Acţiune în constatare. Decizia nr. 55/2013. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 55/2013 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 29-05-2013 în dosarul nr. 198/292/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 55
A P E L
Ședința publică de la 29 mai 2013
Tribunalul compus din:
Președinte – A. L. N.
Judecător – V. M.
Grefier – T. S.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelantul – reclamant D. I., lichidatorul judiciar al ., cu sediul în A., . A, . Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 627 din data de 01.03.2013 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice Teleorman, cu sediul în A., ., județ Teleorman, având ca obiect – acțiune în constatare, ridicare sechestru asigurător.
La apelul făcut în ședință publică a răspuns apelantul reclamant D. I., asistat de avocat I. C. Ș., lipsind intimata-pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice Teleorman.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform dispozițiilor art. 77 din Legea nr. 85/2006.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Tribunalul În conformitate cu dispozițiile art. 1591 alin.4 Cod procedură civilă, verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competent să soluționeze cauza de față în raport de disp. art. 2 alin. 1 pct. 2 rap. La art. 282 C. proc. civ.
Avocat I. C. Ș., față de dispozitivul sentinței civile nr. 627/01.03.2013 care menționează existența a două căi de atac, respectiv apel pentru acțiunea în constatare și recurs pentru cererea de ridicare a sechestrului asigurător, apreciază că în cauză se poate exercita numai apelul.
Având în vedere calificarea căii de atac, Tribunalul apreciază că în cauză se impune a se exercita unitar o singură cale de atac în considerarea principiului soluționării unitare a cauzei.
Avocat I. C. Ș. depune adresa nr._/29.04.2013 a D.G.F.P. Teleorman în susținerea, declarând că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat în prezenta cauză.
Tribunalul, luând act că nu mai sunt cereri de formulat și nici probe de administrat, constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Având cuvântul pentru apelantul reclamant D. I., avocat I. C. Ș., solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate, in sensul respingerii excepției autorității de lucru judecat și ridicarea sechestrului asigurator aplicat imobilului situat în Roșiorii de Vede, ..37, județ Teleorman – proprietatea ..
Consideră că nu poate opera excepția autorității de lucru judecat, neexistând identitate de cauză și obiect, întrucât prima cerere formulată în anul 2011 privea sechestru penal, or, o dată cu finalizarea procesului penal, față de disp. 168 alin. 3 C.P.P. măsura sechestrului asigurător penal se transformă în sechestru civil.
Învederează că D.G.F.P. Teleorman susține ridicarea măsurii creanța sa fiind înregistrată în tabelul de creanțe.
Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Roșiorii de Vede sub nr._ din 17 ianuarie 2013 reclamanta D. I. în calitate de lichidator al ., cu sediul în A., . A, . Teleorman a chemat în judecată pe pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că măsura sechestrului asigurător asupra imobilului clădire situat în Roșiorii de Vede, .. 37, județul Teleorman, proprietatea ., luată prin Ordonanța din 19.08.2010 în dosarul nr. 2068/P/2008 de către P. de pe lângă Judecătoria Roșiorii de Vede este suspendată de drept, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006. Instanța subsidiar, în temeiul 549 Cod procedură civilă, a solicitat ridicarea sechestrului de către instanță.
În motivare a arătat că la data de 19.08.2010, în dosarul penal nr. 2068/P/2008, P. de pe lângă Judecătoria Roșiorii de Vede a emis ordonanța privind luarea măsurii asigurătorii a sechestrului din 19.08.2010. Această măsură a fost luată în vederea asigurării recuperării prejudiciului stabilit în dosarul de urmărire penală, prejudiciu suferit de către Bugetul de Asigurări Sociale al Statului prin DGFP Teleorman, prin neplata de către administratorii societății a sumelor datorate în regim de rețineri la sursă.
Prin această ordonanță s-a dispus instituirea sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor ., societatea aflată în procedura insolenței prevăzută de Legea nr. 85/2006.
Astfel, sechestrul s-a dispus asupra imobilului situat în Roșiorii de Vede, .. 37, județul Teleorman.
Prin sentința penală nr. 65/08.03.2012 pronunțată în dosarul nr._ de către Judecătoria Roșiorii de Vede, ., în calitate de parte responsabilă civilmente a fost obligată la plata către DGFP Teleorman a sumei de 269.286 lei și majorări de întârziere. De asemenea, s-a menținut sechestrul instituit în dosarul de urmărire penală.
