Pretenţii. Decizia nr. 792/2013. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 792/2013 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 15-11-2013 în dosarul nr. 1543/292/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 792
RECURS
Ședința publică de la 15 noiembrie 2013
Tribunalul compus din:
Președinte – D. A.
Judecător – S. L.
Judecător – V. M.
Grefier – O. S.
Pe rol, judecarea recursurilor civile declarate de: recurenta-reclamantă ., cu sediul în Roșiorii de Vede, ., ., județul Teleorman și de recurenta-pârâtă . Group (V.I.G.) SA, cu sediul în București, .. 23, sector 1 și sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Individual de Avocat P. D. din în București, ., nr. 1, .. 3, Biroul A3, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1980 din 20 iunie 2013, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în contradictoriu cu intimatul-pârât B. F., cu domiciliul în Roșiorii de Vede, .. 100, județul Teleorman și chemata în garanție ..G. SA, cu sediul în București, Calea Griviței, nr. 355-357, sector 1, având ca obiect – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurenta-reclamantă ., a fost reprezentată de avocat C. D., (în baza împuternicirii avocațiale ., nr._), iar celelalte părți, au fost lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de recurenta-reclamantă ., a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 1205,50 lei achitată cu chitanța ., nr. 9541 din 17.09.2013, emisă de Primăria Roșiorii de Vede și 5,0 lei achitată cu chitanța ., nr. 9540 din 17.09.2013, emisă de Primăria Roșiorii de Vede.
Recursul declarat de recurenta-pârâtă ..G. SA a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 695,5 lei achitată cu OP nr._ din 04.10.2013 emis de BRD – GSG SA, precum și 5 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurenta-pârâtă ..G. SA, a depus la data de 15.11.2013, prin serviciul de registratură al instanței, răspuns la întâmpinarea depusă de recurenta-reclamantă.
În conformitate cu dispozițiile art. 1591 alin. 4 Cod procedură civilă, tribunalul verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competent să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 2 alin. (1) pct. 3 Cod procedură civilă.
Instanța, pune în discuția apărătorului recurentei reclamante ., excepția tardivității recursului declarat de recurenta pârâtă ..G. SA, invocată prin întâmpinare.
Avocat C. D., pentru recurenta reclamantă, consideră că recursul declarat de către recurenta pârâtă este tardiv formulat, nefiind depus în termenul de 15 zile prevăzute de art. 301 Cod procedură civilă.
Tribunalul, apreciază că față de data comunicării hotărârii instanței de fond – 22 iulie 2013 și data expedierii recursului la data de – 06 august 2013, cererea de recurs formulată de către recurenta pârâtă . declarată în termenul legal.
Apărătorul recurentei reclamante, arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța, față de împrejurarea că nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat, sau înscrisuri de depus, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fond.
Avocat C. D., pentru recurenta reclamantă ., având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost declarat, apreciind sentința pronunțată de instanța de fond ca fiind netemeinică și nelegală.
Critică sentința atacată întrucât, prima instanță a reținut că există o reglementare juridică, care prevedea că acele contracte ar fi trebuit înregistrate la Administrația Financiară. Arată că această prevedere, se aplică numai dacă societatea este internațională, însă, în cauză nu este vorba despre o astfel de societate (aceasta având doar corespondent), ci despre o societate cu capital românesc, ce nu intră sub incidența acestei dispoziții.
Consideră că motivarea instanței de fond, că cele două contracte încheiate cu . și ., ar fi realizate pro causa, nu subzistă, având în vedere că între aceste firme existau deja emise facturi de plată pentru transporturi, cu plata prin bancă, înainte de producerea accidentului.
Mai arată că ulterior acestui eveniment, a fost necesară închirierea unui alt camion în vederea continuării activității de transport marfă, pentru care s-a plătit chirie timp de șase luni, astfel încât și lipsa de folosință a bunului a fost dovedită.
Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului declarat de recurenta reclamantă . și să i se plătească suma de 45.000 lei cu titlu de daune.
Față de recursul declarat de recurenta pârâtă ..G. SA, precizează este neîntemeiat, față de primul motiv de recurs prin care se arată că pârâtul nu a săvârșit nicio faptă delictuală, avându-se în vedere concluziile raportului de expertiză întocmit și anexe acestuia
Cu privire la motivul de recurs ce vizează taxa judiciară de timbru, arată că lasă la aprecierea instanței soluția pronunțată.
În concluzie, solicită respingerea recursului declarat de recurenta pârâtă ..G. SA, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
TRIBUNALUL:
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Roșiori de Vede sub nr._ din 07 mai 2012 reclamanta S.C. ,, M. T.” S.R.L., cu sediul în Roșiorii de Vede, i-a chemat în judecată pe pârâții B. F. și S.C. O. S.A, cu sediul în București, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați la plata sumei ce va rezulta din expertiza efectuată în dosar, a pagubelor pricinuite la cabina autocamionului_, aparținând S.C. ,, M. T.” S.R.L., de către autocamionul_ aparținând pârâtului B. F..
