea pârâtul nu a indicat nici măcar o împrejurare concretă în care s-ar fi deplasat la locuința acestora în vederea prestării întreținerii, dar aceștia ar fi refuzat primirea întreținerii.
Pârâtul a precizat în răspunsul la una din întrebările cuprinse în interogatoriu că după 2009 s-a prezentat cu cei de la Primărie pentru o anchetă socială dar nu l-au primit. Dincolo de faptul că acest aspect nu este probat, oricum acesta nu este concludent în sensul executării în concret a obligației de întreținere.
De altfel, nici martorii ascultați în cauză, nu au relatat nicio împrejurare concretă în care inițiativa pârâtului de a presta întreținerea s-a lovit de refuzul reclamantului și a intervenientei.
În aceste împrejurări, instnța a reținut că neexcutarea obligației de întreținere din partea pârâtului a fost una culpabilă iar neexecutarea culpabilă a obligației principale din contractul încheiat în 23.09.2008 a fost una determinantă. Astfel, în cauză este incidentă o neexecutare totală a obligației vreme de câțiva ani.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul C. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, conform art. 30 pct. 9 și art. 304/1 Cod procedură civilă.
În motivare, a arătat că, la de 23.09.2008 între părți s-a încheiat contractul de vânzare – cumpărare cu clauză de întreținere, iar la data de 27.08.2009 vânzătorii au solicitat rezoluțiunea acestuia, acțiune respinsă, soluționată irevocabil prin decizia civilă nr. 364/2011 a Tribunalului Suceava, reținându-se conduita culpabilă a beneficiarului întreținerii de către soții C..
La data de 25.05.2011, reclamanții au solicitat din nou rezoluțiunea contractului, și, fiind un contract cu executare succesivă, erau obligați să indice instanței alte aspecte din care să rezulte neîndeplinirea obligației, însă aceștia au reiterat susținerile făcute în primul proces, respectiv furturile din bunurile lor, comportamentul urât, refuzul de îngrijire, litigiul cu notarul public B., aspecte care au fost examinate deja de instanță, astfel că nu mai pot fi puse în discuție.
Singurul aspect nou invocat este susținerea că reclamanții ar fi venit de nenumărate ori la domiciliul său și l-au rugat să-l întrețină, însă el a refuzat, însă aceștia nu au făcut o asemenea dovadă în acest sens, în conformitate cu disp. art. 1169 Cod civil, martorii susținând doar că, în luna septembrie 2009 el nu s-a prezentat la domiciliul reclamanților și nu le-a angajat personal medical specializat pentru îngrijire, urmare a refuzului lor de a primi întreținerea. Însă instanța nu a ținut cont și de motivul pentru care nu s-a prezentat la reclamanți – refuzul lor de a accepta întreținerea și de a-l primi la domiciliul lor, reținând că nu a făcut dovezi în acest sens.
Fiind dovedit refuzul categoric al reclamanților de a-l primi în curtea lor și de a primi întreținere, reținerea culpei sale în neexecutarea obligației de către instanța de fond este nelegală.
Mai mult, reclamanții nu au invocat și dovedit situații noi ivite după data de 27.08.2009, instanța admițându-le acțiunea fără a analiza litigiul prin prisma tuturor datelor, sancționându-l efectiv și imputându-i lipsa de probe, deși aceștia nu și-au dovedit acțiunea.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate, tribunalul constată că acesta este nefondat.
Astfel, față de existența litigiului ce a făcut obiectul dosarului nr._ a Judecătoriei Suceava, este evident că, în prezenta cauză, urmează a fi avute în vedere situații noi intervenite după rămânerea irevocabilă a soluției pronunțate în dosarul sus menționat.
Împrejurarea reținută, că și după rămânerea irevocabilă a hotărârii (1.03.2011) situația a rămas neschimbată, în sensul că reclamanții nu au beneficiat de întreținere din partea pârâtului, nu echivalează cu raportarea instanței la situația anterioară.
Față de probatoriul administrat, în mod corect prima instanță a apreciat că pârâtul nu și-a dovedit susținerile, în sensul că reclamantul refuză întreținerea și că astfel se face culpabil de neacordarea acestuia.
În consecință, constatând legală hotărârea primei instanțe, tribunalul, în baza art. 312 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul C. I., cu domiciliul în . împotriva sentinței civile nr. 3109 din 10 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimați fiind reclamantul L. D., domiciliat în . și interveniența L. E., cu același domiciliu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 noiembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
D. D. M. C. T. M. P. L.
Red. M.C
Jud. fond: Cosovăț A.
Tehnored. P.L./ 2 ex. – 10.01.2014
| ← Fond funciar. Decizia nr. 428/2013. Tribunalul SUCEAVA | Pretenţii. Sentința nr. 145/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