Prin decizia penală nr. 1000/16.05.2012, pronunțată în același dosar, Curtea de Apel București a respins recursul declarat împotriva hotărârii Judecătoriei Roșiorii de Vede. Astfel, hotărârea dată în fond a devenit definitivă, atât sub aspect penal, cât și civil.
Față de prevederile art. 168 alin. 3 Cod procedură penală, măsura asiguratorie a sechestrului, odată cu rămânerea definitivă a hotărârii penale, este guvernată de legea civilă, întrucât măsura asiguratorie în materie penală nu mai poate subzista fără să mai existe un dosar penal.
Practic, de la data soluționării definitive a dosarului_, sechestrul instituit în favoarea DGFP Teleorman asupra bunului . se supune regulilor de drept civil, astfel fiind incidente prevederile art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Cum suspendarea sechestrului operează de drept, singura acțiune pe care o au la îndemână pentru recunoașterea din punct de vedere legal a acestei situații de fapt și de drept este acțiunea în constatare.
Față de capătul de cerere subsidiar, solicită ridicarea sechestrului în vederea valorificării bunului în procedura insolenței, iar ca garanție îndestulătoare oferită creditorului DGFP Teleorman, în sensul articolului 594 Cod procedură civilă, au înțeles să modifice tabelul creditorilor în sensul că pentru suma din dosarul penal (269.286 lei și penalități de întârziere) au înscris această creanță ca și creanța garantată și în conformitate cu prevederile art. 121 din Legea 85/2006 banii încasați din vânzarea bunului vor fi distribuiți cu prioritate către creditorul DGFP Teleorman, ca și creditor garantat.
În drept, și-a întemeiat prezenta cerere pe dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă, art. 36 din Legea nr. 85/2006, art. 168 Cod procedură penală, art. 594 Cod procedură civilă.
În dovedire reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri.
La dosar reclamanta a depus următoarele înscrisuri: extras din portalul instanțelor de judecată, ordonanța privind luarea măsurii asigurătorii a sechestrului nr. 2068/P/2008 din 19.08.2010, proces-verbal de aplicare a sechestrului fila 8, sentința penală nr. 65 din data de 08.03.2012 fila 10-16, decizia penală nr. 1000 din data de 16 mai 2012 a Curții de Apel București fila 17-19, tabel definitiv consolidat modificat al creanțelor împotriva debitorului . fila 21, cerere de înscriere a creanței in tabelul definitiv fila 22, extras de carte funciară fila 27.
La data de 21.02.2013, pârâta DGFP Teleorman a depus întâmpinare prin care a invocat excepția puterii de lucru judecat, iar pe fond respingerea ca neîntemeiată a acțiunii.
În motivarea excepției, pârâta a susținut că există lucru judecat atunci când sunt întrunite cumulativ trei condiții esențiale: identitate de părți, identitate de obiect si identitate de cauză, iar în cauză aceste condiții sunt îndeplinite întrucât o acțiune identică a reclamantei a fost introdusă la Judecătoria Roșiorii de Vede, formându-se dosarul nr._ care s-a soluționat prin sentința civilă nr. 124 din 18.01.2012 rămasă definitivă si irevocabilă prin decizia nr. 77/30.05.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._ *.
Prin această sentință a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă împotriva DGFP Teleorman ca nefondată.
În motivarea pe fond, pârâta a învederat instanței că în ipoteza în care proprietarul bunurilor sechestrate este supus procedurii insolvenței, legea civilă potrivit căreia se va urmări silit încasarea creanței bugetare este legea specială în condițiile art. 36 din Legea 85/2006, astfel încât valorificarea bunurilor sechestrate în procesul penal se va realiza de către lichidator, iar distribuirea fondurilor obținute se va face de asemenea potrivit dispozițiilor L.85/2006.
Pârâta a mai arătat ca art. 53 din Legea 85/2006 nu face decât să prevadă explicit că bunurile sunt dobândite libere de orice măsuri asigurătorii, chiar dacă acestea au fost instituite în procesul penal, si nicidecum că măsurile luate in procesul penal pot fi ridicate de instanța civilă.