În motivarea cererii în fapt, reclamanta a arătat că, la data de 19.11.2011, B. F. a lovit camionul_ staționat în parcare, cu autocamionul personal_ și deși, în repetate rânduri a încercat să aplaneze acest conflict, atât B. F. cât și societatea de asigurare refuză plata reparațiilor, societatea reclamantă neavând niciun fel de vină în producerea accidentului. A mai arătat reclamanta că, accidentul nu a avut victime umane și conducătorul camionului_, la efectuarea manevrei de întoarcere, respectiv mers înapoi, a lovit camionul proprietatea sa. Astfel că, deși a dus camionul în service, societatea de service a refuzat să efectueze reparația, întrucât nici firma de asigurare și nici B. F. nu au fost de acord cu plata sumelor reprezentând reparația mașinii. A precizat reclamanta, că este în situația în care B. F. a recunoscut accidentul și daunele dar a spus că el are asigurare, iar firma de asigurare nu dorește să plătească suma reprezentând reparația mașinii.
De asemenea, în dosarul de asigurare s-au făcut expertize și s-a stabilit exact culpa lui B. F., astfel că reclamanta, nu înțelege poziția firmei de asigurare, prin refuzul de a plăti contravaloarea reparației. În ceea ce privește capul tractor_, prin nefolosirea lui timp de 5 luni a creat societății reclamante pierderi de peste 2.000.000 lei, întrucât avea încheiate contracte ferme de transport, în condițiile în care una dintre mașini nu era în stare de funcționare din motive tehnice, mai mult timp, cum este cazul de față, astfel că a fost în situația de a închiria mașini de la alte firme și în acest fel nu mai reușește să acopere cheltuielile, fiind în pagubă. Întrucât B. F. refuză plata reparațiilor susținând că are asigurare casco, iar societatea de asigurări, deși a fost notificată, nu s-a prezentat la concilieri, neajungându-se astfel la vreun dialog,a promovat prezenta acțiune în instanță.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
În susținere, au fost depuse înscrisuri ( f.4-13) și în dovedire, s-au solicitat probele cu înscrisuri, martori, interogatoriul și expertiză tehnică de specialitate.
La data de 15 iunie 2012, pârâta S.C. O. V. S.A - București, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de societatea reclamantă, ca neîntemeiată.
În fapt, pârâta a arătat că a fost chemată în judecată, alături de B. F., de către societatea reclamantă pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea lor la plata sumei ce va rezulta din expertiza efectuată în dosar a pagubelor pricinuite la cabina autocamionului_, aparținând S.C. ,, M. T.” S.R.L., cu sediul în Roșiorii de Vede de către autocamionul aparținând_ B. F..
A apreciat pârâta, că acțiunea introductivă urmează să fie respinsă pentru următoarele considerente: cererea de chemare în judecată nu respectă dispozițiile art.112 al.1 pct.3 C.pr.civilă, astfel, în cuprinsul cererii,nu este menționată valoarea obiectului cererii, chiar și după prețuirea reclamantei; acțiunea este neîntemeiată și societatea de asigurări își menține punctul de vedere exprimat la concilierea directă, în sensul că, în urma expertizei extrajudiciare pe care a făcut-o, s-au constatat inadvertențe, prin prezentarea unei dinamici și împrejurări neconforme cu realitatea, încercându-se astfel obținerea unor despăgubiri necuvenite de la aceasta.
Astfel, concluziile expertizei efectuate au fost în acest sens, respectiv ,, avarierea autotractorului Mercedes Actros cu numărul de înmatriculare_, s-a produs în cu totul alte împrejurări, față de cele declarate de părți în constatarea amiabilă de la accident și la societatea de asigurare”. Având în vedere și dispozițiile art.36 al.2 și 4, lit.b din Ordinul nr.5/2010, pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule, apreciază pârâta că cererea este neîntemeiată și a solicitat respingerea acesteia și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.115 C.pr.civilă.
În dovedire a solicitat proba cu acte.
La data de 06 iulie 2012, pârâtul B. F. a formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție, a S.C. O. Vienna Insurance Group ”SA, cu sediul în București.
