Uzucapiune. Decizia nr. 2190/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2190/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 10-10-2013 în dosarul nr. 2190/2013
Dosar nr._ - uzucapiune -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 2190
Ședința publică din data de 10 OCTOMBRIE 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: F. L.
JUDECĂTOR: G. F. F.
JUDECĂTOR: C. M. N.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanta B. V., ., oraș Milișăuți, județul Suceava împotriva sentinței civile nr. 306 din data de 17 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimat fiind pârâtul Orașul Milișăuți – prin primar, cu sediul în orașul Milișăuți, județul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile, motiv pentru care instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a le da acestora posibilitatea prezentării în sala de judecată.
După reluarea cauzei la cel de-al doilea apel nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura de citare cu părțile, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se faptul că recurenta reclamantă a formulat o cerere de repunere pe rol a cauzei pe care a depus-o prin intermediul serviciului de arhivă (fila 10).
Instanța ia act că anterior suspendării judecării recursului în baza disp. art.242 pct.2 Cod Procedură Civilă, recurenta reclamantă a depus la dosar chitanța . nr.4999 din 11.09.2013 în cuantum de 206,00 lei și timbrul judiciar în valoare de 3 lei, făcând astfel dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar aferentă recursului promovat în cauză ( filele 7-8).
De asemenea, prin serviciul de arhivă recurenta reclamantă a depus chitanța . nr.5251 din data de 07.10.2013 în cuantum de 100,00 lei și timbrul judiciar în valoare de 3 lei prin care face dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar aferentă cererii de repunere pe rol ( fila 14,15), sens în care se constată recursul regulat introdus și dispune anularea acestora.
Instanța constată că prin cererea de repunere a cauzei pe rol recurenta reclamantă a solicitat în baza disp. art.242 alin.2 Cod Procedură Civilă, judecarea cauzei și în lipsă, sens în care declară dezbaterile închise, rămânând în pronunțare.
TRIBUNALUL:
Asupra recursului de față, constată următoarele:
P. acțiunea civilă înregistrată la data de 16.11.2012, reclamanta B. V., în contradictoriu cu pârâtul Orașul Milișăuți (prin primar), a solicitat instanței să constate că a dobândit, dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 2223 mp. teren, situată în orașul Milișăuți, prin efectul uzucapiunii de 30 de ani.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în anul 1911, mama sa D. C. a cumpărat acest teren prin contract de vânzare-cumpărare. Acest teren i-a fost dăruit de către mama sa ca zestre atunci când s-a căsătorit . Din cauza cotelor mari si datorita faptului ca a considerat că din moment ce acest teren a fost cumpărat de către mama sa, nu este necesar sa fie adus la cooperativă, terenul respectiv nu a fost declarat niciodată la C.A.P., nu a trecut în proprietatea statului si nici nu a făcut obiectul Legilor fondului funciar.
Posesia exercitată de către reclamantă este utilă în sensul ca ea a fost continuă, de la momentul dobândirii terenului, declarandu-1 in Registrul Agricol și plătind impozitul în fiecare an. De asemenea posesia a fost neîntreruptă, întrucât nu a intervenit nici o faptă a vreunui terț care să ducă la întreruperea posesiei, a fost netulburată, pașnică, liniștită în sensul ca nu s-a bazat sau conservat prin acte de violenta împotriva sau din partea proprietarului, a fost publică în sensul că a exercitat posesia pe față, in văzul tuturor întocmai ca adevăratul proprietar si a fost exercitată sub nume de proprietar, întrucât știind ca mama sa a cumpărat respectivul teren achitând o sumă de bani în schimbul proprietății, a stăpânit bunul pentru sine si nu pentru altul.
Mai arată reclamanta că este cunoscută în localitate ca proprietară a terenului curți-construcții in suprafața de 2.223 m.p., situat in zona „vatra-.> Menționează că proprietarul tabular al acestei parcele de teren este D. a lui G. C. din anul 1911, acest teren este identic cu ./2 si 497/3 din Cartea funciara 286 a comunei cadastrale Bădeuți.
În drept, cererea a fost motivată pe dispozițiile art.1859, 1860,1890 C. civ si dispozițiile art. 27 si 28 din Decretul Lege nr. 115/1938.
Legal citat, pârâtul Orașul Milișăuți, reprezentat prin primar, a formulat întâmpinare, prin care a achiesat la pretențiile reclamantei, respectiv să se constate că a dobândit dreptul de proprietate prin efectul uzucapiunii de 20 de ani asupra imobilului-teren în suprafață de 2.200 m.p., situat în orașul Milișăuți, prin Decretul-Lege nr.115/1938.