Pârâta a mai arătat că lichidatorul judiciar nu poate oferi garanția vânzării bunului în litigiu, condiții în care nu s-ar îndeplini condițiile de compatibilitate cu scopul pentru care a fost instituit sechestrul – acela de a oferi statului protecția împotriva insolvabilității debitorului si de a asigura posibilitatea îndestulării creditorului fără a avea o creanță reală imobiliara cu rang prioritar, dat in momentul înscrierii acesteia în cartea funciară.
Pârâta si-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 115 cod de procedură civilă și a solicitat judecarea în lipsă in temeiul art. 242 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
Instanța a încuviințat, atât pentru reclamantă, cât și pentru pârâtă proba cu înscrisuri.
La termenul din data de 22.02.2013 instanța a pus în discuția părților excepția autorității de lucru judecat cu privire la cererea de constatare a suspendării de drept a sechestrului asigurător invocată de pârâtă prin întâmpinare, instanța rămânând în pronunțare cu privire la această excepție legată de capătul de cerere privind constatarea suspendării de drept a sechestrului asigurător.
Prin sentința civilă nr. 627/01.03.2013, Judecătoria Roșiorii de Vede a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta DGFP Teleorman, a respins cererea reclamantei D. I. în calitate de lichidator al . ca operând autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr.124 din 18.01.2012 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede în dosarul nr._, rămasă definitivă si irevocabilă prin decizia nr. 77/30.05.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._ *, a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei având ca obiect „ridicarea sechestrului asigurător” formulată împotriva pârâtei DGFP Teleorman.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut față de excepția autorității de lucru judecat legată de acțiunea în constatare că potrivit art 1201 Cod civil, există autoritate de lucru judecat când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză, si este între aceleași parți, făcută de ele si în contra lor în aceeași calitate.
Pe lângă incontestabilitate, executorialitate si obligativitate, puterea de lucru judecat include si efectul exclusivității care face ca un nou litigiu între aceleași părți, pentru același obiect si cu aceeași cauză să nu mai fie cu putință.
Efectul puterii de lucru judecat reprezentat de exclusivitate este de fapt autoritatea de lucru judecat la care face referire art. 1201 cod civil 1865.
Instanța de fond a reținut că pe rolul Judecătoriei Roșiorii de Vede a existat dosarul nr._ care s-a soluționat prin sentința civilă nr. 124 din 18.01.2012 rămasă definitivă si irevocabilă prin decizia nr. 77/30.05.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._ *. Litigiul s-a desfășurat între reclamanta S.C. LIO TEX SRL, pe de o parte, si Parchetului de pe lângă Judecătoria Roșiorii de Vede și Direcția G. a Finanțelor Publice Teleorman, pe de altă parte, iar prin sentința civilă nr. 124 din 18.01.2012 rămasă definitivă si irevocabilă prin decizia nr. 77/30.05.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._ *, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Parchetului de pe lângă Judecătoria Roșiorii de Vede, și s-a respins acțiunea pentru acest pârât pentru lipsa calității procesuale pasive, iar față de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice Teleorman, acțiunea s-a respins ca nefondată.
Analizând cauzele ce au făcut obiectul dosarelor nr._ (prezenta cauză) si nr._ înregistrat tot pe rolul Judecătoriei Roșiorii de Vede, instanța a constatat că excepția invocată de debitoare este întemeiată, întrucât există identitate de parți intre prezenta cauză si cauza cu nr._ in care s-a pronunțat sentința civilă nr. 124 din 18.01.2012 rămasă definitivă si irevocabilă prin decizia nr. 77/30.05.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._ *.
Faptul că in dosarul nr._, pe lângă reclamanta si pârâta din prezenta cauză, a figurat ca parte și P. de pe lângă Judecătoria Roșiorii de Vede, nu poate conduce la concluzia că autoritatea de lucru judecat nu ar mai opera, întrucât în caz contrar ar fi înfrânt unul dintre cele mai importante principii ale dreptului procesual civil si anume cel al puterii de lucru judecat, si odată cu el ar fi nesocotit si principiul stabilității raporturilor juridice.