În fapt, pârâtul a arătat că la data de 19.11.2011 a lovit cu autocamionul său cu nr. de înmatriculare_, echipat cu semiremorca_, camionul aparținând reclamantei S.C. ,, M. T.” S.R.L, camion care în acel moment se afla parcat. Imediat a luat legătura cu proprietarul camionului și au căzut de acord să încheie o constatare amiabilă a avariilor suferite și ulterior a luat legătura, parcurgând toate etapele prevăzute de lege, cu firma de asigurări S.C. O. Vienna Insurance Group ”SA, care a refuzat, nefondat, plata reparațiilor autocamionului_ . A mai arătat pârâtul că, în repetate rânduri s-a deplasat la sediul S.C. ,, M. T.” S.R.L și a arătat că deși se face vinovat de producerea accidentului, nu înțelege să plătească contravaloarea reparațiilor întrucât are o asigurare valabilă încheiată cu societatea de asigurări mai sus arătată, fapt pentru care înțelege să o cheme în garanție.
De asemenea, a arătat că înțelege să nu suporte eventualele daune suferite de S.C. ,, M. T.” S.R.L, prin neutilizarea camionului, întrucât el a depus toate diligențele pentru recuperarea prejudiciului, dar nu are banii necesari pentru acoperirea acestuia și nu este el vinovat că societatea de asigurări nu înțelege să-și respecte obligațiile legale.
În dovedire, a solicitat probele cu înscrisuri și expertiză tehnică de specialitate.
La data de 31 august 2012, societatea reclamantă, a depus la dosar cerere prin care a arătat că înțelege să-și precizeze acțiunea, în sensul de a fi obligați pârâții la plata contravalorii reparațiilor rezultate în urma accidentului produs și care se ridică la suma de 37.000 lei, aduse cabinei autocamionului Mercedes Benz, înmatriculat cu nr._ ; obligarea pârâților și la acoperirea daunelor aduse S.C. ,, M. T.” S.R.L, societatea fiind obligată să închirieze alt autocamion pentru a satisface contractele în derulare în sumă de 2.000 euro/lună x 5 luni = 10.000 euro = 45.000 lei.
Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 998 -999 cod civil și Legea nr. 136/1995.
A arătat reclamanta că, pagubele au fost produse prin imposibilitatea respectării condițiilor contractuale pe care le avea în derulare cu diverși operatori, conform următoarelor contracte: contact nr. 1601/2011 – ., cu sediul în București; contract transport_/2012 – ., cu sediul în B.; contract transport 172/2012 - ., cu sediul în București, contracte care erau în derulare sau care se derulează și care datorită refuzului societății de asigurare . SRL, de a plăti reparația camionului lovit, a dus la imposibilitatea folosirii capului tractor, ceea ce a dus la costuri suplimentare din partea firmei, întrucât aceasta a fost nevoită să facă un contract de folosință pentru un alt camion.
A mai arătat reclamanta, că la data de 01.03.2012 a încheiat contractul de închiriere cu ., contract care prevede plata a 2000 euro/lună, pentru a suplini capacitatea de transport lipsă, datorită imposibilității folosirii capului tractor al camionului_ . A mai arătat reclamanta că în contractele susmenționate, există o clauză specială în sensul, ,, transportatorul S.C. ,, M. T.” S.R.L, este obligată să pună la dispoziție sau să înlocuiască orice mijloc de transport care nu îndeplinește condițiile „, obligație care se regăsește în art.5 din contractul de transport cu . – București. Aceiași clauză se regăsește și la celelalte contracte, astfel că transportatorul avea obligația să asigure transport la cererea beneficiarului, mijloacele de transport fiind obligate să îndeplinească toate condițiile legale. În speța de față, în condițiile în care a fost lovită cabina camionului_ și avariată, nu mai poate fi vorba de posibilitatea transportului de marfă. A menționat reclamanta că a făcut vorbire de contractele mai sus arătate tocmai pentru a arătat daunele pe care i le-a produs societatea de asigurări prin refuzul său nejustificat de a se prezenta la conciliere și de a o despăgubi efectiv pentru prejudiciul produs.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
La data de 25 octombrie 2012, pârâta . –București a formulat întâmpinare la cererea precizatoare pe care a solicitat ca instanță să o respingă și să dispună obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată pe care le va suporta în acest proces.
În fapt, pârâta a arătat că reclamanta S.C. ,, M. T.” S.R.L a formulat cerere precizatoare a acțiunii inițiale, prin care a solicitat să se dispună obligarea sa și a numitului B. F., la plata sumei de 37.000 lei, reprezentând contravaloare reparații și la suma de 45.000 lei, reprezentând daune pentru închirierea unui alt autocamion, cererea pe care o consideră ca fiind neîntemeiată pentru următoarele considerente: 1. cu privire la despăgubirile reprezentând contravaloarea reparațiilor, arată că își menține punctul de vedere dezvoltat în prima întâmpinare depusă la dosar la data de 15.06.2012 și având în vedere argumentația dezvoltată în aceasta, solicită respingerea pretențiilor ca neîntemeiate; 2. - cu privire la suma de 45.000 lei, reprezentând daune pentru închirierea unui alt autocamion, solicită de asemenea, respingerea acestei solicitări pentru următoarele considerente:a)- întrucât primul capăt de cerere fiind neîntemeiat și cel de-al doilea (accesoriu), are același caracter.