S-a arătat că acest teren în litigiu se identifică cadastral cu o parte din . 497/3 din Cărțile funciare 286 a comunei cadastrale Milișăuți.
Acest teren, în suprafață de 2.200 m.p., în teren, apare intabulat pe D. a lui G. C. din anul 1911, mama reclamantei.
Din verificările efectuate la primărie, acest teren nu a făcut obiectul Legilor fondului funciar, nefiind predat la C.A.P și nu a trecut în proprietatea statului.
Posesia exercitată de către reclamantă este utilă în sensul că ea a fost continuă,declarând această parcelă în Registrul Agricol și plătind impozitul datorat statului în fiecare an, încă din anul 1991. De asemenea, posesia acestuia este neîntreruptă, întrucât nu a intervenit nici o faptă a vreunui terț care să ducă la întreruperea posesiei, a fost netulburată, pașnică, liniștită în sensul că nu s-a bazat sau conservat prin acte de violență împotriva sau din partea proprietarului, a fost publică în sensul că a exercitat posesia pe față, în văzul tuturor întocmai ca adevăratul proprietar și a fost exercitată sub nume de proprietar și a stăpânit bunurile pentru sine și nu pentru altul, de altfel reclamanta fiind cunoscută în comunitate ca proprietara de drept a acestei parcele de teren și neavând conflicte cu vecinii sau alte persoane, în legătură cu această parcelă de teren.
În vederea soluționării cauzei s-au administrat probe cu înscrisuri.
P. sentința civilă nr. 306 din data de 17 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta B. V., domiciliată în ., orașul Milișăuți, județul Suceava, în contradictoriu cu pârâtul Orașul Milișăuți, reprezentată prin primar, cu sediul în orașul Milișăuți, județul Suceava.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin acțiunea promovată reclamanta a solicitat instanței, să constate că a dobândit prin uzucapiune, dreptul de proprietate cu privire la o suprafață de 2223 m.p. teren, indicând ca temei juridic atât dispozițiile Codului civil care reglementează uzucapiunea, cât și prevederile Decretului-Lege nr.115/1938.
Reclamanta, a susținut în fapt că terenul a fost cumpărat în anul 1911 de mama sa, D. C. și primit de ea ca zestre, ea deținând acest teren de la data căsătoriei și până în prezent, terenul nefăcând obiectul legilor fondului funciar.
Verificând înscrisurile depuse la dosar, instanța a constatat că terenul are ca proprietar tabular pe D. a lui G. Cazak căsătorită Strilciuc, înscrierea dreptului de proprietate datând din 1911.
Conform actelor de stare civilă depuse la dosar, reclamanta este fiica lui D. C., căsătorită B. și B. A..
Mama reclamantei C. D., conform certificatului de naștere (fila 13) ,s-a născut în anul 1913, la 31 mai, fiind evident că susnumita nu este persoana evidențiată în cartea funciară ca proprietară tabulară a terenului, D. a lui G. Cazak, căsătorită Strilciuc, care și-a înscris dreptul de proprietate în anul 1911, deci anterior anului în care s-a născut mama reclamantei.
Profitând de această coincidență de nume reclamanta a făcut susțineri nereale, respectiv a arătat că în anul 1911, mama sa ar fi cumpărat acest teren, ori mama sa s-a născut în anul 1913.
Având în vedere inadvertențele dintre susținerile reclamantei și înscrisurile depuse la dosar, instanța a apreciat susținerile acesteia ca nereale, reclamanta încercând să se folosească de coincidența dintre numele mamei ei și cele ale proprietarei tabulare a terenului, fără însă a stabili o legătură reală între aceste persoane și fără a face dovada modului în care terenul a intrat în posesia mamei sale.
Aceeași confuzie între proprietarul tabular al terenului și mama reclamantei apare și în întâmpinarea depusă la dosar de către Orașul Milișăuți, în care au achiesat în totalitate la cererea reclamantei, susținându-se că acest teren nu a făcut obiectul legii fondului funciar, nefiind predat la CAP, iar reclamanta a plătit impozit pentru acest teren, începând cu anul 1991.
În regim de carte funciară dobândirea dreptului de proprietate, prin uzucapiune se poate face doar în condițiile Decretului-Lege nr.115/1938, ori în speță nu se poare reține niciuna dintre ipotezele reglementate de art.27 și 28 din Decretul-Lege nr.115/1938, reclamanta nefăcând dovada că a deținut terenul tip de 20 de ani după moartea proprietarului tabular, care, după cum s-a arătat este o altă persoană decât mama ei.