Astfel, instanța a considerat ca aplicarea principiul puterii de lucru judecat nu poate fi înlăturată, prin simpla chemare în judecată a unui nou pârât alături de cel vechi, iar dacă această afirmație este valabilă, trebuie să funcționeze și în cauza de față, in care reclamantul a formulat o acțiune având același obiect, aceeași cauză, aceeași reclamantă și aceeași pârâtă, însă renunțându-se la pârâta P. de pe lângă Judecătoria Roșiorii de Vede.
Or, simpla renunțare la un anumit pârât, si demararea unui nou demers judiciar având același obiect, aceeași cauză și îndreptat împotriva aceleași pârâte, nu se poate opune cu succes principiului puterii de lucru judecat care și în această cauză trebuie să acționeze cu aceeași eficiență juridică, ca și în celelalte cazuri.
De asemenea, există identitate de cauză, cauză înțeleasă ca fiind fundamentul raportului juridic dedus judecății adică temeiul juridic al cererii, in ambele dosare creditoarea întemeindu-și cererile pe dispozițiile art. 36 din Legea 85/2006.
Totodată, instanța a considerat ca in cauză este îndeplinită și condiția identității de obiect, întrucât in ambele dosare pretenția principală formulată a fost aceeași si anume constatarea suspendării de drept a sechestrului asigurător asupra imobilului situat în municipiul Roșiorii de Vede, .. 37, județul Teleorman.
Faptul că în dosarul nr._ (prezenta cauză), alături de primul capăt de cerere principal s-a formulat si un capăt de cerere subsidiar având ca obiect ridicarea sechestrului asigurător, nu schimbă in nici un fel incidența si modul de funcționare a autorității de lucru judecat, întrucât sentința civilă nr. 124 din 18.01.2012 rămasă definitivă si irevocabilă prin decizia nr. 77/30.05.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._ * a stabilit că acțiunea având ca obiect constatarea suspendării de drept a sechestrului asigurător asupra imobilului situat în municipiul Roșiorii de Vede, .. 37, județul Teleorman este nefondată.
Referitor la cererea de ridicare a sechestrului asigurător, instanța de fond a reținut că prin ordonanța nr. 2068/P/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Roșiorii de Vede, din data de 19 august 2010, în dosarul penal nr. 2068/P/2008 s-a luat măsura asiguratorie a sechestrului asupra bunurilor aparținând ., în baza art. 163 și următoarele Cod procedură penal.
Această măsură a fost menținută prin sentința penală nr. 65 din 08.03.2012 a Judecătoriei Roșiorii de Vede, rămasă definitivă prin decizia nr. 1000 din data de 16.05.2012 pronunțată de Curtea de Apel București.
Față de societatea reclamantă s-a dispus începerea procedurii prevăzute de art. 86/2006, fiind desemnat lichidator judiciar D. I., de către Tribunalul Teleorman.
Potrivit art. 446 cod procedură penală dispozițiile din hotărârea penală privitoare la despăgubirile civile și la cheltuielile judiciare cuvenite părților se execută potrivit legii civile.
Art. 594 cod procedură civilă prevede că dacă debitorul va da, în toate cazurile, garanție îndestulătoare, instanța va putea ridica, la cererea debitorului, sechestrul asigurător.
Analizând cererea de ridicare a sechestrului asigurător prin prisma dispozițiilor art. 594 cod procedură civilă, instanța constată că aceasta este neîntemeiată urmând a o respinge ca atare.
Instanța reține că reclamanta, pentru a oferi garanție îndestulătoare creditoarei, a modificat tabelul creditorilor în sensul că pentru suma de 269.286 lei si penalități de întârziere s-a înscris ca si creanță garantată în favoarea DGFP Teleorman, urmând ca în condițiile art. 121 din Legea 85/2006, banii încasați din vânzare să fie distribuiți cu prioritate către DGFP Teleorman ca si creditor garantat.
Instanța apreciază că această operațiune efectuată de debitoare nu poate fi considerată ca o garanție îndestulătoare față de dispozițiile Legii 85/2006, iar prin această modificare făcută de debitoare nu se atribuie creditoarei calitatea de debitor garantat.
Astfel, potrivit art. 3 punctul 9 din Legea 85/2006 prevede: creanțele garantate sunt creanțele persoanelor care beneficiază de o garanție reală asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent dacă acesta este debitor principal sau terț garantat față de persoanele beneficiare ale garanțiilor reale.