Reclamanta își întemeiază pretențiile pe o situație de fapt neconformă cu realitatea, așa cum reiese și din expertiza extrajudiciară, iar avarierea autocamionului indicat în acțiunea introductivă s-a produs în cu totul ale împrejurări decât cele arătate de celelalte părți din dosar, motiv pentru care reclamanta nu este îndrituită la a obține despăgubiri pentru contravaloarea acestor reparații și cu atât mai mult pentru faptul că ar fi închiriat al autocamion. b) – pretențiile invocate nu sunt fundamentate în nici un fel.
Reclamanta a depus la dosarul cauzei, spre susținerea celui de-al doilea capăt de cerere, un contract de închiriere al unui al autocamion, contract întocmit pro - causa, care nu este înregistrat la Administrația Financiară, neproducându-și astfel nici un fel de efecte juridice.
Este evident că acest contract a fost întocmit special pentru acest dosar și pentru a fi stipulată în el suma de 2000 euro/lună ca și corespondent al sumelor solicitate de către reclamantă societății de asigurări. De altfel ,, graba” cu care a fost redactat acest contract rezidă și din multe alte sincope ale acestuia, cum ar fi durata de o zi a acestuia, respectiv de la data de 01.03.2012 până la data de 01.3.2012. Mai mult decât atât, pârâta a arătat că suma indicată în cuprinsul contractului de închiriere ca fiind ,, preț” al contractului, urma să fie plătită de către reclamantă (conform art.6 alin. final) ,, chiar dacă nu folosea autovehiculul închiriat; reclamanta a depus la dosarul cauzei 3 contracte de transport care nu atestă că acest autovehicul închiriat de la F. T. SRL, ar fi fost utilizat în derularea acestora, precum și frecvența acestei ,, utilizări”.
Consideră pârâta, că din aceste documente nu se poate deduce faptul că acest autocamion ,, închiriat” prin contractul întocmit pro – causa ar fi fost folosit în acest scop, mai ales în contextul în care reclamanta deține și alte autocamioane. Mai arată pârâta că deși, contravaloarea reparațiilor pretinse de către reclamantă este de 37.000 lei, echivalentul a 8.222 euro- contravaloarea chiriei din contractul încheiat de reclamantă cu F. T. SRL pe o perioadă de aproximativ 4 luni, reclamanta nu ar fi optat pentru o metodă îmbrățișată de orice persoană diligentă, mult mai economică – de reparare a autocamionului și ar fi încheiat un contract de închiriere pentru care plătea în total 24.000 euro, de 3 ori mai mult. Astfel, daunele solicitate de către reclamantă în capătul 2 de cerere, nu sunt probate în nici un fel, astfel că a solicitat respingerea acestuia ca neîntemeiat.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.115 C.pr.civilă.
La data de 25 octombrie 2012, pârâta . GROUP” SA –București a formulat și cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 1.302 lei, reprezentând prejudiciu ce i-a fost adus de către aceasta și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt, a arătat că reclamanta – pârâtă, i-a dat la data de 25.11.2011 o declarație, prin reprezentantul ei, numitul S. M., prin care susținea că un asigurat al societății sale, ar fi avariat autocamionul proprietatea acestuia și a solicitat atât cu acel prilej, cât și ulterior, daune reprezentând contravaloarea acestor pretinse avarii produse din culpa asiguratului ei.
Deoarece i s-a părut neveridică descrierea evenimentului cum a fost el prezentat de către reprezentantul reclamantei, a considerat că se impune să solicite o expertiză extrajudiciară care să lămurească dacă acel eveniment s-ar fi putut produce în condițiile descrise de către S.C. ,, M. T.” S.R.L Concluziile acestei expertize au fost în sensul că maniera în care a fost descrisă producerea evenimentului și, implicit a avariilor, este una neconformă cu realitatea, motiv pentru care s-a și refuzat solicitarea de despăgubire a reclamantei – pârâte făcută societății de asigurări. Costurile acestei expertize au fost în sumă de 1.302 lei, conform facturii nr. 1735/19.01.2012, emisă de către ., iar expertiza a infirmat susținerile S.C. ,, M. T.” S.R.L. Astfel, reclamanta –pârâtă, prin fapta sa, a produs societății de asigurări un prejudiciu egal cu contravaloarea acestei expertize, motiv pentru care cererea formulată este pe deplin întemeiată.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut că la data de 19.11.2012 a avut loc evenimentul rutier în care au fost implicate autotrenul rutier compus din autotractorul M._ cu nr. de înmatriculare_ și semiremorca marca STAS cu numărul de înmatriculare_, condus de numitul T. S. ( proprietatea pârâtului Bănaseanu) și autotrenul rutier compus din autotractorul Mercedes Benz Actros 1840 cu nr. de înmatriculare_ la care era atașată semiremorca Bartalii înmatriculată sub nr._ (proprietatea reclamantei).