Așa fiind, instanța a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs reclamanta B. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, apreciind că instanța de fond a făcut o analiză superficială și insuficientă a fondului cauzei, neluând în considerare înscrisurile pe care le-a depus, mai mult, în exercitarea rolului activ, se impunea ca instanța de fond să o informeze asupra faptului că trebuia indicată situația reală a mamei sale C. D., iar faptul că nu a făcut susțineri nereale, nu s-a folosit de o coincidență de nume, mama sa fiind căsătorită de 2 ori, drept pentru care a purtat o dată numele C., iar ulterior numele Strilciuc.
Recurenta a considerat că superficialitatea cercetării fondului este evidentă întrucât în motivarea sentinței apare „în aceeași confuzie apare și în întâmpinarea depusă la dosar de către Orașul Milișăuți, în care au achiesat în totalitate la cererea reclamantei, susținându-se că acest teren nu a făcut obiectul legii fondului funciar, nefiind predat la C.A.P., iar reclamanta a plătit impozit pentru acest teren începând cu anul 1991”.
Recurenta a mai arătat că nu înțelege de unde s-a ajuns la această confuzie din moment ce pare înscrisă cu acest teren în Registrul Agricol, ea a plătit impozitul pe acest teren încă din anul 1991, iar angajații Primăriei orașului Milișăuți cunoșteau acest lucru, mai ales că terenul este intravilan, lângă casă, fiind de notorietate faptul că deține acest teren și că este al său, terenul fiind împrejmuit cu gard și neavând conflicte cu vecinii terenului.
În consecință, a solicitat admiterea recursului și pe fondul cauzei admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Intimatul Orașul Milișăuți – prin primar, deși legal citat nu s-a prezentat în instanță și nici nu a formulat întâmpinare la recursul promovat în cauză.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate ce se încadrează în cele prevăzute de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., a actelor și lucrărilor dosarului precum și a textelor de lege incidente în speță, Tribunalul reține că recursul este nefondat din următoarele considerente:
Reclamanta recurentă critică hotărârea instanței de fond arătând că aceasta a făcut o analiză superficială și insuficientă a fondului cauzei și că instanța în virtutea rolului activ trebuia să o informeze cu privire la faptul că trebuia să indice situația reală a mamei sale defuncta C. D. și că aceasta a fost căsătorită de două ori, o dată C. și o dată Strilciuc.
Acest motiv de recurs nu este însă întemeiat. Din interpretarea disp. art. 129 C.pr.civ. rezultă că rolul activ al instanței presupune doar aflarea adevărului judiciar pe baza susținerilor, apărărilor și probelor invocate de părți, judecătorul neputându-se substitui voinței părților.
Câtă vreme judecătorul fondului a analizat pretențiile reclamantei, prin prisma susținerilor reclamantei, din cererea de chemare în judecată, a înscrisurilor depuse de aceasta în dovedire, și a textelor de lege invocate de către aceasta, nu i se poate imputa în nici un caz, lipsa de rol activ.
Reclamanta însă, în calitate de parte în proces îi revenea îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea procesului,să-și exercite drepturile procedurale cu bună credință, conform disp. art.723 alin.1 Cod Procedură Civilă, precum și să-și probeze pretențiile.
În materie civilă trebuie respectat principiul disponibilității părților astfel încât nu poate fi interpretată ca o omisiune în exercitarea rolului activ de către instanță verificarea situației autoarei reclamantei, respectiv de câte ori a fost căsătorită și ce nume a purtat de fiecare dată, câtă vreme reclamanta nu a făcut vorbire în cuprinsul cererii de acest lucru și nu a produs probe în acest sens.
P. urmare, tribunalul constată că prima instanță a stabilit corect situația de fapt, pe baza probelor existente la dosar și a făcut o corectă aplicare și interpretare a textelor de lege incidente în speță, astfel încât soluția ce se impune asupra recursului este cea de respingere ca nefondat, în temeiul disp. art. 312 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge recursul formulat de reclamanta B. V., ., oraș Milișăuți, județul Suceava împotriva sentinței civile nr. 306 din data de 17 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimat fiind pârâtul Orașul Milișăuți – prin primar, cu sediul în orașul Milișăuți, județul Suceava, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 OCTOMBRIE 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
F. L. G. F. C. M.
F. N.
GREFIER,
Ș. L.
G.
Red. C.M.N.
Jud. fond. P. D.
Tehnored. Ș.L.G.
Ex.2./08.11.2013.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 190/2013. Tribunalul SUCEAVA | Pretenţii. Decizia nr. 2322/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