In aceste condiții, instanța a considerat că operațiunea de modificare a tabelului creditorilor în sensul arătat de debitoare nu conferă în nici un caz creditoarei calitatea de creditor garantat, iar faptul că asupra unui imobilului există instituită măsura asiguratorie a sechestrului nu înseamnă că DGFP Teleorman are o garanție reală asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, aceasta din urmă având împotriva debitoarei o creanță bugetară în sensul art. 3 punctul 11 din Legea 85/2006.
Astfel, instanța a reținut ca nefiind întemeiată susținerea debitoarei potrivit căreia în urma modificării efectuate in tabelul definitiv al creditorilor pârâta DGFP Teleorman ar urma să beneficieze de dispozițiile art. 121 din Legea 85/2006.
Această apărare nu a fost primită, întrucât art. 121 din Legea 85/2006, se referă si este aplicabil exclusiv creditorilor garantați în sensul art. 3 pct. 9 din aceeași lege, iar în cauză, pârâta este doar creditoare bugetară așa cum această calitate este definită de art. 3 pct. 11 din Legea 85/2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul D. I. criticând soluția și solicitând admiterea apelului, schimbarea hotărârii în sensul respingerii excepției autorității de lucru judecat, urmând a se constata că măsura sechestrului asigurător asupra imobilului clădire situat în Roșiorii de Vede, .. 37, jud. Teleorman, proprietatea . luată prin Ordonanța din data de 19.08.2010 în dosarul nr. 2068/P/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Roșiorii de Vede este suspendată de drept în temeiul art. 36 din Legea 85/2006, în subsidiar, în cazul respingerii capătului principal, să se ridice măsura sechestrului.
În motivarea apelului s-a arătat prin primul motiv că instanța de fond a admis în mod greșit excepția autorității de lucru judecat cu motivarea că măsura asigurătorie penală nu mai poate subzista după soluționarea dosarului penal, astfel că în cauză nu se mai pune problema identității de obiect și cauză.
În dosarul nr._ era vorba de un sechestru penal, iar în prezentul dosar este vorba de un sechestru civil. Se susține că în cauză sunt incidente disp. art. 36/Lg 85/2006 care suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau măsurile de executare silită împotriva averii debitoarei.
În ceea ce privește capătul subsidiar de cerere, se apreciază că soluția instanței este nefondată, în ciuda faptului că s-au dat garanții îndestulătoare. Instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile Legii 85/2006.
În drept au fost invocate disp. art. 282 și urm. C. proc. civ. și ale art. 111 C. proc. civ., art. 36/Lg. 85/2006, art. 168 C.p.p.și art. 594 C. proc. civ..
Intimata, deși legal citată nu a formulat întâmpinare, însă a înmânat apelantului un înscris prin care a solicitat ridicarea suspendării prev. de art. 39 alin.1 pct. B lit. a/Lg 85/2006. a arătat că este necesară valorificarea bunurilor care se degradează și pierd din valoarea de piață.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma motivelor de apel, Tribunalul reține caracterul nefundat al căii de atac exercitate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Văzând primul motiv de apel, Tribunal apreciază interpretarea dată de apelant ca fiind străină de intenția legiuitorului penal și complet contrară dispozițiilor clare și neechivoce ale art. 168 alin. 3 C. proc. pen..
Prevederea din art. 168 alin. 3 C. proc. pen., conform căreia după soluționarea definitivă a procesului penal, dacă nu s-a făcut plângere împotriva aducerii la îndeplinire a măsurii asigurătorii, se poate face contestație potrivit legii civile, reglementează pentru viitor, după soluționarea definitivă a procesului penal, și vizează exclusiv norma aplicabilă contestației la executare.
Textul procesual penal, dispune numai pentru viitor și numai în privința contestației la executare, fără a conține vreo normă cu privire la caracterul măsurii asigurătorii; aceasta își păstrează caracterul de măsură penală, întrucât a fost dispusă în cadrul procesului penal de un organ competent și care își desfășoară activitatea după normele procesual penale, interpretarea apelantului fiind una inedită și în afara cadrului legal.
Față de aceste considerente, se constată că în cauză în mod corect a apreciat instanța de fond că există autoritate de lucru judecată, reținându-se în mod justificat identitatea de obiect și cauză, nefiind în prezența unor măsuri asigurătorii supuse unor dispoziții materiale și procesuale distincte.