În urma evenimentului rutier a fost întocmită constatarea amiabilă de accident din data de 19.11.2011 (fila 8) în care conducătorul autotractorului Mercedes Actros cu nr. de înmatriculare_, reclamanta reprezentată prin S. M., a bifat caseta cu nr. 1 (în staționare / oprit) iar numitul T. S. a bifat caseta cu nr. 14, mergând cu spatele.
Conform constatării amiabile de accident, răspunderea pentru producerea evenimentului a fost asumată de conducătorul T. S. al autotractorului M._ cu nr. de înmatriculare_, proprietatea pârâtului B. F..
În baza acestei constatări amiabile prin care s-a stabilit culpa în producerea evenimentului rutier ca fiind a pârâtului B. F., proprietarul autotrenului cu numărul de înmatriculare_, societatea reclamantă a solicitat să fie despăgubită de către pârâtul B. F., sau de către asigurătorul .>
Pârâtul B. F. a refuzat plata contravalorii reparațiilor vehiculului aparținând reclamantei întrucât având o poliță de asigurare RCA, cu asigurătorul . este obligat să plătească avariile rezultate din evenimentul rutier din 19.11.1011.
În cauză s-a depus polița de asigurare a pârâtului B. F., nr._ valabilă de la 3.01.2011 până la 2.01.2012(fila 10), pârât care a înțeles să cheme în garanție societatea de asigurări.
Pârâta . calitate de asigurător a deschis dosar de daună nr._ și a efectuat o expertiză tehnică extrajudiciară, depusă la dosar (fila 104-123), pe baza căreia a refuzat plata de despăgubiri, ca fiind necuvenite, întrucât s-au constatat inadvertențe, prin prezentarea unei dinamici și împrejurări neconforme cu realitatea.
În cauză, la solicitarea reclamantului, s-a încuviințat proba cu expertiza tehnică judiciară în specialitatea „Autovehicule - Circulație Rutieră”, efectuată de expert V. F..
Raportul de expertiză a fost depus la dosarul cauzei la data de 20.03.2013 (fila 196-213) și ulterior s-au încuviințat în parte obiecțiunile formulate de reclamantă astfel încât s-a întocmit un supliment la raportul de expertiză (depus la fila 23 și 24 din vol. II).
În baza raportului de expertiză și a suplimentului întocmit pe care instanța le confirmă, se reține că dinamica evenimentului rutier declarat ca fiind produs la data de 19.11.2011 nu poate justifica în totalitate avariile și urmele de contact de pe cabina autotractorului cu nr. de înmatriculare_ . Din analiza efectuată de către expert și prezentată pe larg în cuprinsul lucrării, a rezultat că cel puțin unele din avariile autotractorului s-au produs în alte împrejurări decât acele declarate în constatarea amiabilă de accident.
Mergând pe acest raționament, expertul conchide că avariile cabinei autotractorului se puteau produce în două evenimente diferite, din care unul fiind evenimentul declarat, iar zonele de avarie au fost în mare parte, aproximativ aceleași, în ambele evenimente, situație în care nu poate fi exclusă nici o eventuală încercare de a acoperi urmele unor avarii anterioare, prin evenimentul declarat pentru data de 19.11.2011.
Expertul stabilește că împrejurările producerii evenimentului rutier și avarierea cabinei autotractorului, au putut fi în legătură cu lipsa de vizibilitate și cu neaprecierea gabaritului la manevra de deplasare spate, efectuată de conducătorul auto aparținând pârâtei (respectiv T. S.), sau de un alt conducător auto (o parte dintre avarii), ori cu . un obstacol vertical cu duritate și rugozitate mare.
Pe fondul acestei situații, rezultă că în avarierea cabinei autotractorului,culpa nu este exclusivă a conducătorului auto T. S., ci și a altui conducător al unui alt vehicul, ori chiar a acelui care s-a aflat la volanul autoturismului_ .
Din același raport de expertiză reiese că în evenimentul rutier din 19.11.2011 puteau fi avariate următoarele elemente ale cabinei autotractorului rutier: ștergător dreapta, aripă roată dreapta față (parte față + parte spate), ușă ladă scule, mâner ușă dreapta, geam ușă dreapta, ușă dreapta, colțar dreapta bară față, ornament cabină dreapta, suport oglindă mică unghi, oglindă mare dreapta, suport oglindă mare dreapta parbriz.
Contravaloarea reparării avariilor mai sus menționate și prezentate în capitolul VI din raportul de expertiză, este de 20.034,30 lei inclusiv TVA.
Instanța nu a primit contravaloarea devizului estimativ depus de reclamantă la fila 73-77, totalizând suma de 36.962,11 lei, inclusiv TVA, întrucât din analiza efectuată de expert a rezultat că aceiași zonă a cabinei autoturismului ar fi putut fi implicată într-un eveniment rutier anterior.
În concluzie, instanța a reținut că avariile pricinuite la autotractorul aparținând reclamantei sunt în sumă de 20.034,30 lei, despăgubiri ce vor fi achitate în baza poliței de asigurare RCA, de către asigurător, conform art. 54 din Legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările din România.
Având în vedere că instanța a admis în parte capătul de cerere privind despăgubirile din acțiunea reclamantului, a admis și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul B. F., conform art. 60 alin. 1 Cod procedură civilă și a obligat asigurătorul, respectiv . plătească reclamatei suma de 20.034 ,30 lei, față de suma pretinsă de 37.000 lei.
Referitor la capătul din acțiunea principală, privind lipsa de folosință evaluată de reclamant la suma de 45.000 lei, instanța l-a respins ca nefondat, apreciind că cele trei contracte depuse la dosarul cauzei (fila 32-52, nefiind înregistrate la Administrația Financiară, sunt lipsite de efecte juridice și astfel conduc la concluzia că au fost întocmite pro – causa.
Cererea reconvențională formulată de pârâta . care a solicitat ca reclamanta să fie obligată la plata sumei de 1302 lei reprezentând c/val. expertizei efectuate în dosarul de daună, a fost respinsă ca nefondată, întrucât reclamanta nu i – a produs nici un prejudiciu pârâtei reclamante, în condițiile în care concluziile expertizei extrajudiciare au fost contrazise de expertiza tehnică judiciară efectuată în cauză.
Cu motivarea ce precede, Judecătoria Roșiori de Vede, prin sentința civilă 1980 din 20.06.2013, a admis, în parte, așa cum a fost precizată, acțiunea formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâții B. F. și . București, a admis cererea de chemare în garanție a . formulată de B. F. și în consecință a obligat chemata în garanție S.C. ,,O. V.” S.A. – București, să plătească reclamantei suma de 20.034,30 lei (16.156,69 lei + TVA), reprezentând contravaloarea reparației la autotractorul Mercedes Actros cu nr. de înmatriculare_, ca urmare a evenimentului rutier produs în data de 19.11.2011 de către autocamionul_, aparținând pârâtului B. F., conform constatării amiabile de accident și a Poliței RCA ./10/U4/CA nr._/21.12.2010.
A respins ca nefondat capătul din acțiunea principală privind plata sumei de 45.000 lei, reprezentând lipsa de folosință.
A respins, ca nefondată, cererea reconvențională formulată de pârâta – reclamantă S.C. ,,O. V.” S.A. –București, în contradictoriu cu reclamanta – pârâtă S.C. ,, M. T.” S.R.L, cu sediul în Roșiorii de Vede, privind recuperarea prejudiciului în sumă de 1.302 lei.
A admis, în parte, cererea privind plata cheltuielilor de judecată formulată de reclamantă.
A obligat pârâta S .C. ,,O. V.” S.A. - București, să plătească reclamantei suma de 15.448 lei, proporțional despăgubirii admise, reprezentând taxă judiciară de timbru, suma de 600 lei reprezentând onorariu expert și suma de 4.000 lei reprezentând onorariu avocat.
A respins cererea privind plata cheltuielilor de judecată formulată de pârâta ...A. –București.
Împotriva sentinței menționate, în termen legal au declarat recurs, pârâta . București și recurenta –reclamantă . cu sediul în Roșiori de Vede.
Recurenta pârâtă . a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
- Instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă).
Astfel, deși în baza probelor administrate în cauză, instanța de fond a reținut că vinovat de producerea accidentului este T. S., a admis acțiunea, în parte și față de B. F., care nu a săvârșit nici o faptă delictuală generatoare de prejudicii în dauna reclamantei.
- Din concluziile raportului de expertiză omologat de către instanță rezultă o situație de incertitudine cu privire la modul în care s-au produs avariile autotractorului ce aparține reclamantei și sarcina probei revine reclamantei, motiv pentru care acțiunea acesteia trebuia respinsă, ca nedovedită.
- Deși instanța a dispus obligarea societății de asigurare la plata cheltuielilor de judecată proporțional cu despăgubirile admise, în mod eronat a fost obligată la plata taxei de timbru de 15.448 lei.
Greșit a fost obligată la plata integrală a onorariului de expert și a celui de avocat în condițiile în care acțiunea a fost admisă în parte, iar raportul confirmă poziția procesuală a recurentei.