În ceea ce privește soluția dată celui de-al doilea capăt de cerere, instanța de apel consideră, de asemenea că soluția instanței de fond este legală și temeinică.
Instanța de apel apreciază că în mod corect a reținut judecătorul fondului că în cauză nu sunt întrunite disp. art. 594 C. proc. civ. a căror aplicabilitate a fost invocată de apelanta reclamantă, întrucât înscrierea la masa credală nu reprezintă garanție îndestulătoare, nu reprezintă nici măcar o garanței, ci valorificarea unui drept legal recunoscut oricărui creditor în baza legii speciale – art. 3 pct. 8/legea 85/2006. Prin înscrierea la masa credală, creditorul nu dobândește garanții în vederea realizării creanței sale, ci i se recunoaște dreptul de a i se îndestula creanța creanța în limitele sumelor obținute din valorificarea bunurilor, precum și a dreptului de preferință recunoscut de art. 121/Lg. 85/2006. Noțiunea de garanție reprezintă posibilitatea creditorului ca în cazul în care debitorul nu-și respectă obligația de plată, acesta să poată valorifica, în anumite condiții reglementate, bunul indisponibilizat și îndestula creanța cu preferință față de alți debitori.
Astfel, față de disp. art. 3 pct. 9 Legea 85/2006 raportat la disp. art. 166 alin. 3 C. proc. pen., se apreciază că sechestrul asigurător nu reprezintă altceva decât o garanței reală instituită în favoarea creditorului DGFP Teleorman, bunurile putând fi valorificat de lichidatorul judiciar și astfel cum prevăd disp. art. 53 din legea 85/2006 acestea urmând a se transmite libere de orice masuri asiguratorii, chiar daca acestea au fost instituite in procesul-penal. În cauză, măsura sechestrului asigurător dispusă de organul de cercetare penală nu este o măsură de indisponibilizare a bunului, ci o măsura de protecție a creditorului beneficiar, dispozițiile art. 166 alin. 3 C. proc. pen. prevăzând că pentru bunurile imobile sechestrate, organul care a dispus măsura sechestrului, cere organului competent luarea inscripției ipotecare. Astfel fiind, aceste bunuri nu pot fi valorificate în contra drepturilor creditorului garantat.
Dispozițiile art. 53 din Legea nr.85/2006, nu reprezintă decât o aplicare a dispozițiilor generale ale art. 518 alin.3 si 4 din Codul de procedura civila, conform cărora, de la data intabulării, imobilul adjudecat ca urmare a vânzării silite rămâne liber de orice ipoteci sau alte sarcini privind garantarea drepturilor de creanță, creditorii putându-și realiza aceste drepturi numai din prețul obținut. Ipotecile și celelalte sarcini reale, precum si drepturile reale intabulate după notarea somației în cartea funciară se vor radia din oficiu, afară de acelea pentru care adjudecatarul ar conveni să fie menținute.
Ceea ce trebuie precizat este faptul că fiind o garanție constituită în favoarea unui anume creditor, respectiv DGFP Teleorman, creanța acestuia trebuie îndestulată cu prioritate față de celelalte.
Văzând atât criticile afirmate de apelant, cât și poziția intimatei DGFP Teleorman – f. 16, instanța de apel constată că părțile sunt în eroare cu privire la efectele măsurii asigurătorii a sechestrului dispusă în procesul penal în sensul celor mai sus arătate – nu este o măsură de indisponibilizare prin imposibilitatea lichidatorului de a înstrăina bunurile, ci este o garanței reală în favoarea intimatei - astfel că pentru aceste considerente, în temeiul art. 296 C. proc. civ. va respinge apelul declarat ca fiind neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant D. I. - lichidator judiciar al ., cu sediul în A., . A, . Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 627 din data de 01.03.2013 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice Teleorman, cu sediul în A., ., județ Teleorman.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai 2013.
Președinte,Judecător,Grefier,
A. L.-NicoletaVîrdol MihaelaTatu S.
Red.thred.A.L.N.
4 ex. /27.06.2013
D.f._
J.f. M. C.-R.
Judecătoria Roșiorii de Vede
.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 792/2013. Tribunalul TELEORMAN | Pretenţii. Decizia nr. 798/2013. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