La rândul său, recurenta reclamantă . a criticat sentința pentru netemeinicie sub un unic aspect, acela al respingerii capătului de cerere privind acordarea despăgubirilor pentru lipsa de folosință a antecontractului, în valoare de_ lei, în condițiile în care s –a făcut dovada închirierii camionului de la ., în vederea onorării contractelor încheiate cu mai multe firme, având ca obiect transport de mărfuri.
Au fost anexate facturi ( filele 14- 180 dosar recurs).
Recurenta –reclamantă . a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității declarării recursului de către . pe fond, a solicitat respingerea recursului declarat de societatea de asigurări, iar recurenta pârâtă a formulat, la rândul său întâmpinare la recursul declarat de recurenta reclamantă, solicitând respingerea acestuia, ca neîntemeiat.
Asupra excepției tardivității declarării recursului de către recurenta pârâtă . s –a pronunțat prin încheierea de ședință din data de 15.11. 2013, prin care a apreciat că recursul a fost declarat în termenul de 15 zile prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă, respingând excepția.
Analizând recursurile prin prisma motivelor de recurs formulate, tribunalul le apreciază ca întemeiate.
În ceea ce privește recursul declarat de recurenta chemată în garanție . București, acesta este întemeiat în ceea ce privește ultimul motiv de recurs privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 15.448 lei, către recurenta . Roșiori de Vede.
Astfel, deși prin hotărârea recurată, chemata în garanție . a fost obligată să plătească reclamantei . suma de 20.034,30 lei reprezentând despăgubiri civile, cheltuielile de judecată nu au fost calculate proporțional cu valoarea acestor despăgubiri, chemata în garanție fiind obligată în mod greșit la plata sumei de 15.448 lei.
La valoarea despăgubirilor pentru care acțiunea reclamantei a fost admisă, taxa judiciară de timbru este în cuantum de 1313 lei, calculată conform art. 2 alin(1) din Legea nr. 146 /1997, în vigoare la data formulării cererii, la care se adaugă onorariul de avocat în sumă de 4000 lei, achitat de reclamantă cu chitanța nr. 1137 / 1.03.2012 (f. 219 vol. I dosar fond) și onorariul de expertiză în cuantum de 600 lei, achitat cu chitanța nr._ /1 / 2. 11. 2012 ( fila 146 dosar fond, vol. I ), prin urmare, cheltuielile de judecată la plata cărora va fi obligată chemata în garanție, sunt în sumă de 5913 lei și nu de 15.448 lei cum greșit a calculat prima instanță.
Celelalte motive de recurs sunt nefondate, pentru considerentele ce succed:
În primul motiv de recurs, recurenta pârâtă a criticat sentința sub aspectul aplicării greșite a legii, întrucât, deși a reținut că vinovat de producerea accidentului se face T. S., a admis acțiunea și față de B. F., care nu a săvârșit nici o faptă delictuală generatoare de prejudicii în dauna reclamantei .
Critica este nefondată, întrucât evenimentul rutier produs în data de 19.11. 2011 în care au fost implicate autotrenul rutier compus din autotractorul M._ cu nr. de înmatriculare_ și semiremorca marca STAS cu număr de înmatriculare_ condus de T. S. (proprietatea pârâtului B. F.) și autotrenul rutier compus din autotractorul Mercedes Benz Actras 1840 cu nr. de înmatriculare_ la care era atașată semiremorca Bartalii înmatriculată sub nr._ (proprietatea reclamantei .), s –a produs din culpa conducătorului auto T. S., care și – a asumat răspunderea pentru producerea accidentului, însă autotractorul M._ este proprietatea pârâtului B. F..
Prin constatarea amiabilă de accident din 19.10. 2011(f. 8 dosar fond vol. 1) s –a stabilit în sarcina pârâtului B. F., proprietarul autotrenului M._ cu semiremorcă marca STAS, culpa în producerea evenimentului rutier din data de 19.11. 2011, însă acesta a refuzat plata reparațiilor la autotrenul proprietatea reclamantei, întrucât autovehiculul proprietatea sa era asigurat RCA la asigurătorul ., cu polița de asigurare nr._ valabilă în perioada 3.01. 2011 – 2 .01. 2012(f. 10 Dosar fond- vol. I) .
În conformitate cu art. 54 din Legea nr. 136 /1995, asigurătorul . a fost obligată la plata despăgubirilor către reclamantă în baza poliției de asigurare RCA, încât susținerile recurentei pârâte că instanța de fond a aplicat greșit legea sunt nefondate.
Nefondat este și cel de-al doilea motiv de recurs, referitor la incertitudinea cu privire la modul în care s –au produs avariile autoturismului proprietatea reclamantei, constatată în raportul de expertiză omologat de către instanță, întrucât, deși expertul reține că în avarierea cabinei autotractorului, culpa nu este exclusivă a conducătorului auto T. S., ci și a altui conducător al unui alt vehicul sau chiar a aceluia care s –a aflat la volanul autotrenului Mercedes Benz Actras cu nr. de înmatriculare_, nu s –au administrat alte probe care să susțină afirmațiile expertului și mai mult, acestea sunt infirmate de constatarea amiabilă de accident, care nu a fost contestată de către pârâtul B. F., proprietarul autotrenului implicat în accident și care, la data comiterii evenimentului rutier, era condus de conducătorul auto T. S..
Prin urmare, în sensul celor de mai sus, tribunalul va admite recursul declarat de recurenta pârâtă ., în temeiul art. 312 alin(3) raportat la art. 304 pct. 9 Vechiul Cod procedură civilă și va modifica, în parte, sentința în sensul obligării pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 5913 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, în loc de 15.448 lei cum greșit s –a dispus prin sentința recurată.
Cât privește recursul declarat de recurenta reclamantă ., tribunalul îl apreciază ca întemeiat, întrucât prejudiciul produs reclamantei, prin lipsa de folosință a autotrenului rutier înmatriculat sub nr._, la care era atașată semiremorca înmatriculată sub nr._, proprietatea reclamantei, a fost dovedit cu contractul de închiriere nr.18 din 1.03 2012 încheiat între ., cu sediul în Roșiori de Vede în calitate de locator și . cu sediul în aceeași localitate în calitate de locatar.
Obiectul contractului constă în darea în folosință de către locator, către locatar, a autoturismului marca Renault Magnum cu nr. de înmatriculare_, în schimbul achitării unei chirii lunare de 2000 euro(cu TVA inclus ) – art.2 și art. 6, perioada derulării contractului fiind de 5 luni cum rezultă din însăși acțiunea formulată de către reclamantă, deși termenul de închiriere stabilit prin contract, a fost de 12 luni ( art. 8 ).
Cu autovehiculul închiriat, recurenta reclamantă a efectuat servicii de transport în favoarea mai multor societăți comerciale, . București, . B., . SRL Internațional România București, pentru care s –au emis facturile fiscale aflate la filele 14 – 180 (dosar recurs), prin urmare, prejudiciul cauzat reclamantei prin lipsa de folosință a autotrenului, a fost dovedită, valoarea prejudiciului fiind de 2000 euro lunar, conform contractului de închiriere încheiat cu ., timp de 5 luni cât s –a derulat contractul, rezultând astfel un prejudiciu în valoare de 10.000 euro la plata căruia va fi obligată pârâta . .
În sensul celor dispuse, va fi admis recursul declarat de reclamanta ., în conformitate cu art. 312 alin(3) rap.la art. 304 pct.9 și va fi modificată sentința recurată, în sensul admiterii capătului de cerere formulat de recurentă privind lipsa de folosința a autotrenului și a obligării pârâtei ., la plata către reclamantă a sumei de 10.000 euro reprezentând lipsa de folosință a bunului, plătibilă în lei la data efectuării plății.
În fine, în conformitate cu art. 274 Noul Cod Procedură Civilă, recurenta pârâtă va fi obligată să plătească recurentei – reclamante cheltuieli de judecată în sumă de 3205 lei din care suma de 1205 lei reprezintă taxa judiciară de timbru aferentă pretențiilor pentru care recursul reclamantei a fost admis și 2000 lei reprezintă onorariu de avocat (chitanța nr. 1210 /19.09. 2013, f. 195 recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate recurenta-reclamantă ., cu sediul în Roșiorii de Vede, ., . și de recurenta-pârâtă . Group (V.I.G.) SA, cu sediul în București, .. 23, sector 1 și sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Individual de Avocat P. D. din București, ., nr. 1, .. 3, Biroul A3, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1980 din 20 iunie 2013, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în contradictoriu cu intimatul-pârât B. F., cu domiciliul în Roșiorii de Vede, .. 100, județul Teleorman și chemata în garanție ..G. SA, cu sediul în București, Calea Griviței, nr. 355-357, sector 1.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că admite capătul de cerere formulat de reclamanta . privind lipsa de folosință a autocamionului și obligă chemata în garanție ., să plătească reclamantei suma de 10.000 Euro, reprezentând lipsa de folosință a bunului, în lei, la data efectuării plății.
Obligă chemata în garanție să plătească reclamantei suma de 5.913 lei cheltuieli de judecată în loc de 15.448 lei, cum s-a dispus prin sentința recurată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă recurenta chemată în garanție, să plătească recurentei reclamante, suma de 3205 lei, cheltuieli de judecată (1205 lei taxă judiciară de timbru și 2000 lei onorariu avocat).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 15.11.2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
D. A. S. L. V. M. O. S.
Red. DA.- 13. 12. 2013
Thred. PS.- 7.01.2014 - 6 ex
Df.-_ Jud Roșiori de Vede
Jf.- N. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 582/2013. Tribunalul... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 55/2013. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
